Deplasarea „spontană” la Palatul Cotroceni a poliţiştilor protestatari, din data de 24 septembrie, a fost pregătită cu cel puţin două zile înainte, potrivit declaraţiilor unor participanţi. Pentru a-şi radicaliza acţiunile, sindicaliştii ar fi apelat la sprijinul unor organizaţii de revoluţionari.
Dorin Maior, Puiu Fesan, Vasile Pestreanu, Nicolae Costache George Costin şi alţi lideri ai unor asociaţii de revoluţionari s-au întâlnit miercurea trecută la sediul Federalei Revoluţionarilor, condusă de Bebe Ivanovici, pentru a pune la cale acţiuni radicale în timpul protestelor sindicaliştilor. Întâlnirea a fost stabilită exact în ziua în care erau organizate protestele sindicatelor din cadrul CNSRL Frăţia, organizaţie apropiată de PSD. În acea zi s-a testat reacţia forţelor de ordine de către un grup de revoluţionari, care au forţat pătrunderea în sediul Guvernului. Imediat după incident, s-ar fi ajuns la concluzia că ar trebui pregătite şi câteva grupuri pentru a declanşa violenţe în faţa Palatului Cotroceni, violenţe ce urmau a fi amplificate de persoane din lumea interlopă din Sectorul 5 al Capitalei.
Ar fi existat şi surse de finanţare pentru astfel de acţiuni. Acest test violent urma a fi făcut vineri, 24 septembrie, la mitingul poliţiştilor. Organizatorii acestor „acţiuni radicale” ar fi ştiut încă din data de 22 septembrie că mitingul poliţiştilor de pe 24 septembrie din faţa sediului Guvernului se va continua cu un marş la Palatul Cotroceni, unde urmau să intre în acţiune grupurile de revoluţionari şi cei ai lumii interlope, imediat după ce forţele de ordine ar fi încercat să-i împiedice pe protestatari să arunce cu obiecte în curtea Palatului. Aceste violenţe ar fi legitimat demararea demersurilor pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Vineri, la Palatul Cotroceni, „Băsescu nu a pus armata sa pe noi, aşa că acţiunea s-a mutat pe 7 octombrie”, spun sursele noastre.
“Catarii de la Paltinis”… “işi petrec găunoasa lor existenţă întru superficialitate, eseistică, literatură şi alte diverse forme de amăgire”. – Parintele Nicolae Steinhardt
Spalatoreasa lui Dinescu si a agentilor KGB din GDS in general, Mirela Corlatan, mai tranteste o “bomba”: un interviu fasait cu succesorul lui Silviu Brucan la sefia neo-kominternului, Andrei Plesu, mare “garant moral” al “Comitetului de Incredere” al Fundatiei “Dinu Patriciu”, in tandem cu parasitul Petre Roman, si ayatollah fondator al Colegiului “Noua Europa”, subnumit “Colegiul Invizibil”. Punct cu punct, spalatoreasca parasutata din “Centrala Iasi” si ajunsa pe caile serviciilor sub poala lui Tismaneanu la EvZ, incearca, in van, sa dea cu inalbitor de rufe pe toate petele lenjeriei intime si ingalbenite de vreme si nevoi a dalmatianului si profitorului tuturor regimurilor. Membru PCR de la 19 anisori, secretar al Organizatiei de Baza la Institut, apoi disident de parada, dar cu vila in strada Paris 14, inca din epoca “odiosului”, totodata navetist opresat de Securitate numai pe rute selecte, Paris-Berlin, cainatul Andrei Plesu – introdus de Parintele Nicolae Steinhardt in secta Catarilor de la Platinis -, da dovada de o cadere de intelect masiva. Raspunsurile sale la intrebarile aranjate sunt boante si terne, lipsite de umoru-i alteori vivant si de sclipirile de inteligenta care-i mai licaresc de pe vremea raposatului. Sa-i fi angajat actualul stapan, Costache “Dinu” Patriciu, sau poate vecinul si fostul sau patron, Sorin Ovidiu Vintu, un negrisor sa le piguleasca, de sunt asa pline de luciu dar lipsite de substanta?! Sau, mai curand, chiar asta e “ilustrul” filosof cu o opera de trei… brosuri. In tot cazul, mai sufera si de amnezie. Cum vroia oare sa ajunga presedinte al Romaniei? Poate de-aia i-a si predat stafeta pupilului sau Baconsky…
