Mă interoghezi pe un ton cam inchizitorial de ce consider că Mihai Eminescu e un autentic creştin. Îmi pare rău că articolul meu afirmativ în acest sens te-a contrariat şi îmi pare şi mai rău că argumentul meu nu te-a convins.
Au nu s-au spus că cel care va aduce pe calea adevărului creştin un suflet rătăcit apostol se va numi? Ori eu tocmai despre aşa ceva am adus mărturie: fratele nostru Mihai nu numai că a readus pe calea Domnului suflete nefericite din temniţele roşii, ci a şi salvat suflete căzute în cea mai neagră deznădejde, datorită tocmai spiritului său profund creştin, al unora dintre poeziilor sale.
Întrebarea dumitale mă face să afirm mai apăsat că, pentru a înţelege de ce Mihai Eminescu este creştin, trebuie să fii tu în primul rând un bun creştin şi un bun român. Am recurs la menţionarea separată a acestor două caracteristici pentru a le sublinia, pentru că, de fapt, un bun român este în acelaşi timp şi un bun creştin ortodox, una fără alta nu se poate.
Opera eminesciană deschide dimensiuni spirituale infinite pe ambele coordonate. Universul său este spaţiu infinit şi timp infinit, dezmărginite dintr-o realitate autentic românească şi autentic creştină. Acest univers nu-l poţi înţelege dacă nu-l trăieşti în toată profunzimea lui şi dacă nu vibrezi la unison cu autorul lor la valorile spirituale la care te înalţă.
Cutez să afirm că multe poezii ce par profane sunt tot atât de autentic creştine ca şi cele cu conţinut religios. Te avertizez, însă, că, dacă nu te simţi a fi un autentic român, mai bine să nu citeşti rândurile ce urmează, pentru că nu vei înţelege mare lucru din ele şi, ca orice străin de spiritul eminescian, vei fi dezamăgit. În cel mai bun caz vei ridica nedumerit din umeri, iar în cel mai rău caz mă vei considera incultă, analfabetă, limitată, fundamentalistă, isterizată de Eminescu etc. Te asigur, însă, că, dacă o vei face, şi dumneata vei comite un păcat. Spun asta referindu-mă la haina pe care o porţi.
Nu intenţionez să-ţi dau răspuns savant, să te ameţesc cu analize super-intelectualizate, să te copleşesc cu încadrări sofisticate în curente, stiluri, filozofii, teologie etc. Vreau să te invit pur şi simplu să intrăm în spaţiul eminescian, ca să ne dăm seama cât este sau dacă este creştin. Te iau de mână şi intrăm în universul deschis de o poezie profană luată aleatoriu, un pastel ce formează cadrul unui sentiment de iubire. Parcurgând împreună cadrele deschise de “Sara pe deal”, sper că vei trăi sentimentul creştin eminescian direct, organic, emoţional, fără eseuri sofisticate sau exegeze teologicale înţesate de dogme indelibile. Vom retrăi un moment de har simplu dar vibrant, pentru că inima va fi străpunsă de scânteia divină datorită căreia poetul nepereche reuşeşte să deschidă spaţii infinite şi eterne, în acelaşi timp să înveşnicească clipa fugară smulsă trecerii inexorabile a timpului. Coardele sufletului tău vor vibra la unison cu ale Eminului şi te vei simţi acasă aici, ca de altfel oriunde şi oricând în vasta sa operă. Aşează-te, deci, confortabil în fotoliul tău, închide ochii şi uită absolut tot ce ştiai despre “Sara pe deal”. Şi, eliberat de orice preconcepţii, intră ca Marele Orb în cadrele ce ţi le prezint.
Cadrul I: “Sara pe deal, buciumul sună cu jale,/ Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,/ Apele plâng, clar izvorând în fântâne”.
Cadrul II:
“Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară/ (…) Stelele nasc umezi pe bolta senină”.
Cadrul III:
“Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,/ Streşine vechi casele-n lună ridică,/ Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,/ Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână./ Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare/ Vin de la câmp; toaca răsună mai tare./ Clopotul vechi împle cu glasul lui sara (…)”.
Ieri noapte la OTV, Silviu Alupei, intr-o operatiune clasica de diversiune contra Parintelui Justin Parvu si a Manastirii Petru Voda, cu titrari total mincinoase, a reusit sa dea dreptate procurorului care ancheteaza televiziunea lui Dan Diaconescu: “OTV are puterea de a ingrozi”. Din fericire, nimic nu este adevarat din tot ce a afirmat si se poate citi pe titlurile de mai sus. Am intervenit telefonic pentru a incerca sa indrept raul, care se raspandea prin cuvinte ca fulgii unei perne. Cum sa-i mai aduci inapoi? Astazi aflu ca lumea s-a adunat deja la Mitropolia Moldovei si Bucovinei din Iasi pentru a protesta fata de “rapirea” Parintelui, dupa cum a afirmat Alupei, pe care l-am crezut doar dezinfromat la randul sau.
Daca nu mi s-ar fi taiat din cauza transmisiei sunetul si apoi legatura, dupa cum se observa in extrasul video de la OTV, s-ar fi auzit ce spuneam, respectiv ceea ce stie orice ucenic al Parintelui Justin Parvu: si anume ca Parintele se reface dupa internarea de la Iasi si Cluj la Spitalul Manastirii, unde are chilia sa, in care primeste si pana la 200 de oameni pe zi, dupa cum am numarat personal in urma cu doar cateva zile. Oricum, felicitari moderatoarei, ca l-a mai strunit pe flamboiantul Silviu Alupei. Vedeti emisiunea aici, atat cam am prins din ea online:
Jalnica incercare a gruparii de purici ai Ortodoxiei de la Rost, sicofanti de-ai lui Baconsky, Vosganian si roza-crucianului Georgescu, de a strica sarbatorirea hramului Manastirii Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Sunt convins ca bietul Dan Diaconescu, prea prins cu problemele pe care i le face DNA, nu a apucat sa afle ca “mii de credinciosi” si “oameni ai muncii de la sate si orase” vorbesc direct prin Silviu Alupei, “colaboratorul permanent” al revistei Rost si “membru” al “Gruparii” Rost. Dar ce i-a deranjat, de fapt? Iata, filmarile cu Parintele de acum cateva zile despre Dan Puric si reuniunea de la Hilton intitulata aberant “Simpozion de masonerie”, pardon, “martirologie”:
Vlad Mihai – Romania Uneste-te: M-a anuntat si pe mine un amic de diversiunea de la OTV. Dezinformatorul a fost Silviu Alupei, “colaborator permanent” al revistei Rost. Cu o lectie prost invatata, manipulatorul spunea ca Parintele Justin nu mai este staretul Manastirii Petru Voda, ca a fost sechestrat de niste calugari si maicute, carora le-a inventat si niste nume si ca Parintele este ascuns prin munti, in locuri secrete, in care au acces numai “initiatii” (asta-i termen masonic – iata cum s-a dat in fapt). Atatea enormitati nu mi-a fost dat sa aud vreodata. Chiar acum cateva zile mai multi prieteni au fost la Parintele Justin, unde au primit mangaiere si sfatuire. Si nu l-au cautat prin pesteri!
Pe ce se baza Alupei? Pe niste adrese trimise, chipurile, de credinciosi, ce purtau numarul de inregistrare al Patriarhiei, continand toate minciunile de care v-am pomenit. Si inca ceva, zelosul colaborator al Rost-ului cerea SS Daniel sa faca “ordine” la Manastirea Petru Voda. Spre linistea lui Puric, idolul sefului sau, Claudiu Tarziu. – material primit de la cititoarea blogului, Maria
Confirm cele de mai sus. Sutele de oameni care merg zilnic la Parintele Justin stiu ca nu e nimic adevarat. Desi slabit fizic, Parintele Justin alina si mangaie sufletele romanilor care-i cauta cuvantul. Eu sunt unul dintre acestia si pentru asta ii sunt recunoscator.
Trebuie remarcata interventia jurnalistului Victor Roncea, care, printr-o interventie telefonica, a infirmat afirmatiile iresponsabile ale lui Silviu Alupei.
Motto: “Ce ne facem, ca noi n-am trecut pe la Colegiul Noua Europa sa ne omologheze Plesu credinta?”
Extrase din reactiile cititorilor la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul: “Doua feluri de necredinta”. A uitat sa-l mentioneze si pe-al treilea, al sau: anti-credinta perversa, din postura de “supra-credincios”. Mai stim noi niste cazuri, patologice, din trena lui…
NECredinta d-lui Plesu Despre al treilea fel de necredinta, a intelectualului de stanga care simuleaza dreapta, dl. Plesu nu sufla o vorba. Unde mai pui ca de la Revolutie incoace elita noastra de stanga (cu dl. Plesu in frunte) este intr-un chef continuu: cand cu FSN-ul, cand cu PSD-ul, cand cu PNL-ul, de cativa ani cu Basescu si PD-L-ul si, de ceva vreme, cu Bruxelles de unde vin bani frumosi pentru petrecerile cu staif academic dar fara duh din Strada Plantelor 21.
serban
Impotriva lui Puric ? In general citeam cu placere ce scrie domnul Andrei Pleshu, insa de aceasta data atacul foarte putzin voalat la adresa domnului Dan Puric nu mi se pare nici argumentat serios nici indreptatzit. Ayana
In 1990 cand Regele Mihai a fost expulzat din Romania (cu viza de intrare in Romania in pasaport) Domnul Plesu (pe atunci ministru al Culturii) a protestat in mod original prezentandu-si o”demisie tehnica”… Popescu
Plesu, Dinescu, seful de la Humanitas – Liiceanu -, Patapievici, Dan Grigore, toti au fost utecisti, comunisti. Ei sunt inconstient blocati psihic de frica comunista. Stau si se intreaba oare ce patesc daca actionez fizic si de frica renunta la gandurile/dorintele/idealurile visate noaptea. Trebuie sa vina o noua generatie. Fosti nu sunt in stare de nimic, toti sunt obedienti. dinescu
Alo, Plesule, du-te la copilul Dinescu si daca Dunarea nu este inghetata cautati raspunsul in luciul valurilor, altfel adio nemurire. Ce aveti de pierdut? Mai jos de atat nu cadeti. Va doresc succes, altfel, adio democratie. dinescu
Care specie? Tov. Pleschu, nu puteai sa spui direct “Puric ma enerveaza, pentru ca etc., etc.”?
