Scris de Victor Roncea, Dana Iliescu Ca şi cum steaua kabalică aleasă ca simbol electoral şi stelele de pe umerii tatălui şi fratelui său nu ar fi fost de ajuns, doctorul Sorin Oprescu a ales să se înconjoare de multe alte stele căzătoare. Majoritatea oferite de Ion Iliescu acoliţilor din garda sa pretoriană. Dincolo de orientatorul pe teren electoral Ron Weber şi steaua sa cu şase-şapte colţuri, în tranşeele candidatului Oprescu s-au aliniat, ca nişte soldăţei de plumb, toţi oamenii preşedintelui. Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, evident. Generalii la vedere Gabriel Naghi (foto 1), Iulian Crăiniceanu, Pavel Abraham (foto 2) sau mai acoperiţii Alexandru Grumaz (foto 3) şi Gheorghe Mărgărit sunt doar o parte din vechea gardă grea în stele pusă în slujba lui Sorin Oprescu. Carevasăzică, foşti oficiali ai cel puţin patru servicii de informaţii – SPP, Poliţie, STS şi DIM – îl deservesc, dependenţi de Iliescu, pe independentul Oprescu. SIE şi SRI, mai discrete, nu şi-au etalat încă reprezentanţii în „CSAT-ul lui Oprescu“, al cărui secretar este un anume Radu Rizescu. E drept, generali sunt şi de-a dreapta şi de-a stånga eşicherului politic. Recent, şi Băsescu şi-a mai tras, pe långă intelectuali, şi doi generali: Gabriel Oprea şi Anghel Iordănescu. Dar dacă Oprescu se bazează pe faptul că noii lui badigarzi electorali îi vor aduce beneficii, trebuie însă să aibă cel puţin o minimă reticenţă faţă de trecutul controversat al grupului de intervenţii „Doctor Guard“.
Ploaia de stele
Poate cel mai toxic dintre ei este Gabriel Naghi, descris de unul dintre foştii săi subalterni din SPP, Gheorghe Rizea, la rândul său băgat în afaceri necurate, drept „o marionetă ghidonată de Dumitru Iliescu şi de naşul său, Voicu Cătălin“. Ca să vezi legătură, în timp ce Naghi se ocupă de Oprescu, fostul său şef de la începuturile SPP, Dumitru Iliescu, badigardul şef al lui Ion Iliescu, are în custodie aparatul informativ al polivalentului Marian Vanghelie. Dacă ne scărpinăm puţin memoria, o să ne amintim că în campania lui Oprescu la Primăria Capitalei acelaşi Vanghelie, în timp ce pe la tarabele televiziunilor mârâia la „candidatul independent“, pe sub mână livra la „pulime“ pungi cu pui transaţi de bisturiul doctorului. Dan Badea, unul dintre jurnaliştii independenţi ameninţaţi recent de interlopii cu stele pe umăr, afirmă că unul dintre capii mafiei cu epoleţi a echipei Vanghelie-Hrebenciuc (alintat „Javra“) este generalul cu patru stele Dumitru Venicius Iliescu, zis Maurul, zis Mitică. Fost „câine de pază“ al lui Ion Iliescu până la sfârşitul lui 1996, Mitică Iliescu este creatorul şi binefăcătorul ex-colonelului SPP Cătălin Voicu (care este naşul de cununie al fiicei sale) şi a lui Gheorghe Rizea (finul său), numit de recent-demisionarul ministru Dan Nica drept şef al Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei, dar şi al lui Gabriel Naghi, pe care l-a instalat personal la şefia SPP „bătrânul edecar“ Ion Iliescu. Dintr-un biet locotenent major la „revoluţie“, Naghi a urcat în aparat şi a fost numit director al SPP pe 28 decembrie 2000, iar un an mai târziu a fost avansat la gradul de general de brigadă, printr-un decret al preşedintelui Ion Iliescu, care l-a înaintat în grad din nou, în noiembrie 2003, la general maior, fiind eliberat din funcţie de Traian Băsescu în 7 decembrie 2005, cu gradul de general-locotenent cu trei stele la 43 de ani! Fost ofiţer inferior la arma rachete în Ministerul Apărării Naţionale, Naghi a fost orientat, în decembrie 1989, pe lângă Ion Iliescu, „oferindu-se“ împreună cu alţi trei ofiţeri să devină garda capului FSN. Pe perioada domniei sale la SPP, serviciul devenise o adevărată reţea a cumetriei şi pepinieră de interlopi. Conform foştilor săi subalterni, Naghi s-a remarcat prin: reangajarea ofiţerilor trecuţi în rezervă pentru implicarea lor în celebrul scandal de contrabandă cu ţigări (ţigaretă II), coordonată de colonelul SPP Gheorghe Truţulescu; implicarea unor ofiţeri SPP în campania electorală în favoarea PSD (după cum l-a acuzat colonelul SPP Dumitru Vlad, care a şi câştigat un proces cu serviciul după ce a fost mazilit brutal); angajarea în SPP a unor persoane despre care se speculează că ar avea legături cu lumea interlopă, afaceri cu bogaţii preferaţi ai regimului „săracului“ Iliescu, Tender, ş.a.
