Voind să mă provoace, m-a întrebat odată cineva dacă n-ar fi mai uşor să „lăsăm în urmă Basarabia”, fiindcă o eventuală Unire nu ar face decât să ne ruineze financiar şi, deci, ar fi mult mai practic să ne scăpăm de „cocoaşa Basarabiei”. întrebarea dacă nu ar fi mai simplu să îi lăsăm pe fraţii noştri în pace şi să gândim pragmatic, în avantajul nostru, este una complet deplasată, deşi destul de răspândită. Răspunsul pe care l-am dat eu a fost altul: oare ar fi în stare cineva să accepte să i se taie mâna dreaptă, în schimbul unei vieţi pline de bogăţie materială? Mai degrabă ar îndura oricâte greutăţi, numai să rămână sănătos şi cu trupul întreg, fiindcă aceasta e premisa oricărei bogăţii. La fel şi adevărata Românie nu va putea niciodată să rămână cu trapul mutilat şi cu fiinţa sfâşiată.
Dar problema Basarabiei reprezintă ea însăşi o întreagă istorie, cu atât de multe faţete, încât pierderea din vedere a celui mai mic amănunt ar afecta grav înţelegerea întregului în această chestiune. De răpirea Basarabiei, dar mai ales a adevărului despre pământul românesc numit Basarabia, s-au ocupat veacuri de-a rândul falsificatorii de hărţi şi falsificatorii de istorie.
De mai bine de jumătate de an, un straşnic măcel se făptuieşte în locuri foarte îndepărtate şi despre care cei mai mulţi dintre europeni n-aveau pănă acum nici idei lămurite, pe apele calde ale mărilor Asiei răsăritene, în văile Coreei muntoase, în munţii Manciuriei fierbinţi sau înecată în ploi mocirloase, pe câmpiile de orez, umede acum de sânge, pe stâncile blăstămate, unde putrezesc neîngropaţi miile de morţi, la Port Arthur ucigătorul. Corăbii uriaşe se înghit de valuri, cu toate vieţile tinere ce cuprindeau în ele, trupuri omeneşti îmbucăţite sar în văzduh împinse de flăcări neobişnuite, pământul se rupe zvâcnind supt paşii regimentelor ce-şi întrerup asaltul prefăcându-se într-un praf sângeros, tunuri aruncă neprecurmat moartea din mii de guri grozave, zi şi noapte; oameni se găuresc cu gloanţele, se taie cu săbiile, îşi rup oasele în nebune încleştări de moarte; dăunăzi, pe când stăteam eu şi tu, cetitorule, în linişte la lucrul nostru sau poate la petrecerile noastre, s-a înteţit în acel iad mai straşnic decât orice închipuiri ale noastre despre un iad răzbunător jos, supt coaja pământului sau supt toate trupurile luminoase ale stelelor, în locul de peire ce se zice Liao-Iang şi care va fi vestit pentru aceasta în veci de veci, s-a înteţit o încăierare înspăimântătoare între peste jumătate de milion de oameni, cari nu se urâseră niciodată, o aşa de spăimântătoare încăierare încât 60 000, şaizeci de mii de suflete s-au desfăcut, s-au rupt în chinuri din trupurile lor spârcuite, ciuntite, arse, – adecă atâţia oameni câţi flăcăi se găsesc de toţi supt steaguri în ţara noastră, câţi ar face a patra parte din populaţia Bucureştilor.
Şi acestea toate se petrec, nu doar pentru că un neam fără de milă s-ar abate năprasnic asupra ţerilor luminate ale lumii, care ar fi datoare să-şi apere, cu orice jertfe, neatârnarea, munca, înflorirea, pentru vremea de astăzi şi pentru toate vremile. Nu, barbari de aceia nu mai sunt, sau, dacă se află undeva, ei lucrează din greu pentru negustorii leneşi, putrezi de vicii şi turbaţi după petreceri, ai Europei noastre şi ai Americei, stăpâni ai timpurilor de astăzi.