O sa-l ajut eu putin sa-si aduca aminte cum devine cu bursele prin Germania si excursiile la Paris, refuzul de a primi un post la Vocea Americii sau Europa libera conform Jurnalului Monicai Lovinescu, pactul cu Securitatea si Ceausescu, Planurile Alfa si Atlas, furtul “Minimei Moralia”, intalnirea de la Tescani cu Iliescu si Magureanu, cum apara minerii si hulea Piata Universitatii pe 14 iunie in “Adevarul”, visurile de a deveni “un Havel al Romaniei” (dar fara inchisoare), pe vremea FSN dar si ulterior, cand a primit un sut in dos de la Cotroceni, cat si motivele pentru care “troika nomenclaturista” Plesu – Liiceanu – Patapievici, cu Dinescu la mantinela, il uraste atat de tare pe Adrian Marino, cel care le-a vazut adevarat fata de dupa masti chiar din sanul lor. De unde sa incep? Poate de la mult hulitul Marino, cel care le-a trecut pe la razele x trupul si sufletul lipsa, atat de bine descris, ca exercitiu de autoportretistica, de genitalul Patapievici: “abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”. Desigur, voi reveni… 🙂
Adrian Marino: Troica nomenclaturista Gabriel Liiceanu – Andrei Plesu – Horia Roman Patapievici
Ajutat de o pozitie importanta, Editura Humanitas (fosta Editura Politica) si de Dilema, condusa de Andrei Plesu (scoasa cu banii regimului Iliescu), care are si vocatia irezistibila a puterii politice directe, s-a ajuns la refacerea mitului autoritatii spirituale unice, definitive si imperative. G Liiceanu devine constiinta natiunii. Al sau Apel la lichele, supremul manual de etica civica, etc. O astfel de mentalitate, transformata in monopol cultural, este plina de implicatii nocive (pag. 338).
Eram profund detestat, deoarece contestam, direct sau indirect, intreaga atitudine intelectuala a acestui grup: dreptul de a fixa definitiv opinia, de a stabili unica ierarhie acceptabila a valorilor, de a se considera instanta culturala suprema. Adevarat grup de presiune culturala. Si ura irationala s-a dezlantuit cand, invitat la o sedinta a grupului GDS, in care fusesem cooptat, fara sa fi facut de altfel vreo cerere (am primit chiar si o adresa “oficiala”), G Liiceanu m-a dat, pur si simplu, afara (14 noiembrie 1995). I-am replicat dur “am fost invitat” si am declarat ca nu plec. Si ca nu ma intimideaza nimeni, mai ales dupa 14 ani de Gulag. Moment penibil. Pana la urma, cel ce a parasit sedinta a fost… G Liiceanu (…). Daca evoc acest episod o fac doar pentru a ilustra mentalitatea totalitara, bine mascata, intoleranta in orice caz a acestui grup (…).
Evident ca “exasperam”, dupa expresia lui Andrei Plesu, mai ales ca mi se parea pur si simplu ridicol a fi “exclus” din cultura romana de acest moralist cu lipsa la cantar, care imprumuta de la altii titlul unei carti (Minima moralia) fara sa o declare. Si cu o opera destul de “subtire”. Ca si de anatemele si expulzarile lui G Liiceanu, devenit marele “filosof national” sau Horia Roman Patapievici (pag. 358).
In legatura cu moravurile si psihologia “vietii literare” eram tot mai mult de parerea lui Em. Cioran despre scriitori “tarfe ce se cearta pentru acelasi trotuar”. (“Viata unui om singur”, Editura Polirom, 2010)
Radu Portocala: Trecătoarea sinceritate a impostorilor
În Jurnalul Monicăi Lovinescu pe anii 1994-1995, la pagina 252, se găseşte un fragment interesant, care completează şi ilustrează un subiect abordat de mai multe ori pe acest blog:
“Îi citim lui G[abriel] dintr-o scrisoare a lui Patapievici, aceste rânduri care-l privesc: «Cu G[abriel] L[iiceanu] am petrecut o admirabilă zi la Frankfurt. Mi-a spus cuvinte pe care, dacă le-aş crede, ar trebui fie să mă sinucid, fie să încetez să scriu. Dar nefăcând toate astea, eu stau şi mă întreb, cu oarecare tâmpă inconştienţă, când anume îşi vor da seama oamenii că sunt un impostor?» G[abriel] jubilează: «Nu v-am spus şi eu acelaşi lucru: că mă simt uneori un impostor?»”
