In curand aici si in Curentul. Pana atunci, un PROMO mic:
Bogdan Chirieac: Si de ce mi l-au futut si pe Catalin Predoiu?… N-am apucat sa vorbesc cu Vintu fata catre fata. Chestia aia facuta de Realitatea cu intratul in vestiar peste el. Bai, nu se poate asa ceva.
Catalin Macovei: Ei nu se poate. Bine ca n-a intrat la dus.
BC: Da, ma. Asa ceva, si inregistrare ilegala. Bai nu se poate asa, bai nu se poate asa ceva. Si Vintu stia de chestia asta ca i-am zis: „Bai, ce pula mea, ma, asta-i Realitatea?” Face: „Sa ma dai in judecata!”.
CM (intrebator): Aa?
BC: „Sa ma dai in judecata!”
CM: Cine-a zis?
BC: Vintu! Tre’ sa ajung sa vorbesc fata catre fata cu el.
Spuneam in editorialul meu de azi din Curentul, ca “Sorin Rosca Stanescu, “Nasicul” de Snagov, santajistul ordinar de presa, dupa cum il califica presedintele tarii, Traian Basescu, ar trebui sa inteleaga ca chiar a flegmat impotriva vantului, care s-ar putea sa se spele pe maini de el mai repede decat crede, in speranta ca nu ii vor fi incatusate rapid”. N-au trecut nici opt ore de la publicarea lui si “fra-su lu’ dracu'” – vorba lui Bogdan Chirieac – Sorin Ovidiu Vintu, si-a si precizat pozitia. Uite ce poate face puterea informatiei si a cuvantului liber. Pam-pam.
Bogdan Chirieac si Rosca Stanescu, interzisi la Realitatea Tv de D.G. / HotNews.ro Sâmbătă, 14 noiembrie 2009, 18:12
Bogdan Chirieac si Sorin Rosca Stanescu nu vor mai fi invitati in emisiunile Realitatea Tv. Decizia vine dupa ce “Curentul” a dat publicitatii o inregistrare a unei discutii care ar fi avut loc, la sfarsitul lunii septembrie, intre seful ANI, Catalin Macovei, si doi jurnalisti, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac. In stenograme se vorbeste despre mai multe documente cu care ziaristii amenintau sa-l compromita pe directorul ANI.
Cei doi jurnalisti au negat ca ar fi fost vorba de santaj.
“Doamnelor si domnilor, felul in care Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac inteleg, dar mai cu seama practica meseria aceasta nu are legatura cu felul in care noi o intelegem si practicam, cu regulile si cu principiile profesionale ale Realitatea TV. Drept urmare, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac NU VOR MAI fi invitati in studiourile Realitatea TV”, a anuntat sambata prezentatorul jurnalului de la ora 18.00.
Presedintele ANI, Catalin Macovei, va fi invitat miercuri, la ora 11:00, la sedinta Consiliului National de Integritate (CNI), sa faca o informare pe tema inregistrarilor care au aparut in presa.
Alianta pentru Statul de Drept, formata din cinci organizatii neguvernamentale (alti mafioti –nota mea, VR) , a cerut joi convocarea de urgenta a Consiliului National de Integritate, care “poate cere revocarea presedintelui ANI” dupa aparitia in presa a inregistrarilor dintre Catalin Macovei, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac.
Clubul Roman de Presa a transmis, miercuri, un comunicat prin care dezaproba “conduita profesionala si umana a celor doi oameni de presa”, Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac, in timp ce pe mai multe site-uri au aparut noi inregistrari si stenograme ale unor discutii cu seful ANI, Catalin Macovei.
Ziarul “Curentul” a publicat joi noi inregistrari cu discutii intre jurnalistul Bogdan Chirieac si seful ANI, Catalin Macovei, despre care sustine ca au avut loc in masina, in drum spre intalnirea cu Sorin Rosca Stanescu si dupa plecarea de la restaurantul din Snagov. Potrivit ziarului, din discutii ar reiesi ca jurnalistul Bogdan Chirieac ar fi stiut despre ceea ce ii va solicita Sorin Rosca Stanescu sefului ANI.
Presedintele ANI, Catalin Macovei, a reafirmat miercuri seara ca a fost santajat de Sorin Rosca Stanescu, spunand ca este convins ca institutiile abilitate ale statului vor face lumina in aceasta chestiune, desi a evitat sa precizeze daca a facut sau nu o plangere penala.
Scris deVictor Roncea Am aflat de la unul dintre ultimii cititori care i-au mai ramas “Nasului” expiratilor din Clanul santajistilor de la Snagov, Deleanu zis H15 zis Sorin Stanescu dupa sotia a doua zis si Rosca, cum ca milionarul parvenit din el si-ar fi permis sa afirme ca “leprele de fratii Roncea i-au ciugulit din palma”. Se pare ca varsta, alcoolul si esecurile in lant incep sa-si puna amprenta asupra discernamantului fostului ziarist, transformat dintr-un linge-blide la poarta lui Patriciu in cersetorul favorurilor lui Vintu si lustragiul lui Voiculescu. Spre deosebire de el, dupa eliminarea mea intr-o maniera mizerabila de la Ziua, eu nu am ales sa atac visceral ziarul si conducerea lui suferinda dupa atatea operatii de liposuctie la creier si nici sa amenint cu distrugerea lui, dupa cum a facut el cu mine. Am considerat ca nu este cazul: ziarul Ziua se autodistruge oricum, in urma politicii dictatoriale anti-Basescu imprimate de Vintu, Rosca si sclavul lor mai mic, Pilsu, in dispretul respectului fata de adevar, meseria de jurnalism si familia odata unita de ziaristi ai Ziua. Mi-a fost mila de colegii mei, chiar daca, din saracie materiala sau sufleteasca nu au indraznit sa sara in apararea mea, cum faceam odinioara cu totii, daca era cazul, fiind capabili sa intrerupem, daca vroiam, chiar si aparitia ziarului, de dragul cuvantului liber. Numai din dragoste fata de adevar si de fostii mei colegi, care au acceptat, umili, scuipatul unui fel de patronas din umbra la adresa mea, sunt obligat sa-l fac pe “Nasicul” de Snagov, santajistul ordinar de presa, dupa cum il califica presedintele tarii, Traian Basescu, sa inteleaga ca chiar a flegmat impotriva vantului, care s-ar putea sa se spele pe maini de el mai repede decat crede, in speranta ca nu ii vor fi incatusate rapid. Adevarul, pe care il stiu toti colegii mei de la Ziua, e ca “fratii Roncea” au fost singurii care l-au confruntat direct pe bietul alcoolist uzat, alegand libertatea cuvantului in pofida banului. Primul a fost George, in timpul razboiului asupra Iugoslaviei, din 1999. Aflat sub bombardamentele executate impotriva civililor sarbi, cand, pentru prima oara dupa cel de-al doilea razboi mondial o capitala europeana era lovita salbatic cu bombe si rachete, George Roncea primeste un telefon de la H15, in plin atac. Aflat la un sprit cu unul dintre amploaiatii lui Patriciu de la varful serviciilor secrete pseudo-romanesti – remarcat pentru ca stia sa rupa bine bilete, pe vremuri, la Teatrul Mic -, Rosca ii ordona lui Roncea Sr sa nu mai trimita corespondente despre victimele din randurile civililor sarbi ci sa scrie numai despre albanezele violate vii sau moarte si apoi eviscerate de satrapii sarbi pentru a-si hrani cainii lupi. Cand George i-a replicat ca acestea sunt fatasme si dezinformari din cadrul razboiului informational practicat de fortele atacante, fapte inexistente si ca, dimpotriva, civilii sarbi sunt tintiti cu predilectie, vajnicul tele-ziarist a sarit din jacuzzi, chiar cu riscul de a-i varsa whiskey-ul partenerului de spume si curve, urland ca sa nu-l invete pe el meserie. Atunci George, politicos, l-a invitat sa vina alaturi de el si de maestrul Ion Cristoiu, cu care se afla – impreuna cu nu mai mult de doi corespondenti de presa din Romania -, pentru a se convinge singur. Turbat, Rosca l-a somat: ori scrii de albaneze violate ori te dau afara. Evident, George a ales, ca si mine, libertatea si adevarul, chiar daca ambele se aflau, ca si acum, sub bombe. Din toata presa romana, care mintea ca o morisca stricata alimentata de servicii – aceleasi care l-au sfatuit si indemnat pe Constantinescu sa semneze nenorocitul Tratat cu Ucraina – doar Ion Cristoiu l-a primit pe George, care a continuat sa scrie, liber, in paginile Cotidianului