Românii nu îşi cunosc trecutul, dar nici măcar prezentul nu şi-l cunosc prea bine. Ne place să râdem de incultura occidentalilor, care confundă Bucureştiul cu Budapesta şi situează România în Tibet, dar mai bine ne-am uita în propria ogradă, unde mulţi sunt aceia care nici nu ştiu ce este Basarabia, unde se află ea pe hartă, ce istorie are şi ce o face să fie indisolubil legată de destinul Neamului Românesc. Mulţi cunosc elemente de cultură şi civilizaţie străină mai bine decât istoria propriului neam. Şi este atât vina lor, dar mai cu seamă vina noastră, a intelectualilor, care nu ducem o muncă susţinută de educare a maselor. Prea puţine filme s-au făcut pe tema Basarabiei. Se tace prea mult, atât din ignoranţă, cât şi din rea-voinţă. De aceea, am dorit să fac un prim pas, prin realizarea unui film despre istoria Basarabiei şi a întregii Românii, o prezentare sumară, dar care punctează momentele esenţiale şi oferă atât explicaţii istorice, cât şi reprezentări cartografice, pentru o deplină lămurire asupra subiectului. Este un prim pas în realizarea unui film mult mai amplu care să prezinte Basarabia din toate punctele de vedere şi în toate faţetele complexităţii ei. Scopul principal este acela de informare şi de sensibilizare, nu am urmărit altceva decât să vă arăt ce este Basarabia şi să vă fac să vă lămuriţi câteva semne de întrebare. Filmuleţul pe care îl veţi urmări este muncă de începător, de aceea vă rog să fiţi înţelegători cu neajunsurile sale. Oricine poate şi doreşte să perfecţioneze cele prezentate aici, este liber să preia iniţiativa. Totodată, vă rog să vă puneţi căştile sau să porniţi difuzoarele, fiindcă filmul are şi o coloană sonoră adecvată temei. Vizionare plăcută!
Interesele strategice ale Ucrainei impun smulgerea unei alte bucati de pamant romanesc, din teritoriul actualei Republici Moldova. Autoritatile de la Chisinau sunt gata sa satisfaca aceasta cerere imperativa a Kievului. De ce?, nimeni nu vrea sa raspunda. Este vorba de un traseu strategic important cu lungimea de 7,77 kilometri şi un teritoriu de 18 hectare care, potrivit punctului 6.1 al Tratatului perfectat intre cele doua republici ex-sovietice, urmau să fie cedate nu doar în proprietatea Ucrainei, dar şi sub jurisdicţia exclusivă a acestui stat. Fâşia strategică de 18 hectare ar urma să fie scoasă de sub jurisdicţia/suveranitatea Republicii Moldova, izoland in afara Republicii Moldova trei enclave teritoriale: Abdiv, Baibol şi Pescăria (cu o suprafaţă totală de 926 de hectare). Aceste trei exclave teritoriale sunt situate la doar 1800 de metri de Limanul Nistrului (Marea Neagră), dupa cum se poate vedea pe aceasta harta.
Pentru aceasta zona romaneasca doar tinerii Basarabiei mai protesteaza. Conform mesajelor transmise pe Facebook de grupul studentesc “Salvati Palanca”, mâine, 10 martie, la ora 10.00, Coaliţia Civică pentru o Guvernare Democratică şi Transparentă, care întruneşte peste 25 de organizaţii neguvernamentale, va organiza o acţiune de protest în faţa Guvernului Republicii Moldova, în legătură cu intenţia actualei guvernari de a ceda o parte din teritoriul naţional la Palanca.
Bucovina istorică era, la data anexării ei de către Habsburgi, o parte constitutivă a Principatului Moldovei. Toponimul slav „Bucovina“ = „Ţara Fagilor“, preluat ulterior de către austrieci cu aceeaşi semnificaţie („Buchenland“), este atestat documentar pentru prima dată într-un document emis de cancelaria domnească a Moldovei din timpul lui Roman I (la 30 martie 1392). Prin urmare, istoria Bucovinei din perioada 1359-1774 este parte integrantă din istoria principatului moldav, de la întemeierea ţării şi până la anexarea provinciei de către Imperiul Habsburgic.