Afaceri cu Timofte, Măgureanu şi Korjakov
După trecerea sa în rezervă, urmată de demisia/demiterea lui Radu Timofte de la SRI, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a înregistrat, la 11 noiembrie 2006, firma „Investigaţii şi Securitate Omega SRL“, care are ca principal obiect de activitate „activităţi de investigaţie şi protecţie a bunurilor şi persoanelor“, în care cei doi moguli ai serviciilor secrete ale lui Iliescu apăreau ca acţionari, alături de un tânăr de doar 29 de ani, Marin Adrian Marius, fiul lui Ionel Marin, adjunct al şefului SRI încă din 2001, când a fost adus în serviciu de Radu Timofte. Ulterior, în urma dezvăluirilor din ziarul „Curentul“, Radu Timofte a anunţat că s-a retras din firmă. Naghi, dimpotrivă, a perseverat, intrând în afaceri cu produse chimice împreună cu Marian Măgureanu şi Andrei Biriş, fiul şi, respectiv, ginerele ex-directorului Serviciului Român de Informaţii (SRI), Virgil Măgureanu. Cei trei sunt asociaţi în SC Amochim SA, o societate cu capital majoritar elveţian clădită pe scheletul combinatului Amonil din Slobozia, informează UrbanNews. Naghi a rămas celebru în istoria SPP prin performanţa sa din Polonia, în 2001, când, în timpul vizitei oficiale a lui Iliescu, a fost furat Mercedesul blindat cu care era transportat preşedintele, chiar din faţa sediului ambasadei României. În prezent, Naghi este alături de Dumitru Iliescu partener într-o afacere de tip sovietic a foştilor şefi de direcţia „a V-a“ din Rusia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia etc, aflată sub patronajul badigardului şef al lui Boris Elţîn, Alexandr Korjakov, în prezent deputat în Duma Rusiei.
„Miliţia e cu noi“
Adjunctul lui Naghi din perioada directoratului SPP, generalul Iulian Crăiniceanu, acum implicat în campania de susţinere a lui Sorin Oprescu, a fost aghiotantul lui Adrian Năstase, rival recunoscut al „prostănacului“ Mircea Geoană, actualul „prezident“ PSD. Crăiniceanu a fost înaintat în gradul de general maior în iunie 2004, prin decret al preşedintelui Ion Iliescu, şi retras din funcţie de Băsescu, după ce a fost înaintat la general-locotenent cu trei stele. Un alt om de tinichea de sub pulpana Vrăjitorului din Primăverii Ion Oz Iliescu, generalul Pavel Abraham, este tipul ofiţerului politruc, dacă ţinem cont că între 1985-1989 a fost secretar ştiinţific la Comisia de Cercetare Ştiinţifică din cadrul Direcţiei de Personal şi Învăţământ a MAI al RSR. După o carieră fulminantă în Miliţie şi Poliţie (inclusiv şef la Poliţiei Române), în 2004 i s-a acordat gradul profesional de chestor şef de poliţie (echivalent cu cel militar de general cu 3 stele), pentru ca în noiembrie 2008 să fie pus pe liber de ministrul de atunci, Cristian David. Ulterior, presa a dezvăluit că rude ale sale erau acuzate că au vândut unui suspect de trafic internaţional de droguri un teren în valoare de circa 15 milioane de euro, care aparţinea altcuiva. Evenimentele s-au petrecut în perioada în care generalul Abraham era şef la Antidrog.
