O afirmatie deosebit de grea si un semnal de alarma extrem de grav catre toate autoritatile statului a facut ieri profesorul academician Dinu C Giurescu la dezbaterea privind Statutul Minoritatilor, organizata de societatea civila romanesca la Senat. “Am asistat odata la prabusirea frontierelor Romaniei, in 1940, ca elev de liceu. N-as vrea sa asist a doua oara la prabusirea hotarelor tarii, prin vointa factorilor politici interni”, a spus istoricul Dinu C Giurescu, in incheierea alocutiunii sale (video mai jos) despre Statutul Minoritatilor si atacul la fiinta nationala si statul roman prin Legea Educatiei si propunerea de regionalizare a tarii. “Este o adevarata ofensiva la articolul I din Constitutia Romaniei. Miza este de prima insemnatate: este vorba de destramarea treptata a statului roman si a hotarelor sale”, a subliniat profesorul Giurescu la dezbatera desfasurata, parca nu intamplator, in sala Avram Iancu a Parlamentului Romaniei.
De observat ca desi au fost invitate toate formatiunile politice, singura care a stralucit prin lipsa, sfidand academicieni, istorici, membri ai societatii civile si, mai ales, pe reprezentantii romanilor din Harghita, Covasna si Mures, a fost tocmai organizatia etnica responsabila de santajarea PDL si tentativa de destramare a Romaniei: UDMR. “Ce vreti, domnilor?” – s-a adresat profesorul Giurescu marilor absenti minoritari – “vreti sa retransformam Transilvania intr-o provincie maghiara. E, asta nu se mai poate! Se poate doar daca factorii interni cedeaza”. Vorbind despre modalitatea “dibace” prin care extremistii maghiari au desprins unele judete ale Romaniei pentru a le baga in “Casa Ungariei” de la Bruxelles, academicianul a spus: “Le desprindem din Romania daca noi le dam. Aici e o chestiune de interes national. Pentru mine ca istoric si ca fiul al parintelui si bunicului meu sunt absolut… nu-mi vine sa cred ca partidele politice romanesti nu pot sa gaseasca o solutie impreuna ca sa pastreze coeziunea statului roman si sa apere identitatea nationala a acestei tari”.
Ziaristi Online ofera, in exclusivitate, cele mai importante luari de cuvant de la aceasta dezbatere, la care, printre altele, s-a solicitat imperativ respingerea acestui atentat la statul national unitar roman – Statutul Minoritatilor – si infiintarea unei Comisii parlamentare de ancheta asupra incalcarilor repetate ale Legii de catre reprezentatii organizatiei maghiare aflata la Guvernare si in ceea ce priveste neaplicarea Legii de catre organele MAI din Harghita, Covasna si Mures, la ordinele conducerii politice a Ministerului de Interne. Este de luat in seama, de catre unele personaje pripasite prin politica damboviteana si teleghidate de grupuri de interese antiromanesti, ca o eventuala asumare a raspunderii pe Legea Statutului Minoritatilor va fi cantecul de lebeda al PDL.
Ascultati aici o relatare de la fata locului realizata de Septimiu Sever pentru Radio Romania Actualitati, vizionati interventiile si cititi mai jos Comunicatul final al dezbaterii – publicat si de RGN Press – si o Sinteza documentara asupra consecintelor impunerii Statutului Minoritatilor anti-Romania. Prof Dinu C Giurescu despre Statutul Minoritatilor anti-Romania si atacul UDMR la fiinta nationala
Istoricul american Larry Watts isi lanseaza cartea sa, „Fereşte-mă Doamne de prieteni”, astazi, la Cluj, la Biblioteca Centrala Universitara, incepand cu orele 16.00, urmand ca maine, la ora 15.00, sa aiba loc lansarea de la Brasov, la Libraria “St. O. Iosif” din strada Muresenilor nr 14. Editura Rao ne informeaza ca sambata, 11 iunie, la Universitatea Ovidius din Constanta va avea loc odata cu lansarea istoriei secrete a razboiului clandestin dus de blocul sovietic cu Romania si o dezbatere academica, deschisa publicului, in Sala Senatului, incepand cu ora 12.00.
