Nicolae Manolescu a căpătat tupeul de a se sinucide de mai multe ori la rând. Prima dată s-a sinucis mortal când a scris Despărţirea de Eminescu în Dilema patriotului german Andrei Pleşu. Manolescu îl prefaţa acolo pe ganeful plagiator Zigu Ornea, cel care dăduse manuscrisul lui Noica despre Hegel agentului “Şerban”, nimeni altul decât sinistrul Pavel Apostol. Sinistrul făcuse raport către Securitatea lui Dej şi Noica fusese arestat cu întreg lotul Noica-Pillat. Iar lotul Noica-Pillat primise un sfert de mileniu de puşcărie de executat. Acest Zigu Ornea era nelipsit împreună cu Nicolae Manolescu la “colocviile ideologice” care se ţineau la cominternistul Gheorghe Rădulescu, mai cunoscut sub numele de Gogu. E Gogu pe care-l pălmuise Mircea Eliade între cele două războaie mondiale.
După şase ani de proces, apare acum prima încercare de stingere a conflictului, venită, în mod surprinzător, nu din partea celor acţionaţi în judecată, ci din partea celui care a deschis acest proces!
“Sfantul Inchisorilor” Valeriu Gafencu, evocat de Consiliul Local Baia Mare. Gazeta de Maramures despre „Îngerul de la Rohia”, Arhimandritul Serafim Man
Dr. Teodor Ardelean a ţinut un discurs în stilul său, dens, inteligent, plin de informaţii. Spre surprinderea noastră a introdus în cuvântul său întâmplarea nefericită care s-ar putea desfăşura la Tg. Ocna în memoria lui Valeriu Gafencu, cetăţean de onoare al acestui oraş.
Cenzura la “Europa Libera” Chisinau – Comunisti, moldovenisti si kaghebisti sunt promovati pe banda rulanta, in timp ce romani, martiri anticomunisti si scriitori dizidenti de talie mondiala sunt rasi pe sest ca la Scanteia bolsevica. Sa ne mire? Nu, desigur.
Prof. Dr. phil. Dr. h.c. mult., istoricul Vladimir Iliescu (foto centru, alaturi de conducerea Academiei Romane), ne-a transmis la randul sau dorinta publicarii unei precizari, si anume ca pozitia sa, exprimata sub cupola Academiei Romane, este pozitia sa personala, de istoric si roman cernautean, si nu implica in nici un fel Universitatea din Aachen unde este profesor.
Citat din memorie:
,,In baza actelor din tot ce inseamna arhive romanesti nu se poate fixa o cifra de morti pentru impartirea despagubirilor. Impartirea despagubirilor ar fi impiedicat plecarea armatei sovietice din Romania”.
Dupa cum se vede nu exista istorici care sa abordeze impartial probleme sensibile si asta nu e decit un simplu exemplu. Asa se face istoria in Romania? Am si eu o intrebare. Daca prin absurd se face public executia ofiterilor de armata(securisti) de la scoala de ofiteri din Deva din 1953, pe cine o sa injurati? Pe ofiterul sovietic care a facut executiile sau pe cei omoriti de rus? E doar o intrebare.
Un lucru nu inteleg: de ce se stramba pana si oglinda la mamolescu?
🙂