de atunci, singurul care indraznea sa publice adevarul. Asa si azi: razboiul presei mincinoase, al Ligii fripturistilor si santajistilor, s-a mutat din afara tarii in interiorul ei si tinteste de data aceasta proprii cititori, romanii si insesi institutiile fundamentale ale statului roman, incepand cu Presedintia Romaniei. Un singur ziar, Curentul, mai spune, in scris si integral, adevarul nealterat, insotit, uneori, de EvZ si de alte cateva voci, profesioniste dar reduse de dictatura mogulilor la exprimarea on line. Cam asta ar fi cu “ciugulitul” in ce-l priveste pe George, caruia a trebuit sa-i duc bani si alimente la granita inchisa cu Serbia, ca unui puscarias, dupa ce “marinimosul” patron ii taiase toate fondurile, in plin teatru de razboi. Desigur, George, daca vrea, poate sa mai adauge destule amanunte, picante sau grotesti, despre infatuatul de Snagov, ca, din nefericire, sunt de toate felurile. Evident, in ce ma priveste, la momentul respectiv, primul meu gest a fost sa-mi dau demisia, in semn de solidaritate. Frate-miu, insa, s-a opus. Incepusem un proiect national de presa – recuperarea drepturilor romanilor din jurul tarii– si nu puteam sa-l abandonam. Pentru Basarabia a meritat sa indur orice iar rezultatele se vad, cred, astazi, dupa un deceniu de munca pentru Romania. In rest, ca sa ajung la “ciugulitul” meu, pe vremea cand toti sefuletii parveniti de pe la Ziua se lipeau, ca si Pilsu, de exemplu, de cate un apartament pe “Victoria Socialismului”, pe pile si trafic de influenta, fratii Roncea, desi bucuresteni si familisti, stateau, ca si azi, in gazda. Pe vremea cand toti sefuletii parveniti de pe la Ziua isi mareau ca matroanele, in conclav, salariul, Roncea de la Externe, se pare singurul sef tampit din acel ziar, si-l impartea cu colegii sai mai mici, ca sa nu fie aruncati in strada, cum i se cerea sa o faca. Pe vremea cand toti sefuletii parventi de la Ziua trecusera de la apartamente centrale la vile prin jurul Bucurestiului si case de vacante la munte si de la motorete si Dacii la Jeep-uri si Jaguaruri, Roncea strangea fonduri si-si dona banii pentru familiile detinutilor de la Tiraspol sau organiza manifestatii impotriva Ucrainei sovietice si a atentatelor ei la Romania pe Bistroe si asupra Biosferei Dunarii, fara sa se apuce sa suga cu nesimtire pe seama vulnerabilitatilor nationale ca toate capusele lui Vintu infipte pana si in biata Delta. Pe vremea cand imbuibatii de la Snagov si din Delta puneau la cale – tot la El Capitano, scena santajului Chirieac-Rosca la seful ANI – o lovitura de stat anti-Basescu, Roncea iesea, ca si in ’89 si ’90, in aceeasi Piata a Universitatii, ca sa apere statul de drept, cu riscul de a-si pierde toate “ciugulelile” si a ramane, la propriu, in strada. Pe vremea cand penalul Sorin Rosca Stanescu devenea milionar in euro prin escrocherii de presa, ziaristul Victor Roncea era silit – pentru colegii sai nevinovati si acea amarata de onorabilitate externa care mai ramasese – sa spele fata ziarului inclusiv in fata aparatorilor euro-atlantici ai Romaniei. Nu vreau sa epuizez atentia observatorilor acestui caz, asa ca inchei, momentan, cu o intrebare, pentru lacheul devalizatorilor acestei tari, grupati in Coalitia KAZ-GRIVCO-FNI: isi mai aduce aminte cand am venit insotit de o delegatie oficiala a Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti pentru a-i cere sa inceteze santajul practicat asupra unor companii cu capital american in Romania?
Pe langa rolul sau democratic, campaniile electorale postdecembriste sunt si niste teribile revelatoare de caracter. Si pentru ca, in Romania, inca nu se intalnesc doctrine, programe, idei ci totul se bazeaza pe neantizarea adversarului, atmosfera generala devine una pestilentiala. Insa, neajunsul cel mai mare in aceasta confruntare, tip vidanja, il constituie faptul, ca pe alocuri, presa si jurnalistii isi parasesc functia impartiala trecand direct in tabara unora dintre actanti. In lupta pentru putere si implicit pentru…”cascaval” participa azi, ca si ieri, dar sper din tot sufletul ca nu si maine, pe post de santajisti unele nume marcante ale presei libere. Sa facem un salt in trecut si sa ne reamintim moartea misterioasa a lui Dumitru Tinu si legaturile sale cu puterea. In sfîrsit, în mai multe situaţii, jurnalistii sau diversi comentatori politici au fost obligaţi sa abordeze problema relatiilor ambigue dintre mass-media si politic şi, implicit, tema coruptiei din presa. De aici am putut afla ca, de regula, dupa alegeri, formatorii si liderii de opinie, care molfaie cuvinte in interesul partidelor sau al grupurilor de interese conexe politicii sunt recompnsati baban din banul public: nu este vorba atît despre cei care au devenit purtatori de cuvînt ai presedinţiei, prim-ministrului sau altor ministri, ci despre cei care au primit demnitati politice si administrative, precum Bogdan Teodorescu, Ionuţ Popescu, Liviu Mihaiu (Emil Hurezeanu – nota mea, VR) sau ambasadori, consuli, euro-parlamentari consilieri ca Traian Ungureanu, Sever Voinescu sau Catalin Avramescu. Concluzia pe care o putem desprinde din episodul in care Bogdan Chiriac si Rosca Stanescu se joaca de-a don Vitto Corleone cu Catalin Macovei, seful A.N.I este cat se poate de simpla si de trista: cainele de paza al democratiei s-a umplut de jigodie, iar presa, ca ori ce putere contine in ea insasi morbul coruptiei. Asadar, sa fim corecti. Lupta impotriva vechilor si uratelor noastre metehne trebuie sa se transforme in deratizare si pentru toti profitorii de fonfleuri! Oreste Teodorescu https://onoaresipatrie.blogspot.com/
Esti un cetatean activ al Romaniei. Muncesti, platesti taxe si impozite, sustii salariile functionarilor, asadar esti un cotizant la stat. Clasa politica, innebunita dupa putere, isi perinda actantii prin fata ta, precum vanzatorii de vite de odinioara, numai ca oborul a devenit, azi, televizorul. Bun, sa mergem mai departe. Constati ca pe banii tai, statul se umfla, iar bugetul cu cele mai multe taxe din UE se acopera cu celulita. Ba mai mult decat atat, pe umerii tai s-au cocotat niste scandalagii care te cearta ca te-ai scarbit, ca nu mai vrei sa votezi. In loc sa se schimbe ei, ar vrea sa te oblige prin lege sa-i stampilezi. Partidele politice, fara nici o exceptie, reprezinta interesele a maximum cinci procente din populatie, adica a membrilor si clientelei. Deci ar fi firesc, in conditiile actuale, ca toti cei care nu se simt satisfacuti de proiectele si de managementul puterii, mai ales ca banii lor vor fi tezaurizati, cam de aceiasi insi, pe care ii cunoastem pana in abisurile lor sufletesti, de atata amar de vreme, sa nu se prezinte la vot. Cu absenteism 95 la suta, orice politician care nu vrea sa primeasca rosii la baza perucii sau spituri in sacral se reconverteste profesional. Si daca tot au devenit experti in condus, poate in locul mastilor de responsabil, patriot, specialist, tehnician, democrat isi vor pune singura masca autentica, definitorie pentru ei, cea de bandit! Ar fi mult mai onest. La douazeci de ani de rutina democratica ne aflam, din pacate, exact in punctul de unde am plecat: statul este dusmanul numarul unu al cetateanului. Nici un politician de pana acum nu si-a asumat reformarea structurala, eliminarea incompetentilor si a coruptilor. Pana la urma, singura datorie a statului fata de contribuabili este aceea de a asigura un cadru legislativ eficient si de a se asigura ca legile sunt respectate, iar Romania isi pastreaza intacte suveranitatea si siguranta nationala. Din pacate, in spatele sintagmei, inca se mai ascund niste rozatori obezi care macina tot ce apuca de prin cotloanele bugetului.