De ce trebuie sa folosesti vechiul stil comunist prin care sa infierezi “elementele dusmanoase”? In 20 de ani n-ai progresat si tu un pic, asa de forma sau atunci cand te lasa nervii uiti de “manierele europene”? “Umbra discreta a smereniei”… adica atunci cand vezi atatea jigodii in jurul tau (ca in Romania de azi) trebuie sa tii “ciocu’ mic”, nu trebuie sa rostesti adevarul clar si raspicat. Dupa tine, Pleschule , Iisus trebuia sa intre in templu pasind pe varful picioarelor… quintus
legionarismul scos de la naftalina De la Iliescu incoace tu si altii ca tine vedeti legionari peste tot. Lectiile de istorie invatate in comunism ti-au maculat gandirea. Nu cred ca ai trecut vreodata pe la Km0, locul liber de (neo)comunism. In schimb ti-ai facut urechile palnie la torentul iresponsabil de acuze false lansat de Iliescu in anii ’90. Plesu e si el pe aproape avand in vedere ca in 1990 era ministru al culturii, adica omul regimului Iliescu. un golan
Plesu si faptele lui de vitejie Plesu, cand era Ministrul Culturii sub Iliescu (apropos, a iesit de-acolo?), ce credeti ca a facut in toiul privatizarii desantate? L-a cadorisit pe prietenul sau (cel cu Jurnalul de la Paltinis) cu Editura Politica, acum Humanitas. Mare lucru n-am primit, zicea prietenul, doua birouri descleiate, 3 fishete ruginite, 5 creioane cu varful bont si niste traducatori speriati si turnatori pe care i-am reciclat. Hmm… alt golan
Nu e preferabil, d-le Plesu… A doua „specie” este Dan Puric. Dan Puric il indispune pe d-l Plesu. D-l Plesu nu are argumente impotriva lui Dan Puric dar il califica ca impostor si semidoct. Dan Puric ar trebui sa arate smerenie, adica, probabil, sa ceara voie de la distinsii intelectuali ai acestui veac sa-l marturiseasca pe Hristos si pe sine insusi (adica ”smerenie” in fata fariseilor). Intre atatea mizerii care ne inconjoara si care ne agreseaza, d-l Andrei Plesu a identificat „problema”: starea de spirit pe care o genereaza marturisirea de credinta a lui Dan Puric! Sunteti orbit de mandrie, d-le Plesu! Nu puteti pricepe, nu-i asa? Nu puteti pricepe cum un actor poate face inimile sa vibreze atunci cand actorul, Omul, vorbeste despre Hristos. Pentru ca vibratia cuvintelor lui Dan Puric nu vine de la el, ci de mult mai de sus, unde cei orbi de atata “intelepciune” si “invatare” nu ajung. Dan Puric vorbeste despre Iubire, iar dumneavoastra ii preferati pe cei care se multumesc numai cu oala de sarmale… Aflati, d-le Plesu, ca noua chiar nu ne pasa de indispozitia pe care v-o creeaza Dan Puric in starea dumneavoastra calduta de intelectual rasat. prafdecuratatnegreala
patetic @plesu: faptul ca ai crescut din tzatza lu’ noica nu-ti da dreptul sa-i batjocoresti pe cei care au avut curajul sa inchida mizerabilul capitol al religiei. emiti expresii la nivelul baieteilor de liceu care pozeaza emo ca sa agate haite din anii terminali… specii care te indispun, actiuni care te frapeaza. cine esti tu plesule? fericiti cei judecati de posteritate. tu vei fi dat uitarii
Alexandra Hurubas
Iubite Scaraotzki, D-le Plesu … …cum ti se mai spune, iti doresc sa ai mai mult haz in Noul An, ca in asta care a trecut, ai fost o rubla stearsa … ! N-ai sare si gata, neica… 1 Ian 2009, 03:05 aaa
Pentru domnul Andrei Plesu: Manca-mi-ai p.ula ! Stamate
e simplu… Decat zilnic fara chef cu Andrei Plesu mai bine cu chef, macar de doua ori pe an, cu Dan Puric la Realitatea TV.
dixit
dilema noptii: Ce ne facem, ca noi n-am trecut pe la Colegiul Noua Europa sa ne omologheze Plesu credinta un grup de cheflii
Inteleg din articolul necajit al dlui Plesu ca domnia sa se situeaza intre cele doua extreme, pe un loc caldut, aflat intre ireligiozitatea totala (?) si religiozitatea care vorbeste despre neam si Iisus Hristos. E locul din fruntea bucatelor, cu comeseni galagiosi si veseli, sprit garla si cadouri politice.
koby
Am nevoie de o vacanta Domnule , nu ai o combinatie sa am si eu ‘domiciliul ‘ in Tescani , o luna sau doua ? Trebuie sa ma odihnesc ca-s tare obosit ! Am nevoie de o vacanta Domnule , nu ai o combinatie sa am si eu ‘domiciliul ‘ in Tescani , o luna sau doua ? Trebuie sa ma odihnesc ca-s tare obosit !
oblomov
plictisosenie Orice e mai bine decat un articol atit de plicticos. Dar d-l autor e deasupra tuturor, el sta sus si ne comenteaza pe noi muritorii. . E cumva inger?
un ratat
Plesu se ia de Dan Puric. E invidios ca-i ia publicul Articolul dlui Plesu e din ceea ce Claudiu Tarziu si Razvan Codrescu ar numi: “Savuros, Andrei Plesu povestea”.
fidel
Mda, Claudiu Tarziu scrie despre Plesu cam asa: A-l citi pe Andrei Pleşu este o plăcere, chiar şi atunci cînd nu eşti de acord cu el. A-l asculta vorbind, pe diverse teme, este însă o sărbătoare.Ciudata placere, halal sarbatoare! Mai bine lipsa.
Teo
Of, domnule Plesu! Ziceti dvs. in final: “Nu e preferabil cheful cinstit al cetăţeanului „de rând”?”Iar eu zic: Nu, e preferabil vorbitorul de la televizor care, intr-adevar, stie nu doar crede. Dumneata nici nu prea stii, nici nu prea crezi, e limpede, te cunoastem de multisor. Fiecare cu rosturile lui, asa-i? Nu toata lumea se adapa de la izvorul NEC, ceea ce e foarte bine!
Emanuel
E usor… E usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune…
Irina : Hai sa fim seriosi: ce intelege Plesu din ce inseamna smerenia? Normal ca el crede ca neuronii lui sunt mai buni decat cei ai lui Dan Puric pentru ca habar nu are ce e aia simplitate. El e in spiritul lui Paleologu, iubeste Romania numai cand nu se afla pe strada. Ce fel de iubire e asta? Bineinteles ca el nu traieste, ci se traieste, isi traieste mandria, de aceea nici nu intelege ce insemna sa simti neamul, sa il simti nu sa il discuti. Cine in afara de intelectuali obositi si plictisiti il asculta pe Plesu? Pentru ca se pare ca trage presu’ pe uscat si nici macar nu isi da seama saracul.
Ina :
Ma uitam la fata lui Andrei Plesu, si ma gandeam ca mai are putin si seamana cu IPS Bartalomeu. Placutul si protectorul nostru IPS, nu ar jongla cu cuvinte cand vine vorba de cineva ca Petre Tutea, si nici daca ar fi vorba de un vorbitor care “Se ascultă pe sine cu plăcere, se pune în scenă, ridică mereu în sus un deget pedagogic, e ales de îngeri să ne dea curaj şi înţelepciune. ” Cat despre timp pierdut cu chefuri, a cetateanului de rand, recomand un citat minunat al parintelui Staniloaie. De citit usor: „Dacă mi s-ar cere să trimit un mesaj îndeosebi unei singure categorii sociale, l-aş trimite tinerilor, ca să pornească mai departe de unde am ajuns, printr-o îndelungă experienţă, la vârsta mea, ca să nu mai piardă timpul ce le stă înainte, încercând să caute drumul cel adevărat. Cuvântul de sfătuire pe care sunt înclinat să-l dau în urma întregii mele experienţe de viaţă ar fi: Alipiţi-vă cu toată credinţa adevărului lui Hristos şi siliţi-vă să sporiţi din unirea cu El într-o nesfârşită înnobilare, prin asemănarea cu El, Care fiind Dumnezeu şi întrupându-se pentru veci ca Om, a ridicat la suprema înălţime umanitatea Sa şi o va înălţa şi pe a noastră, ajutându-ne să creştem în iubirea Lui şi a semenilor noştri.” Daca treceti pe aici, explicati-ne mai detaliat ce inseamna “cheful cinstit”. Doamne ajuta
ilie : penibil.fara smerosenie, sint cam prostovan, dar ma indispune stilul “intelectual”.Chiar daca dl. Dan Puric nu e f inzestrat cu darul discursului sau al scrisului, esenta mesajului sau e f adevarata, spre deosebire de cea a mesajului d-lui Andrei Plesu, care parca e autosuficienta. L-as compara cu stilul IPS Bartolomeu, dar fara credinta sau fara dorinta de asceza.Pe scurt, dl. Plesu nu are dreptate. R: Eu cred ca Puric e in inzestrat cu “darul discursului”… LD
Dan : Probabil e gelos pe Puric ca i se vinde cartea (iata, in peste 70k exemplare) pe cand, sunt sigur, cartile lui nici cand mergi la toaleta nu-ti vine sa le achizitionezi – se-ntelege cu ce scop. Ori tocmai ca Dan Puric nu are harul scrisului (el fiind actor, nu scriitor) il irita pe acest bou (nu am preluat intamplator cuvantul, ci imi aduc aminte in ce fel de plai aparea Plesu, pentru cine intelege aluzia).Dealtfel, burta lui ii releva Ortodoxia – lipseste postul! Dan Puric este un traitor ortodox (adica si postitor, se-ntelege), asa ca mai bine Plesu s-ar cara preferabil pe la MISA, cred ca ei il vor primi cu bratele deschise pe acest schizoid.
ilie : da, chiar este, am vrut sa scriu: “chiar daca nu ar fi”.
usa milostivirii : păcat…păcat de lipsa de durere a inimii pentru cel pierdut, indiferent cine, şi îndiferent în ce s-a pierdut: filosofie, alcool, etc…. mă ia cu frig în mulţimea asta de inimi isteţe şi reci…
cristian K: In poza se vede ca dansul e cu degetul ridicat si vrea sa ne invete ceva ce nu stie.Nu vrea sa mai fie deranjat la mesele copioase de ganduri de mustrare pe care in mod sigur le produce pina si constiinta lui.Oare intelege Domnul Plesu freamatul si emotia din ajunul craciunului,pregatirile si bucuria,colindele cantate in diferite case cu copii din parohie?? … nu de sarmale ma bucur, ci de faptul ca acum 2008 ani sa nascut Iisus Hristos ca sa ma pot mantui si eu cristian k. … pentru mine personal sa intrupat si eu sa nu-i multumesc ci sa ma gandesc la sarmale si tuica fiarta….bääähhh.De cate ori maninc primele sarmale de craciun mai degraba imi e frica sa nu fac o indigestie.Pe cand de Iisus Hristos,Domnul meu, dragostea mea si asteptarea mea nu ma satur niciodata si nici nu imi e frica de indigestie.Ma umple de tristete cuvintele Domnului Plesu pentru lipsa de intelegere si de fericire ce o are.