Ieri, specialistul american cu alura de JFK (vorba lui Radu Moraru) a fost invitat la 10 TV, la Nasul, la ora 21.00 iar de la 22.00, TVR 1 a difuzat ultima parte a documentarului realizat de Monica Ghiurco “Mostenirea Clandestina” (pe care il vom prezenta in curand si online, integral – prima parte o puteti vedea aici). Cum a fost la Nasul? Va puteti da seama si din fotografia sugestiva de mai sus, subtilizata de pe site-ul Pacepa.ro. Ca intotdeauna, Radu Moraru e sclipitor si reuseste sa afle tot felul de secrete legate de agenti anti-Romania de ieri sau de azi dar si picanterii istorice inedite, cum ar fi, in cazul de ieri, faptul ca John F Kennedy a calatorit prima oara in Romania, in anul 1938. Ce i-a placut cel mai mult lui JFK? Aflati din filmarile furate ieri din studiourile 10 TV!
Despre Pacepa si succesorii razboiului clandestin impotriva Romaniei
JFK in Romania lui 1938
Radu Moraru despre presa romana ca reflexie a stalinismului
TVR: Un film despre ultimii 70 de ani de istorie, despre România necunoscută. Alta decât cea pe o ştim din manuale. Opiniile unui american (prof. dr. Larry Watts) despre istoria României şi a Blocului Estic, completate, confirmate sau contestate de istoricii noştri (acad. Florin Constantiniu, acad. Dinu C. Giurescu, prof. dr. Mihai Retegan, prof. dr. Ioan Scurtu, prof. dr. Cristian Troncotă, lector dr. Laurenţiu Constantiniu). Un documentar despre adevăruri incendiare, despre dizidenţă şi dezinformare, despre un război clandestin care a avut ca ţintă România. Adevăruri incomode despre spioni, defectori, agenţi dubli, operaţiuni secrete şi figuri controversate: Caraman, Pacepa, Bodnăraş. Despre oamenii Cominternului.
Americanul Larry Watts ne propune o reconsiderare a ultimului secol de istorie, în baza documentelor desecretizate din ţările Pactului de la Varşovia. Cartea intitulată „Fereşte-mă Doamne de prieteni” scoate la lumină un adevărat război clandestin al blocului sovietic împotriva României, bazându-se pe arhivele serviciilor secrete. Deseori românii s-au întrebat de ce nu mai vin americanii… Documentarul “Moştenirea clandestină” oferă câteva răspunsuri….
IRANUL, la rece, carte aparuta la Editura Top Form, va fi lansata azi, 7 iunie, la Librăria Mihai Eminescu din Bd. Elisabeta nr. 16, între orele 17.30-19.30. La eveniment sunt invitati diplomaţi, jurnalişti, cadre universitare şi academice. Ziaristi Online va ofera un extras din lucrarea profesorului de jurnalism Corneliu Basarab Vlad, printre multe altele si director al portalului nostru. Noi detalii si dezvaluiri despre incursiunea analistului de politica internationala in Iran, maine, aici! Pana atunci, o sinteza despre Teheran, azi, si mersul inainte al lumii:
Despre “excepţionalism”
Mass-media şi discursul politic au reuşit să-i facă pe mulţi să creadă că Iranul ar fi de la o vreme, în lumea de azi, un fel de răţuşca cea urâtă sau Cenuşăreasa (dar numai în ipostazele lor din prima parte a basmului). A fost aşezată, această ţară, pe o Axă a Răului şi în acelaşi timp, este înfierată drept singurul stat teocratic din lume. I s-a aplicat stigmatul de stat paria, se fac strădanii pentru a-l izola într-o lume tot mai interdependentă. La resursele sale de petrol şi gaze naturale, printre cele mai mari din lume, n-ar fi recomandabil să se apeleze, chiar dacă resursele energetice mondiale se împuţinează mereu. Ce mai, o ţară ciudată, un tărâm bizar, în care bărbaţii, chiar şi cei mai pedanţi, nu poartă cravată iar femeile, chiar şi cele mai frumoase, se ascund în văluri ce acoperă aproape totul.
