Eu aduc dovezi că românii au fost consideraţi de sovietici nu doar ca un stat răzvrătit. Au fost consideraţi inamicul principal în Blocul estic. Dar pot accepta o opinie contrară cât timp ea este susţinută cu dovezi şi argumente.
Consilierul sovietic, sub acoperire, Denis Patapievici a instrumentat delaţiunile prin care s-a fabricat “Lotul de la Finanţe”. Ministrul Aurel Vijoli şi elita finanţiştilor români au fost judecaţi şi condamnaţi sub acuzaţia de introducere a politicilor monetare liberal-titoiste, în dauna “învăţăturilor progresiste“, cu care consilierii lui Stalin au venit să lichideze reacţionarismul din gândirea înalţilor demnitari, de care noul regim nu se putea, încă, debarasa.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România a organizat cu mare fast, un eveniment inedit, într-o premieră absolută – Premiile Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România – ”Eminescu, ziaristul“.
Puiutul lui Andrei Plesu, Mihai Razvan Ungureanu, isi lanseaza sambata o carte la Bookfest, tiparita, cum altfel?, la editura PCUS-Iasi, Polirom: “Intotdeuna loial” (mereu profund si genial?), “editie ingrijita de Ana Dinescu” (ciudat – mie nu mi-au cerut acordul pentru interviurile reproduse; n-au auzit de copyright?). Uite ce-a ajuns Ana dupa ce am am bagat-o in MAE (la cererea lui Razvanel, ce-i drept): ingrijitoare la curtea miracolelor! Mai sa fie! Dar Cartea de Munca unde i-o fi ramas sau ajuns: la prima, la a doua sau la a treia institutie?… Dar ce mai conteaza?
Ca Plesu, piticul de gradina al lui Patriciu, vrea sa-l faca pe Mihaita presedintele universului, daca ar putea intra in contact cu omologii sai, omuletzii verzi, e stiut. Zice inainte-cuvantatorul de serviciu din el, despre Razvanel: “diplomaţia şi politica în genere erau, pentru el, nu simple dexterităţi anexe, conjuncturale, ci ingredientele unei vocaţii. (..) Restul e destin. Şi va fi, deopotrivă, istorie, căci îi prevăd autorului o traiectorie publică de ordinul excepţiei”. Mai-mai!
Nu stiu de ce si cum dar, fara sa-mi doresc sa fiu rautacios – chiar dimpotriva as putea spune, am fost extrem de ponderat, pana acum, de dragul cuiva dar nu spui cine, persoana insemnata – prefatatorii dau pe-afara de o atentie homo-intelectuala nu prea cusher, ca sa zic asa. Tz tz tz…
Iata ce zice si distinsul comentator de politica externa Emil Hurezeanu – care zilele trecute uitase ca avem ambasadori in SUA si UK inca de la inceputul anului – ca a gasit intre copertile “nenarcisiste” ale “memoriilor” reputatului ministru de Externe care a brevetat diplomatia in genunchi sau/si vier-pfoten: “fărîme din eforturile unui înalt demnitar dedicat, instruit şi briliant şi chiar imaginea în epură, ce-şi aşteaptă dezvoltările, a unui om de stat luminos şi responsabil“.
Noroc ca nu mai traieste Ceausescu saracul, ca ar fi plesnit acum, pe loc, de invidie! Dar, poate, ar fi fost si putin mandru: nu spunea tanarul membru al CC al UTC dupa intalnirea sa cu secretarul general al PCR, agitandu-si mana dreapta deasupra clasei, ca “de-acum incolo nu ma voi mai spala – l-am atins pe tovarasul Nicolae Ceausescu!”?
“Experienţa mea personală cu el este că el nu are niciun fel de respect şi de simpatie umană pentru oamenii de carte. El, în sinea lui, are un hohot de râs când se gândeşte la oamenii ăştia”.
“Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”. – Monica Lovinescu
De la N.K.V.D. şi Gestapo la Banca Naţională a României şi Institutul Cultural Român
Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă. Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de N.K.V.D. la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, s-a petrecut marşrutizarea în România.
Dupa cum probabil stiti deja, ministrul afacerilor externe român,(sic) a solicitat în cadrul întrevederii din 18 iulie 2011 cu omologul sau ucrainean, identificarea unor masuri de crestere a încrederii între Bucuresti si Kiev, care sa conduca la evitarea unor situatii precum cele care au avut loc la 16 iulie 2011.
Cu stima,
Consilier de Stat
Gabriel-Cristian Piscociu
Stimate Domnule Gabriel-Cristian Piscociu,
Va multumesc foarte mult pentru raspuns. Chiar ma intrebam daca presedintele Romaniei isi va mai aduce aminte intr-o zi ca inca mai exista in aceasta tara si altfel de ziaristi decat cei cu care s-a obisnuit sa se intretina zilnic, in acesti sapte ani, cu precadere in ultimii trei.
Desigur, am urmarit prestatia ministrului de Externe al Romaniei de la intalnirea cu omologul sau ucrainean, avuta chiar la doua zile dupa incidentul de la Hagi Curda, asa cum a fost prezentata pe site-ul MAE roman: “Participarea României la Grupul de Prieteni ai Ucrainei şi întâlnire între miniştrii T. Baconschi şi K. Grişcenko” (https://mae.ro/node/9804).
Citez: “Ministrul Baconschi a solicitat identificarea unor măsuri de creştere a încrederii între Bucureşti şi Kiev care să conducă la evitarea unor situaţii precum cele care au avut loc sâmbătă, 16 iulie, cu ocazia deplasării unor ziarişti şi reprezentanţi ai ONG-urilor la sfinţirea unei biserici din regiunea Odesa.”
Se pare insa ca “identificarea masurilor de crestere a increderii” a fost eficienta, dar numai intr-un singur sens, de la “Grupul de Prieteni ai Ucrainei” spre Kiev, nu si invers. Din pacate, reactia edulcorata a diplomatiei romane in acest caz a dus la accentuarea agresiunii asupra romanilor din Ucraina, in special in ceea ce priveste situatia Bisericii si comunitatii romanesti de la Hagi Curda.
Dupa cum probabil stiti, poate chiar mai bine decat mine, securitatea ucraineana nu a luat in seama deloc enuntul “pro-pasiv” al ministrului Teodor Anatol Baconschi, contrar preceptelor diplomatiei “pro-active” promovate de inaintasul sau, Mihai Razvan Ungureanu. Iata un articol pe aceasta tema, preluat de Ziaristi Online de la Jurnal de Chisinau: “Epitropul Bisericii de la Hagi Curda terorizat de securitatea ucraineana. MAE roman, ca de obicei, tace” (https://www.ziaristionline.ro/2011/08/07/epitropul-de-la-hagi-curda-terorizat-de-securitatea-ucraineana-mae-roman-ca-de-obicei-tace/).
In opinia Asociatiei Civic Media, autoarea protestului inaintat sefului statul roman, domnul Traian Basescu, atitudinea umila a actualilor reprezentanti ai diplomatiei de la Bucuresti fata de politica agresiva a Kievului la adresa comunitatilor romanesti din Basarabia istorica si nordul Bucovinei nu face decat sa stimuleze autoritatile ucrainene in atitudinea lor sfidatoare fata de valorile europene si drepturile minoritatilor, consfintite de normele Consiliului Europei si ale Natiunilor Unite. Ca este o politica tactica si strategica bine pusa la punct, este treaba lor. Problema noastra este ca nu avem la randul nostru nici un raspuns de ordin tactic si strategic in fata unor asemenea provocari.
La ce foloseste “identificarea masurilor de crestere a increderii” daca drepturile celor doi jurnalisti romani – dupa cum sunt inscrise in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Constitutia Romaniei – raman incalcate iar institutia de stat insarcinata sa ii apere, prin insasi misiunea existentei sale – din banii contribuabililor! -, a tacut, a tacut si iar a tacut?!