MK Ultra Dan Puric e doar un puric, copiaza si el din Crainic, Nae Ionescu si Tutea, dar e doar un papagal, fara har, un smecheras, care joaca teatru. Plesu e un gigant, un intelectual de clasa I, alaturi de Patapievici, Liiceanu sau Badilita, ori Baconski. Dar, voi fete si flacai dai lui Codreanu iubiti doar pe ai de-ai vostri pe Bartolomeu Anania, ex agent Die (Cf. I.M.Pacepa, Orizonturi Rosii…), de ce blamati o glorie a culturii si civilizatiei romanesti contemporane, o lumina aprinsa in tenebrele lui Doamne ajuta, tenebros? R: Gingis-han, te-ai schimbat la fatza si te-ai intors pe la noi cu glume noi? LD
Alin : Dincolo de barbologia domnului Plesu prin care incearca sa treaca drept un om al echilibrului si a ceva ce s-ar vrea o “cale de mijloc”, de fapt cea a mediocritatii si a religiei redusa la nivelul de sentimentalism superficial si prilej de chefuri defulatoare bianuale, scopul articolului este clar si anume atacul la adresa dl. Puric. Ceea ce nu este insa clar, este daca atacul este pura invidie la adresa dl. Puric sau ii sunt incomode valorile promovate de dl. Puric. Tind sa cred ca problema pleaca de la valori si exprima frustrarea unei clase de depravati care desi au incercat intens in ultimii 70 ani si mai bine, n-au reusit sa faca uitate acele valori pentru poporul roman.
Mk Ultra : pt. L.D. nu cu glume noi, incer sa trezec constinte adormite de o ideologie ortodoxist-verde. atat, uneori ma si intreb daca poti schimba ceva foarte pietrificat, dar am incercat. e bine sa puneti in discutie orice, dar fara patima
camelia n. : Există două feluri de cunoaştere: una de la oameni, alta de la Dumnezeu. Cea de la oameni se aprofundează prin studiu şi exerciţiu continuu, iar cunoştinţa care se face prin harul lui Dumnezeu e aprofundată prin dreptate, nemâniere şi milă. Pe cea dintâi o poate primi oricine, dar de ce-a de-a doua sunt capabili numai iubitorii de Dumnezeu. (Avva Evagrie Ponticul)
janine : Pacat de cultura d-voastra domnule Plesu, erijandu-va intr-o asemenea catalogare la adresa magistralului si harismaticului domn Puric.
Motto: “Oamenii se nasc neinvatati, nu prosti; ei devin prosti prin invatatura”
Aflu de la prietenii mei, nebuni ai cuvintelor, ca pe bloguri pe care nu le mai frecventez, din motive de igiena morala, se duce un razboi cu surle si trambite, victime si eroi, sange si caltabos. Este vorba de azecii Claudiu Tarziu (pe care, zau, din mila, nu l-am prea bagat in seama) si de acel faimos “poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine” (dupa cum se auto-prezinta pe blogul Rost), adica chiar Razvan Codrescu. Cica eu, acesta, as fi distrus imaginea bunului “ziarist crestin” Dan Stanca si, pentru ca, de!, nu pot fi facut “legionar”, apelativul preferat de prietenii domniilor lor de la revista GDS -“22” sau cea a fundatiei Noua Europa a lui Plesu – “Dilema veche” -, (ca nu le da bine la bugetul lor), s-a ajuns sa mi se faca o onoare desprinsa din istoria presei romane ortodoxe (da, Eminescu era ziarist si editor roman-ortodox, nu doar “crestin”). Adica, zic distinsii “azecisti”, in bunul spirit al intampinarii Nasterii Domnului, cica eu as umba cu un pistol in mana sa-l prind pe Codrescu de mana cu Stanca la Baia Grivita, in timp ce Buduca si Plesu le fak un masaj thailandez. Haideti, domnilor, chiar asa!? Ce treaba am eu cu preferintele sexuale ale scriitorimii “traditionaliste” si intelectualitatii “dreptei crestine”? Suntem “europeni” doar, nu? O spune si modelul lui Dan Stanca, Mircea Cartarescu: “Ortodoxia si balcanismul ar trebui imblanzite, reconvertite, sublimate, transformate din frane ale progresului in marci ale diferentei, ale specificului nostru cultural… Sunt ortodox si balcanic, dar asta nu trebuie sa ma impiedice sa fiu european si cetatean al lumii. Va trebui ca, de maine incolo, psihologia noastra, cu componente ale ei vechi si puternice ca patriotismul, sedentarismul sau faimoasa resemnare mioritica, sa-si revizuiasca notiunile.” Pai, haideti sa vizitam impreuna Atelierul de revizuire a notiunilor, unde lucreaza ca prelucratori prin aschiere maestrul Razvan Codrescu Adolf Marian Crivat Vasile si ucenicul sau, putin intarziat, Claudie. Pentru cazul Razvan Codrescu, vorbeste deja, dupa cum anticipam mai jos, gestul de “solidaritate” al lui Andrei Badin, un alt sustinator declarat al azecistului Dan Stanca, un alt agent infiltrat in sanul dreptei romanesti, pana cand a fost deconspirat de Parintele Calciu, cu sprijinul unui “nebun”, si trimis la plimbare, adica in zgarda lui Dan Voiculescu. Asa ca o sa-mi arunc, la rugamintea celor care m-au sesizat, un ochi asupra bloggerului crestin Claudie. Cu mila, cu mila, stati linistit. Ce alt sentiment pot sa incerc pentru bietul de el, cel care retraieste drama lui Ioanide, personajul de roman, confundandu-l pe Saferian cu Vosganian pe Butoiescu cu Codrescu si pe Plesu cu Pomponescu, sau invers?!… Daca dam firul inapoi, vom observa cu atat maestrul cat si ucenicul sau, in cele cateva zile de cand dureaza “solidaritatea” respingatoare in care au fost atrasi pe langa tot felul de perversi de duzina si multi naivi foarte respectabili, tot acuza atacul fulminant declansat de mine. Aceasta minciuna ordinara – a cata, oare? (numele celor introdusi abuziv pe lista nu spune destul?)- a celor doi, ma obliga sa reactionez pe masura. Pentru ca realitatea este cu totul alta.
Calofilia zoomorpha marca Plesu
Sa dam filmul inapoi: bietul Claudie posteaza, pe 15 decembrie, o calofilie orala a lui Andrei Plesu, care, daca tot e luna decembrie, e bine sa amintim ca a fost din prima clipa a loviturii de stat (si chiar cu multe-multe clipe inainte – vezi Afacerea Tescani) un sustinator si bun slujbas al lui Ion Iliescu – supranumit si Iliescu-KGB – indiferent de crimele din decembrie 1989 si, apoi, de cele din iunie 1990, pe care le-a ignorat, desigur, de dragul “Culturii”. Pe Claudie nu-l preocupa insa aceste aspecte, el e mai cultnic. Si ii place feeria baloanelor de sapun raspandite oral de calofilul Plesu. Este vorba de un text rostit de Plesu, poate simpatic, pentru unii, despre… Zoologie. Dar pe mine nu ma intereseaza placerile lui zoomorphe. Sa fie sanatos! Eu fac altceva. Pe 16 decembrie postez si eu, ca un (fost) cititor al blogului Rost, un biet comentariu legat de fotografia postata, respectiv de cea cu Plesu pe post de Caragiale (ce blasfemie!) amintind ca distinsul morphosof este chiar cel care a dispus eliminarea lui Caragiale din fata Teatrului National si a locului simbolic si jertfelnic al Noii Romanii, Piata Universitatii, pentru a-l arunca intr-un cotlon bucurestean. Caragiale, e bine sa amintim pentru orthomorphii de serviciu, a fost nu numai un umorist (cum incearca unii sa-l claseze limitativ, asemenea lui Eminescu, prezentat doar ca poet si atat, si in nici un caz crestin) ci si un mare ziarist, polemist si nationalist. Cam asta era ideea comentariului adresat unui alt comentator al blogul Rost, nicidecum autorului, respectiv Claudiu Tarziu. In schimb, cel mai probabil vizibil deranjat ca am refuzat sa marsez la stupiditatea infiintarii unui alt “FOR”, o alta caciula centralizatoare (a cui?!) in care sa intre, la gramada, toti “ortodocsii de bine” (voi reveni pe aceasta tema) – bietul Claudie imi toarna o galeata de laturi in cap: pleosc! Secondat, imediat, de “maestrul” Adolf. La cele cateva randuri ale mele pe o tema clara: Plesu, statuie, Caragiale, Piata Universitatii, ma trezesc acum cu doua remorci pline de atacuri la persoana devarsate fara jena pe capul unui (fost) “frate”, prin intermediul unor “comentarii”. Hopa!, imi zic, s-au activat “tovarazii”, ca reactie la Plesu, de-unde-si trag seva, pe de-o parte, si la faptul ca am dezavuat infiintarea “FOR”-ului. Si bine am facut! Iti multumesc, Doamne, ca m-ai luminat sa nu cad si in aceasta capcana, dupa tampenia pe care am facut-o cu o alta organizatie “crestina”!