Stenogramele discutiilor dintre doi jurnalisti de prima linie, Sorin Rosca Stanescu si Bodgan Chireac, cu un inalt demnitar public, seful Agentiei Nationale de Integritate, Catalin Macovei, reprezinta mostre abjecte ale putregaiului din societatea romaneasca. Si merita analizate pe trei planuri esentiale: ticalosia presei, fragilitatea morala a demnitarului roman, dar si efectele letale ale interactiunii dintre ele. Inregistrarile ne arata un fapt de o gravitate extrema: un pretins jurnalist, SRS, santajeaza un inalt functionar al statului, pe seful ANI, cu intermedierea altui jurnalist, Bogdan Chireac, pentru a capata informatii cu care sa santajeze alti inalti demnitari, Adriean Videanu, Vasile Blaga si Radu Berceanu, pentru a-l dobori pe Traian Basescu.
Obiectul santajului este un contract dubios la a carui incheiere seful ANI, Catalin Macovei, a participat in urma cu cativa ani. “Am incercat sa aflu informatii de interes public de la seful ANI”, ne spune Rosca Stanescu. Prin santaj? De ce nu cu bataia?
De fapt, in intreaga discutie, SRS actioneaza si vorbeste ca un mafiot autentic, un om pentru care 50 de mii de euro nu mai reprezinta, nu-i asa, o miza. Acelasi om imparte insa periodic dreptatea din studiourile televiziunilor care nu ii cer niciodata nicio dovada pentru dejectiile emise. Aceleasi televiziuni care intai au incercat sa ingroape scandalul stengramelor, pentru ca apoi sa incerce, in frunte cu Realitatea TV, cea doritoare de respect pentru tot poporul, sa spele cadvarul.
Care santaj?, au intrebat colegii de credinte si, poate, obiceiuri, ai lui SRS. Cel confirmat de Conventia Organizatiilor de Media. Cum se numeste sa pui pe masa unui demnitar un contract cu potential urias de a-i leza imaginea publica si apoi sa spui exact ce astepti de la el: ce anchete sa termine, pana cand sa le termine, cui sa comunice rezultatul? Dar chiar informatiile pe care le voia SRS nu erau destinate opiniei publice, ci, dupa toate aparentele, altui santaj, dupa cum insusi recunoste “Dar cineva trebuie sa i le stranga si lui (Traian Basescu. nr.). Da’ si decat sa i le stranga pe jos cand nu mai are rost, i le strang eu intre picioare”. Si daca tot era cainele de paza al democratiei, de ce domnul Rosca nu a facut publica implicarea sefului ANI in contractul dubios? Asta nu era o informatie de interes public?
Al doilea burete de spalare a cadavrului este caracterul privat al discutiei ajunsa in presa. Corect, dar si “tiganca imputita”, de exemplu, a facut parte dintr-o discutie privata, iar masura trebuie sa fi aceeasi. Alt burete este invocarea inregistrarii ilegale. Corect si ar trebui clarificat cine a facut-o, dar inregistrarea discutiei dintre Hayssam si Constantin Degeratu, supramediatizata, a fost legala? Nu vad de ce am aplica masuri diferite.
Discutiile inregistrate (vezi stenogramele atasate) si reflectarea lor ulterioara pe ecrane, ne arata exact cum functioneaza mecanismele de santaj in presa, cum poate fi distorsionata informatia, cum si-au facut marii jurnalisti averile si cat de fabuloase sunt acestea, ce se intampla cu informatiile de interes public, cate ajung in presa si cate umplu fisetele directorilor de ziare fiind folosite ca intrumente de santaj, care este profilul moral al oamenilor care dau lectii la televizor pentru a “ilumina” poporul. Cei care lucreaza in presa stiu ca SRS este, poate, cel mai odios membru al breslei, dar nu este, din nefericire, un caz izolat si sunt gata sa pun pariu ca, in cel mai scurt timp, il vom vedea din nou perorand cu nerusinare pe ecrane.
SRS si cei ca el decredibilizeaza inclusiv munca jurnalistilor onesti, multi, putini cati mai sunt ei. Concluzia este de-o amaraciune ingrozitoare si o pune chiar Bogdan Chireac, cu gura lui: “are dreptate si Basescu cu ticalosia din presa”.
Fragilitatea demnitarului roman
In toata aceasta poveste Catalin Macovei nu este nici pe departe vreo figura luminoasa. In primul rand este un personaj santajabil. Daca este curat, de ce se temea de publicarea contractului la care a fost martor si din care pretinde ca nu a avut nimic de castigat?
In al doilea rand da informatii secrete, de exemplu despre banii intrati in conturile lui Adriean Videanu, si este pe punctul de a da si altele pentru a-si salva imaginea. Acesta este seful Integritatii din Romania?
In al treilea rand, atitudinea lui Catalin Macovei este de o umilinta incredibila. Demnitarul platit din bani publici se prezinta la convocarea lui SRS, caruia ii permite sa-l tutuiasca, sa-l supuna unui adevarat interogatoriu ca la militie si in fata caruia se justifica precum un inculpat smerit. Daca era un autentic demnitar nu accepta discutia in alta parte decat biroul lui de la ANI, nu permitea niciun fel de familiarisme si la prima incercare de santaj ii rasturna masa in cap lui SRS. Nu este admisibil ca sefia institutiei menita sa vegheze la integritatea demnitarilor romani a ajuns pe mana unui personaj slab, nedemn si santajabil.
Din pacate, nici el nu e un caz izolat. Despre Adriean Videanu, ministrul Economiei, aflam ca a incasat o caruta de bani de la un patron. Oare de ce si cat de santajabil il fac acesti bani? Despre acelasi ministru si despre colegul sau Radu Berceanu aflam de la Bogdan Chireac ca ,,fura de rup” dar nu impart si cu altii, motiv pentru care multi sunt nemultumiti. Despre afacerile baronilor PSD au curs tone de cerneala, iar afacerea Sterling cu dedicate pentru Dinu Patriciu n-ar trebui uitata, ca sa nu mai vorbim de celelalte tunuri de tip Logan ale liberalilor.
Impletirea abjectiilor
Iar ingemanarea dintre mizeria presei si cea politica este cea care sufoca Romania pana la irespirabil si o tine de picioare. Oamenii acestia se lupta, se imprietenesc si apoi iar se razboiesc, strict in functie de interese personale.