Nu in ultimul rand tin sa va amintesc ca, intr-un caz similar, al declararii mele drept “persona non grata” de catre autoritatile de la Kiev, in “era” Kucima, tot ca urmare a unor articole de presa, la fel ca in cazul celor doi ziaristi “pedepsiti” acum in acelasi stil rudimentar – Valentin Tigau de la Radio Romania International (post al statului roman) si Simona Lazar de la Jurnalul National – Ministrul de Externe al Romaniei de la acea vreme, desi PSD-ist, nu a ezitat sa inainteze un protest scris Kievului si sa-l cheme la ordine pe reprezentantul Ucrainei la Bucuresti, exprimand “profunda ingrijorare” a statului roman si solicitand “ridicarea neintarziata a acestei masuri abuzive”. Acte absolut firesti ale unui stat membru NATO si UE fata de tupeul nemarginit al unui stat construit din teritorii straine lui, grupate artificial intr-o republica membra a urmasei URSS, CSI, ea insasi o succesoare de facto si de jure a Uniunii Sovietice.
De asemenea, incurajate si de atitudinea ferma a MAE roman, au inaintat proteste oficiale catre MAE ucrainean si presedintele Kucima toate organizatiile internationale de aparare a libertatii presei si jurnalistilor, de la Asociatia Mondiala a Ziarelor si Editorilor de Presa – www.wan-ifra.org la Institutul International de Presa si Comitetul pentru Protectia Jurnalistilor din SUA si chiar si Misiunea SUA la NATO, care a solicitat la randul ei explicatii, in ciuda intereselor geopolitice majore existente la Bruxelles si Washington in privinta acestui teritoriu amalgamat (vedeti arhiva ziarului ZIUA de luni, 30 iunie 2003 si editiile urmatoare sau arhiva Roncea.ro –facsimile mai jos).
Aceasta reactie a fost o consecinta, repet, a atitudinii ferme a Romaniei ca stat suveran si a respectului fata de presa romana de la acea vreme. Lipsa acestora duc, iata, iarasi si iarasi, la umilirea si terorizarea romanilor din Ucraina, de care raspunde in primul rand seful statului, domnul Traian Basescu, in calitatea lui de presedinte al tuturor romanilor, si pe plan intern, la desconsiderarea totala a putinilor jurnalisti care isi mai fac meseria in sprijinul idealurilor nationale si al revelarii adevarului, chiar si cu picatura, intr-un ocean de minciuni si ura specific atmosferii bolsevice a anilor ’50.
Sper ca actiunile viitoare ale sefului real al diplomatiei romane sa-mi demonstreze ca nu v-am scris degeaba si ca mesajele noastre or sa ajunga intr-un final si in mapa sa de “interese nationale”.
Cu regret momentan,
Al Dvs,
Victor Roncea,
Jurnalist
Asociatia Civic Media
PS: Va trimit alaturat si protestul inaintat de Civic Media ministrului de Externe al Ucrainei si ambasadorului Kievului la Bucuresti, ramas, insa, fara raspuns, probabil si in lipsa unei solidarizari a breslei descompuse de azi si a organizatiilor care sustin ca reprezinta drepturile jurnalistilor dar sunt mai degraba preocupate de ce a mai spus Basescu despre tigani si daca le da si lor Soros vreun gram de aur dupa ce intra ungurii in posesia Rosiei Montane…
Protest and Request from Civic Media Association
“History will never leave out someone without paying his price for treason”
To: Ukrainian Foreign Ministry
The Ukrainian Embassy in Romania
HE Konstantin Grişcenko
HE Markiyan Kulyk
Sirs,
We ask you to revoke immediately the interdiction for Romanian journalists Valentin Tigau and Simona Lazar, who were prohibited to enter in present Ukraine and were declared “persona non grata” for 5 years starting 2009.