Deşi trupele austriece au ocupat Bucovina încă din toamna anului 1774, din punct de vedere juridic ea va deveni oficial provincie austriacă la 7 mai 1775, printr-o convenţie încheiată între Imperiul Habsburgic şi Sublima Poartă – sub a cărei suzeranitate se afla Moldova. Delimitarea graniţelor s-a perfectat prin Convenţia din 12 mai 1776. Timp de 12 ani (între 1774-1786), Bucovina s-a aflat sub administraţie militară austriacă, fiind condusã de guvernatorii militari Gabriel Fleiherr von Splény (1774-1778) şi Karl Freiherr von Enzenberg (1778-1786).
Între anii 1786-1848, Bucovina a fost încorporată Galiţiei, drept cel de-al 19-lea cerc (Kreis). Această perioadă este considerată de istoriografia română drept cea mai nefastă din istoria Bucovinei, opinie împărtăşită şi de o serie de istorici austrieci de prestigiu, precum şi de unii istorici ucraineni contemporani.
După revoluţia de la 1848-1849, împăratul Franz Joseph I a hotărât separarea Bucovinei de Galiţia, recunoscându-i autonomia prin Constituţia din 1849. În urma alegerilor din 1861 s-a constituit prima Dietă a Bucovinei, iar un an mai târziu împăratul a acordat Marelui Ducat al Bucovinei stema proprie: bourul moldovenesc pe fond tricolor (roşu, albastru şi auriu). Cu prilejul proclamării monarhiei austro-ungare (1867) Bucovina a intrat în componenţa Cisleitaniei, depinzând direct de Viena, iar începând din anul 1873, Episcopia Bucovinei a fost ridicată la rang de Mitropolie, cu denumirea de Mitropolia Bucovinei şi Dalmaţiei.
La 23 octombrie 1918, Adunarea Constituantă, convocată de Adunarea Naţională a Românilor, sub preşedinţia lui Iancu Flondor, a hotărât desprinderea Bucovinei de Austria şi Unirea cu Regatul României, lucru înfăptuit la 28 noiembrie acelaşi an, când Consiliul Naţional Român din Bucovina a votat cu o majoritate impresionantă de voturi unirea acestui străvechi pământ românesc (10.442 kmp) cu România, în graniţele sale istorice, de la Nistru până la Ceremuş şi Colacin.
La 28 iunie 1940, în urma ultimatum-urilor sovietice şi ca urmare a aplicării în practică a prevederile secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei (circa 6.000 kmp), împreună cu Ţinutul Herţa şi Basarabia au fost anexate de U.R.S.S.
Eliberate de Armata Română (iulie 1941-martie 1944), aceste teritorii vor fi reocupate de Armata Roşie şi înglobate în cadrul Uniunii Sovietice. Ulterior, Bucovina de Nord, ţinuturile Herţa şi Hotin, precum şi Bugeacul, adică a partea de sud a Basarabiei, la care, în anul 1948 va fi adăugată şi Insula Şerpilor, vor fi incluse în componenţa R.S.S. Ucrainene.
În prezent, Bucovina de Nord constituie o provincie a Ucrainei cunoscută sub numele de regiunea Cernăuţi, care cuprinde fostul judeţ Cernăuţi, părţi importante din judeţele Suceava şi Rădăuţi, judeţul Hotin şi Ţinutul Herţa. Suprafaţa totală a regiunii grupează 8.100 kmp (din care circa 6.000 kmp nordul Bucovinei) cu o populaţie de 940.801 locuitori, din care românii, datorită deportărilor, dislocărilor, refugierilor, execuţiilor sumare sau colonizărilor (prin imigrări) de elemente alogene, îndeosebi ucrainene sau rusofone, reprezintă doar 20%.