Pentru Bogdan Chireac, Victor Ponta e “Victoras” si tot el este unul dintre apropiatii sotilor Udrea-Cocos. La fel de apropiat le este celor doi si Cozmin Gusa. Traian Basescu a fost prieten bun cu SRS pana in urma cu cativa ani. Guvernul fantoma de la Grivco exista, fara indoiala, la fel vizitele in Delta la S. O. Vantu, ale lui Crin Antonescu, Mircea Geoana si Viorel Hrebenciuc.
Cei mai multi dintre marii analisti ai neamului presteaza “consultanta politica” pentru partide, sub acoperirea unor firme de mame, tati, frati, surori sau cumnati, adica, mai pe romaneste, incaseaza o forma de mita pentru a promova pe ecrane si prin ziare interesele clientilor. PD-L acuza mogulii, dar doamnele Udrea si Ridzi le-au umflat buzunarele cu publicitate de la stat.
Despre ce vorbim?, vorba lui Bogdan Chireac. Despre ticalosie generalizata.
Clubul Român de Presă (CRP) consideră că intervenţii de felul celor făcute de “oamenii de presă” S.R.Stănescu şi Bogdan Chirieac sunt “un afront la adresa jurnaliştilor care îşi fac onest meseria şi trăiesc decent”, se spune într-un comunicat al Clubului remis, miercuri, agenţiei MEDIAFAX.
CRP, “asociaţie profesională reprezentativă a companiilor din industria mass-media”, dezaprobă conduita celor doi oameni de presă şi crede că asemenea moduri de acţiune aduc “deservicii”, într-un moment în care preocuparea ar trebui să fie “recâştigarea stimei faţă de profesia de jurnalist”.
“Clubul Român de Presă, în noua sa identitate, rezultată în urma reformării organizaţiei apăra, prin Codul Deontologic propriu şi prin atitudinile sale publice respectabilitatea statutului de jurnalist şi este un promotor al acţiunilor pozitive care privesc interesele industriei mass-media”, se mai spune în comunicatul Clubului.
Pe de altă parte, CRP îşi manifestă surprinderea că “reprezentanţi ai unor partide şi ai altor medii, care şi-au făcut o preocupare constantă din atacarea acestei organizaţii şi a mass-media găsesc de cuviinţă sa facă apeluri ironice la luări de poziţie din partea Clubului”.
Clubul Roman de Presă “îi invită la moderaţie pe aceşti purtători de mesaje şi cere persoanelor publice şi jurnaliştilor să fie raţionali, lucizi, chiar dacă suntem într-o perioadă politică agitată”.
Ziarul “Curentul” a publicat, în ediţia de marţi, mai multe stenograme ale unor discuţii purtate de şeful Agenţiei Naţionale de Integritate, Cătălin Macovei, cu ziariştii Bogdan Chirieac şi Sorin Roşca Stănescu.
Cotidianul relatează că Macovei a fost supus unui şantaj legat de faptul că ar fi contractat un împrumut de 100.000 de euro şi că “ţinta încercării de şantaj” ar fi miniştrii PDL Adriean Videanu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu, care ar avea conturi nedeclarate în străinătate.
Nici Macovei, nici Roşca Stănescu nu au contestat stenogramele. Bogdan Chirieac a declarat, la B1 TV, că s-a nimerit întâmplător la acea întâlnire şi că nu are nicio legătură cu ce s-a discutat cu acea ocazie.
Europarlamentarul PDL Traian Ungureanu a declarat, miercuri, că democrat-liberalii fac un apel către Clubul Român de Presă şi ONG-uri să se sesizeze în privinţa înregistrării apărute, în care doi ziarişti îl “şantajează” pe preşedintele ANI, Cătălin Macovei.
Prostitutia “intelectualilor” si spagile lor zburatoare: PATAPIEVICI nu si-a declarat la ICR Volvo-ul cadou
PLANGERE PENALA
Cazul Horia Roman Patapievici, presedinte al Institutului Cultural Roman
Dnei Laura Codruta Kovesi, Procuror General
Ministerul Public
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Bd. Libertatii nr.12-14, sector 5
Bucuresti, Fax: 021 / 311-3939
Dlui Alexandru Macovei, Presedinte
Agentia Nationala de Integritate
Bd. Lascar Catargiu nr. 15, sector 1,
Bucuresti, Fax : 021 / 212-0702
Avand in vedere urmatoarele Actele normative cu modificarile si completarile ulterioare publicate in Monitorul Oficial, respectiv:
– Legea nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, cu modificarile si completarile ulterioare
– Legea nr.115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare
– Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei
– O.U.G. nr. 24/2004 privind cretterea transparentei în exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei
– O.U.G. nr. 14/2005 privind modificarea formularelor pentru declaratia de avere si pentru declaratia de interese
– H.G. nr.175/2008 privind stabilirea modelelor Registrului declaratiilor de avere si Registrului declaratiilor de interese
Va solicitam sa cercetati incalcarea Legii de catre Patapievici Roman Horia (Horea), in prezent presedinte al Institutului Cultural Roman, luand in considerare, in special, urmatoarele prevederi legale:
1) Potrivit dispozitiilor art. 292 Cod Penal, Falsul în declaratii, „Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitatea dintre cele la care se refera art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.”
2) Notiunea de conflict de interese este definita în Titlul IV, capitolul 2, sectiunea 1, art.70 din Legea nr.161/2003, modificata si completata ca fiind situatia în care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.
Astfel, va semnalam faptul ca in Declaratia sa de Avere dispusa pe portalul institutiei www.icr.ro, la rubrica referitoare la Bunuri Mobile, numitul Patapievici a trecut doar un autoturim Matiz-Daewoo si un altul, Renault – Clio iar rubrica VI este ignorata.
Potrivit propriilor sale declaratii, reproduse in ziarul Cotidianul din 24 Mai 2007, sub titlul “Masinile-surpriza ale intelectualilor de elita”, realitatea este alta. Citam: “Horia-Roman Patapievici a primit in dar o manusa luxoasa, desi “din piele mai groasa”, cu care i-a luat citeva luni sa se obisnuiasca: “Am primit telefon de la dna Huidan, de la Volvo, care mi-a propus sa-mi puna la dispozitie, fara nici o obligatie, un Volvo S60. Cind am trecut de la Espero la Megane era ca si cind as fi trecut la o naveta spatiala. Dar de la Megane la Volvo! Volvo e din alta lume! E ca diferenta dintre un costum de in vara, foarte placut si practic, si un costum de tip Hemingway, care si el e foarte comod, dar e cu totul altceva! Incerc sa transform Volvo-ul intr-o manusa, dar luni intregi m-am simtit ca o pata de murdarie pe tapiseria ei. Ma simteam sub standardele ei!”. Sofer tomnatic, Patapievici si-a luat carnetul la 43 de ani, nu e consumator de adrenalina si totusi pe soselele nemtesti n-a rezistat sa nu-si faca de cap, cu 190 km/h. Viteza atinsa in Romania e confidentiala: “Oficial, respect regulile de circulatie!””.
Facem asadar aceasta Plangere tinand cont de prevederea Capitolului VI din Declaratia de Avere pe care trebuie sa o completeze obligatoriu un functionar de stat cum e presedintele ICR, indiferent ce proptele are sau isi aroga, respectiv in ce priveste:
“Cadouri, servicii sau avantaje primite gratuit sau subventionate fata de valoarea de piata, din partea unor persoane, organizatii, societati comerciale, regii autonome, companii/societati nationale sau institutii publice românesti sau straine, inclusiv burse, credite, garantii, decontari de cheltuieli sau alte asemenea, a caror valoare individuala depaseste 300 EURO”
Interesandu-ne asupra aspectului invocat de Patapievici privind folosirea unui automobil de lux marca Volvo S60, am inteles ca doamna la care face referire acesta este Lavinia Huidan, presedinte fondator al unei Fundatii, “Life for live”, a carei activitate pare sa fi incetat candva in 2007. De pe portalul de internet al acestei organizatii “non-profit” aflam ca “Printre principalii sponsori se regaseste Grupul Euro Inter Trade si din cadrul sau, sucursala Forum Auto, importator Volvo in Romania, care aloca un procent din vanzarea fiecarei masini pentru sprijinirea Fundatiei Life for Life”. Presedintele Fundatiei este, insa, acelasi cu presedintele Grupul Euro Inter Trade care-si aloca siesi acel procent din vanzarea fiecarei masini Volvo, respectiv Lavinia Huidan. Atat Andrei Plesu, membru al Consiliului de Conducere al Institutului Cultural Roman (care sofeaza un Volvo S80), cat si Horia Roman Patapievici, presedinte al ICR, ca detinator al acestui “cadou, serviciu, avantaj primit gratuit”, au fost protagonistii speciali ai reuniuniilor despre “Afaceri si Cultura” desfasurate sub egida firmelor Volvo si a revistei Dilema (noua sau veche) dar prezentate, curios, pe protalul Fundatiei non-profit Life for Life.