Also we would like you to formulate a public apologize for restricting their fundamental rights, freedom of movement and freedom of expression and freedom of the press.
As you must know, this Saturday, on 16 of July, two buses with more than 100 Romanian and Moldavian citizens on board – among them journalists, students, officials and NGO representatives – were kept for hours at the Reni customs house on the border between Moldova and Ukraine.
The Romanians and Moldavians citizens of Romanian ethnic origin were planning to attend the dedication of the first Romanian Orthodox Church rebuild in Ukraine, in Romanian minority village Hagi Curda – renamed Kamasovka in Ukrainian.
At the border, two Romanian journalists were turned back. The others, 130 persons, were eventually allowed to enter Ukraine and attend the event, following the intervention of the Romanian Consulate representatives in Odessa send by the Romanian Foreign Affairs Ministry (MFA).
The two Romanian journalists were taken by a Police car and taken outside the Ukrainian territory. They were informed that they have a five year interdiction in Ukraine starting in 2009, an act that nobody informed them about.
The two journalists, Valentin Tigau, an editor from National Public Radio (Radio Romania Actualitati – Radio Romania International) and former press corespondent in Republic of Moldova, and Simona Lazar, from Jurnalul National daily newspaper, had traveled in 2009 in the former Romanian province of south of Bessarabia, since Stalin will from 1944 inside the borders of Soviet Ukrainian Republic, now Ukraine. They published their reports in a series that can be found also on a dedicated Blog – https://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com – “The Romanians along us”.
Simona Lazar stated that they were told that they are not allowed to enter Ukraine for five years’ time, the interdiction being issued in 2009 and that back then the two spent four days in Ukraine, working on several reports on the Romanian community there, the Romanian language in the education system and other similar issues. “We were surprised to find out we are not allowed to enter…,” Simona Lazar stated for Mediafax News Agency.
In an public statement gave for “Curentul” daily, Simona Lazar and Valentin Tigau stressed out that this is o commune problem for Eastern countries with a lack of democracy and who are not respecting the elementary and fundamental rights, such as freedom of movement, freedom of expression and freedom of the press. “Our story is not new. Hundred and thousands of other journalists have suffered for telling the truth. Some paid with their own life, such as Gheorghi Gondgadze. Despite this tragic events, journalists have not stopped to seek the truth in order to present them to the people, hoping to change for the better the world we live in. This is what we have done. Our “guilt”. We believed we are not wrong”.
In the past, especially during the dictatorship of hardliner communist Leonind Kucima, such acts were frequent against Romanian journalists and writers traveling for documentation in Ukraine. In a similar Protest to the Romanian Presidency, from that period, it was underlined that the number of “journalist non grata” in Ukraine was rising year by year: Marian Voicu and his team from the Romanian National Public TV Station TVR, Victor Roncea, at that time Foreign Department Chief Editor with “ZIUA” daily, George Muntean, writer and former vice president of Cultural and Literature Society from Bukovine, Ion Beldeanu, writer, president of the Writers Associations of Suceava, Eugen Patras, former vice president al Romanian Cultural Society “Mihai Eminescu” from Cernauti, etc. We are surprised that these Soviet type of actions are reviving in supposedly democratic Ukraine of today.
Please take all the appropriate actions in order to stop for the future such violation of fundamental rights and freedom of the press as Ukraine sustains that would like to be part of the European family and share the European values that we all respect.
We remind you what a great leader of Romania once stated: “Every Nation has its rights and its duties. There must be respected our rights and the rights of our brothers, which are today outside our borders, as we do respect those of the foreigners that are inside our borders. Lesser than this it cannot be pretended and more than this we cannot offer.”
We are awaiting for your public apology.
Never the less we are awaiting from a minimal sign also from our MFA which kind of forget to defend the rights of the citizens who represents and seems to be more friendly with you than with the Romanians. That reminds us of another minister from Romania sympathizer of Ukraine and of his shameful end: Adrian Severin. History will never leave out someone without paying his price for treason.