În sinteză, situaţia Bucovinei a fost următoarea:
1359-1775 (416 ani) ea a făcut parte din Principatul Moldovei.
1775-1918 (143 ani) s-a aflat sub dominaţia Habsburgilor.
1918-1940 şi 1941-1944, prin voinţa naţională a majorităţii locuitorilor ei, Bucovina s-a unit cu România.
1940-1941 şi 1944-1991 (aproape 48 ani), prin rapt, Bucovina de nord şi ţinutul Herţa au fost anexate la U.R.S.S.
Din anul 1991, nordul Bucovinei (regiunea Cernăuţi) împreună cu sudul Basarabiei şi Insula Şerpilor (înglobate în regiunea Odessa) fac parte din Republica Ucraina, ca stat succesor al fostei U.R.S.S.
2. Evoluţia demografică a Bucovinei
2.1. Schimbarea structurii etnice a populaţiei Bucovinei în perioada 1774-1918
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, joi, la Universitatea BogdanPetriceicu Haşdeu din Cahul, că “nimeni nu ne poate convinge că avemalt sânge decât cetăţenii din R. Moldova”. Anterior, presedintele a participa la un parastas in memoria eroilor romani cazuti la Tiganca. După ceremonia religioasă, preşedintelui TraianBăsescu i-a fost înmânată decizia Consiliului dinlocalitate prin care a fost declarat cetăţean de onoare allocalităţii. “Aţi fost înscris ca cetăţean de onoare al satului pentru căaveţi grijă de întreg neamul românesc”, i-a spus lui Traian Băsescureprezentantul autorităţilor locale, precizând că a îngheţat “cuplăcere” aşteptându-l. În drumul până la coloana oficială câteva sute de oameni carepurtau steaguri tricolore s-au îmbrâncit pentru a-i strânge mânaşefului statului român. Ei i-au strigat numele, au scandat lozinciîn favoarea unirii celor două ţări şi au cântau “Noi suntemromâni”. În drumul spre Cahul, unde preşedintele Traian Băsescu urmeazăsă susţină o alocuţiune, să semneze în “Cartea de aur” aUniversităţii de stat “Bogdan Petriceicu Haşdeu” şi să vizitezesediul viitorului consulat al României din localitate, şefulstatului a oprit coloana de maşini după ce a observat că lamarginea drumului se afla un grup de aproximativ 50 de copii carearborau două steaguri tricolore. El s-a fotografiat alături decopii şi de profesoarele acestora. Cimitirul din satul Ţiganca, raionul Cantemir, dinRepublica Moldova, a fost reamenajat şi inaugurat la 1 iunie 2006de către Regele Mihai, revenit pe teritoriul Moldovei, laacea dată, după 65 de ani. Cimitirul a fost reamenajat astfel încât să devină loc dereculegere în memoria celor peste 70 de mii de români căzuţi înCampania din Est (iunie 1941-august 1944) a celui de-al doilearăzboi mondial. La 1 iulie 2006, preşedintele Traian Băsescu declara că Româniaa oferit Republicii Moldova varianta de a intra împreună în UE şică, deşi am rămas singurul popor încă separat, reîntregirea se varealiza în interiorul UE. În replică, preşedintele moldovean de la acea dată, VladimirVoronin, declara că România nu a propus oficial Republicii Moldovasă adere împreună la UE. În acel context, cimitirul din satul Ţiganca a fost vandalizatîn iulie 2006, primarul localităţii afirmând că gestul ar puteaavea legătură cu declaraţiile preşedintelui român. “Presupunem că cel puţin două persoane au coborât drapelulRomâniei, care se afla alături de cel al Republicii Moldova, chiarla poarta cimitirului, l-au rupt în două şi l-au călcat înpicioare. Jumătate din drapelul statului român a fost furat, iarcealaltă parte a fost arborată. În ceea ce priveşte morminteleeroilor români, acestea nu au fost profanate”, declara, la aceadată, primarul localităţii. Ulterior, Ministerul român de Externe preciza că secretarul destat Adrian Vieriţa i-a solicitat o întrevedere însărcinatului cuafaceri al Republicii Moldova la Bucureşti, Larisa Pasecinic,căreia i-a adus la cunoştinţă preocuparea părţii române faţă dedispariţia drapelului României arborat la Cimitirul de laŢiganca. “Din informaţiile primite cu această ocazie, a rezultat căautorităţile Republicii Moldova regretă producerea acestui incidentnefericit, care are un caracter cu totul izolat. Autorităţilemoldovene cu competenţe în materie depun în momentul de faţăeforturi pentru soluţionarea cât mai rapidă a situaţiei, astfelîncât astfel de incidente să nu se mai repete”, informa, la aceadată, MAE român. MAE preciza şi că ambasadorul României, Filip Teodorescu, acontactat autorităţile de la Chişinău în vederea clarificăriisituaţiei. (Corespondenţă de la trimisul MEDIAFAX în RepublicaMoldova, Gabriel Pecheanu)