“FOR” contra FOR
Daca tot suntem la capitolul acesta, doua cuvinte despre FOR. Ceea ce putea sa fie o intentie notabila, spus pe sleau, pe romaneste – pute! Stim cu totii ca anul acesta Inaltul Bartolomeu a reusit – desi a pornit cu stangul si a fost sabotat de “intelectualitatea de dreapta” din Cluj, de aceeasi teapa si filon cu cea de Bucuresti, respectiv cloaca 22-GDS-NEC- Dilema -, sa reactiveze Fratia Ortodoxa Romana, adica FOR. Si-atunci, cum poti sa ai atata nesimtire mascata in lipsa de imaginatie si, la conferinta CALOR, sa scoti din palarie acelasi nume: FOR (derivat chipurile din “Forul Ortodox Roman”)?! Nu se mai gaseau alte cuvinte in limba romana pentru a nu se arunca in confuzie generala mica miscare ortodoxa nationala? Practica, nu e cazul sa va invat eu, este clasica: scoasa direct din manualul diversiunii si dezinformarii, dar nu numai al Securitatii ci, hat, vine de dincolo de veacuri, de la baietii aia care fac, odata la vreo suta de ani, cate o “revolutie”… Semnificativ: Fratia a fost atacata cu ura. Aproape desfiintata, inainte de a renaste, de Shafir, Pecican, Marga, etc. In schimb, “FOR”-ul a beneficiat si de prezenta trimisilor patriarhali si e bine-mersi. Daca in cazul FOR-ului de la Cluj, stim sigur si fara echivoc de cine tine si la initiativa cui a fost recreat – Inaltul Bartolomeu, ultimul leu ortodox – “FOR”-ul de la Bucuresti, de cine oare apartine?, este o intrebare pe care ar trebui, cred eu, sa si-o puna fiecare. Din nefericire, ca si in “cazul Dan Stanca” – un inversionist venal, si nu numai al ideilor -, alti naivi, cei adunati la “Conferinta Asociatiilor (articulat – deci a tuturor asociatiilor!?) Laicatului Ortodox Roman”, au cazut in plasa centralizatorilor de serviciu iubitori de Zoologie marca Plesu. As vrea sa nu fie asa, dar copierea numelui istoricei Fratii, mie unuia, nu-mi miroase a bine. Na, ca mi-am exprimat, si eu, niste indoieli, chiar daca maestrul si margareta lui au primit alte ordine. E voie, nenea Razvan?
Apele dilemei in care se scalda Adolf Crivat: sovieticii “romani”. Secera si ciocanul egal Crucea?
Pentru ca am ajuns si la Adolf Crivat – credinciosul de serviciu care a preferat sa iasa din sala la “FOR” cand s-a tinut un minut de reculegere pentru martirii ortodocsi asasinati sub dictaturile Romaniei – haideti sa vedem ce comenteza distinsul ortomorph pe blogul ucenicului sau, pentru a da tonul atacului la adresa unui biet ziarist, iaca, putin prost, putin nebun, dupa ei, dupa mine toate la un loc si multe altele pentru carca unui simplu pacatos. Codrescu dixit: “M-am delimitat în multe privinţe, de-a lungul vremii, de d-l Pleşu sau de d-l Patapievici, dar cad de acord ca sînt ultimii oameni care să merite să fie trataţi grobian. Cine o face, se descalifică mai degrabă pe sine. Lumea românească (d-l Roncea e mai degrabă regulă decît excepţie) persistă în primitivismul de a nu înţelege că unul şi acelaşi om poate să fie şi “bun”, şi “rău”, şi că faptul de a fi “rău” într-o împrejurare nu anulează faptul de a fi “bun” în alta. Radicalismul acesta al judecăţilor întreţine în lumea românească o tensiune permanentă şi extrem de păguboasă: este însuşi pseudo-principiul a ceea ce s-a numit “războiul româno-român”, care ne-a măcinat şi ne macină dinăuntru mult mai mult decît au reuşit şi reuşesc să ne macine din afară feluriţii adversari (reali sau închipuiţi, trecuţi sau actuali, făţişi sau oculţi). Am impresia că dreapta românească se polarizează tot mai mult, pe zi ce trece, între o tabără a alternativei valorice şi o alta a troglodelii belicoase (şi voluptuos imunde). Rămîne de sperat că procesul acesta se va dovedi în cele din urmă unul de firească şi necesară “despărţire a apelor”, iar nu unul de anulare reciprocă…” Desigur, pentru Codrescu un asemenea citat din Patapievici nu este nici pe departe “grobian” sau “primitiv” ci poate reprezenta “alternativa valorica” de “dreapta elevata”: “Privit la raze X, trupul poporului român abia daca este o umbra: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără sira spinării“. Tocmai de aceea, oameni fini, ca domnii Patapievici si Plesu, trebuie tratati cu manusi, cu manusi de caprioara si, daca ne ajuta si domnul Liiceanu, sa ii si ungem putin, cu cremutele lui pe spate. Hai sictir! Ia te uita, mi-am spus atunci: ca raspuns la trei randuri de-ale mele vizavi de o statuie a lui Caragiale, stramb-dreptaciul stia, deja, pe 16 decembrie la ora 19.18, ca incepe procesul de “despartire a apelor”. Aferim! Absolut de acord cu mafalda rosteasca: a sosit timpul. Dar cu o exceptie, majora: despre ce razboi “romano-roman” vorbeste? Ca eu stiu de razboiul sovieto-roman si, apoi, al ramasitelor sovietice cu romanii. Sau, cumva, secera si ciocanul egal Crucea, dupa Codrescu? A fost Nicolski roman, cumva, si nu stiu eu? Dar Roller? Dar urmasii lor de azi, iubitii domnului Adolf Vasile Crivat, sunt romani? Cu ce, cu pasaportul? Si daca sunt romani, de ce tot ce fac este impotriva Romaniei si a Ortodoxiei? Cum poti spune o asemenea enormitate, ca ” unul şi acelaşi om” care calca in picioare programatic constiinta si fiinta nationala a romanilor, cu scopul desfinteniei omului, un experiment Pitesti la scara larga, efectuat prin armele “culturii” si “cultului”, a “dialogului” de “idei” si “confesional”, poate sa fie si “bun” si “rau” si ca “rautatea” lui nu anuleaza “bunatatea”? Desigur, daca desprindem cele doua planuri, scopurile si mijloacele: ceea ce este rau pentru romani, poate fi, mai mult ca sigur, bun pentru altii, beneficiarii pentru care lucreaza Codrescu si prostii lui folositori. Si aici ajungem la parerea mea “buna” despre Codrescu, care nu o anuleaza, insa, pe ce “rea” despre el. Respectiv cea exprimata alaturi de doua fotografii elocvente despre varza din capul unor bieti epigoni ai epigonului sef Codrescu. Un singur randulet. Acesta a fost raspunsul meu “agresiv” la balaceala din troaca lui Claudie si Adolf, atacul meu “fuliminant”. Si anume: “As putea spune ca prostul nu-are rost destul daca nu e si… Dar n-o spun.” Vezi si foto la Turnesolul Eminescu si “savurosul Plesu”. Demolatorii lui Caragiale si Eminescu se pretind de “dreapta”. Cum se numesc cei care-i urmeaza? ALEGETI! .
Bietul Claudie!
Urmarea, bietul Claudie, fostul meu “frate”, toarna, pe 17 decembrie, in plin post de Craciun, “un puhoi de cuvinte peste un pustiu de idei” pe blogul lui, inchipuindu-si ca ma demoleaza cu inspiratia lui modesta. Eu, care, totusi, sunt ziarist, zic bine-bine, “frate”, da’ daca esti atat de tare de ce nu-mi spui si numele? Si pun mana pe telefon si-l sun. Reproduc conversatia din memorie: “Ia zi, Claudiu, ce problema ai? Te referi cumva la mine in postul tau, ca sa stiu cum discutam?” “Nu, nici pomeneala, frate!” – tot frate?! – “Zic si eu asa in general, cu Badilita, cu Savatie”. “Adica ma pui pe mine in aceeasi oala cu Badilita? Esti intreg?!”. “Pai te pui singur!”, zice bietul Claudie. Eu: “Chiar asa, Claudiu? Dar atunci comentariile alea “anonime” in care sunt injurat si pe care tu le-ai acceptat, deci ti le-ai asumat, ce zic, nu zic de mine?”. “Pai aia sunt comentatorii…”. “Comentatorii, sigur ca da, sunt convins, dar ti se pare normal sa accepti “anonime” ca la Securitate, in care sunt porcait, si apoi sa le mai si postezi? Cum pot eu sa raspund unor “anonime”? N-ar fi mai bine ca tu – sau Codrescu – sa spui singur daca ai ceva de spus si sa nu apelezi la “anonime”?”. Ca vai, ca nu-i asa, mai zice “fratele”, ca pana la urma sa sustina ca respectivele comentarii “anonime” sunt, de fapt, conforme cu parerile lui. Zice: “Ca il aperi pe securistul de Pelin…”(Pe care il evocasem pe Civic Media la parastasul de un an) “Pai si tu nu-l aperi pe homosexualul de Codrescu?”, zic eu. El, nervos: “Da de unde stii ca-i homosexual?” “Da tu de unde stii ca Pelin, care e si mort, era securist?” . Claudie: “Toata lumea stie…”. “Pai bine ma, Claudiu, tu esti ziarist, care “toata lumea”? Pe baza caror dovezi vorbesti asa? Din Dilema sau din 22?”… Tacere. “Bine – mai incerc eu un minim dialog – dar nu ti se pare cam disporportionata reactia ta si a mentorului tau la un singur randulet pus de mine pe blog?”. “Nu, ca te-ai luat de Rost si de Codrescu, adica te-ai luat de mine?” “E vina ta ca Codrescu e prost sau ca e gazduit de tine pe portalul Rost?”, mai intreb eu, timid. “Daca ai scris de Rost pe mine m-ai facut prost”. “Dar Claudiu, nu crezi ca te identifici prea mult cu Codrescu? Ca de tine am scris altceva: ca esti inexplicabil de naiv! Chiar nu vezi ca te duce de nas?” “Codrescu, chiar daca e lichea – zice bietul Claudie – e un mare filosof al Romaniei: el a pus bazele teoretice ale dreptei moderne!” “Stii ce – mai zic eu – daca chiar ti-a luat mintile atunci sa stii ca ti se potriveste si tie randul scris de mine pentru el cu prostia si fudulia!”. “Si tie postarea mea!”, mai striga el inainte de a inchide. Incredibil dar adevarat. Nu-mi venea sa cred!
