Mentionam ca aceasta serie urmeaza sa fie completata cu noi filmari si fotografii din Tighina si Tiraspol. O parte din fotografiile care au fost publicate in cele doua reportaje le gasiti in prezentarea video de aici.
O componenta a premiului care ne onoreaza, primit din partea Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania, a constituit o deplasare la comunitatea romaneasca din zona orasului Graz din Austria, ocazie cu care delegatia UZP s-a intalnit si cu presa locala si a sustinut o emisiune la Radio Helsinki – Graz, pe care o puteti viziona aici, insotita de relatarea asupra vizitei, preluata de la UZP.Org.Ro, si de fotografiile realizate de Basarabia-Bucovina.Info.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România anunta Premiile anului 2012:
Premiile pentru PRESĂ SCRISĂ (pe hârtie şi on-line)
PRESĂ SCRISĂ ȘI ON LINE
TEMA: Reportajul, ancheta publicistică şi articolul de atitudine în slujba promovării/apărării identităţii culturale a comunităţilor româneşti, din afara fruntariilor României.
Premiul I – Cristina Nichitus Roncea și Victor Roncea, Basarabia-Bucovina.Info, Bucuresti,
Premiul al II-lea – Mihaela Bocu, Făclia Cluj,
Premiul al III-lea – Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Spania, pentru suita de articole publicate în revista OBSERVATORUL din Toronto/ Canada, condusă de Dumitru Puiu Popescu
Premiul I – Simona Lica – Radio România Oltenia Craiova (interviu cu actorul Ilie Gheorghe)
Premiul al II-lea- Dan Păsărin – Radio România Oltenia Craiova (interviu cu Sorin Matei, Preşedinte Federaţiei Române de Atletism)
Premiul al III-lea – Adriana Baghiu – Radio România Reşiţa (interviu cu actorul Dorel Vişan)
Diplomă de participare – Simona Şerbănescu – Radio România Actualităţi – Portret-document Marcel Petrişor – ultimul supravieţuitor al unui spaţiu construit pentru exterminare: Casimca
CREATII de TELEVIZIUNE
PREMIUL UZPR pentru productii de Televiziune
„Afganistan-un tărâm al contrastelor”
Producător : Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale
Scenariul : Benone Neagoe; Regia și imaginea : Gabriel Cobasnian
PREMII pe SECŢIUNI
Premiul UZPR pentru Film Documentar
“Traian Lalescu-Dreptul la memorie”
Producator : Televiziunea Romana – TVR Cultural
Scenariul si Regia : Sabina Pop ; Imaginea Cristian Glodeala
Premiul UZPR pentru Film de autor
“Radu Gabrea”
Producator : Dan Doroftei/UNATC/Valentin-Narcis Sturza
Realizator : Dan Doroftei ; Imaginea : Iulian Ene ;
DREPTURILE ŞI INTERESELE PERMANENTE
ALE ROMÂNIEI
DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR INTERNAŢIONALE ŞI A REALITĂŢILOR ISTORICE ŞI GEOPOLITICE[1]
GH. BUZATU
* Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, şi intrigilor, şi urilor, este Patria, este veşnicia Neamului şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.
(Ion Antonescu, 1 ianuarie 1941)
* Fiecare popor are drepturile şi îndatoririle sale. Să se respecte drepturile noastre şi ale fraţilor noştri, aflaţi azi în afara graniţelor noastre, după cum noi respectăm pe ale străinilor, rămaşi în interiorul graniţelor noastre. Mai puţin decât atât nu ni se poate pretinde şi mai mult decât atâta nu putem da.
(Ion Antonescu, 8 decembrie 1940)
* Nu va fi linişte în acest colţ al Europei, – şi nu va fi dreptate adevărată în lume, – cât timp nu se va face sau nu-şi va face dreptate Poporul Românesc.
Şi se va face.
(Ion Antonescu, 25 martie 1941)
DUPĂ 1918, „noi – consemna, în zilele care precedau nemijlocit prăbuşirea ROMÂNIEI MARI în 1940, eminentul publicist care era Romulus Seişanu, autorul celui dintâi Atlas istoric, geopolitic şi etnografic al României[2] şi cel care avea să fie condamnat în 1945 în aşa-zisul proces al ziariştilor de către oribilul „Tribunal al Poporului”, dimpreună cu Nichifor Crainic, Radu Gyr, Stelian Popescu, Pamfil Şeicaru, Pan Vizirescu, Romulus Dianu ş.a. – nu ne-am mărit Ţara, nici prin anexiuni forţate, nici prin cuceriri, nici prin nesocotirea voinţei populaţiunilor din teritoriile alipite. Noi am liberat ce a fost înlănţuit; am unit ce a fost despărţit prin silnicie; am sfărâmat hotarele nefireşti şi le-am înlocuit cu cele fireşti şi drepte; am pus pământul nostru strămoşesc sub domnia celor în drept să-l stăpânească; am aşezat pe temelii solide şi nepieritoare aşezământul armonios al Statului unitar român, şi am dovedit că urmărim o politică de pace şi de bună înţelegere cu toţi vecinii, dar şi o politică de veghe necurmată la frontiere”[3].