Exclusiv inforusia: Interviu realizat cu Aleksandr Medvedev, vicepresedintele Companiei Gazprom
Aleksandr Medvedev va intreprinde in luna ianuarie 2010 o vizita in Romania pentru a discuta aceste aspecte Reporter: Domnule Medvedev, daca proiectul “South Stream” vaexporta peste 60 miliarde metri cubi de gaz in Europa, consideratinecesara si includerea Romaniei in acest proiect? Daca da, in ceconditii se va realiza acest lucru? A.Medvedev: Relatiile noastre cu Romania se dezvolta cusucces. Gazprom livreaza gaze naturale tarii dumneavoastra in baza unorcontracte. Suntem in discutii cu Romania privind colaborarea pe maimulte proiecte, inclusiv includerea in proiectul South Stream. Existadoua variante prin care poate fi implicata Romania in acest proiect.Prima ar fi construirea unei ramificatii a gazoductului prin MareaNeagra cu scopul de a aproviziona Romania cu necesarul de gaze, iar adoua varianta este ca gazoductul sa traverseze direct teritoriulromanesc, urmand sa-si continuie calea prin tarile care au nevoie degaze, pana in Italia. Reporter: Care din aceste variante are mai multe sorti de izbanda? A.Medvedev:Acest lucru depinde de rezultatele studiului tehnico-economic si defezabilitate. Noi, insa, am sesizat ca Romania manifesta interes inexaminarea ambelor variante si specialistii nostri studiaza acesteposibilitati. Sansele Romaniei de a fi inclusa in proiectul nostrudepind in mare masura de rezultatele studiului. Reporter: Depinde de factorul politic? A.Medvedev:Desigur ca situatia politica trebuie sa ne asigure o activitatenormala, iar noi vedem ca Romania este interesata de a ne crea conditiibune. In luna ianuarie 2010 voi face o vizita in Romania si vom evaluaimpreuna aceste aspecte. Pe langa South Stream mai avem un proiectcomun al Gazpromului cu Romania. Este vorba de construirea unui depozitsubteran de gaze in Margineni. Si acest proiect este in evaluareaspecialistilor nostri. Aceste actiuni ne fac sa sustinem ca avem la oraactuala o colaborare buna cu Romania. Reporter: In ce masura este posibil pe viitor o relatie directa,fara intermediari, dintre Compania Gazprom si Romania? Daca e posibilacest lucru, in ce conditii se poate face? A.Medvedev: Nucred ca e o abordare tocmai corecta a notiunii de “intermediari”. Noivindem gaz Romaniei prin contract direct cu compania romaneasca Conef.In ceea ce priveste Romgaz, noi le furnizam gazele prin companiaWinterchall, care este o companie mixta (50 la suta apartine Gazprom si50 la suta – companiei germane Winterchall) si nici aceasta nu poate finumita firma intermediara. Imi amintesc ca in trecut Romania a avutmomente mai dificile cand intarzia cu plata gazelor, iar acestecompanii prin care operam noi pe piata romaneasca au functii cu multmai complexe, inclusiv garantarea platii pentru gazele livrate. Inprivinta altor volume de gaze care vor fi contractate in viitor decatre Romania, vor fi incheiate contracte directe intre Gazprom sicompaniile imputernicite de statul roman. Reporter: In ce masura Compania Gazprom intentioneaza sa-si extinda activitatea pe piata romaneasca? A.Medvedev:Daca Romania va fi inclusa in proiectul South Stream si vor fi createdepozite subterane de gaze, evident ca exista perspective de largire aactivitatii Gazprom in Romania. Eu cred in aceste perspective, pentruca rezervele de gaze romanesti se micsoreaza obiectiv, iar cand