Comentariul autoarei fiind: “Tot de astfel de impostori să avem parte!”
Ei bine, profeţia s-a-mplinit. Contrazişi în momentele lor de luciditate, reconfortaţi, propulsaţi pe toate căile de Monica Lovinescu, avem parte de ei în fiecare zi şi sub toate formele, pînă la saţietate. Ceea ce explică, fără îndoială, ridicolul cult al personalităţii pe care grupul “aleşilor” îl închină de la o vreme binefăcătoarei lor.
Cum a vrut Plesu sa ajunga presedinte ca candidat al FSN-ului lui Roman
Monica Lovinescu, Jurnal, 1990 – 1993, pagina 253
Duminica, 21 iunie 1992
“Intre timp Coposu, prin Herlea (o aflu in ajunul sosirii lui Liiceanu de la Mihnea*), incearca sa-l convinga sa candideze pentru Conventie pe… Plesu. Va sa zica Manolescu nu e eligibil drept candidat al Conventiei pentru ca l-a dus Mihnea la… socialistii francezi, dar Plesu, care a ramas pana la capat in Guvernul Roman, da.
Deodata tot creditul moral pe care i-l acordasem lui Coposu se clatina.
Plesu trimite prin faxul lui Mihnea (ele e inca la Berlin) o punere la punct: refuza. N-ar accepta dacat daca ar fi candidatul si al Conventiei, si al FSN-ului lui Roman! Egal deci in ambiguitatatea pe care a cultivat-o din ianuarie 1990 incoace si pe care constat c-a tinut-o proaspata in frigiderul berlinez (unde se dusese cu o bursa sa scrie despre… ingeri) de vreo sase luni incoace. S-au dus vremurile cu Minima moralia.”
Si cand te gandesti ca a mai existat un mogul care, prin 2007, se gandea sa-l faca presedinte pe Plesu… Bagase bani in “cercetare”, ii gasise si “brand de presedinte” : “Un Havel al Romaniei” (desi exista o diferenta majora: Havel a stat vreo cinci ani la inchisoare nu in palatul Marucai Cantacuzino de la Tescani ). Se pare ca mogulul nostru a renuntat dupa ce i-a dat o emisiune si a vazut ca are audienta 0,01…
Plus: pagina 291
“Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”.
Cand ma intorc de la dentist (abcesul) il gasesc acasa pe Gabriel Liiceanu. (…) Plesu a scris un articol impotriva patriotismului, el, de cand e in Germania, n-a putut scrie un rand de filosofie.
Miercuri 30 decembrie
Toata ziua la noi, G. Liiceanu.
Totul in jurul lui Noica cu Jurnalul de la Paltinis pe care l-a tinut L. Fabulos dialog socratic si nu mai putin fabuloase sofisme. Dar cand e gresit, eronat, primejdios prin capacitatea intelectuala de a sustine orice, Noica din acest Jurnal seduce, subjuga si-si lasa regretul de a nu-l fi intalnit cand avea intre 25 si 28 de ani, singura varsta cand admite sa-ti fie “antrenor”. L. se zbate de fapt acum intr-o recunostinta si o rebeliune amara.
1983, Paris
Duminca 8 mai
Seara, Liiceanu cu sotia.
Miercuri 11 mai
Seara la Liiceanu (varul sau plecat, i-a lasat casa) la cina cu Stoichita. Cateva stiri din tara. Ulea atacat de V. pentru felul cum s-a purtat cu Plesu si evitat apoi de toata lumea, a fost internat la Marcuta.(Interesant! – nota mea)
Vineri 13 mai
Seara Liiceanu cu sotia la noi. Sorin Marculescu i-a scris ca Jurnalul de la Paltinis s-a intors de la cenzura doar cu cateva pagini taiate si lasandu-i-se lui Balaita raspunderea publicarii. S.M. crede deci ca va fi publicat. Si brusc ne intrebam impreuna – dar cu cea mai mare infiorare tot Liiceanu se intreaba – cum va reactiona Eliade la paginile atat de dure impotriva lui, dar nu numai Eliade, ci si Noica insusi, care poate fi furios de repetarea a ceea ce a spus el despre Eliade si de dezvaluirea continutului scrisorilor acestuia din urma, al carui egotism absolut il deplange Liiceanu in Jurnal. (E. da vesti despre el si nu cere niciodata de la Noica).