Doctorul, racordat la „urechea poporului“
Pe partea „militară“, doctorul Oprescu beneficiază şi de analizele General-maior (rez) Mihaiu Mărgărit, fost şef al compartimentului de analiză şi sinteză din Direcţia Informaţii Militare, pentru ca apoi să devină şef al DIM, în perioada 1998-1999, în prezent Director de Proiect în cadrul Fundaţiei EURISC. Un alt consultant în stele al doctorului Oprescu este generalul Alexandru Grumaz, fost prim-adjunct al STS „urechea poporului“ – în perioada 2001-2005, proaspăt întors dintr-un post de consul al României la Shanghai. Conform mass-mediei preocupate de serviciile speciale, generalul Grumaz a făcut obiectul unor cercetări privind primirea unor comisioane substanţiale pentru favorizarea unor firme care au amenajat spaţiile tehnice destinate „Sistemului unic pentru apeluri de urgenţă 112“ din Bucureşti şi teritoriu. Grumaz a intrat în MApN în 1973, ocupând diverse funcţii, printre care şi cea de Inspector pentru armamente. Conform presei anilor ‘90, în 1989 Grumaz era subordonatul lui Dinu Ştefan, supranumit „Amiralul Apa Grea“, şi a lui Gheorghe Arădăvoaicei, în realitate cu toţii operatori ai războiului psihologic made in GRU, cu care a fost amorsat contextul războiului civil din România. Dornic să fie mereu în atenţia tuturor, Grumaz a insistat în vremea când activa în MApN să-i fie pictat chipul pe fresca din holul central al Ministerului Apărării. Dacă la vedere îi avem pe alţi oameni ai lui Năstase, piarista Anca Alexandrescu sau sociologul şi fostul deputat şi şef al cancelariei PSD, Alin Teodorescu, pe la spate generalii trag sforile, cu sprijinul financiar al cuplului de milionari ai mafiei PSD Bobic-Burci. Acesta din urmă este antrenat în campanie doar de frica dosarelor de la Direcţia Naţională Anticorupţie care au început să dea pe-afară din birourile procurorilor. Dar despre acestea şi afacerile sale transpartinice, de la UDMR la PSD şi retur, într-un episod următor: Dosarele DNA ale Campaniei Oprescu.
In decembrie 2008, plecam din Chisinau cu masina, imbratisand cu privirea, spre granita, nostalgic deja, pamanturile romanesti. Ca si alte dati, ma indreptam spre mizeria de la Bucuresti cu gandul ca Basarabia ar putea si ar trebui sa ramana un adevarat refugiu romanesc. O utopie, desigur, desi tinerii Basarabiei imi demonstrasera a nu stia cata oara ca fibra romanismului este in ei mai puternica decat in toata clasa politica demagogica din Romania si Moldova la un loc.
Ma refacusem cat de cat, cu niste leacuri babesti, dupa ce zacusem o saptamana, la finele campaniei electorale, otravit, cel mai probabil de niste kaghebisti deghizati politic in “pro-romani” (de altfel, inaintea mea, nici fiica presedintelui Romaniei, Elena Basescu, nu fusese scutita de o “intoxicatie alimentara” intr-o forma grava, dupa ce bause… o cola – adusa desfacuta la masa). Desigur, astea-s mici aventuri din cariera unui reporteras, care nu transpar neaparat public, parte din “amorul artei”. Sa mai adaug cateva: s-a tras asupra masinii (chiar in parbriz), mi-a fost furat laptopul, gaurite rotile o data la doua zile, urmarit, gardat, etc, etc; nu va mai bat la cap cu viata banala de teren a oricarui ziarist preocupat de adevar.