voraparea noi oportunitati de largire a colaborarii bilaterale, vom fibucurosi sa le examinam. Reporter: E posibila o noua criza a gazelor in aceasta iarna?Care este la ora actuala relatia dintre Gazprom si Naftogaz (Ucraina)? A.Medvedev:Am facut tot posibilul si imposibilul sa evitam o noua criza in aceastaiarna. Cauzele crizei de la inceputul acestui an sunt cunoscute, ele aufost provocate de Ucraina atat in 2006, cat si in 2009. La ora actuala,sunt create toate conditiile pentru a fi evitata orice perturbare de lacontractele incheiate atat pentru livrare, cat si pentru tranzit. Neexprimam speranta ca Ucraina va respecta obligatiunile ce-i revin dincontracte si va plati la timp pentru consum. Rusia le-a transferat banipentru tranzitul pe teritoriul ucrainean, am efectuat inclusiv si oplata in avans in valoare de 2 -2,1 miliarde dolari, le-am anulatpenalitatile pentru reducerea consumului pentru anul 2009, am acceptatreducerea volumului de gaze pentru 2010. Am facut tot ce a fost posibilsi asteptam acelasi lucru de la partenerii nostri din Ucraina. Uniculaspect care poate aparea este legat de factorul electoral din Ucrainasi nu sunt excluse unele tentative de a bloca plata facturii pentrugazele rusesti sau de a bloca organizarea alegerilor. Avem, insa, toatepremisele sa sarbatorim Revelionul in liniste, in sanul familiei,pentru ca urmatoatea plata urmeaza sa se faca pe 7 ianuarie. Reporter: Domnule Medvedev, va multumim si va asteptam in Romania!Interviu realizat in exclusivitate pentru inforusia.ro de Lucia BEIU (Moscova)
Reprezentantul Bruxelles-ului pentru Moldova, Kalman Mizsei, legitimeaza regimul de la Tiraspol * El a participat la forumul economic organizat de liderul separatist, persona non grata in Uniunea Europeana
Reprezentantul UE pentru Republica Moldova, Kalman Miszei (beneficiar al SOROS Grup – n.m.), a participat joi la un forum economic organizat in speranta atragerii investitorilor straini, intalnire gazduita de liderul separatist Igor Smirnov (foto) la Tiraspol, transmite agentia de presa rusa Ria Novostii. Participarea lui Kalman Mizsei la forumul economic de la Tiraspol a fost confirmata de biroul lui din Chisinau.Conform agentiei Ria Novostii, forumul a fost deschis printr-un discurs al lui Igor Smirnov, urmat de presedintele Sovietului Suprem de la Tiraspol, Evghenii Sevciuk dupa care a luat cuvantul si reprezentantul Uniunii Europene, Kalman Mizsei. Diplomatul european s-a facut remarcat in anul 2006, un raport de audit al ONU constatand o serie de fraude financiare in perioada in care Mizsei a fost reprezentantul ONU la Moscova. Continuarea laZIUA UE sta la masa cu indezirabilul Smirnov
Guvernatorul regiunii Odesa, Nikolai Serdiuk, a lansat o serie de acuzatii la adresa Romaniei cu prilejul unei conferinte platite din banii Uniunii Europene * “Basarabia va ramane pentru totdeauna teritoriu al Ucrainei, iar pretentiile Romaniei la aceste pamanturi nu au un caracter oficial” – guvernatorul regiunii Odesa
Conferinta internationala “Programul de vecinatate Ucraina – Romania: catalizatorul cooperarii dintre cele doua tari” ar fi trebuit sa contribuie la relansarea relatiilor dintre Bucuresti si Kiev, insa oficialii ucraineni au preferat sa acuze Romania de intentii agresive, iar mass-media din Odessa a pus sub semnul intrebarii decizia din procesul de la Haga cu privire la delimitarea platoului continental din Marea Neagra, informeaza Agerpres. Conferinta s-a desfasurat intre 4 si 5 iunie, la ea participand reprezentanti ai autoritatilor regionale, precum si circa 100 de oficiali din partea guvernului ucrainean, a executivului roman, precum si a unor structuri diplomatice. Consulatul Romaniei de la Odesa a refuzat sa ne furnizeze informatii referitoare la aceasta conferinta, indrumandu-ne catre Ministerul Afacerilor Externe, de unde nu am putut afla informatii suplimentare.