Omul sub vremi, omul sub Codrescu. Cum a ramas AZEC-ul fara “Ortodocsi” si “Romana”
Nu-mi venea sa cred ca este vorba de acelasi Claudie pe care l-am votat cu totii la alegerile AZEC, dupa cum convenisem impreuna cu el, pentru a nu iesi Codrescu vicepresedinte. Codrescu care, atunci cand a vazut ca pierde, a anulat posibilitatea votului prin mandat, semnat de altfel, si a refacut, ilegal, alegerile. Ce trist a fost atunci, Claudie. Cat de rau mi-a parut pentru el. Am propus imediat impreuna cu alti frati, ca si el, sa-i cream postul de secretar general. Nu, nu a mai vrut. A zis ca nu vrea sa fie sub Codrescu. Si acum?… Nu-mi venea sa cred ca este acelasi Claudie care, totusi, dupa alegeri, impreuna cu alti putin frati, parea ca sustine propunerea mea ca AZEC-ul sa fie numita Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestin-Ortodocsi. Dupa ce aceasta propunere a fost refuzata de noua-veche conducere, ca sa nu discriminam alte confesiuni, am propus sa aiba introdusa in titulatura, macar, Romana. Distinsul “ziarist crestin” Marius Vasileanu, colegul “ziaristului crestin” Dan Stanca, s-a ridicat atunci ca la sedintele de Partid si a spus: “Sa mai terminam domnilor cu nationalismele astea! Ce Roman?!”. Bine-bine, s-a replicat, dar si Biserica noastra se numeste “Biserica Ortodoxa Romana”. E voie? Ca un semn de “despartire a apelor”, dupa ce vicepresedintele Codrescu Adolf Marian Vasile Crivat a zis ca e prea complicat sa schimbam denumirea la Tribunal (?!) s-a cazut de acord ca, oricum, “nu suna bine” ARZEC. Parca AZEC suna mai bine?, mi-am zis eu, si fratii mei, printre care, am crezut, se afla si bietul Claudie. Nu-mi venea sa cred ca este acelasi Claudie care-mi spune ca numai eu si fratele Rafael am fost singurii care am reactionat la porcaria cu interzicerea expozitiei martirilor de la Iasi, in timp ce Codrescu si AZEC-ul au tacut malc. Nu-mi venea sa cred ca este acelasi Claudie care s-a revoltat impreuna cu mine pentru sacrilegiul din centrul Bucurestiului, cand un ungur stipendiat de UAP L-a expus pe Mantuitor in postura de felatie plus o Biserica pe post de Dracula si alte abjectii, sau cand ICR a trimis un Iuda crucificat, decapitat si ejaculand pentru a reprezenta Romania in Germania. Momente cand ne intrebam impreuna: atunci la ce e bun AZEC-ul asta daca tace, tace, tace? E bun, ca sa adune toate ouale intr-o caldare, ca si “FOR”-ul, la asta e bun, ziceau niste frati calugari. Of, of!
Hotul striga hotii. Prostul moare de grija altuia. Cum a sustinut bietul Claudie un sovieto-“roman”.
Si-acum, in plin proces de “despartire a apelor”, Razvan Codrescu apare cu falsul “caz Dan Stanca”, revelator, intradevar, pentru deconspirarea filierei sovietice, neo-kominterniste, infiltrate in dreapta romaneasca, dar la care ma voi referi separat, in alt capitol. Bietul Claudie, ce face? Merge pe linia trasata de zecile de comentarii “anonime”, altfel plasate si comentate cu aplomb de Codrescu si se da, singur, in fapt. Plaseaza un nou post “inspirat”, vezi, Doamne, in care, “inteligent”, imi dedica piese psihadelice provenite din rastelul ancestral al sovieto-romanului Crivat Vasile Adolf Marian Codrescu. Mai mult, ma acuza de “sustinerea agresiva” (?! – cam slab vocabularul) a lui Iurie Rosca, “tovarasul comunistilor”. Asta-i cumea! Acum inteleg ca bietul Claudie nu e numai naiv: el l-a sustinut in alegerile din Basarabia pe candidatul PNL Nicolae Dabija, fostul secretar al Komosmolului Uniunii Scriitorilor din RSS Moldoveneasca, fost membru al CC al Uniunii Comunist-Leniniste a Tineretului din URSS, fost membru al PCUS. Claudiu i-a dedicat in Formula AS ditamai interviul plin de perieri unui agent sovietic dovedit, cu acte in regula! Vezi doar doua referiri aici: Palatul candidatului PNL Nicolae Dabija si dovezile stransei sale colaborari tovarasesti cu Militia, Comsomolul si PCUS si Fără comunişti în Parlamentul României sau de ce tovarăşul Dabija îşi camuflează trecutul. Spre deosebire de el, Iurie Rosca este singurul politician roman, de pe ambele maluri ale Prutului, care s-a impotrivit oficial propagandei homosexuale cu adevarat agresive, in plenul Parlamentului de la Chisinau, dar si in strada, alaturii de tinerii de la ASCOR-Basarabia. Vezi De ziua internaţională a familiei PPCD apara familia traditionala si Fotografii de la mitingul pentru normalitate si anti-propaganda homosexuala anti-crestina de la Chisinau. Nu este cazul sa-i explic eu politicile actuale, aici, dar nu pot sa nu notez faptul ca PPCD, partidul lui Iurie Rosca “tradatorul”, este cel care a contribuit decisiv la reactivarea Mitropoliei Basarabiei, dupa lupte grele si indelungi cu aparatul sovietic kaghebist prin care a trecut, ca pestele in apa, si sovieto-“romanul” lui Claudie, Dabija-PCUS. De aceea oricine ma face pe mine “tradator” ca sustinator al singurului Partid Crestin care a mai ramas in intreg spatiul romanesc ori este bou ori este un ticalos de agent anti-roman. In tot cazul, nu are nas Claudiu Tarziu sa discute despre Iurie Rosca si nici macar sa indrazneasca sa ridice problema romanismului in Basarabia dupa ce a sustinut un agent sovietic pentru Parlamentul Romaniei.
Varza de Bruxelles din capul bietului Claudie. Tradatori ai Romaniei din curtea Rost
Si pentru ca am ajuns la Capitolul agenti, tradatori si “romani”, haideti sa vedem ce-are domnul ziarist crestin Claudiu Tarziu in curtea lui. Cand am citit prima oara revista Rost, am dat de numele lui Teodor “Doru” Baconsky, fiul poetului proletcultist Anatol E. Baconsky (cel cu Lenin – vezi “poemul”, integral, mai jos, cu dedicatie). Sigur, fiul n-ar nici o vina, dar stiti proverbul cu aschia… Baiatul, cam vai de… tatal lui, a fost luat sub pulpana de Bartolomeu. Insa, chiar asa, sau tocmai d-aia, si-a facut de cap. Era un fel de Daniel, teologul in blugi, cu care, de altfel, e si bun prieten. La toarta, as putea spune. Nu este singurul. Tanarul propagat pe orbita politicii si diplomatiei de Andrei Plesu are mai multi prieteni apropiati. Acum ambasador la Paris, s-a gandit sa nu stea in Ambasada, ca e cam veche, si si-a luat cu chirie un apartament cu… 11.000 de euro lunar plus cheltuieli. Dar astea sunt detalii. Revin. Cand l-am gasit, acum niste ani, in Rost, mi-am facut cruce, am inchis revista si am pus-o deoparte. Mi-am zis: cam infantil Tarziu asta! Daca n-o fii altceva! Am avut dreptate, in ambele cazuri. Pentru ca Baconsky fiul reprezinta exact chintesenta vie a celor aparati cu atata osardie de “fratele” Claudie si “maestrul” “dreptei romanesti” Codrescu: intelectualul “crestin” a carui misiune este sa surpe ordinea fireasca din interior, “sa revizuiasca notiunile”. Iata cateva exemple din “operele” lui Baconsky, considerat pe blogul Rost drept “una dintre cele mai luminate minti pe care le-a avut guvernul”, “unul dintre cei mai eruditi diplomati si un scriitor de real talent”: Kosovo: tot raul spre bine: “Declaratia unilaterala de independenta a provinciei Kosovo va fi curind ascultata in Parlamentul de la Pristina” (Cotidianul). “Lipsită de informaţii serioase (pentru că nu e capabilă să le caute), presa noastră s-a inflamat cu o falsă Afacere Dreyfus, în stil românesc: „erezia“ mitropolitului Nicolae Corneanu, care s-a împărtăşit din potirul greco-catolicilor.(„Cazul“ Corneanu – Cotidianul) “Ca ortodocşi, dar şi ca foşti subiecţi ai comunismului am trăit sub o dublă înstrăinare faţă de Occident. Astăzi, mediile româneşti ombilical ataşate de credinţa ancestrală respectiv de regimul politic prăbuşit în 1989 continuă să blocheze civilizarea societăţii noastre. Presupun că aici – şi nu în măruntele dispute interne – trebuie căutată rădăcina urii faţă de funcţia critică a „intelectualilor publici”… Personal, cred însă că procesul de legitimare a intelectualilor publici nu mai poate fi stopat odată ce facem parte din Uniunea Europeană. Am certitudinea că, în următoarele decenii, elita noastră îşi va realiza tot mai convingător vocaţia de a grăbi şi aprofunda occidentalizarea României. E totuşi nevoie să cunoaştem mai bine adevărata istorie intelectuală a Europei, care ne-a fost mereu ascunsă din motive confesionale sau ideologice. ” (Tăcerea vinovată –Cotidianul) “Dincolo de asemenea fineturi teoretice, independenta spirituala a catolicului sau protestantului nu s-a regasit niciodata in „biserica politica si nationala“, proprie spatiului rasaritean. E ceea ce am vazut ca se petrece si dupa ruptura din 1989. BOR s-a comportat mai departe ca „Biserica a neamului“, iar obedienta ei fata de puterea seculara s-a manifestat la cotele pe care colaborarea cu regimul bolsevic le consacrase deja ca norma.” (Sintem o turma? – Cotidianul) “Catolicii şi protestanţii beneficiază, orice s-ar zice, de o mai mare coeziune internă. Se recunosc mutual, dincolo de frontierele naţionale, şi formează ansambluri geopolitice relativ distincte. Putem depista remedii menite să facă din „lumea ortodoxă“ mai mult decât o iluzie? Unul ar pretinde o nouă condamnare a filetismului în cadrul unui sinod panortodox. Nouă, întrucât naţionalismul ecleziastic a fost deja tratat ca erezie printr-o Enciclică de la… 1848. Un alt remediu ar implica voinţa patriarhilor răsăriteni de a se întâlni mai des, indiferent de contextul politic bilateral. Nu e imposibil, de vreme ce aria ortodoxă a intrat în proces democratic. Însă soluţiile avansate par utopice. Tribalismul valorifică orgoliile locale, scuză eşecurile, ascunde stagnările şi generează adrenalină militantă. E mai comod aşa.” (Iluzia „lumii ortodoxe“ – Cotidianul) Adica, spre final, cam ce-mi arunca mie in spate cuplul Codrescu-Tarziu. Se vede ca au avut de unde sa se inspire. Personal, cred ca Baconsky vorbeste singur despre cazul Tarziu. Nu mai am ce adauga. Inainte de a va recomanda partea a doua a excursului prin pseudo-dreapta romaneasca – Cum vrea sa invie Dan Stanca din cenusa Maresalului Antonescu – mai este de remarcat, in finalul primei parti, un alt membru de frunte al “gruparii Rost”, artizan al “dreptei romanesti”: Varujan Vosganian. Pentru Varujan Vosganian, cand a fost nominalizat sa ocupe functia de “comisar de Bruxelles”, Claudie era gata sa mute muntii, sau, macar, sa aduca celebrul Radio Erevan la Bucuresti. Varujan Vosganian, revendicat de Claudiu Tarziu drept ceva membru fondator al Rost, a fost, dupa cum probabil stiti, un ministru al Guvernului PNL. Un navetist, inainte de 1989, pe ruta Bucuresti-Erevan. Cara caciuli de astrahan, pe langa informatii. Apoi, mai recent, un aranjor al ridicarii turnului de langa Biserica Armeneasca, care a dus la craparea unui perete al ansamblului armenesc ortodox, monument istoric si arhitectonic. Un baiat de mingii al mai multor mogului damboviteni si kazahstanezi. Marele patriot si nationalist roman Varujan Vosganian a facut parte dintr-un Guvern liberal care a militat si era gata-gata sa si realizeze o hotie nationala: conferirea averii marelui mecena ortodox Emanoil Gojdu, lasata tinerilor saraci ortodocsi ai Ardealului, catre Guvernul Ungariei prin inventarea unei a doua Fundatii Gojdu, botezata Fundatia publica romano-maghiara Gojdu. Cam ca la FOR si “FOR”. Dumnezeu nu a vrut sa se intample acest sacrilegiu. Cu numai un singur vot in plus, Ordonanta Guvernului liberal al stramb-dreptaciului Varujan Vosganian, cu care se mandreste Claudiu Tarziu, a cazut. Ce vreti mai ridicol decat atat pentru o grupare cu un alt “Rost”: reprezentantii “dreptei romanesti”, un post-proletcultist sovietic si un navetist armean?