Pentru cei care au uitat, au fost primele alegeri pentru Parlamentul de la Bucuresti la care au fost votati reprezentanti din afara granitelor. Iar eu aflasem ca autocarele PD-ului moldovenesc, platite din fonduri de la Bucuresti, transportasera oameni pentru a vota la cele trei centre de la Chisinau dar nu pentru candidatul PDL, Eugen Tomac, ci pentru candidatul KGB. Panimaisi? Repet: bietii oameni fusesera prelucrati pentru a vota cu alt candidat decat cel pentru care kaghebistii de la Chisinau primisera fonduri de la “Centru” si pentru care, oficial, faceau campanie. De altfel, dupa ce s-au prins ca stiu mai multi ce invart ei si au aflat – inainte de obtinerea rezultatelor oficiale – ca fostului consilier prezidential i-au slabit sansele, au si dat afara din sediul lor toata echipa de campanie a lui Eugen Tomac. Tupeu sovietic (returnat in fata cu replicile mele, autentic traditionale romanesti :). Cu toate sabotajele unor personaje de la varful PL, Tomac a reusit sa iasa primul pe Chisinau. Voturile altor grupari de kaghebisti din spatiul CSI l-au impins insa pe locul doi iar morisca “uninominalelor” l-a bagat in Parlament pe omul de pe locul trei.
Inaintea alegerilor din Moldova, in martie, cu gandul la tinerii Basarabiei, am scris pentru ZIUA un editorial (de fapt o opinie-comentariu, pentru ca la editorialul central al ziarului eram boicotat tacit de alti tovarasi, de o buna bucata de vreme), pe care o sa-l redau mai jos: “Basarabia, ultimul refugiu romanesc”. Apoi, dupa mineriada criminala – “revolutia orfanilor” – , am explicat, cat de cat, “Cum face misto noul KGB de noi si UE” (titlul initial cuprindea si NATO dar era prea lung). Pentru ca, aproape de finalul circului, sa observ “Cum vor ramane “moldovenii” fara Moldova”. O sa le redau de fapt pe toate mai jos, pentru ca anticipeaza toata lucrarea rebranduitorilor de KGB, definitivata la Summitul CSI de la Chisinau, desfasurat zilele trecute.
Acum, hai sa va pun o intrebare simpla: daca ati fi tarul Rusiei, stapanul informatiilor si armatelor rosii, ati merge cumva intr-un loc in care se organizeaza Summitul imparatiei tale, daca nu ati stii sigur ca toata situatia este sub control total si toti oamenii in functii sunt oamenii tai, care nu clintesc in front?! Asa si cu Medvedev in Moldova.
Iata cum tovarasii de la Khisinev, unul dupa altul, au confirmat afirmatiile mele, pentru care am fost atacat, injurat asiduu si aproape eliminat, de catre brigazile rosii din presa si alte institutii. Pe scurt: 1.Lupu, pupilul lui Voronin, va fi presedintele Moldovei – o spune acum Ghimpu. 2.Aceasta este vrerea Kremlinului de care asculta toti oamenii Moscovei – o spune Medvedev. 3.“Unionistii pro-Romania si pro-NATO” nu vor Unirea cu tara si isi pastreaza “neutralitatea” anti-NATO si pro-CSI – o spune Filat. Si, mentiune, daca mai era nevoie, Voronin nu mai conteaza pentru ca Rusia a schimbat garda vechilor KGB-isti cu noii KGB-isti. Si-acum, totul revine la normal: Federaţia Rusă revine pe prima poziţie a destinaţiilor mărfurilor moldoveneşti. Panimaiesi?
Basarabia, ultimul refugiu romanesc
Alegerile din Republica Moldova bat la usa si Romania incepe din nou sa-si faca auzit glasul: “Da, e deschis!”. Prezent ieri in Austria, presedintele Traian Basescu parca a vrut sa impace si capra “moldoveneasca” si varza politica romaneasca: “Suntem doua tari cu popoare care vorbesc aceeasi limba, au aceeasi cultura si Romania este un sustinator fara rezerve al avansului catre UE al Republicii Moldova”, a declarat seful statului, potrivit Agerpres.