DOCTRINA POPULARA. “In interpretarea corelatiei dialectice dintre doctrina populara si constiinta populista, o contributie remarcabila a fost adusa de catre domnul Traian Basescu, care, in repetate randuri, a subliniat unitatea dintre transformarea doctrinei populare si constiinta oamenilor mici, intrucat “numai atunci cand intelectualii ca domnul Andrei Plesu vor dirija in mod constient procesele sociale si vor obtine efectele voite de ei se va putea vorbi cu adevarat de trecerea de la capitalism si democratie la habarnagism si curvasariei”. (pag. 209)
„Trecerea revolutionara de la socialism la capitalism reprezinta un salt istoric din imperiul necesitatii in imperiul libertatii. Si invers.“ (p. 272)
“Sinteza originala, expresie remarcabila a doctrinei populist-creatoare in contemporaneitate, conceptia filosofica si politica a presedintelui nostru, domnul Traian Basescu, reprezinta prin viziunea generala, prin complexitatea, polivalenta si bogatia de semnificatii pe care le comporta nu atat un ansamblu de idei de incontestabila valoare teoretica cat mai ales un model de raportare intelectuala la realitatile sociale de azi. Asa cum o doreste o intreaga dezvoltare a democratiei si a miscarii populare, punctul de vedere al totalitatii concrete care sta la baza intelegerii dialecticii societatii si istoriei este indisociabil de imperativul transformarii revolutionare a lumii, de imperativul practicii social-istorice si a imbuibarii tagmei noastre”. (p. 666)
Ati audiat mai sus parerea lui Traian Basescu despre Andrei Plesu. Sa vedem acum cum il vede Plesu pe Basescu:
Intr-un articol din “Dilema” lui Patriciu, intitulat “Ce lipseste pe piata politica”, “geniul” Andrei Plesu (asa il prezenta Basescu pe unde se ducea cu el), dorind sa dea contur viitorului avorton prezidential din curtea GDS-ului si a Colegiului Noua Europa, recte seful M.A.E. Baconscky, prezinta un tablou contrastant oferind imaginea presedintelui Basescu, conform viziunii sale:
“Mă gîndesc, mai ales, la incapacitatea de a găsi tonul şi limbajul potrivit, în funcţie de interlocutori şi circumstanţe. E ceea ce se numea cîndva „darul limbilor“, înzestrarea (şi preocuparea) de a vorbi fiecăruia pe limba lui. S-ar zice, la prima vedere, că propun un exerciţiu de ipocrizie. Dar nu despre o retorică şmecher-cameleonică e vorba, ci despre respectul pentru cel cu care vorbeşti şi despre talentul comunicării eficiente. Pe scurt, nu e recomandabil să te porţi la o reuniune diplomatică aşa cum te porţi la bodegă sau la o întîlnire restrînsă de partid.”
Pentru ca nu era de ajuns, domnul Plesu sare ca un mic broscoi pe lac – pe lacul Snagov al patronului sau -, din saptamanal in cotidian si, la “Adevarul” aceluiasi Patriciu isi face un fel de autoportret, vorbind despre personajele avide sa apara “pe sticla”, la televizor, emitand cate o gogomanie sau alta.
“Emisiunile de acest tip seamănă cu o întâlnire de gaşcă sau cu un ceai de mătuşi obosite. În loc să se întâlnească la o cafenea sau la o cârciumă şi să înjure tihnit Guvernul, cum face românul dintotdeauna („Criză teribilă mon cher!”), actorii acestor mici taclale o fac, vrem-nu vrem, în faţa noastră, pe banii şi pe nervii noştri.”