Acum Noica spune ca s-a terminat in Romania cu cultura pe treizeci de ani. Cum se inseala in toate pronosticurile, poate fi un motiv de speranta. (Si cat de mare dreptatea avea Noica! Faceti calculul – Nota mea)
Duminica 2 octombrie
De la trei dupa amiaza la 12 noaptea, Liiceanu la noi. (…) Ii telefoneaza la Heidelberg lui Andrei Plesu in clipa cand acesta chiar a intrat in casa. E cu Ujica, si Liiceanu scurteaza convorbirea. Dupa ce ne intoarcem de la restaurant, il recheama si vorbim si noi cu el. I-au dat drumul cu copilul.
Vineri 30 decembrie
Seara telefon Culianu – Plesu – Liiceanu. Au sosit la Paris. (…) Liiceanu imi spune ca au venit toti trei cu masina de la Hedeilberg… (Pentru a face Revelionul la Paris)
1984, Paris
Duminica 1 ianuarie
Daca exista semne pentru un in ceput de an, acesta a fost cu adevarat fast. De atata vreme ne doream sa-i vedem impreuna pe Liiceanu cu Plesu – si iata ca s-a intamplat. Toata ziua aici, de la 4 dupa-amiaza la miezul noptii…
Marti 28 februarie
Telefon de la Vlad Georgescu: va trece prin Paris la 9 martie directorul sectiei romane de la Vocea Americii, Edward Mainland, care vrea sa ma vada, sa-i recomand redactorii pentru Vocea Americii. Are trei posturi libere. Ii dau numarul de telefon de la Megeve, dar telefonam imediat lui Plesu. Ocazia pentru el si Liiceanu e unica…
Joi 1 martie
Ieri telefon de la Andrei Plesu. A fost atat de socat de sugestia cu Vocea Americii incat pe moment i s-a taiat respiratia si n-a mai stiut ce sa intrebe. De atunci discuta mereu cu Liiceanu. Il lamuresc cat pot.
Marin Gruia, liderul Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (SNPPC), a aparat gruparile de huligani in uniforma de politisti care au scandat la adresa presedintelui Traian Basescu “Iesi afara, javra ordinara!”, gasind explicatii de militian. Cum insa presedintele Romaniei reprezinta toti romanii, din tara si de pretutindeni, distinstii politisti, de fapt, au facut “javra ordinara” intregul popor roman, imitandu-l practic pe Patapievici, care a scris despre “puturosenia abisala a statutului suflet romanesc”, “un popor cu substanta tarata”, “23 de milioane de omuleti patibulari” si pe adjunctul sau la ICR, Mircea Mihaiesi (sotul Ilonei, sefa Retelei Soros), care a afirmat ca “nesimtirea lui Basescu and comp. va atinge dimensiuni tropicale”. Rugamintea mea catre noul ministru de Interne, Traian Igas: nu-i mai lasati pe politisti sa citeasca carti de la Humanitas caci iata unde se poate ajunge.
Cine este Traian Igas
Traian Igas, care a fost numit luni Ministru al Administratiei si Internelor, dupa demisia lui Vasile Blaga, este liderul senatorilor PD-L, de profesie jurist si este un apropiat al primarului Aradului, Gheorghe Falca.
Traian Igas, presedintele grupului parlamentar PD-L, a fost ales in colegiul uninominal 3 din Circumscriptia electorala nr.02 Arad din partea democrat-liberalilor si a fost deputat intre 2004 si 2008, in timpul mandatului fiind vicepresedinte la Comisia pentru administratie publica, amenajarea teritoriului si echilibru ecologic.
Este presedinte al Comisiei pentru Regulament a Senatului si membru in Comisia permanenta a Camerei Deputatilor si Senatului privind Statutul deputatilor si al senatorilor, organizarea si functionarea sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.
Nascut in Sibiu, pe 19 septembrie 1968, Igas isi va sarbatori ziua de nastere la doar doua zile dupa ce a fost numit in functia de Ministru de Interne. Este licentiat in Stiinte Juridice la Universitatea de Vest “Vasile Goldis” Arad, Facultatea de Drept si are si o diploma de absolvire in Managementul si Finantarea in Administratia Publica, Universitatea “Aurel Vlaicu” Arad, Facultatea de Stiinte Economice.