Acuzatii repetate
“Basarabia va ramane pentru totdeauna teritoriu al Ucrainei, iar pretentiile Romaniei la aceste pamanturi (judetele din Sudul Basarabiei si Bucovina de Nord) nu au un caracter oficial”, a declarat joi guvernatorul regiunii Odesa, Nikolai Serdiuk, in cadrul forumului consacrat “Programului de vecinatate Romania-Ucraina”, relateaza Agerpres. “Basarabia este a noastra si va fi pentru totdeauna teritoriu ucrainean, indiferent de ceea ce afirma vecinii nostri romani, mai ales ca aceste declaratii nu reprezinta pozitia oficiala a Romaniei, ci a unor organizatii publice de pe teritoriul roman”, a afirmat Serdiuk, adaugand: “Cainii latra, caravana trece”. Postul de televiziune ATV din Odesa care a preluat declaratiile lui Serdiuk a calificat decizia de la Haga in litigiul pentru delimitarea platoului continental si a zonelor economice din Marea Neagra drept “discutabila”. Serdiuk a remarcat totodata ca “problemele litigioase dintre Ucraina si Romania influenteaza intr-un fel atmosfera derularii acestei conferinte internationale”. “Nu pot sa spun ca exista o cantitate mare de lucruri negative, dar predispozitia exista”, a mai remarcat guvernatorul Odesei. George DAMIAN
Recunoasterea Unirii Basarabiei cu Romania
Reproducem in randurile ce urmeaza copia scrisorii trimise de premierul britanic Lloyd George premierului roman Alexandru Vaida – Voevod in care era tratata chestiunea recunoasterii unirii Basarabiei cu Romania, precum si Declaratia Consiliului Suprem cu privire la Basarabia.
Consiliul a fost de acord…
Excelenta, Am onoarea sa va informez, in numele participantilor la Conferinta de Pace, ca astazi Consiliul Suprem a luat in discutie cererea adresata de excelenta voastra cu privire la recunoasterea unirii Basarabiei cu Romania, de catre Conferinta. Profit de aceasta ocazie pentru a aminti excelentei faptul ca luarea unei decizii in acest sens a fost amanata de Conferinta de Pace pana in momentul in care guvernul roman isi va retrage complet trupele din Ungaria. Totusi, Consiliul Suprem a amintit de promisiunea excelentei din data de 26 februarie, conform careia evacuarea trupelor romanesti nu va fi intarziata dincolo de data fixata de Misiunea Aliatilor. Ca urmare, avand in vedere acest lucru, Consiliul a fost de acord cu recunoasterea unirii Basarabiei cu Romania, intr-o formula anexa. Oricum, aceasta recunostere nu poate face parte legal din Tratat pana in momentul in care trupele romanesti nu au evacuat complet Ungaria.In legatura cu aceasta, trebuie sa fac referire la intrebarea ridicata de guvernul roman, cu privire la incheierea unui acord de pace cu guvernul sovietic din Rusia. In replica, Consiliul Suprem ar face referire la declaratia continuta in comunicatul din 2 februarie. De aici reiese faptul ca, Consiliul Suprem a fost de acord cu faptul ca nu isi poate asuma responsabilitatea de a incuraja Romania sa continue un razboi care ar putea fi impotriva propriilor interese. Cu atat mai putin ar putea incuraja Romania sa adopte o politica agresiva la adresa Rusiei. Totusi, in cazul in care Rusia va ataca Romania in interiorul granitelor sale legitime, Aliatii ii vor acorda tot sprijinul. Conferinta considera ca aceasta recunoastere a unirii Basarabiei cu Romania ar elimina principalul obstacol in calea unor posibile negocieri dintre guvernul rus si cel roman, in eventualitatea in care Romania considera ca acest lucru este benefic.