Din graba insa, cel mai probabil, distinsul filosof uita sa stea in propriul cadru, cu toate ca si-a exercitat aceasta “foame de sticla” atat pe la domnul Vintu, un alt distins mecena al filosofiei contemplative (mai ales cu un rand de gratii in fata), cat si pe bani publici, la TVR, impreuna cu patronul Humanitas, G. Liiceanu. Exact in postura de mai sus. Mici scapari dar cu mari efecte… umoristice, de tip “Cascadorii rasului”, o emisiune foarte indragita, pe vremuri, la TVR, si care merita reeditata cu cei doi Pat si Patason ai micului ecran, Lesu si Pliiceanu.
Aflat in campanie pre-electorala, la nici o zi dupa autoportretul si fara chip si fara masca din “Adevarul”, iata ca domnul A. Plesu se buluceste chiar el pe o sticla – e drept, ceva mai putin stralucitoare decat cea a TVR-ului sau a Realitatii TV – , intr-un interviu filmat de bloggerul adjunct al lui Volodea Tismaneanu, Mihaita Neamtu. De data asta, in sfarsit, Andrei Plesu spune adevarul despre Traian Basescu. Inchipuindu-si “ca-l face de rasul lumii”, bietul Plesu iar contribuie, fara sa vrea, la cresterea simpatiei fata de Basescu, descriind cu manie aproape proletara iesirile lui fata de “intelectualii patriei”.
Preluat, normal, cu tam-tam-ul de rigoare, de acelasi “Adever” al lui Patriciu – care titreaza cu satisfactie: “Băsescu nu are niciun fel de respect şi de simpatie umană pentru oamenii de carte” – , mai tanarul posesor al “darului limbilor” de sub Tismaneanu face valuri blogarystice cu afirmatiile lui Plesu, din care (iar) citam, cu mare placere:
“Experienţa mea personală cu el este că el nu are niciun fel de respect şi de simpatie umană pentru oamenii de carte. El, în sinea lui, are un hohot de râs când se gândeşte la oamenii ăştia”.
Ha, ha, ha, ha, ha!!! (asta sunt eu 🙂 )
Ceea ce mi se pare insa notabil in noua sa iesire pe “sticlele” calculatoarelor este ca, in sfarsit, Andrei Plesu imi da dreptate, confirmand toate asertiunilor mele privind brigada sa de UTC-isti pe care a infiltrat-o adanc in structurile Statului si ale Partidului la putere, profitand, evident, de aceeasi naivitate a lui Basescu pe care altfel o ridiculizeaza. Daca a facut-o din prostie sau nu, “omul nostru” din strada Plantelor este, totusi, de o sinceritate care nu poate sa nu ti-l faca simpatic. E ca si cum n-ai admira munca unui caldarar, lingurar sau, mai exact, a unui ursar. Incitat de Mihaita Neamtu, Plesu isi etaleasa ursuletii alesi, pe galantar. De consemnat:
Mihaita Neamtu: Si totusi, suntem la Colegiul Noua Europa. Unii dintre cei mai brilianti absolventi sau, ma rog, fosti studenti, post-doctoranzi si asa mai departe care au trecut pe aicea, au incercat sa mai improspateze randurile unor oameni politici, de la Sever Voinescu (Plesu da din cap) pana la Toader Paleologu – Paleologu nu cred ca a trecut pe aicea dar in orice caz e, sa spunem, apropiat valorilor…
Andrei Plesu (scarpindu-se in cap): Baconsky insusi…
Mihaita Neamtu: Si, evident, Teodor Baconschi. Ce sansa le dati? Pe de-o parte…
Plesu (il intrerupe): Razvan…
Mihaita Neamtu (cu deferenta): Mihai Razvan Ungureanu!… Pe de-o parte ati formulat un scepticism pe de alta parte stiu ca ati si salutat prezenta lor.
Plesu (mangaindu-si barba): Nu numai atata dar i-am si incurajat (isi lasa mana dreapta in jos sprijinadu-si antebratul pe burta si mulandu-si palma pe sanul stang)…
Mihaita Neamtu (isi aduce aminte ca a mai uitat un “geniu” al Colegiului): Cristian Preda, la fel!