Acum, conform DEX, POPOR, popoare, s.n., inseamna: 1. Forma istorica de comunitate umana, superioara tribului si anterioara natiunii, ai carei membri locuiesc pe acelasi teritoriu, vorbesc aceeasi limba si au aceeasi traditie culturala. 2. Totalitatea locuitorilor unei tari, populatia unei tari; cetatenii unui stat; natiune, neam, norod, etc. Daca presedintele se referea la prima acceptiune, nu pot sa nu-i dau dreptate, in sensul ca “cele doua popoare” formeaza o natiune: natiunea romana. Daca se referea la varianta a doua sper ca o facea doar ca sa menajeze sentimentele incurcate ale austriecilor, care “vorbesc aceeasi limba” cu vecinii lor mai dodoleti, nemtii.
Altfel, oricum, Basescu a vorbit pe limba tuturor romanilor. Care ii mai dau si dreptate. In actualul context, pare din ce in ce mai clar ca optiunile romanilor de peste Prut se indreapta covarsitor spre aspiratia de a face parte din acest conglomerat de state numit Uniunea Europeana. C-o fi bine, c-o fi rau, ce e scris si pentru noi, bucurosi le-om duce toate – vorba poetului – de e pace, de-i razboi. Important este ca Romania are o datorie de onoare fata de acesti romani, iar ei incep sa inteleaga faptul ca statul UE pe care il reprezentam si prin care suntem legati, istoriceste, indisolubil, poate reprezenta cel mai important partener strategic al unui proiect de succes. Si viceversa.
Basarabia, piatra unghiulara a Romaniei si in fond, a Europei, se apropie cu pasi repezi de maturitate politica europeana. Chiar daca Vladimir Voronin reprezinta inca imaginea tatucului potrivit pentru Republica Moldova, in mentalul multor romani de peste Prut – sau al membrilor minoritatilor ucraineana si rusa – nu poate fi ignorata nevoia de nou, de sange proaspat. Din aceasta perspectiva, optiunea unei parti a decidentilor politici si de informatii din Romania pare sa se indrepte spre Dorin Chirtoaca, tanarul primar al Chisinaului si vicepresedinte al Partidului Liberal. Din pacate pentru el, sforarii din partidul sau sunt prea imbatraniti in rele si au state prea vechi in alte sfere, care atarna de picioarele energicului liberal ca niste ghiulele ale condamnatilor la moarte politica. De cealalta parte, optiunea reformatorilor Partidului Comunist din Republica Moldova pare sa fie actualul presedinte al Parlamentului de la Chisinau, Marian Lupu. Persoanele mai informate considera ca in urma alegerilor de peste doua saptamani se va trece la o rocada, dupa modelul consacrat Putin-Medvedev: tatuca Voronin va ocupa ori presedintia Parlamentului – ori chiar sefia Guvernului – iar pupilul sau Lupu va fi instalat in Palatul Prezidential. In rest, in ce priveste esichierul politic imbacsit de la Chisinau, interesele rusesti, mai precis interesele afaceristice rusesti, se pare ca se vor suprapune de aceasta data cu cele romanesti. Romanesti doar cu numele. Observatorii atenti ai spatiului romanesc au consemnat cum o intreaga gasca tributara vechiului regim Iliescu-Nastase isi face de cap, nestigherita, si in actualul regim. Tot felul de fripturisti, selaristi, urechisti si filati penali. Ca si inainte, nu Romania este cea care castiga. Profiturile grupului de interese meschine sunt impartite, tot ca pe vremuri, cu dubiosii asa-zisi oameni de afaceri si politica de la Chisinau, cu conturi grase, mai ales la Moscova, dar si in alte zone, mai calduroase.
Romania trebuie sa fie constienta ca nu prin acestia va ajuta “poporul” de peste Prut, ci sustinand idealurile firesti ale romanilor, de reintalnire. Desigur, daca privim mai atent si pe Dambovita, nu prea avem, de fapt, unde-i sa-i invitam pe fratii nostri, decat daca au aceleasi tendinte sinucigase de a se scufunda pana la gat in mal. Asa ca, desigur, ar trebui intai sa ne facem curat si poporul nostru, ortodox, sa puna, de azi, mana pe lopeti. Altfel, Basarabia poate va ajunge sa ramana ultimul refugiu cu adevarat romanesc din Europa… In timp ce lupul, care il asteapta si pe Basescu, se distreaza si cu capra si cu varza.