Lenin (cu dedicatie speciala pentru P&ROST si sovieto-“romani”)
De mult îmi staruie un gînd: Pe Lenin cum sa-l vad dormind În Mousoleul lui, departe, pe care-l vad în cîte-o carte Sau despre care-mi spun prieteni întorsi în tara de curînd –
Sa-l vad cum odihneste lin, Sub semnul vremii care trece, Cînd iarna-si pleaca mîna-i rece Pe zidul-naltului Kremlin.
Stiu bine, drumu-i lung si greu De-aici de pe meleagul meu; Sînt mii de kilometri poate – paduri, cîmpii, îndepartate Cu holde mari al caror fosnet adesea îl aud si eu.
Sînt fluvii pe al caror vad, Cînd valurile trec la vale, S-aud vuind hidrocentrale, Cu glasul apelor ce cad.
Cei care-au fost ne povestesc Cum oamenii în valuri cresc Spre Mausoleu, din zi în noapte, pasind usor, vorbind în soapte; Din toate colturile tarii veniti, acolo se-ntîlnesc.
De-i timp frumos ori mohorît, De-i frig, de-i ploaie ori zapada, Pe Lenin vin mereu sa-l vada Cum odihneste linistit.
Batrînii îsi aduc aminte De vremurile dinainte Cînd glasul lui, vestind victorii, chema la lupta muncitorii Si parca vorbele-i de-atuncea si-acuma le rasar în minte.
Furtuni trecura pas cu pas, Si cîte-n lume se schimba – Doar visul lui n-a fost sa moara Si vesnic tînar a ramas.
Afara neaua a-nghetat Si viscolele-n zbor strabat Si undeva-n Kremlin o raza de la fereastra lumineaza – O vad mineri, soldati, colhoznici, vreun activist îndepartat.
Acolo Stalin rînd pe rînd Cai noi spre comunism croieste Si ceas cu ceas îsi împlineste Cutezatorul juramînt.
O, ne-ncetat voi astepta Pe Lenin – cînd sa-l pot vedea, Sa-i spun ca razele pe care le-a dezlegat, nepieritoare, S-aprind arzînd mereu mai tare si lumineaza-n tara mea.
Un gînd îmi staruie mereu Dar calea-i grea si-ndepartata Si nu stiu de-am s-ajung vreodata Sa-l vad dormind în Mausoleu.
Stiu însa la Bicaz în munti Pe unde brazi cu-albastre frunti, Pe lînga Bistrita aproape, tacuti se odihnesc în ape Si cerbii suie spre izvoare în toiul codrilor carunti,
Un vad unde muncim mereu Si construim înaltatoare Hidrocentrala noastra mare Cu vuietul adînc si greu.
Acolo amintirea lui, Rasare-n fata orisicui! Cu fiecare zi mai vie si visul lui acolo-nvie De parca însusi Mausoleul albeste-n codrii albastrui –
Si tîrnacoapele cînd bat Si stînca din adîncuri frînta Si apele cînd se framînta Vorbesc de Lenin ne-ncetat.
Si-atunci cînd vom sfîrsi cu bine, Vor geme apele batrîne Si vor zbura prin mii de fire lumini cu raza lor subtire, Iluminînd cîmpii si sate, miscînd tractoare si combine,
Atuncea stiu ca-n fata mea, Printre caderile de ape La fel de viu si de aproape Pe Lenin am sa-l pot vedea.
călugăriţa ratată simte rău mi-e poftă ruşine frică demonul stă cocoţat pe şira spinării mă-nţeapă cu ace de siguranţă poate va scoate dintre coaste o găleată cu dorinţe interzise dinamită de cocaină am între coapse clădire surpată cu ferestrele ţăndări cine se taie în mine în el însuşi se taie călugăriţa ratată simte frig noapte şi moarte ori suferinţă după poftele răscoapte ea simte că dumnezeu este un sânge impur haaah hah strigă cu părul vâlvoi ca un strigoi haaah hah la intersecţie stă călugăriţa ratată aşteaptă tramvaiul trenul metroul sau aşteaptă o altă fată cu care să facă schimb de credinţă mucenicie şi chibzuinţă a fost cândva o fată care a vrut să fie călugăriţă însă din spuma mării nu s-a născut decât o extravagantă gărgăriţă o făptură de spirt şi camfor cu defect de fabricaţie de aruncat în container această entitate deteriorată şi deloc binecuvântată pace vouă.
castrarea
ce-i de făcut când îngerul din tine are guri puhave când molusca din creier e soră geamănă cu molusca sexuală când stai după zid cu o mână între coapse fără să simţi nimic când pielea ţi se face de tinichea când nici cărţile nu mai au ce să-ţi dovedească decât idei neclintite în frumuseţea lor rece iar aceasta este zadarnică şi bună de dus în mormânt nu îţi rămâne atunci decât să deşiri centimetri de dorinţă şi credinţă să schilodeşti fecioarele sfioase care ar putea să-ţi cotrobăie prin minte să-ţi lingi degetele ca un măcelar mulţumit ori ca o cârciumăreasă lacomă să plescăi din buze ca un sinucigaş generos şi-apoi să le croieşti drum cuţitelor şi altor ustensile care ştiu să rănească adecvat acesta e singurul lucru pe care poţi să-l faci iată plăcerea stă lângă tine măsurată la cântar şi ciopârţită la fel alte scorneli ale capului de-acum poţi fuma în tihnă e linişte şi seară va fi bine.
delir
sexul lui îl ţin între coapse ca un instrument de tortură capul lui îl am între coapse ca o minge strivită joc fotbal cu bărbatul joc goală fotbal cu bărbatul părul mi-l calc în picioare după ce-l tai cu foarfeci tocite cârpă de şters pe faţa alungită a lui dumnezeu din păr fac păpuşi de vrăjitorie arse cu mirodenii din păr fac o icoană de păr ca să pot şterge chipul lui dumnezeu mai pot să curăţ picioarele paraliticilor cu acelaşi păr tăiat mai pot să fac veşmânt moale-aspru de sac dar eu sunt călugăriţa ratată maşinărie sexuală angoasată ursuleţ de jucărie fără dinţi de os gratie vie care nu intră în carne unghie umflată şi franjurată de luna chioară limbă vineţie de cadavru spânzurat joc goală fotbal cu bărbatul sunt femeie mi-e frică mi-e spaimă instrument de tortură părul tăiat.
florăreasa
cred că eşti moartea ce va veni în formă de bărbat pentru că moartea nu poate fi decât un bărbat singur zgribulit şi beat în nici un caz moartea nu este femeie nici măcar suprafemeie cu trupul perfect ascuţit ondulat doar bărbat poate fi bărbat matur cu sexul mat florăreasa de mine nu îl aşteaptă să-i cadă la pat balena sinucigaşă îl zăreşte la mare depărtare cum stă şi bea tequila cu mişcări încetinite dintr-o sticlă pe sfert sunt deja drogată după el bărbatul mahmur părăsit de alte femei dar deloc fragil ori steril cu tărie de beznă cu gust de sticlă pisată după o noapte de dragoste la distanţă îl simt ca o ghirlandă pe şold precum metisele din hawai descolăcesc părul în şuviţe de şopârlă ca să-l clocesc până va fi fluture cap de mort în uterul meu de iasomie-n saramură stă bărbatul care e moartea şi bea tequila îl zăresc de departe îi fac semn de rămas bun cu năframa el coboară pe scara rulantă spre mine apoi aprinde un licurici şi-mi arde părul tăiat părul ars pentru el pentru moartea mea bărbătească de bărbat.
avaria
am pierdut mult sânge din pricini care nu sunt exacte ca în faţa unei camere de filmat am fugit cât m-au ţinut puterile în pustie şi totuşi inima mi-a crăpat după tine a pleznit desfăcându-se-n firişoare suave mi se spune că umblu cu limba scoasă de dragoste ca o cămilă mârţoagă ori ca o căţea spumegând mi se spune că nu mai am ruşine într-adevăr nu mai am nici un pic de sfială fiindcă doar spasme se rostogolesc prin tuburile mele din trup îmi rup singură hainele şi mă ating şi mă ating şi mă ating rece umed uscat fierbinte fiindcă inima mi-a crăpat după tine aţoasă umflată zemoasă borhot inima mea a pleznit pentru un singur bărbat drept care am fost silită să o înfăşor într-un ziar să nu vină muştele să nu facă viermi să nu miroase urât inima mea a crăpat după tine balamalele ei şi femeile din mine stau cu limba scoasă pe cale de a fi dresate pe cale de a da ortul popii inima mea a pleznit şi zace acum ciudat de cuminte la orfelinat.