Omiterea mentionarii folosintei unui astfel de bun echivalat la aproximativ 30.000 de EURO, in cazul unui functionar de stat care oricum are la dispozitie si automobilele institutiei, da nastere unor supozitii si fapte care trebuie sanctionate conform legii, public, pentru a ne alinia la mult ravnitele standarde europene la care tanjim ca cetateni ai Uniunii Europene, chiar fara pretentie de moralisti, cu sau fara blana.
In ceea ce priveste punctul 2), Conflictul de Interese, Patapievici Roman Horia (Horea) omite in Declaratia sa de Interese sa mentioneze, conform legii, ca este membru si al unor asociatii si grupuri de interese, respectiv Grupul pentru Dialog Social.
Atat unii directori ai ICR cat si multi dintre autorii unor carti precum si publicatiile lor sponsorizate de ICR din banul public apartin de acest Grup, infiintat, potrivit informatiilor noastre, de agentul NKVD-KGB Silviu Brucan si care beneficiaza, de la Guvernul Iliescu-Nastase, si de statutul de organizatie “de utilitate publica”.
Amintim aici ART. 45 din Legea ANI: (1) In cazul unui conflict de interese, toate actele juridice sau administrative incheiate direct sau prin persoane interpuse, cu incalcarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absoluta.
Pe site-ul organizatiei noastre, www.civicmedia.ro, veti gasi in cadrul prezentarii acestui demers public, documente scrise, foto si video in completarea acestei Plangeri.
Va reamintim totodata ca Parchetul Public a mai declansat o investigatie asupra numitului Patapievici Roman Horia (Horea), in urma unei alte infractiuni facute pe vremea cand acesta ocupa o alta functie publica, respectiv cea de membru al Colegiului CNSAS.
Atasam mai jos Plangerea formulata cu acea ocazia si va rugam sa ne tineti la curent cu desfasurarea anchetei, in interesul cetateanului pe care il serviti si aparati, a contribuabilului si Statului Roman.
Cu multumiri,
Asociatia Civic Media
22.10.2008
Cum au primit Patapievici si Plesu un Volvo de caciula
(Intrebare la Radio Erevan: Se deschide cumva acest promo la Volvo si Dilema Veche cu Iulian Capsali? Raspuns: Nu, numai cu ochelarii si barba lui, una din cele de rezerva…)
Cazul Patapievici – Antohi, CNSAS – GDS
“Catre:
Ministerul Public
Parchetul de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie
Bd.Libertatii nr.12-14, sector 5
Bucuresti
P L A N G E R E P E N A L A
Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in 2000, prin coordonatorul acesteia, jurnalistul Victor Roncea, va sesizeaza abuzul in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii si adreseaza prezenta Plangere Penala privind urmatoarele persoane (pentru stabilirea gradului lor de vinovatie in acest caz):
Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe.
Domnul Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, profesor la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca Fundatia Ungaro-Romana „Gojdu”, membru de onoare al Institutului de istorie AD Xenopol din Iasi, formator de opinie, colaborator regulat al „Dilemelor” si revistei „22″, membru demisionar al Comisiei Prezidentiale pentru analizarea comunismului, a marturisit la data 5.09.2006 in paginile ziarului Cotidianul ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica dar a ascuns acest fapt timp de zeci de ani (Sorin Antohi: „Am turnat la Securitate”, Autor: Cristian Patrascoiu, Articol din editia din 5-9-2006 in rubrica Actualitate).
In Scrisoarea lui Sorin Antohi acesta afirma ca a intrat in posesia dosarului sau de la Securitatea in 2002 la sediul CNSAS.
Domnul Horia Roman Patapievici, membru al fostului Colgeiu al CNSAS, intr-o declaratie transmisa pe 12.09.2006 de Radio Europa FM si confirmata apoi mai multor ziare centrale, recunoaste ca a stiut de cazul profesorului Sorin Antohi inca din 2002, dar nu l-a deconspirat pentru ca “nu ocupa nici o functie publica în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare” (vezi Anexele).
In fapt, prin declaratia domnului Horia Roman Patapievici, se dovedeste nu numai necunoasterea de catre acesta a legii in baza careia a incasat timp de cinci ani salariu de demnitar public cu rang de secretar de stat ci se constituie si in proba privind incalcarea flagranta a Legii privind deconspirarea Securitatii.
Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, Publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 9.XII.1999 cu rectificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 619 din 17.XII.1999, la Articolul 2, litera y) „persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora”.
De altfel, cercetarea lui Sorin Antohi impreuna cu ceilalti membri ai Grupului pentru Dialog Social a fost solicitata de catre presedintele GDS, Radu Filipescu, tot in anul 2002.
Art. 17 alin 2 prevede: Consiliul asigura publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, care au desfasurat activitati de politie politica,
Conform Articolului 5, alin 3 si 5
(3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care:
a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate;
b) a fost detinator de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire;
c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi;
d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi.
Iar ART. 24 alin 2, prevede: Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani.
Si alin 5 conchide: Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor.
Nedeconsipirarea activitatii domnului Sorin Antohi de colaborator al Securitatii i-a permis acestuia sa se bucure de beneficii nemeritate si sa acceada in functii publice si de stat dupa 2002, inclusiv in Administratia Prezidentiala Basescu, in cadrul Comisiei Tismaneanu, fiind nominalizat si de catre fostul ministru Mihai Razvan Ungureanu pentru a conduce asa-zisa “Fundatie publica romano-maghiara Gojdu”. Nu in ultimul rand se pune intrebarea: cati alti Sorin Antohi a ascuns fostul Colegiu al CNSAS ?!
Va rugam in consecinta sa dispuneti cercetarile in dreptsi sa luati masurile juridice necesare avand in vedere ca aceasta tainuire constituie un grav abuzsavarsit contra interesului public.
Asociatia Civic Media
Acestui document i-a fost atasate mai multe anexe care cuprind articole publicate în presa în ultima perioada pe acesta tema.