Ciudată, bizară, paria, de ocolit, de stigmatizat? Dacă asta înseamnă corectitudine politică, trend, brand etc., vom comite şi noi, în mod premeditat, o îndepărtare de la normă, pentru a aplica acestui stat, atât de diabolizat, un epitet privilegiat, atribuit doar celui mai înverşunat adversar de astăzi al Iranului. Să zicem că ne vom juca şi noi cu vorbele după cam cum fac şi detractorii de toate felurile ai Iranului. Să spunem că nu numai realitatea americană este definită prin excepţionalism ci şi realitatea iraniană. Dacă universitarul francez Gerard-Francois Dumont vorbeşte de „excepţia iraniană”, noi o vom numi excepţionalismul iranian.
Cuvântul excepţionalism nu se găseşte în dicţionare, ci doar prin texte de-ale unor politologi. Acest superlativ sui generis este menit să definească sintetic trăsătura dominantă a societăţii americane. Cu vreo 20 de ani în urmă, mă refeream, într-un text, publicat mai întâi într-un ziar, apoi într-o carte, la excepţionalismul american, dar intervenţia mea a trecut, cred, complet neobservată. Porneam, atunci, de la un articol din „New Statesman”. „Întreaga ideologie americană, aşa cum au subliniat mulţi autori din Statele Unite, ca de pildă David Potter, precum şi observatori vesteuropeni, a fost clădită pe premisa unei abundenţe excepţionale – observa autorul articolului, publicistul britanic Godfrey Hodgson. Excepţionale resurse de terenuri agricole, excepţionale surse de o excepţional de ieftină energie, excepţional de ridicate salarii (din punct de vedere istoric, de circa două ori mai mari decât cele din Europa occidentală)”. Dar, se grăbea să adauge autorul britanic, „toate aceste excepţii (căci el nu le spunea totuşi excepţionalisme) se îndreaptă acum spre un sfârşit”. Remarcăm acum, doar în treacăt, că previziunile lui, făcute pe la sfârşitul anilor 1980, au prins tot mai multă consistenţă prin evoluţiile/involuţiile ce au urmat. Ne interesează însă mai ales o altă remarcă a sa şi anume aceea că, în ciuda erodării acestor „excepţii”, „filozofia politică generată de era excepţionalismului american rămâne”.
Nota: Internetul Parlamentului Romaniei lasa de dorit. Din acest motiv transmisia s-a intrerupt. Inregistrari de la Conferinta vor fi disponibile pe canalele video ale site-ului ZiaristiOnline.ro in cursul serii.
Cine este Horia-Roman Patapievici?
La conducerea ICR se află fiul unei fantome a NKVD
Ne-a fost dat sa traim un sfarsit de saptamana marcat de o stire prea repede trecuta sub tacere, desi anunta un grav atentat impotriva constiintei istorice a romanilor. Dintre autorii asumati ai atentatului nu puteau lipsi Horia-Roman Patapievici si Teodor Baconschi. Primul in calitate de coordonator al unui proiect editorial denumit “Romania medievala”, finantat din bugetul de criza al Romaniei cu 7 milioane de euro, iar cel de al doilea ca parinte prefatator al volumului cu titlul mentionat, editat de Institutul Cultural Roman. Volumul este, putin spus, o blasfemie la adresa constiintei istorice a poporului roman.
Nu mai referim asupra imprecatiilor pe care cei doi inamici ai Romaniei le gireaza pentru a denigra in fata lumii identitatea nationala a romanilor si a da dreptate nerusinatelor revendicari teritoriale ale neorevizionistilor unguri , dar este nevoie sa stie cine este ipochimenul din fruntea conducerii executive a Institutului Cultural Roman, fiindca presedintele onorific ne este prea bine cunoscut. Se numeste Traian Basescu.
Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă.
O tradiţie a trădării
Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Patapievici, Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de NKVD la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în Secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, a avut loc marşrutizarea în România.
Dosarul cu declaratiile olografe ale lui Dionis Patapievici catre Partid este oferit la sectiunea Blogroll de Pacepa.ro – Nota Z.O.Ascultati si Herta Muller, laureata premiului Nobel pentru literatura, intervievata de Victor Roncea despre securistii ICR si Patapievici
Nu am fi adus în atenţie acest caz dacă nu am fi fost martorii unui eveniment notabil pentru lumea informaţiilor secrete. Protestul, cu voie de la Serviciul Federal de Informaţii german (BND), al scriitoarei Herta Müller, faţă de protecţia pe care preşedintele Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici, o acordă mai multor foşti şi actuali agenţi secreţi ai Securităţii şi ai altor servicii secrete – de aici sau de aiurea.