Dan Stanca – “persecutatul” pasiv: “Adevărata miză a cărţilor mele este erosul, nu logosul” – Dar suntem oameni, nu câini. Şi fiind oameni, mai devreme sau mai târziu, ne punem problema iubirii. Adevărata miză a cărţilor mele nu este logosul, ci erosul. Sunt o persoană însetată de eros, dar adăpostită sub blindajul unei înfricoşătoare pudori. Pudoarea aceasta nu-mi reprezintă fiinţa mea reală, dar e precum cămaşa pe care, dac-o dezbraci, dintr-o întâmplare sau nu, rupi şi pielea de pe tine. Deci, cam aşa stau lucrurile. Articole de: Ion Zubaşcu Articole din: 2008 “Romania literara” (Manolescu) Nr. 9 / 2008 – Dan Stanca – “Adevărata miză a cărţilor mele este erosul, nu logosul”
Lecturi formatoare Idei in Dialog (Patapievici) Un substantial interviu cu Dan Stanca (autor exceptional, dar deloc alintat mediatic) reuseste Ion Zubascu in Romania literara nr. 9 din 7 martie. …www.ideiindialog.ro/articol_234/lecturi_formatoare.html – 51k – În Cache – Pagini similare
Unde apar imaginile literare? (I) Idei in Dialog 1 Noi 2008 … ca si la Dan Stanca, Radu Aldulescu, Florina Ilis si Daniel Banulescu, in eseurile de teribil impact ale lui Andrei Plesu, Horia-Roman Patapievici …www.ideiindialog.ro/articol_732/unde_apar_imaginile_literare___i.html – 52k – În Cache – Pagini similare
Faţăn faţă: Ion Zubaşcu şi Dan Stanca «Face to Face: Ion Zubaşcu and Dan Stanca». by Dan Stanca; Ion Zubaşcu … Dan STANCA. Poetul în prelungirea omului. Ion Zubaşcu rămâne pentru mine o enigmă …www.ceeol.com/aspx/getdocument.aspx?logid=5&id=49F85F8A-BD81-40C8-88C6-19C270CA5445 – Pagini similare de D Stanca – 2001
Revista Apostrof Dan Stanca (interviu realizat de Ion Zubaşcu). Dan Stanca (n. Bucureşti, 30 septembrie 1955) a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, …www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=250 – 15k – În Cache – Pagini similare
Un alt caz, demn de ras: Ion Zubascu in greva foamei “pentru adevar”:
“Scriitorul şi publicistul Ion Zubaşcu adresează colegilor următorul mesaj: “Orice formă de solidarizare este binevenită”. Menţionăm că d-l Ion Zubaşcu este unul dintre primii semnatari ai Apelului pentru Adevăr, semnat pâna în prezent de 140 de personalităţi precum: Mircea Cărtărescu, Mihai Şora sau Vladimir Tismăneanu, publicat astăzi integral de New York Magazin – Romanian Independent Newspaper www.nymagazin.com la adresa Apelul a fost publicat şi de Romanian Tribune la adresa Vă rugăm să vă solidarizaţi semnând Apelul pentru Adevar Domnul Ion Zubaşcu poate fi contactat la telefon 0720-752008 sau la e-mail [email protected]“ Sursa:https://woodisor.blogspot.com/2008/02/aciune-de-solidaritate-ion-zubacu-n.html
ION ZUBASCU, sustinatorul militantilor anti-icoane, anti-religie si pro-homosexualitate:
Lideri ai societatii civile in Piata Constitutiei Concert de protest impotriva lezarii libertatiii de exprimare de Ion Zubascu Romania Libera Sambata, 23 Septembrie 2006 O serie de voci sonore ale actualei societati civile romanesti s-au solidarizat pentru a pune la cale un protest original, de mare anvergura, impotriva lezarii libertatii de constiinta si de exprimare, ceea ce constituie inca o premiera in actualul context politico-social de tranzitie. Parlamentul Romaniei urmeaza sa voteze in curand o lege care, daca va fi adoptata in forma actuala, va limita grav, in viziunea organizatorilor, libertatea de exprimare si libertatea de constiinta, doua drepturi fundamentale ale fiintei umane. Ca o consecinta, ar putea fi interzise sau cenzurate carti, piese de teatru, spectacole tv, concerte etc.
Pentru a atrage atentia asupra gravelor implicatii ale acestui act legislativ, sambata, 28 octombrie 2006, de la ora 18, va fi organizat in Piata Constitutiei un concert de protest, cu scopul de a determina autoritatile sa nu promoveze o lege care ar putea incalca drepturi cetatenesti fundamentale.
Inedita manifestare artistica este organizata de Asociatia “Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta” si sustinuta de lideri importanti ai societatii civile: Cristian Parvulescu – Asociatia Pro Democratia, Emil Moise (foto dreapta sus)- Ombudspersons for National Minorities, Gabriel Andreescu – Centrul de Studii Internationale, Ioana Avadanei – Centrul pentru Jurnalism Independent, Iustina Ionescu – Centrul de Resurse Juridice, Mircea Toma – Agentia de Monitorizare a Presei, Mihai Burcea – Militia Spirituala, Romanita Iordache – Accept. Cu acest proiect s-a solidarizat imediat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii – CNCD.
Organizatorii acestei forme originale de protest prin arta vor solicita Parlamentului sa respinga art. 13 din noua Lege a Cultelor, aflata in forma avansata de dezbatere, iar presedintelui Romaniei sa nu promulge legea. Pasajul care i-a alarmat pe organizatori prevede ca “in Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase”. In viziunea protestatarilor, numai in aparenta textul vizeaza decenta in exprimariile publice, in realitate acest articol de lege ar putea deschide calea unei noi cenzuri: “O serie intreaga de carti de filosofie sau beletristica va putea fi ofensatoare pentru unele culte si interzisa. Romane si ecranizari precum “Codul Da Vinci”, piese de teatru precum “Evanghelistii”, de Alina Mungiu, sau concerte cu formatii cosiderate “sataniste” ar putea fi, de asemenea, interzise. Urmeaza ca, in curand, plenul Camerei Deputatilor sa consfinteasca, prin vot, aceasta incalcare a drepturilor fundamentale”. Organizatorii concertului din Piata Constitutiei apreciaza ca evenimentul nu va fi o manifestare antireligioasa, ci “va afirma importanta respectarii in Romania a acestor doua drepturi fundamentale: libertatea de exprimare si libertatea de constiinta”. https://www.romanialibera.ro/a60393/concert-de-protest-impotriva-lezarii-libertatiii-de-exprimare.html
…si, cu voia dumneavoastra, ultimul(ii) pe lista… Adolf Marian Vasile Razvan Crivat Claudiu Codrescu
1) “Scrisoare deschisa” adresata D-lui Dan Stanca – redactor coordonator – al publicatiei “Aldine”, saptamanal pendinte de ziarul “Romania Libera”
urmata de
2) “Sesizarea” mea catre “Clubul Roman de Presa”, care motiveaza documentar-explicit existenta prezentului “Jurnal de autor cenzurat”
“Scrisoare deschisa”
Ca fost autor-colaborator publicat de ziarul “Romania Libera” in perioada 1996-2005, in numele eticii ce ar trebui sa guverneze presa scrisa post-comunista romaneasca, va fac cunoscuta in cele ce urmeaza o “sesizare” supusa rezolutiei “Consiliului de Onoare” al “Clubului Roman de Presa”, pe care o public spre accesare pe internet prin prezentul “Jurnal de autor cenzurat”, ca motivare documentara explicita a existentei acestui jurnal, la care am fost obligat sa recurg dupa 10 ani de colaborare cu “Romania Libera”, in urma cenzurarii de catre D-vs., Domnule Dan Stanca, a cronicii mele inceputa in acest ziar prin articolul “Comunismul, un blestem pe capul romanilor?”, publicat de “Aldine” in numarul sau aniversar 500 din 23 Decembrie 2005.
Condoleantele mele pentru “Decesul” publicatiei “Aldine”, transformata de catre D-vs. ca redactor coordonator, intr-o “arhiva mucegaita”, o adevarata “tristete publicistica” “contruita” dupa 2005 in stil de “activist-culturnic cu ifose elitiste”, exclusiv din materiale istorico-documentare, “speculatii filozofice sau opinii”, rupte intentionat de realitatea noastra civica de dupa ’89, toate selectate cu grija printr-o cenzura menita sa intrerupa orice comunicare interactiva cu societatea civila in problematica ce framanta, preocupa si intereseaza tranzitia noastra post-totalitara, comunicare asigurata de altfel de “Aldine”, infiintata de D-nul Mihai Creanga in 1995 si care a functionat ireprosabil ca atare pana in 2005!
Cred ca frustrarea “activismului culturnic” a facut sa va impuneti aceasta viziune redactionala, efectiv incompatibila cu varietatea de exprimare ce s-a practicat la “Aldine” inca de la infiintare, astfel ca dupa numirea D-vs. la finele lui 2005, ati publicat la acest saptamanal numai “privind inapoi” si ati cenzurat tot ce interesa “actualitatea si viitorul civic romanesc”!
In opinia mea este evident ca acest gest publicistic efectiv imoral si retrograd in ziua de astazi, vi-l permiteti in calitate de “ziarist mercenar angajat permanent”, deci cu acordul conducerii ziarului! Ca atare mi-am facut datoria sa prezint spre monitorizare acest fenomen deontologic aberant, petrecut real la Romania Libera”, “Consiliului de Onoare al CRP” ca for competent si sa compatimesc sincer rolul D-vs. si al ziarului la care “lucrati”, pentru aceasta politica redactionala “parsiv-manipulatoare de opinii”, de sorginte “cripto-comunista”, pe care o consider un esec penibil, mai ales acum in era exploziei informationale a “internetului”!