De mai multă vreme, pe site-uri şi prin ziare, prin documente, prin cărţi şi prin declaraţiile preşedintelui ICR circulă secvenţe biografice diferite. Filozoful nostru îmbârligat (culmile gândirii sale vor fi puse la dispoziţia cititorilor în perioada următoare) e când victimă, când fiu de refugiat sau de erou – detinut politic! Unii, mai puţin îngăduitori, văd în prezenţa lui Dionis Patapievici ca translator pe lângă Comandamentul militar sovietic şi pe lângă Poliţia Zonei Sovietice şi mai apoi la Banca Naţională a României cu totul şi cu totul altceva! In tot cazul, ceea ce se stie este ca tatal Patapievici nu a fost niciodata – dupa cum ii spunea fiul Patapievici Monicai Lovinescu – detinut politic. Documentele CNSAS probeaza cu totul si cu totul altceva… Singurul care ar putea clarifica lucrurile este chiar H.-R. Patapievici! Dar nu o face…
Institutul Cultural Roman (ICR) toaca zeci de milioane de euro din bani publici fara a da socoteala cuiva si fara a obtine vreun rezultat notabil pe plan international
ICR – un for care ar fi trebuit sa inalte cultura romana la nivel european si international – a devenit feuda fizicianului Horia Roman Patapievici, care nu da socoteala nimanui pentru zecile de milioane de euro din banul public cheltuite preferential.Desi sta sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei si, la o prima vedere, ar avea o dubla subordonare – fata de Ministerul Culturii si Ministerul Afacerilor Externe – in practica, ICR nu este subordonat nimanui, iar banii contribuabililor se scurg pe afaceri si favoritisme de gasca, din zona Dilema – GDS si a Fundatiei Noua Europa. La sesizarea vicepresedintelui Comisiei pentru Politica Externa a Senatului, europarlamentarul Eugen Mihaescu, Curtea de Conturi a declansat o investigatie privind modul in care sunt cheltuiti banii ICR de catre presedintele institutului, Horia Roman Patapievici, dupa ce si Cancelaria Primului Ministru, MAE si MCC s-au spalat pe maini, evitand sa-si asume vreo responsabilitate.
Intrebarile lui Mihaescu
La data de 8 octombrie 2007, senatorul Eugen Mihaescu a depus la Cancelaria Primului Ministru al Romaniei o interpelare cu privire la activitatea si neregulile financiare ale Institutului Cultural Roman. “Bugetul ICR a fost dublat in 2006 fata de 2005 si triplat in 2007 fata de 2006, dar conducerea sa nu a informat nici Presedintia, nici Guvernul, nici Parlamentul despre modul de utilizare a acestor fonduri sau despre eficacitatea cu care au fost folosite. Dupa informatiile de care dispunem, programele Institutelor culturale romanesti din strainatate sunt mult sub media calitativa a programelor institutiilor similare acreditate de alte tari, iar frecventarea este nesemnificativa (in medie 30 de persoane la fiecare actiune)”, se arata in interpelarea mentionata.
Fata de aceasta situatie, senatorul Mihaescu a adresat o serie de intrebari: “In lunile aprilie, mai si iunie 2006, dl. Horia-Roman Patapievici s-a aflat in Germania, beneficiar al unei burse de doctorat, deci in interes personal. Este ciudata aceasta indelungata absenta de la conducerea institutiei pe care dl. Patapievici afirma, pe de alta parte, ca se lupta sa o reformeze. In aceste conditii, cum explica Institutul Cultural Roman faptul ca dl. Patapievici nu si-a luat pentru aceasta perioada concediu fara plata si a continuat sa incaseze salariul intreg de presedinte al Institutului? (…)”
Insubordonare si control
Dupa o luna de tacere, Ministerul Culturii a sustinut ca nu are foarte multe atributii in legatura cu ICR, dupa cum se vede dintr-un raspuns adresat senatorului Mihaescu: “Competentele Ministerului Culturii si Cultelor privesc doar infiintarea, desfiintarea institutelor culturale romanesti din strainatate (care se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Culturii si Cultelor si a Institutului), aprobarea structurii organizatorice si a regulamentului de organizare si functionare ale institutelor. Institutele culturale romanesti din strainatate sunt finantate de la bugetul de stat printr-un capitol distinct in bugetul Ministerului Afacerilor Externe, iar cheltuielile cu programele si proiectele culturale sunt finantate de la bugetul de stat, printr-un capitol cuprins in bugetul Institutului Cultural Roman”. Colegul de GDS si “Dilema” al lui Patapievici, Adrian Cioroianu, ministrul Afacerilor Externe, a avut un raspuns extrem de scurt: “Dat fiind ca Institutul Cultural Roman este o institutie autonoma, MAE nu poate raspunde pentru chestiunile care privesc activitatea Institutului”. Curtea de Conturi a anuntat insa ca: “Desfasoara un control la acest ordonator de credite potrivit competentelor stabilite prin legea de organizare si functionare a institutiei noastre. Cu aceasta ocazie vor fi verificate aspectele semnalate de dumneavoastra.” (Luca ILIESCU)
ICR, cuib al coruptiei si al conflictelor de interese
Directorul ICR, Horia Roman Patapievici, fiul unui inalt slujbas comunist in Ministerul Finantelor, responsabil de CAER, fost membru al Partidului Comunist Austriac si traducator al Armatei Rosii, pozeaza intr-un modest slujbas al statului, daca e sa te iei dupa Declaratia sa de avere dispusa pe site-ul Institutului. Aici citim ca detractorul lui Eminescu si al poporului roman are in posesie doar un amarat de Matiz. In realitate insa, il poti vedea oricand la volanul unui Volvo luxos ultimul tip, cu care se si lauda prin ziare, asemenea amicului sau Gabriel Liiceanu, indragostit de cele doua limuzine ale sale – un BMW botezat Siegfried si un Alfa Romeo alintat Marcello.
Desi toate slujbele sale si situatia financiara reala ale lui Patapievici nu sunt dispuse in Declaratia sa de avere, conform legii, Eugen Mihaescu atrage atentia ca Horia-Roman Patapievici, pe langa faptul ca este membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS), al Colegiului Noua Europa (NEC) si al Societatii Academice Romane (SAR), directorul fizician, stipendiat regulat si in urma “Conferintelor Microsoft”, mai “are urmatoarele ocupatii remunerate: director al revistei “Idei in dialog”, moderator al emisiunii saptamanale “Inapoi la argument” (TVR Cultural) si comentator cu rubrica saptamanala la “Evenimentul Zilei”. In plus, el isi redacteaza teza de doctorat. Presedintia Institutului Cultural Roman, care ii asigura cel mai scazut nivel de venit fata de celelalte, apare ca o ocupatie anexa fata de cele pe care le-am enumerat”. “Dl. Mircea Mihaies, vicepresedintele Institutului, locuieste la Timisoara, unde este profesor universitar. In plus, dl. Mihaies este redactor-sef la revista “Orizont” si cronicar politic la “Evenimentul Zilei” si “Romania Literara”. Dl. Mihaies, desi primeste salariul intreg de vicepresedinte al ICR, nu vine la sediul acestei institutii decat o data pe saptamana, in restul timpului multumindu-se sa comunice prin telefon (decontat din bugetul ICR) sau e-mail”, mai arata Eugen Mihaescu.
Cei doi nu sunt singurii multilaterali dezvoltati din conducerea ICR. Membrul desemnat de presedintele Traian Basescu in Consiliul de Conducere este Teodor Baconschi, fiul poetului comunist proletcultist A.E. Baconsky, si el venit din fosta URSS. Domnia sa este membru al Colegiului Noua Europa, ambasador in Franta, “editorialist” la “Cotidianul” si publicist la “Dilema” lui Plesu. Cand se mai ocupa de ICR, cand este atat de prins cu reamenajarea apartamentului sau regal de la Paris pentru care plateste 12.000 de euro pe luna din banii contribuabilior desi putea sa stea pe gratis in Palatul Ambasadei? Un al caz de multi-functii este cel legat de persoana desemnata de primul-ministru in Conducerea ICR: Andrei Plesu. Domnia sa este director si ziarist la Dilema Veche, Dilematica si mai nou, la o noua revista de politica externa, in plus presedinte al Fundatiei Noua Europa si rector al Colegiului Noua Europa si, sa nu uitam, membru al GDS. Nicolae Manolescu, aflat si el in Conducerea ICR, este cel mai dotat in functii: el este ambasador la Paris pentru UNESCO (cu o chirie din bani publici de 10.000 de euro), presedinte al Uniunii Scriitorilor si PEN Club, director la “Romania literara”, editorialist sportiv la “Evenimentul zilei” si “Cotidianul” si navetist Paris-Bucuresti, unde si-a pastrat si pozitia de la Universitate. Nelipsita din astfel de coterii – Alina Mungiu Pippidi a fost propusa si numita de directorul ICR care este, insa, si subalternul ei la SAR, unde Mungiu este presedinte.Evident ca, in astfel de circumstante, domina coruptia, exprimata prin conflict de interese si trafic de influenta.