Iar, în context, se reţinea recunoaşterea ilustrului geograf francez Emmanuel de Martonne în sensul că „dintre toate ţările create în Europa, sau transformate după război [1914-1918], forma cea mai fericită o are România, căci ea se apropie de un cerc, adică de figura care are cea mai mare suprafaţă şi cel mai mic contur. Or, conturul sunt frontierele sale. Avem de-a face cu un Stat bine condiţionat: o ţară completă cu munte, câmpie, coline, regiuni forestiere şi descoperite, agricole, pastorale şi industriale”[4].
La scurt timp după dezastrul din 1940, România, mutilată şi batjocorită, complet izolată în exterior, grav ameninţată pe plan intern şi internaţional dinspre imperialismele mari sau mici, vecine sau mai depărtate, avea să fie cuprinsă – nu fără voinţa proprie a Generalului/mai apoi a Mareşalului Ion Antonescu, şeful Guvernului şi Conducătorul Statului Român – de vâlvătăile Războiului Mondial din 1939-1945, cea mai mare conflagraţie militară a tuturor timpurilor.
În desfăşurările politico-diplomatice şi militare intervenite, nimic n-a fost întâmplător. Întrucât, pentru a reintra în deplinătatea drepturilor sale istorice, grav încălcate în 1940, pentru refacerea unităţii naţionale integrale şi pentru afirmarea intereselor sale fundamentale, România, cu începere de la 22 iunie 1941, a participat la conflictul mondial din 1939-1945. Chiar dacă alături de Reichul lui Adolf Hitler, un aliat cu siguranţă incomod şi compromis, hrăpăreţ şi detestat, la nivel naţional ori mondial. Se adaugă precizarea, numaidecât necesară şi logică, în ordinea lucrurilor, că, de partea cealaltă, Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii, de exemplu, aliindu-se cu Stalin împotriva lui Hitler, n-au făcut cumva o „alegere” ceva mai … fericită! Dar, se vede cât de colo, triumfase, cum altfel la vremuri de restrişte, străvechiul adagiu: La război ca … la război! Iar, pentru această situaţie, României avea să i se afle culpa finală. Aceea că, în vreme ce Naţiunile Unite, în frunte cu SUA, URSS şi Marea Britanie, au repurtat victoria în 1945, România – deşi a susţinut şi a fost susţinută de o serie de „aliaţi” europeni, în marea lor majoritate (Hitler, Mussolini şi vasalii lor), exceptându-l pe Mannerheim, odioşi sau, cel puţin, deocheaţi[5] – l-a pierdut. Or, după cum e stabilit cu rigurozitate în istorie, „dreptul” obligatoriu la judecată nu aparţine decât învingătorilor; niciodată şi nicidecum celor învinşi!
Pe 16 iulie, Divizia 1 Blindata a inceput atacul asupra Chisinaului la ora 3:30, apropiindu-se de oras cu Grupul Vest, comandat de col. Constantin Nistor, dinspre Ciocana Noua si cu Grupul Est, comandat de col. Gheorghe Petrea, dinspre nord-est. Prima grupare a patruns in oras la ora 8:30, surprinzand trupele sovietice aflate in Chisinau.
Soarta românilor din Basarabia in general a fost una tragică, dar şi mai tragică a fost viaţa românilor,care peste noapte s-au trezit cu „altă patrie” – Ucraina… Daca vom face o comparaţie cu teritoriul României în primele decenii al secolului trecut (suprafaţa, populaţia) cu teritoriul actual vom inţelege că românii au fost furaţi din toate părţile mai ceva ca hoţii la drumul mare.
Mai multe fotografii la InConstantin.Ro. Cititi si Răzbunarea ucrainenilor pentru sfintirea Bisericii de la Hagi Curda: ziarişti români declaraţi indezirabili. “Persona non grata” in Basarabia de Sud
Autorităţile de la Kiev dau un răspuns dur: ziariştii români care scriu despre suferinţele românilor din Ucraina primesc automat interdicţia de a mai intra în Ucraina. Azi dimineaţă au păţit-o Simona Lazăr de la Jurnalul Naţional şi Valentin Ţigău de la Radio România. Jurnaliştii vroiau să meargă la sfinţirea singurei biserici româneşti din sudul Basarabiei (foto), de la Hagi Curda (Kamîşovka). Doar că la graniţă au aflat că sunt indezirabili pe teritoriul Ucrainei vreme de cinci ani.