Furia Hertei Müller
De ce apare Herta Müller în disputa agenţilor secreţi protejaţi de Horia-Roman Patapievici? De ce o campanie amplă anti-Patapievici în media externă de mare tiraj şi circulaţie, vizibil supervizată de anumite servicii secrete străine? Răspunsul cel mai la îndemână este acela că scriitoarea disidentă, protejată a BND, până şi după plecarea din România, nu şi-a mai putut reţine indignarea faţă de nerecunoştinţa şi lipsa de loialitate, adică trădarea la care “noul caporal” s-a pretat, în cea mai bună tradiţie a familiei.
Traseul lui HRP
În anii 1993-1995, Horia Roman Patapievici a fost dirijat de noii săi protectori să întreţină legături, informative, printre rămăşiţele emigraţiei legionare din Franţa şi R.F. Germania, unde se afla ca bursier. Ca ultimi reprezentanţi ai României autentice, membrii exilului românesc trebuiau studiaţi şi anihilaţi, la fel ca, în ţară, foştii deţinuţi politici, singurele foruri morale româneşti din ţară, respectiv din afara ţării. Locul lor trebuia ocupat de falşi disidenţi anticomunişti, ceea ce s-a şi întâmplat. Ca atare, diverşi trepadusi au fost direcţionaţi către emigraţia anticomunistă legionară. Patapievici junior, printre ei. Astfel a fost luat automat în studiu, documentare şi cultivare de “instituţiile culturale” ale Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei (n.n. – omologul Serviciului Român de Informaţii). Contactele şi, mai ales, contactările pe care le-a avut în Germania l-au făcut să ajungă, la întoarcerea din ţară, nici mai mult, nici mai putin decât director al “Centrului de Studii Germane” al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Bucureşti.
Rolul “Căpitanului Soare”
Pe acest fond, s-a creat împrejurarea scandalului “căpitanului Soare”. Un superior de-al “căpitanului Soare”, care a supervizat operaţiunea, nu a ezitat să-l dea în primire pe ofiţerul SRI trimis pentru o banală cercetare şi să se folosească de acest prilej pentru a-l lansa pe Patapievici pe orbita-i deja desenată. Scandalul mediatic brodat sub pretextul inabilităţii “capitanului Soare” avea să-l scoată pe Horia Roman Patapievici din anonimat, propulsându-l în atenţia opiniei publice. Platforma şi notorietatea pe care Virgil Măgureanu i-a creat-o, prin orchestrarea scandalului mediatic, sunt interpretate de cunoscătorii intimi ai resorturilor ascunse ale gestului lui “dom’ Profesor”, drept “o recompensă pentru marile merite ce nu pot fi specificate”, pe care Dionis Patapievici, tatăl lui Horia-Roman, le-a adus, în secret, NKVD, Gestapo-ului şi altor servicii, iar oficial Comandamentului Militar din Austria al Armatei Roşii. Dar nu numai acestora.
“Fiul lupului”, cum l-au numit jurnaliştii O. Zară şi Cătălin Antohe pe H.R. Patapievici, avea nevoie de crearea împrejurărilor care să-i permită preluarea şi continuarea tradiţiei familiei, a serviciilor ce nu pot fi specificate, începute de bunicul şi tatăl său, în favoarea “mamei Rusia”, a Măreţiei Sovietelor şi împotriva fiinţei naţional-statale a României.
Hop şi Virgil Măgureanu
Cu abilitatea-i caracteristică, Virgil Măgureanu l-a ajutat cu prisosinţă, exploatând un fapt profesional banal, o investigaţie comună a “căpitanului Soare”, pe care presa însetată de sângele serviciilor secrete a supradimensionat-o, creând un fals persecutat, chipurile pentru atitudinea sa “anti-Iliescu”. De notorietate era, deja, că şi directorul SRI, Virgil Măgureanu, devenise un “anti-Iliescu”, căruia îi căuta înlocuitori. Ceea ce-i poate justifica gestul de “a scoate la rampă” încă un opozant cu oarecare lustru, adoptat de frăţia “Humanitas”, chiar dacă acesta, pe fond, avea ce avea cu România, nu cu Iliescu în special.