Astfel, dupa cum arata membrul de onoare al Academiei Romane, Eugen Mihaescu, “printre numele propuse de Institutul Cultural Roman in cadrul “Programului de traduceri de autori romani in limbi de circulatie internationala” ii gasim pe: Horia Roman Patapievici – presedintele Institutului, Andrei Plesu, Nicolae Manolescu, Teodor Baconschi, toti membri in Consiliul de conducere al Institutului si Magda Carneci, directoare ICR Paris. Este oare normal ca bugetul Institutului sa fie folosit pentru a finanta publicarea lucrarilor a cinci membri din propria conducere?”, se mai intreaba senatorul Mihaescu in interpelarea sa.
Inainte de a fi practic pus pe liber de conducerea ICR, scriitorul anticomunist Radu Portocala, fost director al ICR Paris, reclama faptul ca editura aleasa pentru publicarea lui Andrei Plesu in franceza a pretins o suma exorbitanta, care a fost achitata mult prea usor de colegul si prietenul sau, Horia Roman Patapievici. (L.I.)
ICR Paris baga Franta in europarlamentare
Magda Carneci, directoarea Institutului Cultural Roman de la Paris, hotaraste calendarul electoral al francezilor! Neinformata in legatura cu agenda politica a tarii in care este acreditata, ea crede ca daca Romania isi va alege in curand reprezentantii pentru Parlamentul European, toata lumea trebuie sa faca acelasi lucru. Astfel se explica, probabil, faptul ca doamna diplomat anunta in programul pentru urmatoarele doua luni al Institutului ca, pe 25 noiembrie, vor avea loc si in Franta alegeri europene. Ceea ce, evident, nu este adevarat, caci Franta, ca de altfel intreaga UE, va vota pentru Parlamentul European abia la inceputul lui 2009. Ar fi desigur util ca superiorii din MAE si ICR ai dnei Carneci – care este sef de misiune diplomatica, avand rangul de ministru consilier – s-o roage sa se informeze inainte de a comite gafe diplomatice. E usor sa ne inchipuim impresia penibila pe care o astfel de improvizatie a facut-o la MAE francez! Mai ales in contextul actual, cand diplomatia romaneasca da din groapa-n groapa. In rest, textul dnei Carneci, redactat intr-o franceza cam de Dambovita, nu contine decat fraze bombastice, care anunta un program banal (prostioare si poezioare, de preferinta semnate de insasi dna directoare si de prietenii ei), program incropit pentru a justifica salariile si chiriile personalului Institutului, dar care nu aduce nici un serviciu culturii romanesti. (Eugen MIHAESCU)
Eliminarea incomozilor
Vicepresedintele ICR, Tania Radu, la ordinul lui Horia Roman Patapievici, a eliminat un celebru traducator francez de pe lista de invitatii la un eveniment care are loc la Targul de Carte. Dr Jean-Louis Courriol, profesor universitar la Universitatea din Lyon si Presedintele Institutului International Liviu Rebreanu de Cercetare in Traducere Literara si Simultana creat la Universitatea din Pitesti in anul 2000. Promotor al literaturii romane in Franta, Jean-Louis Courriol ar fi trebuit sa participe la Colocviul dintre editorii francezi si editorii romani care urma sa se tina la Bucuresti in cadrul Targului de Carte. Dupa ce a fost invitat, profesorul a intretinut o corespondenta electronica cu Tania Radu si a “indraznit” sa-i sugereze acesteia sa fie invitata si directoarea colectiei Les Classiques du Monde a editurii Zoe – Laure Pecher – care, pe langa meritul de a fi acceptat sa publice La ForÍt des Pendus este si partenera recunoscuta a singurei Agentii Literare de anvergura din Franta. Tania Radu i-a raspuns brutal: “Nu va amestecati in strategia noastra!”. Profesorul a mai “indraznit” apoi sa-i explice angajatei ICR ca reclama pentru eveniment este gresita: nu era realizat in premiera absoluta, dupa cum se prezenta oficial. In 1995, Fundatia Culturala Romana a publicat in coeditare cu Editions Canevas frumosul volum <> (Gorila) al lui Liviu Rebreanu. Rezultatul acestor schimburi de mesaje a fost ca, la sosirea prefesorului Courriol la Bucuresti, telefonand la Serviciile Culturale Franceze care nu mai raspundeau la mailuri de cateva zile, acesta a aflat, de la functionara franceza extrem de jenata ca la cererea presedintelui ICR-ului, a fost taiat de pe lista invitatilor oficiali ai Colocviului editori francezi-editori romani. L.I. / Ziua
MOTTO:„Ioane, Patricia Leighten si Marka Antliff ti-au cerut din nou pe 22 noiembrie sa le decontezi cheltuielile de calatorie. Zilele trecute, de la ei si prin Roger Griffin, am aflat ca decontul nu se facuse. Te rog din nou sa te ocupi de lichidarea acestor restante.Trimit copii ale acestui mesaj tatalui tau, lui Radu Calin Cristea si lui Virgil Nitulescu. Ultimii doi reprezinta institutiile care au finantat conferinta. Fac asta in speranta ca asemenea regretabile incidente vor fi tratate cu seriozitatea de care nici tu, nici tatal tau, nu v-ati aratat capabili. Gainariile voastre finantate public nu ma intereseaza in sine, ci numai in masura in care imi afecteaza interesele si imaginea.” (Sorin Antohi – “doctorul inchipuit”, catre Ioan Borsan in 8 decembrie 2008 – E-mailprimit la redactie)
Am aflat ca “directorul inchipuit”, Radu Calin Cristea, si alti mici mogulifreni ameninta prin interpusi ca ma vor trage in judecata pentru dezvaluirile care au adus putina curatenie la Muzeul Literaturii. Ma bucur! De abia astept! Chiar ma intrebam cum voi valorifica toate informatiile stranse despre acest personaj, de la fostii sai colegi si sefi – de la si de dinainte de Europa libera – si pana la cei actuali, ca sa nu mai vorbesc de rezultatele anchetelor organelor specializate. Ca un prim bonus, ofer cateva noi file dintr-un alt tun marca Radu Calin Cristea – Aurel Borsan (“maharul” BTT-UTC convertit la “cultura” via Trustul Intact-Voiculescu). Poate ne explica distinsul culturnic de serviciu al gastii ICR cum pentru o “prelegere” de 10-12, hai, poate 15 minute, criticutul de gradina al lui Patapievici, Erwin Kessler, primeste aceeasi remuneratie, mica, dupa buget, ca si oxfordianul Roger Griffin: 55 de milioane. Cate milioane pe minut?! Cinci?! Aproape la fel de tare ca Ritzi! Un nou proiect de 80.000 de euro! Banul public sa traiasca, si noi, tovarasi, cu buzunarele pline de el!
Prin bunavointa unor persoane din Primaria Capitalei, am primit recent doua cereri oficiale ale fostului director inchipuit Radu Calin Cristea, scrise manu propria, dar trimise in numele Consiliului de Administratie al muzeului, prin care solicita, cu o nesimtire fara de margini si fara nici o jena, Primarului general Sorin Oprescu, nici mai mult, nici mai putin decat acordarea „salariului de merit” si plata unor „ore suplimentare, pentru “activitatea meritorie desfasurată de acesta pe parcursul anului 2008” si „pentru orele prestate peste programul normal de lucru”. Nu stim daca Primarele Oprescu va fi dat curs nesimtitelor cereri. Desi e posibil s-o fi facut-o altii, fara stirea lui. Textele pe care le reproducem in continuare, in stilul „propriu” si cu grafia autorelui lor, ilustreaza perfect o veche zicala din popor, reprezentand culmea nesimtirii: „sa faci treaba mare la usa cuiva si apoi sa bati si sa ceri hartie igienica!” Aferim!