Senatorul, care potrivit CV-ului cunoaste limba germana si italiana, are si un certificat de absolvire in “Securitate si Aparare Nationala”, la Colegiul National de Aparare.
Igas a fost administrator al Organizatiei “Tineretul Liber Aradean” (1990-1995) si Director Tehnic la SC Astralegno SRL (1996-2000), dar si Administrator al SC Costellor 2000 SRL (2000-2004).
Intre 2000-2004, Traian Igas a fost consilier local in orasul Pecica, judetul Arad, iar in 2004 consilier judetean in Arad. In 2007 a fost Presedinte al Filialei Europene a Parlamentarilor Lumii pe Habitat, iar in 2006 vicepresedinte in cadrul Consiliului Director pentru Europa al Parlamentarilor Lumii pentru Habitat.
Din 2007 si pana in prezent, Igas a fost vicepresedinte al Biroului Permanent Judetean al PD-L Arad (functie ocupata si in 2005, in Partidul Democrat), iar in 1998 a fost vicepresedinte al Partidului Democrat.
Potrivit unui comunicat guvernamental remis luni, Traian Igas este propunerea trimisa presedintelui Romaniei pentru postul de ministru de Interne, dupa demisia lui Vasile Blaga. Totodata, un alt comunicat, de data aceasta de la Presedintie, arata ca presedintele Traian Basescu a aprobat propunerea PD-L.
Ministrul Vasile Blaga si-a depus demisia de onoare luni, in urma unui scandal provocat de marsul neautorizat al politistilor pana la Palatul Cotroceni, de saptamana trecuta.
Politistii au aruncat cu sepcile inspre cladirea Administratiei Prezidentiale si au strigat “Iesi afara, javra ordinara!”. Ulterior, presedintele Traian Basescu a anuntat ca renunta la serviciile de escorta ale Polititiei, acuzand politistii ca au subminat autoritatea statului.
Atitudinea emasculată a ministrului de externe, Teodor Baconschi, coroborată cu servilismul faţă de Paris, acolo unde şeful diplomaţiei a ocupat anterior postul de ambasador, a condus la o amplificare a sentimentului că francezii pot veni la Bucureşti să ne dea lecţii de integrare a ţiganilor, după ce ani la rând înainte de intrarea în UE ne-au acuzat că nu suntem în stare. Aflat la New York cu ocazia evenimentelor dedicate celei de-a 65-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, Baconschi a mers cu jalba în proţap să discute problema ţiganilor tocmai cu George Soros, un speculant financiar care conduce la nivel mondial tot felul de reţele filantropice care nu ascund decât interesele acestuia. După discuţia cu Soros, un fel de Sorin Ovidiu Vintu la nivel mult mai înalt, Baconschi a ieşit cu declaraţia cum că el ne va ajuta la Bruxelles în schimbul unei strategii cât mai bune pentru atragerea fondurilor europene destinate integrării ţiganilor. Banii vor intra, ca de obicei, în buzunarele unor ONG-uri obscure, printre care şi cele ale lui Soroş, şi vor fi redirecţionaţi spre conturile miliardarului de origine maghiară, de altfel cunoscut pentru poziţiile sale antiromâneşti. „Domnul Soros mi-a mai spus că va folosi întreaga sa influenţă la Bruxelles pentru a determina adoptarea unei strategii europene de incluziune a romilor pe bază de fonduri structurale. Asemenea fonduri au fost alocate, sunt slab accesate şi trebuie să îmbunătăţim capacitatea noastră de a atrage bani de la Bruxelles pentru proiecte eligibile, bine redactate şi puse în operă prin cooperarea dintre guvern, autorităţile locale şi ONG-uri“, a declarat Baconschi la finalul întâlnirii avute cu Soros. În cele patru zile petrecute la New York, ministrul a mai avut şi alte întâlniri de mare angajament şi importanţă strategică deosebită cu omologul din Tunisia, Kamel Morjane, sau cu cel singaporez, George Yeo, ocazie cu care oficialul român a subliniat importanţa pe care autorităţile române o acordă cazului Silviu Ionescu.
Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut duminică 26 septembrie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă. Vă prezentăm integral textul declaraţiei:
“Bună ziua. Cred că se impune o foarte scurtă clarificare a poziţiei mele cu privire la cooperarea cu Ministerul de Interne. Înainte de a face această scurtă clarificare, pentru a reduce volumul speculaţiilor, vreau să ştiţi că Bogdan Hossu a sunat la cabinet când au plecat din Piaţa Victoriei. Am fost contactat de şefa de cabinet, care i-a răspuns înapoi că nu sunt în Palatul Cotroceni. De altfel, n-am fost în Bucureşti. Ca atare, speculaţiile că n-am vrut să ies sunt… Dar am dat instrucţiuni unui consilier, dacă ajung aici, să discute cu reprezentanţii sindicali. În ceea ce priveşte declaraţia, aş vrea să precizez că este vorba de marşul neautorizat de vineri, 24 septembrie. Şi plec de la premisa că sunt foarte mulţi români care sunt nemulţumiţi de măsurile de austeritate pe care guvernul a fost nevoit să le ia, pur şi simplu pentru că nu are bani – şi, din acest punct de vedere, înţeleg nemulţumirea tuturor categoriilor sociale, inclusiv pe cea a poliţiştilor; şi ei fac obiectul reducerii salariilor cu 25%. De asemenea, ştim foarte bine că mulţi români au manifestat în Bucureşti în această perioadă, dar toţi au manifestat respectând legea. Singurii care au încălcat legea au fost salariaţii Ministerului Administraţiei şi Internelor. Şi nu mă refer aici numai la poliţiştii care au manifestat, ci şi la jandarmii care nu au aplicat legea, au negociat-o cu sindicaliştii.
Până la urmă, un act ilegal rămâne un act ilegal. Cei 6.000 de poliţişti au efectuat un marş ilegal şi ei sunt exact aceia care, alături de jandarmi, trebuie să vegheze la respectarea legalităţii altor manifestări publice, inclusiv mitinguri de protest. Cred că vor avea o dificultate să ceară la manifestaţiile următoare respectarea legii. Poliţia şi Jandarmeria sunt, din punctul meu de vedere, instituţii extrem de importante ale statului român. Îmi permit să spun că le consider instituţii esenţiale ale statului, pentru că ele au ca principală misiune respectarea şi impunerea legii, apărarea cetăţeanului şi apărarea instituţiilor statului. Ceea ce Domniile Lor au făcut vineri – cei 6.000 de poliţişti – nu s-a încadrat nicicum în obligaţiile pe care ei le au în viaţa de zi cu zi. Cu atât mai mult, încălcarea legii s-a făcut purtând uniforma statului român şi, pe uniformă, simbolurile statului român. Cred că cel mai grav lucru dintre ilegalităţile comise de poliţiştii care s-au angajat într-un marş neautorizat este că pur şi simplu au subminat autoritatea statului român şi instituţiile statului român, fie că este vorba de Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca instituţie, fie că este vorba de instituţia prezidenţială.
Vreau să înţelegeţi foarte bine că Palatul Cotroceni nu este al meu. Eu sunt un vremelnic chiriaş la Palatul Cotroceni. Palatul Cotroceni este şi el, ca şi Poliţia şi Jandarmeria, un simbol al statului român. De aceea cred că eu, în calitate de Preşedinte – şi nu cred, sunt convins că în calitate de Preşedinte nu pot asocia Preşedinţia României ca instituţie şi pe preşedintele României cu salariaţii dintr-o instituţie, salariaţi care au încălcat grav legea. Acesta este motivul pentru care am dat dispoziţie Serviciului de Protecţie şi Pază să nu mai apeleze la nicio prestaţie a Ministerului de Interne. Vreau să vă fie foarte clar: Poliţia şi Jandarmeria nu au atribuţiuni directe în securitatea preşedintelui României, ci doar atunci când sunt solicitate de Serviciul de Protecţie şi Pază. În ceea ce priveşte Poliţia Circulaţie, să ştiţi că îi cunosc aproape pe toţi poliţiştii din escorta mea, îi simpatizez şi le mulţumesc pentru sprijinul pe care mi l-au dat de fiecare dată, dar fac parte dintr-o instituţie care în momentul de faţă este asociată de români cu o instituţie a legii care nu respectă legea. De aceea, nu pot asocia instituţia prezidenţială cu salariaţi ai Ministerului de Interne. Este problema Guvernului să rezolve imediat problemele de disciplină şi de respectare a legii în Ministerul de Interne. Aceasta este declaraţia. Vă mulţumesc, vă doresc o duminică plăcută.”