Este interesant de observat ca, in sfarsit, s-a spart buboiul Omertei pentru grofii santajisti ai tuturor regimurilor. Dintr-o data, toti ciripitorii din fosta presa romana, manati pana acum de grija oportunistă de a nu deranja „baronii” aliați, au prins, in sfarsit, glas. Acum, ca s-a depasit momentul extraordinar cu “regionalizarea” si Legea Statututului Minoritatilor, e bine de remarcat si ca, dupa unele indemnuri, s-a dat pana la urma “verde” si pentru extremistii UDMR. Si pentru ca verde e si culoarea UDMR si a ministerului Mediului, s-a inceput cu Laszlo Borbely. Urmeaza, la rand, speram, Markó Bela – îmbogățitul de pe urma poeziilor nescrise, metisul Frunda Gyuri fost Ghiță si, ultimul dar nu chiar cel din urma, Attila Verestoy, verosul si cremosul uns cu alifiile tuturor regimurilor. Si sa nu uitam cercurile lor de interese, extinse.Unele străine şi de-a dreptul neorevizioniste. Iar aici intră în vizorul SRI toti grofii UDMR. Azi, dupa prima supuratie din presa, mai adaugam si noi cateva amintiri din activitatea lui Laszló Borbély de ministru-etern al tuturor guvernarilor. (Z.O.)
Laszló Borbély – grof, ministru şi diriginte de șantiere
de Szücs Tivadar
Laszlo Borbely fost etern ministru delegat pentru Lucrări Publice şi Amenajarea Teritoriului care, indiferent de cei care ajungeau pe la conducerea ministerului coordona sectoare care manipulau imense fonduri bugetare sau bani europeni cu nemiluita, s-a “ajuns”. Sau mai precis, l-a ajuns bratul lung al Legii.
László Borbély este unul dintre cel mai interesante personaje din galeria grofilor UDMR. A fost, printre altele, ministru delegat pentru Lucrări Publice şi Amenajarea Teritoriului, departament aparte din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. La acest mare minister s-au tot schimbat miniştri plini. Numai Borbely a rămas, deoarece, conform proverbului românesc (dar și maghiar) „apa trece pietrele rămân”. La ficat sau la rinichii noştri, depinde de organism. Pana cand a ajuns si el ministru plin: al Mediului si Padurilor. Alt loc unde intorci banii cu lopata.
După cum se poate constata, de ani buni Borbely s-a abonat permanent la cate un fotoliu ministerial de unde se dirijează fonduri bugetare imense. Şi nu se încurcă în distribuirea lor, mai ales dacă e vorba de Ţinutul Secuiesc, uitând, oare (!?), că este ministru în Guvernul României şi eschivându-se de la a da bani, în acelaşi cuantum şi altor zone. Româneşti. Chiar dacă sunt sinistrate. Surse guvernamentale, ce au dorit să-şi păstreze anonimatul, ne-au dezvăluit că în perioada cat a activat ca ministru delegat, judeţul Covasna a primit intr-un an fara inundatii, cele mai mari fonduri bugetare alocate în acest sens, circa 4,6 milioane RON, pe an!
Acum, firma SC Lescaci Com SRL din Negreşti Oaş, pe care ministrul Laszlo Borbely a favorizat-o pentru a obţine contracte cu Administraţia Naţională “Apele Române”, a câştigat în ultimii 4 ani şase contracte cu statul, în valoare totală de (doar) 22,4 milioane de euro. Cele mai bănoase contracte au fost atribuite, prin licitaţie, în mandatul de ministru al Mediului pe care Laszlo Borbely îl deţine din decembrie 2009. Cinci din cele şase contracte au fost oferite de Administraţia Naţională “Apele Române”, instituţie aflată în coordonarea Ministerului Mediului.
Drumurile județene preferate celor naționale
Ar mai fi de văzut din activitatea sa anterioara și drumurile din Harghita, Covasna şi parţial din Mureş plătite bugetar fără discernământ din partea ministrului Borbely anumitor firme „de casă”. Pe anumite criterii speciale.
“Consider că reţinerea navei şi controlul prelungit, în baza unor false presupuneri ale organelor MI, este abuzivă şi, în acelaşi timp, jignitoare la adresa modului în care se execută serviciul civil pe navă.
Trebuie luate măsuri ca organele ce recurg la asemenea măsuri abuzive să suporte daunele materiale ale întreprinderii.
Comandant T. Băsescu”
“Noi am liberat ce a fost înlănţuit; am unit ce a fost despărţit prin silnicie; am sfărâmat hotarele nefireşti şi le-am înlocuit cu cele fireşti şi drepte; am pus pământul nostru strămoşesc sub domnia celor în drept să-l stăpânească; am aşezat pe temelii solide şi nepieritoare aşezământul armonios al Statului unitar român, şi am dovedit că urmărim o politică de pace şi de bună înţelegere cu toţi vecinii, dar şi o politică de veghe necurmată la frontiere”
„In ciuda faptului că în unele locuri, duşmanii au ridicat capul în legătură cu dispariţia tovarăşului Stalin, situaţia politică în ţară şi în partid este, în esenţă, mai bună”
March 8th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