Cum face misto noul KGB de noi si UE
Ridicolul “revolutiei” de la Chisinau ar trebui sa ne faca sa radem daca nu ar avea de a face chiar cu romanii, de acolo si de aici, care sunt batjocoriti, din nou, de serviciile speciale rusesti. Pentru cine nu stie, granitele Republicii Moldova sunt pazite de trupele Rusiei, pentru ca Moldova este stat CSI. Isi imagineaza cineva ca se poate intampla ceva in curtea fostei URSS fara acordul si implicarea directa a Mamei Rusia? Sa nu fim naivi. Toata “revolutia” din biata Basarabie romana injumatatita a avut ca miza doar schimbarea dinozaurului comunist Vladimir Voronin cu un altul, ceva mai mic.
Vladimir Voronin avea dreptate: este vorba de o tentativa de lovitura de stat. Insa nu din partea Romaniei. Romania nici nu-si permite, nici nu poate sa faca asa ceva. Ea poate doar sa constate, aproape handicapata, reactivarea tuturor agentilor anti-Romania (pana si a unui “Comitet al Salvarii Nationale”!). Sa fim seriosi. Pentru a declansa o asemenea operatiune e nevoie de un serviciu bazat, independent, masiv, stapan, nu de unul transformat intr-o filiala zero-zero-zero a celor serioase. Iar miza nu este, nicidecum, Unirea Basarabiei cu tara. Uniunea Europeana nu a acceptat Moldova nici macar in randul statelor din pachetul Balcanilor de vest, aflate mai aproape de Bruxelles decat “Parteneriatul de est”. Daramite Unirea cu Romania! Pe praful asta? Cu Transnistria Mare?
Miza este mult mai mica, practica si concreta: schimbarea procentului electoral de control al Parlamentului. Obtinerea si impartirea Puterii. Continuarea politicii anti-romanesti si anti-americane de sub o noua masca, a “romanismului” si “europenismului”. Si a fost devoalata la intalnirea “de taina” dintre inca presedintele Voronin si reprezentantii “opozitiei democratice” proaspat intrate in Parlament: ai Partidului Liberal, Liberal-Democrat si Aliantei “Moldova Noastra”. Cadre mai vechi si mai noi din politica “moldoveneasca”. Practic ce vroiau acestia: nu alegeri anticipate, nu unirea cu Romania, nu iesirea din CSI. Nimic din toate acestea. Ci “renumararea voturilor”, a oualor lui Voronin, in asa fel incat, eventual, la mana a doua sa nu mai iasa comunistii majoritari, ci alianta celor trei partide. Ce inseamna asta, in contextul in care presedintele este ales in Parlamentul de 101 membri de la Chisinau? Ca oamenii vechii Moscove nu si-l vor mai putea impune la presedintia Republicii pe pupilul lui Voronin, Marian Lupu (ba bine ca nu – nota mea). Iar cei trei, dupa cum anuntasera in perioada electorala, vor pune mana pe fraie si pentru Presedintie si pentru Guvern si pentru conducerea Parlamentului. Si-acum, sub amenintarea violentelor din strada – la care s-au lasat antrenati mii de tineri naivi, ca si la Bucuresti, in decembrie 1989 si iunie 1990 – Voronin trebuie sa cedeze. Dovada, ieri, dupa presupusa intelegere, tinerii furiosi, mai bine sau mai prost organizati, si-au rarit prezenta pe strazi, de la cateva zeci de mii la cateva mii. Negocierile, asadar, au inceput. Marea imparteala. Cedeaza sau nu cedeaza Voronin?, care intre timp a preluat controlul orasului, normal si clasic, dupa lasarea intunericului.