Departamentul de Comunicare Publică
26 Septembrie 2010
Ceea ce am prevazut cu exact patru luni in urma la “6, vine presa!” de la B1Tv (cu Livia Dila, acum la TVR – felicitari!), se intampla azi. Maimutica lui “Felix” Voiculescu, “preşedintele PC” Daniel Constantin, a anunţat, vineri, la începutul Consiliului Naţional al partidului, că PC a decis să se alăture maimuticii lui Nastase si Iliescu, “presedintele PSD” Victor Ponta, si demersului sau de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, considerând că şeful statului a încălcat Constituţia. “Considerăm că acest demers este făcut pentru că Traian Băsescu a încălcat grav Constituţia, şi nu datorită unori răfuieli personale sau dispute la nivel personal”, a declarat liderul PC citat de Mediafax. Liderul PSD, Victor Ponta, a declarat, joi, într-o conferinţă de presă, că social-democraţii vor declanşa procedura de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, dacă va promulga Legea pensiilor. Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, joi, că partidul său nu a avut şi nu are vreodată o ezitare să suspende un preşedinte “vădit iresponsabil pe toate planurile” şi că într-adevăr promulgarea unei legi adoptate prin furt dovedit public este un motiv de suspendare a şefului statului, mai consemneaza Mediafax.
Opinie Iulian Leca: Suspendarea lui Basescu, adevarata apocalipsa a Romaniei
Ne-am jucat pana acum. PSD, prin vocea lui Victor Ponta, a iesit la atac si a dat sah presedintelui. A amenintat cu declansarea procedurilor de suspendare, in cazul in care Traian Basescu va promulga Legea pensiilor, adoptata pe 15 septembrie in Parlament si suspectata de Opozitie a fi trecuta la vot prin frauda.
In mod formal, PSD are destule argumente pentru a-si sustine ideea.
Exista insa cateva consecinte ale acestei actiuni pe care nu sunt convins ca nici Victor Ponta, nici PSD in intregul sau le pot estima.
In fapt, este destul de greu pentru oricine sa poata prevedea exact cursul evenimentelor in cazul in care Opozitia se strange in jurul acestei idei. Oricum ar fi, blocarea activitatii politice, daca initiativa PSD va avea succes, poate avea consecinte mai nefaste pentru Romania decat criza in sine.
Desigur, visul PSD este sa ajunga la putere, iar al lui Ponta sa isi plaseze parintele Nastase in fruntea statului. Caci, altfel, este greu de crezut ca “micul Titulescu” ar putea spera realist sa ajunga pe fotoliul de la Cotroceni curand, din moment ce nici macar nu apare in sondaje. Unde, in schimb, se situeaza inca destul de bine Mircea Geoana.
Probabil ca la viteza si furia cu care a luat decizia si a facut anuntul declansarii actiunii de suspendare, Ponta a uitat sa ia in calcul si ca acelasi Geoana va ajunge direct la Cotroceni in secunda in care Traian Basescu va fi suspendat.
MESAJUL
preşedintelui României, Traian Băsescu,
în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului
(21 septembrie 2010)
Domnule Preşedinte al Senatului României,
Doamnă Preşedinte al Camerei Deputaţilor,
Doamnelor şi domnilor miniştri,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Doamnelor şi domnilor,
Dragi români,
Ne aflăm într-un moment cu adevărat important, un moment în care trebuie să înţelegem că suntem în faţa unei alegeri decisive.
Vrem un stat european, cu instituţii puternice, care să lucreze pentru bunăstarea şi prosperitatea tuturor cetăţenilor sau vrem un stat de tranziţie, cu instituţii slabe care servesc politicienii şi clientela lor.
Ceea ce trebuie să facem acum, fără întârziere şi fără ezitare, în faţa valului de populism cu care ne confruntăm în această perioadă este să punem capăt complicităţii politicienilor şi partidelor în relele practici de guvernare. Este cea mai importantă misiune a Guvernului şi a Parlamentului.
Românii sunt pe bună dreptate revoltaţi pentru că au fost minţiţi. Mulţi au primit în perioada 2007-2008 mai mult decât se putea da, din considerente electorale, şi acum se văd în situaţia grea de a li se lua înapoi.
Cu toţii trebuie să avem curajul să le spunem că statul român nu îşi mai poate permite să plătească salarii şi funcţionarilor incompetenţi şi bolnavilor închipuiţi şi nu mai poate aloca ajutoare sociale celor care pot să muncească, dar nu vor.