Dovada cea mai clara : existenta acestui “Jurnal de autor cenzurat”cu accesare permanenta care asigura informarea societatii civile si desfiinteaza real astfel de “manevre redactionale subtil-diversioniste” menite sa influenteze politic-partizan opinia publica! Victor Mircea
“Sesizare catre Clubul Roman de Presa”
In atentia Doamnei presedinte Indira Crasnea,
“Un caz de cenzura supus analizei si rezolutiei Consiliului de Onoare al Clubului Roman de Presa”
In speranta ca onorati statutul Dumneavoastra institutional si de activitate, imi fac datoria ca in calitate de autor-colaborator publicat de ziarul “Romania Libera” in perioada 1996-2005, sa va aduc la cunostinta, pentru monitorizare, punere in discutie si raspuns,un caz de cenzura flagranta intreprinsa la acest cotidian considerat candva dupa ’90 un etalon de independenta si libera exprimare in presa noastra post-totalitara.
Astfel :
a) Va prezint alaturat – in copie – ultimul meu articol intitulat “Comunismul, un blestem pe capul romanilor ?”, publicat de “Romania Libera” in “numarul aniversar 500” al suplimentului sau saptamanal “Aldine” din 23 Decembrie 2005; b) Va comunic totodata pentru accesare documentara adresa de “Blog”, www.roportal.ro/discutii/blog/victor_mircea, la care am publicat dupa 2005 pe internet un “Jurnal de autor cenzurat” pentru a putea continua o cronica civica din tranzitia noastra post-comunista, inceputa de mine prin articolul aparut mentionat mai sus la punctul 1. Aceasta deoarece articolele trimise de mine spre editare la “Aldine” dupa 2005 pentru aceasta cronica, au fost pur si simplu respinse la aparitie fara nici o observatie redactionala, de catre redactorul coordonator Dan Stanca numit in 2005 la acest saptamanal si care a intrerupt astfel colaborarea mea cu “Romania Libera”, ce dura de 10 ani de zile! In consecinta , solicit CRP ca for competent, sa stabileasca daca aceasta interzicere la tipar si indepartarea unui vechi colaborator de catre Dan Stanca de la “Aldine” fara nici un temei, constituie un abuz personal iresponsabil si o cenzura intreprinsa “la bunul plac”, ce reprezinta totodata un gest neprofesionist, stupid si inutil acum in era exploziei informationale si a “internetului”, dar mai cu seama un gest daunator reputatiei publicatiei la care acest redactor este angajat permanent ! Cu gandul ca prin “Consiliul de onoare” al CRP, analizati si va pronuntati in acest caz de etica jurnalistica. Astept cu incredere rezolutia Dumneavoastra la e-mail : [email protected] . In situatia in care nu primesc raspuns la prezenta sesizare, consider ca, din pacate, “Clubul Roman de Presa” nu este inca pregatit sa elimine obiceiurile imorale “cripto-comuniste” din publicistica, prin introducerea si respectarea regulilor deontologice clare care sa reglementeze etic aparitiile in mass-media noastra de dupa ’89 si sa imbunatateasca astfel si locul neonorant ocupat de Romania in topul de tari stabilit periodic privind libertatea monitorizata pentru “mass-media” pe plan international. Oricum ar fi cu reparatia morala in ce ma priveste, apreciez ca societatea noastra civila este indreptatita sa cunoasca prin “Jurnalul meu de autor cenzurat” astfel de “obturari” abuzive, parsive si absconse efectuate asupra aparitiilor. Prin redactii mai exista si sunt intreprinse de ziaristi care se mai erijaza in “dirijori de opinii” de trista amintire ce incearca sa mai influenteze editarile si opinia publica in tranzitia noastra “post-decembrista” inca neterminata, umbrind astfel chiar si dupa atatia ani de la caderea dictaturii, libera exprimare la romani…. Cu adevarat mare pacat ! Victor Mircea
Autor-colaborator publicat 10 ani (1996-2005) de “Romania Libera” si apoi cenzurat neavenit la acest ziar incepand cu anul 2006 !
MOTTO:“Crestinismul nationalist afacut de-a lungul istoriei mult rau.” Dan Stanca, Romania libera Miercuri, 23 Iulie 2008 Sensul unui protest de Mircea PLATON Nu inteleg cum poti protesta impotriva atingerii libertatii cuvintului cind tu insuti, in repetate ocazii, ai blocat aparitia oricaror articole care cereau schimbarea regulii jocului in Romania. De o buna bucata de vreme, Dan Stanca a disparut din paginile ziarului Romania libera, unde contribuia cu editoriale si al carui suplimentul cultural, Aldine, il coordona. Dan Stanca scrie la Romania libera de aproape 20 de ani, timp in care, pe linga cariera de publicist, a facut si o apreciata cariera de romancier. Scriitorul Dan Stanca s-a bucurat atit de aprecierile marilor edituri, cit si de cele ale presei culturale sau ale Uniunii Scriitorilor. Ca publicist, Dan Stanca s-a bucurat de cititori fideli stilului sau cald, insingurat. Acum insa, Dan Stanca a disparut din paginile Romaniei libere din motive necunoscute marelui publicului. Fapt este ca, pina la momentul cind scriu acest articol, nici conducerea ziarului, nici Dan Stanca nu au explicat public, in scris, ce s-a intimplat de s-a ajuns aici. In locul unei explicatii clare, barbatesti, avem insa, in buna traditie comunista, zvonuri. Se spune ca lui Dan Stanca i-ar fi fost interzisa semnatura pe motive ideologice. Nu stim exact, pentru ca nu avem nimic negru pe alb de la cei direct implicati in aceasta afacere. Pe bloguri circula o lista cu semnaturi ale celor care se solidarizeaza cu Dan Stanca. Din textul apelului, si din comentariile imprejmuitoare, reiese ca semnatarii protesteaza “impotriva intentiei conducerii ziarului de a-l concedia pe Dan Stanca”. Marturisesc ca protestul fata de o “intentie” mi se pare echivalent cu pedepsirea unui gind. Protestul, in numele libertatii cuvintului, impotriva faptului ca Dan Stanca nu mai e lasat sa publice in paginile ziarului mi se pare legitim, atit timp cit e un lucru verificabil. Protestul impotriva unei intentii despre care afli indirect mi se pare un simplu proces de intentie. Si orice proces de intentie e vecin cu manipularea. Mai departe, semnatarii protestului declara ca sint scandalizati de atingerea libertatii cuvintului in Romania. Marturisesc ca si eu sint scandalizat de atingerea adusa libertatii cuvintului in Romania, dar asta nu de azi, din cauza lui Dan Stanca. Cenzurarea lui Dan Stanca nu mi se pare scandaloasa din pricina ca Dan Stanca ar fi vreun cruciat. Cenzurarea lui Dan Stanca mi se pare scandaloasa pentru ca Dan Stanca este un mare timid, un om mai degraba sovaitor complice decit militant “gung ho”. Lichidarea lui Dan Stanca nu e un atac la virginitatea libertatii cuvintului in presa romana, ci lichidarea ultimelor iluzii. Protestez impotriva atingerii libertatii presei? Da. Dar libertatea cuvintului a fost atinsa si cind unii dintre cei de pe lista solidarilor cu Dan Stanca au blocat articole care aduceau atingere “sistemului”, atunci cind, la Aldine, la Adevarul literar si artistic, la Romania literara, la Idei in dialog, la 22, nu au fost publicate articole, decente, argumentate, neinjurioase, semnate de oameni de mare calitate intelectuala pe care ii cunosc, doar pentru ca aduceau atingere mai-marilor de la care unii dintre protestatarii de astazi isi trag foloasele. Nu inteleg cum poti protesta impotriva atingerii libertatii cuvintului cind tu insuti, in repetate ocazii, ai blocat aparitia oricaror articole care cereau schimbarea regulii jocului in Romania. Sau a articolelor care nu veneau, pe filiera potrivita, in cheia prestabilita si care astfel ar fi putut sa deranjeze establishmentul religios, cultural sau politic care ne-a adus in aceasta situatie. In conditiile in care nu vrei sa schimbi sistemul, se cheama ca esti doar un “disident”, un om care accepta ideologia dominanta, dar care vrea sa indrepte unele mici abuzuri, nedreptati, inegalitati de impartire a prazii. Si nu cred ca Dan Stanca asta a vrut, in toti cei aproape 20 de ani in care a sustinut in scris restaurarea unei Romanii normale, conservatoare. Daca vrem o rezolvare punctuala, atunci nu avem decit sa lasam apelurile la solidarizare emotionala de tip stingist si sa-i cautam lui Dan Stanca un loc de munca. Daca insa vrem o solutie principiala, atunci cred ca ar trebui sa localizam si sa atacam pe cei responsabili de actuala stare de lucruri din Romania. Vrem pensie pentru Dan Stanca sau libertatea cuvintului in Romania? Vrem o audienta la primul-secretar sau vrem sa dispara primul-secretar? Atit timp cit nu raspundem la aceasta intrebare si cit nu stabilim niste criterii clare pe baza carora sa se poata colabora intelectual, “solidaritatea” cu Dan Stanca ramine o diversiune. Si Dan Stanca va fi transformat intr-o “cauza” doar pentru a putea fi lapidat mai apoi ca “tap ispasitor”. Prietenii stiu de ce.
PS: Fotografia lui Razvan Codrescu este cea aleasa chiar de el pentru a-l reprezenta pe Wikipedia si, cred eu, spune totul despre persoana sa. Ca sa nu fiu acuzat ca sunt subiectiv o sa solicit opinia unui psiholog profesionist, certificata, pentru a o prezenta, in curand, chiar aici.
January 16th, 2011 
VR 
Mă interoghezi pe un ton cam inchizitorial de ce consider că Mihai Eminescu e un autentic creştin. Îmi pare rău că articolul meu afirmativ în acest sens te-a contrariat şi îmi pare şi mai rău că argumentul meu nu te-a convins.
Au nu s-au spus că cel care va aduce pe calea adevărului creştin un suflet rătăcit apostol se va numi? Ori eu tocmai despre aşa ceva am adus mărturie: fratele nostru Mihai nu numai că a readus pe calea Domnului suflete nefericite din temniţele roşii, ci a şi salvat suflete căzute în cea mai neagră deznădejde, datorită tocmai spiritului său profund creştin, al unora dintre poeziilor sale.
Posted in 
Tags: 