Am onoarea,
Slujitorul supus al Excelentei, Lloyd George
Declaratia Consiliului Suprem cu privire la Basarabia
Pana in prezent, principalele Puteri Aliate nu au reusit sa ia o decizie clara in privinta Basarabiei, atat pentru faptul ca ei considera aceasta chestiune ca facand parte din problema generala legata de fostul guvern roman cu care nu s-a putut ajunge la o intelegere, cat si datorita faptului ca acestia considera ca s-ar putea ajunge la un acord intre Romania si Rusia. Aliatii nu vad niciun motiv pentru care ar trebui sa mai amane luarea unei decizii. Guvernul roman si-a aratat dorinta de a rezolva chestiunea , in interesul Romaniei dar si al Europei, respectand si dorinta Consiliului Suprem in privinta retragerii din din Ungaria, pe baza asigurarilor date de Aliati. In acelasi timp, guvernele Aliatilor considera ca luarea unei decizii in chestiunea Basarabie este atat in interesul Romaniei cat si al statelor vecine.
Dupa ce au fost luate in calcul aspiratiile populatiei basarabene cat si caracterul romanesc al regiunii, atat din punct de vedere geografic cat si etnografic, precum si argumentele istorice si economice, Aliatii se pronunta, drept urmare, in favoarea unirii Basarabiei cu Romania, care a fost deja declarata formal de reprezentantii basarabeni, dorind sa incheie un tratat de recunoastere a acestei uniri in momentul in care conditiile mentionate sunt indeplinite. Ei considera ca in aceasta unire intersele generale si particulare ale Basarabiei ar trebui conservate, in special in privinta relatiilor cu statele vecine si in privinta drepturilor minoritatilor, care trebuie sa fie in concordanta cu cele din alte regiuni ale Romaniei. Aliatii isi rezerva dreptul ca, in cazul in care apar alte probleme legate de cele doua chestiuni mentionate anterior, sa se adreseze Ligii Natiunilor. Ioan Tudor
March 27th, 2010 
VR 
Voind să mă provoace, m-a întrebat odată cineva dacă n-ar fi mai uşor să „lăsăm în urmă Basarabia”, fiindcă o eventuală Unire nu ar face decât să ne ruineze financiar şi, deci, ar fi mult mai practic să ne scăpăm de „cocoaşa Basarabiei”. întrebarea dacă nu ar fi mai simplu să îi lăsăm pe fraţii noştri în pace şi să gândim pragmatic, în avantajul nostru, este una complet deplasată, deşi destul de răspândită. Răspunsul pe care l-am dat eu a fost altul: oare ar fi în stare cineva să accepte să i se taie mâna dreaptă, în schimbul unei vieţi pline de bogăţie materială? Mai degrabă ar îndura oricâte greutăţi, numai să rămână sănătos şi cu trupul întreg, fiindcă aceasta e premisa oricărei bogăţii. La fel şi adevărata Românie nu va putea niciodată să rămână cu trapul mutilat şi cu fiinţa sfâşiată.
Posted in 
Tags: 