România nu se mai poate împrumuta doar pentru a consuma. Avem nevoie de bani pentru a investi în dezvoltare. Este singura cale de a crea locuri de muncă şi a genera o creştere economică sănătoasă.
Exerciţiul puterii în orice democraţie este, în primul rând, un exerciţiu de responsabilitate. Cu toţii avem o responsabilitate faţă de viitorul ţării şi ea trebuie să fie mai presus de loialităţile de partid sau de interesele de grup.
Criza economică şi financiară la nivel internaţional nu a cruţat pe nimeni. Creşterea şomajului, încetinirea ritmului de creştere economică, criza de lichidităţi şi încredere pe pieţele financiare sunt consecinţe care s-au propagat în toate ţările şi în toate straturile sociale.
Pentru România, această criză a fost şi o oportunitate. Ne-a arătat vulnerabilităţile noastre. Trebuie doar să avem curajul şi tăria să le corectăm. Corecţiile presupun inevitabil o perioadă de austeritate, în care fiecare dintre noi trebuie să renunţe la ceva, dar şi să se gândească la binele comun. Austeritatea nu poate fi traversată fără solidaritate.
Este clar că unii au fost loviţi mai mult decât alţii de actuala criză. Unii îi suportă mai uşor efectele, alţii le resimt în mod dramatic.
În aceste momente este nevoie, mai mult decât oricând, de solidaritate socială. Adevărata solidaritate socială se construieşte în vremuri grele. Din păcate, în 2007 şi 2008 s-a construit în vremuri bune o falsă solidaritate, bazată pe clientelism, minciuni economice şi nemuncă, dar, în acelaşi timp, o solidaritate aducătoare de voturi, ce-i drept, insuficiente pentru menţinerea la guvernare.
Domnilor parlamentari, doresc să vă dau o cifră exactă şi o exemplificare a ceea ce înseamnă utilizarea banului public, a bugetului de stat, pentru voturi.
Prezent pe aeroportul Otopeni, după venirea de la summitul european de la Bruxelles, preşedintele Traian Băsescu a vorbit despre cazul infractorului Sorin Ovidiu Vântu.
“Eu am observat următorul lucru: Toţi cei care s-au îmbogăţit, când îi întreabă instanţa prin ce mijloace, au un singur vinovat: preşedintele. Ce vă pot spune este că trebuie să răspundă cel care a furat banii de la FNI, cei care au furat bani de prin petrol, cei care au furat statul. Nu înţeleg de ce presa încearcă să consolideze o minciună. Că preşedintele s-ar ocupa să-i bage în puşcărie pe cei care au furat. Ieşiţi din minciuna asta. Nu mai faceţi propagandă celor care trebuie să răspundă în faţa instituţiilor statului. Plecaţi de la premisa că aveţi un preşedinte care se respectă, care niciodată nu o să spun unui judecător judecă aşa sau unui procuror ia-l pe ăla.
Asta se făcea în alte vremuri şi arată cât de deformaţi sunt cei care încearcă să mintă atunci când au de răspuns în faţa legii. Cum credeţi că vă puteţi pune preşedintele ţării, care uite, acum v-a reprezentat la Bruxelles, în baza unor minciuni, faţă în faţă cu unul care are de răspuns în faţa legii că a furat vreo 300.000 de români.
Nu încercaţi să vă umiliţi preşedintele care vă reprezintă oriunde, în baza minciunilor unora care trebuie să răspundă în faţa legii. Fie că e vorba de furat de bani, de furat accize, de furat terenuri sau tot ce au putut să fure”, le-a spus preşedintele jurnaliştilor.
Aceasta este cea de-a treia reacţie a lui Traian Băsescu cu privire la cazul Sorin Ovidiu Vântu. Iniţial, el s-a răstit la jurnalişti când a fost întrebat ce părere are despre acuzaţiile aduse omului de afaceri, având o singură remarcă: “Hai, mă, lasaţi-mă în pace!”.
Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost pus în libertate, ieri seară, şi nu are voie să părăsească ţara 30 de zile. Instanţa i-a interzis să mai ia legătura cu fugarul Nicolae Popa şi cu fratele acestuia, Virgil.
September 29th, 2010 
VR 
Păpuşarii din spatele mitingului de la Cotroceni
Posted in 
Tags: 