Nu este lipsit de interes, în acest context, după cum menţiona fostul său prim-adjunct, generalul Victor Marcu, în raportul adresat fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, că V. Măgureanu i-a ascuns preşedintelui datele reale ale scandalului “Soare-Patapievici”, adevărul fiindu-i adus la cunoştinţă de generalul Marcu, la solicitarea lui Iliescu, de faţă fiind şi consilierul prezidenţial pentru securitate, care ştie mult mai multe decât vrea să spună.
Ascensiunea ulterioară, de rang ministerial, a lui H.R.P. în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, examinată de specialişti în “intelligence”, apare ca o reuşită infiltrare a unei cârtiţe într-o instituţie în care miza dosarelor Securităţii, referitoare la agenţii şi acţiunile serviciilor străine, a mobilizat ample resurse din partea acestora din urmă.
“1. Denumirea de „Mitropolia Moldovei”, atribuită acestei eparhii, constituie o uzurpare a titulaturii Mitropoliei Moldovei cu sediul la Iaşi, înfiinţată încă din anul 1401, cu binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol şi care funcţionează neîntrerupt de atunci şi până astăzi.
Această uzurpare a titulaturii Mitropoliei Moldovei din cadrul Patriarhiei Române dă naştere la confuzii şi creează în mod inutil disensiuni bisericeşti şi etnice, ştiut fiind că sub această denumire a fost cunoscută în Ortodoxie eparhia care cuprindea întreaga Moldovă, având tot timpul reşedinţa în dreapta Prutului, mai întâi la Suceava şi apoi la Iaşi.
După anul 1812, când Rusia a răpit partea Moldovei din stânga Prutului, denumirea de „Mitropolia Moldovei” s-a păstrat, în continuare, până astăzi, pentru eparhia cu reşedinţa la Iaşi.”
Vlad Cubreacov: Biserica a toată Rusia, stăpână peste „Moldavia” de limbă română
Luni, 30 mai, la Sankt Petersburg, a avut loc şedinţa Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, sub preşedinţia patriarhului Kiril Gundiaev. Un comunicat de presă al structurii locale a Bisericii Ruse anunţă că la respectiva şedinţă a participat şi mitropolitul Vladimir Cantarean de la Chişinău.
În coada unei agende încărcate a Sinodului Rus (punctul 7 (ultimul) al temeiului 63) s-a aflat şi o singură chestiune cu privire la Republica Moldova. S-ar părea, la prima vedere, că aceasta ar fi una minoră, adică o nimica toată. Totuşi, chestiunea în sine, ca şi modul în care a fost expusă, dă la iveală mai multe probleme de fond. Să vedem care sunt ele. Vom cita mai întâi un fragment din versiunea românească a destul de alambicatului comunicat al biroului de presă al mitropolitului Vladimir: „În privinţa Mitropoliei Moldovei, la cererea PS Episcop Petru de Ungheni şi Nisporeni, monahia Varvara (Matveevici) a fost eliberată din funcţia de stareţă a mănăstirii „Sf. Gheorghe” din Ungheni, în locul ei fiind numită în această funcţie monahia Elisaveta (Gliga)”.
Am verificat pentru cititorii noştri procesul-verbal al şedinţei sinodale din 30 mai, în originalul rusesc. Ca urmare, putem constata câteva lucruri.
Patriarhul rus îi traduce pe moldoveni
Unu. Patriarhia Moscovei a revenit la practica sovietică de rusificare a toponimiei noastre, redând denumirea oraşului Ungheni în traducere rusă (Унгены în loc de Унгень), contrar normelor în vigoare, care impun transliterarea. Site-ul structurii locale a Bisericii Ruse în Moldova foloseşte, de asemenea, denumirea tradusă, aşadar netransliterată, a oraşului Ungheni şi confirmă astfel alinierea la aceeaşi practică moscovită de rusificare.