Plesu: Da! In speranta ca se naste un “Front”!… De mentalitate diferita si de reprezentativitate diferita, care va schimba culoarea scenei politice. Nu s-a intamplat asta. Nu s-a intamplat asta!
Mihaita Neamtu: Bun, ei sunt de trei… de doi-trei-patru ani maxim…
Cam atat era de consemnat. Ah, era sa uit tocmai ce era mai de savoare: intr-un baldabac de pe plaurii lui Patriciu de pe lac, Plesu, saracul, ne amuza teribil descriind cum il prezenta Basescu peste tot ca pe “piticul cu barba”:
“Când eram acolo, când aveam întâlniri mă prezenta în felul următor: “El e domnul Pleşu. E un geniu!” Era atâta băşcălie în această manieră de prezentare.. Lasă că era o grosolănie, tehnic vorbind. Când te întâlneşti cu unul prima oară în viaţă, care e şef de stat sau e ministru, nu-i spui: ţi-l arăt p-ăsta, ridică cinci kile şi vorbeşte patru limbi. Era deja, în această formă, un joc cu el însuşi care, la bază, avea ideea că eu sunt un fel d-ăla care merge pe sârmă, care înghite foc, înghite săbii…”
E drept, acum a mai avansat, a ajuns piticul de gradina al domnului Patriciu…
July 9th, 2013 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
Mihai Razvan Ungureanu: Intotdeauna loial. Bine, bine: loial. Dar cui?
Ca Plesu, piticul de gradina al lui Patriciu, vrea sa-l faca pe Mihaita presedintele universului, daca ar putea intra in contact cu omologii sai, omuletzii verzi, e stiut. Zice inainte-cuvantatorul de serviciu din el, despre Razvanel: “diplomaţia şi politica în genere erau, pentru el, nu simple dexterităţi anexe, conjuncturale, ci ingredientele unei vocaţii. (..) Restul e destin. Şi va fi, deopotrivă, istorie, căci îi prevăd autorului o traiectorie publică de ordinul excepţiei”. Mai-mai!
Nu stiu de ce si cum dar, fara sa-mi doresc sa fiu rautacios – chiar dimpotriva as putea spune, am fost extrem de ponderat, pana acum, de dragul cuiva dar nu spui cine, persoana insemnata – prefatatorii dau pe-afara de o atentie homo-intelectuala nu prea cusher, ca sa zic asa. Tz tz tz…
Iata ce zice si distinsul comentator de politica externa Emil Hurezeanu – care zilele trecute uitase ca avem ambasadori in SUA si UK inca de la inceputul anului – ca a gasit intre copertile “nenarcisiste” ale “memoriilor” reputatului ministru de Externe care a brevetat diplomatia in genunchi sau/si vier-pfoten: “fărîme din eforturile unui înalt demnitar dedicat, instruit şi briliant şi chiar imaginea în epură, ce-şi aşteaptă dezvoltările, a unui om de stat luminos şi responsabil“.
Noroc ca nu mai traieste Ceausescu saracul, ca ar fi plesnit acum, pe loc, de invidie! Dar, poate, ar fi fost si putin mandru: nu spunea tanarul membru al CC al UTC dupa intalnirea sa cu secretarul general al PCR, agitandu-si mana dreapta deasupra clasei, ca “de-acum incolo nu ma voi mai spala – l-am atins pe tovarasul Nicolae Ceausescu!”?
Se pare ca de-atunci a ramas… de dreapta…
Roncea Ro – 7 Iunie 2008
Vezi si Andrei Plesu despre Traian Basescu:
“Experienţa mea personală cu el este că el nu are niciun fel de respect şi de simpatie umană pentru oamenii de carte. El, în sinea lui, are un hohot de râs când se gândeşte la oamenii ăştia”.
Integral la Andrei Plesu are “darul limbilor”. Marturisiri despre “Frontul” lui Plesu: Teodor Baconscky, Mihai Razvan Ungureanu, Toader Paleologu, Sever Voinescu, Cristian Preda