CĂTRE
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI
Domnului Primar General SORIN OPRESCU
Vă rugăm, Domnule Primar General, să aprobaţi acordarea salariului de merit în anul 2009 Directorului General al MNLR Radu Călin Cristea pentru activitatea meritorie desfăşurată de acesta pe parcursul anului 2008. Se poate aprecia că d-l Cristea a adus prin prestaţia sa personală, coroborată cu aceea a întregului colectiv din MNLR, o nouă dinamică a activităţii din muzeu, demarând şi finalizând acţiuni cu un puternic impact intern şi internaţional asupra imaginii instituţiei noastre. Muzeul Naţional al Literaturii Române s-a poziţionat şi prin serviciul direct al dlui. Cristea ca una din instituţiile-vector ale literaturii, ale culturii române în general. Numeroasele referinţe apărute în presă atestă percepţia excelentă a instituţiei noastre datorate unei mari diversităţi de manifestări girate sau coordonate direct de Directorul General Radu Călin Cristea. Ne referim, între altele, la organizarea conferinţei internaţionale „Modernism şi antimodernism” între participanţi căreia s-au regăsit personalităţi de elită în domeniu din întreaga lume. Un alt proiect de anvergură, cu un panel condus de d-l Cristea, a fost „Pluralism în diversitate – literaturile României Mari” organizat de MNLR la Sinaia cu prilejul aniversării Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Numai pe site-urile de pe INTERNET au fost postate zeci de cronici şi aprecieri laudative consacrate celui mai mediatizat eveniment găzduit de MNLR în 2008 – este vorba de Gala Premiilor Manuscriptum, manifestare coordonată de d-l Cristea şi între laureaţii căreia s-a numărat „crema cremelor” literaturii contemporane (Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Eugen Negrici, Horia Roman Patapievici etc.). Între realizările provenite din strategia culturală aplicată de d-l Cristea poate fi menţionată şi asocierea MNLR cu personalităţi de anvergură ale culturii noastre cum ar fi eseistul Livius Ciocârlie (promovat Director al revistei MANUSCRIPTUM), criticii şi istoricii literari Dan C. Mihăilescu şi Alexandru George (inspiraţii moderatori ai „Rotondelor 13”), tinerii şi valoroşii critici literari Daniel Cristea Enache şi Tudorel Urian (coordonatorii Cenaclului MNLR), prof.univ. Mircea Martin (mentorul Editurii MNLR), cunoscutul prozator Ioan Groşan (responsabilul „Cinematecii literare”) etc. Directorul General Radu Călin Cristea a moderat numeroase dezbateri sau lansări de carte la care au participat, între alţii, Norman Manea, Nicolae Manolescu, Nicolae Breban etc. D-l Cristea a avut o contribuţie decisivă în relansarea unor activităţi în muzeu cum ar fi „Serile de muzică şi poezie”. D-l Cristea a vernisat numeroasele expoziţii organizate în MNLR. D-l Cristea a coordonat personal activitatea departamentului Editură care se poate mândri cu editarea mai multor volume de excepţie. Nu în ultimul rând am remarcat numeroasele articole, interviuri şi dezbateri cu trimitere la activitatea din muzeu şi cu care D-l Cristea a fost prezent în întreg spaţiul presei scrise şi audiovizuale. Pentru toate aceste motive şi pentru altele nemenţionate din motive de spaţiu, Consiliul de Administraţie al MNLR îl recomandă cu căldură şi îl susţine pe d-l Director General Radu Călin Cristea în vederea acordării salariului de merit pe anul 2009.
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE, Violeta Jitea
CĂTRE
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI
Domnului Primar General SORIN OPRESCU
Vă rugăm, Domnule Primar General, să aprobaţi pentru anul 2009 efectuarea a 8 (opt) ore suplimentare pe săptămână de către Directorul General al MNLR Radu Călin Cristea pentru ca acesta să beneficieze de salariul plătit corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Propunerea exprimată în Consiliul de Administraţie al MNLR are în vederea diversitatea şi amplitudinea manifestărilor culturale în care d-l Cristea urmează să fie angrenat. Vă informăm, Domnule Primar General, că munca suplimentară ce urmează să fie efectuată de către d-l Cristea este constantă pe tot parcursul anului prin multitudinea manifestărilor culturale ce au loc în mod preponderent după-amiaza şi seara, în afara programului normal de lucru, inclusiv în zilele nelucrătoare ale săptămânii. Anul 2009 urmează să se înscrie în activitatea muzeistică a instituţiei prin câteva evenimente excepţionale, între primele menţionabile fiind comemorarea Centenarelor Eugen Ionesco şi Constantin Noica al căror organizator unic urmează să fie MNLR. În co-parteneriat cu Fundaţia “Cuvîntul”, MNLR va realiza proiectul internaţional “Paul Celan” integrat deja în programul Festivalului “George Enescu”. D-l Radu Călin Cristea a demarat deja primele contacte cu Muzeul “Kazantzakis” din Heraklion (Grecia) şi cu Casa Memorială “Panait Istrati” din Brăila în vedera co-participării la proiectul internaţional “Doi anarhişti de geniu – Kazantzakis şi Istrati”. D-l Cristea este coordonatorul unui alt program complex consacrat împlinirii a 80 de ani de la naşterea lui Mateiu Caragiale: e vorba de un proiect în realizarea căruia contăm pe sprijinul direct al PMB şi prin care vom încerca să reconstituim atmosfera “Crailor de Curte Veche”. Tot în acest an d-l Cristea urmează să participe la vernisajul unor expoziţii itinerante ale MNLR în ţară (Expoziţiile “Nichita”, “Scriitori contemporani – fotografii de Ion Cucu”, “Istoria dramaturgiei româneşti în imagini” etc.) sau, în cooperare, în străinătate (Expoziţia “Rădăcinile româneşti ale avangardismului internaţional”, Mouen, Franţa). În 2009 va fi atent monitorizată activitatea Caselor Memoriale aflate în subordinea MNLR. D-l Director General Radu Călin Cristea urmează să se deplaseze la Vânători (Neamţ) şi la Moroieni (Dâmboviţa) pentru a analiza statutul juridic al Caselor Memoriale Sadoveanu şi, respectiv, Ciorănescu. Suntem într-o fază avansată de preluare a colecţiei “Pillat” în cadrul Casei Memoriale “Rebreanu”. De asemenea, în cazul unui acord al PMB, MNLR ar putea să preia administrarea Casei Memoriale “Gellu Naum” de la Comana (circa 30 de km. de Bucureşti). Au fost demarate deja primele discuţii cu conducerea Fundaţiei “Gellu Naum” Editura MNLR aflată, ca şi până acum, sub directa coordonare a Directorului MNLR, pregăteşte în 2009 câteva apariţii de valoare grupate în jurul aceluiaşi concept editorial – cărţi de ţinută academică abordând în special domeniile teoriei şi criticii literare, eseului, jurnalului, memorialisticii etc.. Nu în ultimul rând, există toate premizele pentru ca d-l Cristea să-şi respecte şi în acest an media apariţiilor în presa scrisă şi audio-vizuală, ceea ce va presupune activităţi desfăşurate, în majoritatea cazurilor, în afara orelor de program. Considerăm în concluzie, Domnule Primar General, că suntem îndreptăţiţi să vă solicităm să aprobaţi efectuarea pentru anul în curs a 8 (opt) ore suplimentare pe săptămână de către d-l Radu Călin Cristea, Directorul General al MNLR. Consiliul de Administraţie al MNLR
November 15th, 2009 
VR 
In curand aici si in Curentul. Pana atunci, un PROMO mic:
Posted in Uncategorized 
Tags: 