Doi. Biserica Rusă este consecventă în demersul ei rusificator (asimilaţionist) şi înlocuieşte termenul oficial şi consacrat de Moldova (Молдoвa) cu cel de Moldavia (Молдавия). Astfel, titulatura mitropolitului Vladimir este redată după cum urmează: „Митрополит Кишиневский и всея Молдавии Владимир”. Este de observat că, spre deosebire de Biserica sa mamă, structura locală în frunte cu mitropolitul Vladimir foloseşte, în varianta rusă a comunicatului său, formula „Владимир, митрополит Кишиневский и всея Молдовы” (totuşi nu „всея Молдавии”), confirmând că se poate spune şi corect, adică altfel decât pe timpul ocupaţiei ruseşti şi sovietice.
În ambele cazuri (Унгены şi Молдавия) avem pe faţă dovada readucerii discrete în circuitul oficial şi a impunerii de către Biserica Rusă a unor forme uzuale în timpul ocupaţiei ţariste sau sovietice. De la „Молдавия” sau „всея Молдавии” şi până la o „Республика Молдавия” nu e decât un pas. Cum însă patriarhului întregii Rusii (Rusie din care ni se spune că ar face parte şi „întreaga Moldovă”!) nu-i arde (i-a ars, oare, vreodată?) de sensibilităţile lingvistice ale moldovănaşilor noştri, mira-ne-am ca la toamnă, în octombrie, când va veni la Chişinău, acesta să se lase de năravul său rusificator şi să o trântească iarăşi lată, poreclindu-ne ţara chiar aşa: „Республика Молдавия”. Că doar n-o vorbi şi predica rusescul patriarh româneşte, pe limba cuminţilor şi credulilor (până la prostie şi până dincolo de prostie) moldovănaşi priviţi doar ca o masă de oameni blânzi numai bună de topit în malaxorul bisericesc al Moscovei. Că doar n-o vorbi nici în engleză (cu interpret) ca să ne spună cum i-ar plăcea, tot în manieră ţaristo-sovietică: „Republic of Moldavia”.
S-ar părea că este vorba de mici detalii sau doar de nuanţe. Nu este însă aşa. Biserica Rusă a avut perioade în care a folosit variantele ruseşti corecte ale toponimelor noastre. Acum, când au rămas doar câteva luni până la vizita (de fapt, inspecţia) de cinci zile a patriarhului rus în ţara noastră (la invitaţia lui Vladimir Filat şi a mitropolitului Vladimir), Biserica Rusă schimbă macazul şi ne aminteşte că tot ce mişcă-n ţara asta (râul, ramul…) trebuie îmbrăcat în haină străină. În haina croită după bunul său plac de Biserica Rusă.
De la oberprocuror la oberpatriarh…
Continuarea studiului lui Vlad Cubreacov si scrisoarea integrala a IPS Teofan laZiaristi Online
Eroul national Avram Iancu, depuratul PSD de Harghita, Mircea Dusa, si subsemnatul, Dan Tanasa. Acestea sunt cele trei coordonate ale raului din viata vedetei nationale, Csibi Barna, scrie avertizorul public Dan Tanasa, pe blogul sau. Romanul din Sfantu Gheorghe s-a ales cu o Plangere Penala de la Csibi Barna, in care calaul lui Avram Iancu sustine ca Dan Tanasa i-a amenintat cu moartea… BMW-ul (de acelasi tip cu cel al lui Liiceanu, in paranteza fie spus)! Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita a hotarat insa ca derbedeul maghiar exagereaza si l-a salvat de la puscarie pe romanul nostru (vezi extrase din rezolutie mai sus).
Dan Tanasa mai afirma: Subliniez faptul ca nu sunt deloc incantat de compania parlamentarului. Cat despre exercitiul de drept penal, este evident ca Csibi Barna, comerciantul de tricouri, este sprijinit puternic de UDMR si PCM, printre altele si pentru ca coerenta plangerii penale formulate impotriva subsemnatului depaseste cu mult nivelul intelectual al zmeului secui, functionar public pana de curand la Directia Finantelor Publice Harghita. Sunt convins ca strategia UDMR in ceea ce ma priveste este To be continued…
June 8th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