Practic, daca asa sta situatia, procentele actuale trebuie sa se schimbe: cele 49,95% ale comunistilor – circa 61 de mandate de deputat, Partidul Liberal (PL) – 12,79% – 15 mandate, Partidul Liberal Democrat (PLDM) – 12,26% – 14 mandate, Alianta “Moldova Noastra” (AMN) – 9,81% – 11 (cifre in curs de modificare, in functie de rezultatul negocierilor). Daca se vor schimba, candidatii la functiile de mai sus sunt urmatorii: Dorin Chirtoaca (PL) nu poate atenta la functia suprema, pentru ca are si cetatenie romana; raman absconsii Mihai Ghimpu (in prezent presedinte interimar – nota mea) si Anatol Salaru, ultimul aflat in stransa legatura cu Anatol Stati, unul dintre cei mai mari interlopi trans-frontalieri din spatiul post-sovietic, miliardar, proprietar al Grupului Ascom, cu sediul la Astana, Kazahstan, prieten al fostului presedinte Piotr Lucinschi, refondator al Marii Loje a Moldovei. Urmatorul, Vladimir Filat (PLDM) (in prezent premier – nm), pare croit sa fie o matrioska, cea mai mica, iesita din laboratoarele artistice de la Kremlin. Cu voia dvs, ultimul pe lista, dar tot ne-prezidentiabil (a primit cetatenie romana chiar de la Adrian Nastase), Serafim Urechean (AMN), un alt apropiat al lui Piotr Lucinschi si un rasfatat al fostei guvernari PSD a Romaniei, este personajul central al unei anchete publicate in urma cu cativa ani in ziarul ZIUA sub titlul “Alternativa KGB pentru Basarabia”. No comment, vorba lui Nic Ulieru si a sefului sau… PS: Intre timp, folosindu-se de pretextul “evenimentelor”, preluate si deturnate in interes antiromanesc, regimul Voronin a trecut la anihilarea elementului romanesc – tinerii anticomunisti sunt arestati pe capete, in timp ce “opozitia” se dezice de proteste – si la inghetarea totala a relatiilor Republicii Moldova cu Romania. O alta “masura activa” specifica diplomatiei de forta a Rusiei. “Serviciile” noastre par, din nou, aeriene – in ciuda avertismentelor date prin presa cu mult timp inainte de declansarea diversiunii, – iar “prietenii” se bucura ca statul roman este afectat din punct de vedere al securitatii sale si a sigurantei cetatenilor sai de turbulentele moldo-ruso-ucrainene de la granita UE si NATO cu CSI.
Al doilea iunie 1989: cum vor ramane “moldovenii” fara Moldova
Scenariul 1989 pare sa devina realitate in Moldova comunista. Nu conteaza neaparat forma prin care regimul va fi schimbat – violenta sau pasnica, “revolutie” sau lovitura de stat – ci rezultatul: acelasi ca si in Romania. Fara indoiala ca regimul comunist trebuie sa dispara. Si, sa fim seriosi, Voronin e la degetul cel mic de la piciorul stang al lui Ceausescu. Nu el ar fi problema. Ci intelegerea.
In 1989, in ciuda istoriei oficiale perpetuata de gastile care au pus mana pe putere, conduse atunci de Militaru, pe plan militar, Iliescu, pe plan politic si Brucan, pe cel “civil”, lovitura de stat a implicat mult mai multe forte decat se speculeaza: CIA in coniventa cu GRU, KGB si serviciile subordonate din Ungaria si Iugoslavia. O patura interpusa a mijlocit intre aceste servicii, care doar au executat ordinele. Declaratia de la Budapesta, de exemplu, din iunie 1989, prin care “societatea civila” maghiara si straina de Romania solicita “autonomia Transilvaniei” – declaratie de care nu s-au dezis nici pana astazi semnatarii ei, nume semi-importante – nu era aranjata de serviciile in cauza, chiar daca agenti ai lor se numara printre autori, ci de forma emergenta de organizare a “societatii deschise”a lui George Soros. Ce ne-au adus, dupa 1989, grupurile sociale reunite sub umbrela Frontului Salvarii Nationale vedem acum: deposedarea romanilor de Romania, fizic si institutional. La fel, azi, in bucata de Basarabie injumatatita de URSS cu actuala Republica Moldova si o parte din Ucraina. Apropo: nu numai romanii din Republica Moldova au nevoie sa-si recupereze propria cetatenie, ci si cei din Ucraina: de la Maramuresul furat la nordul Bucovinei, Tinutul Herta sau Basarabia istorica, Bugeacul si, de ce nu?, Insula Serpilor. Chiar daca autoritatile noastre, infestate de cartite, din ministerele de resort, nu se prea grabesc sa-si sporeasca efectivul pentru a imbunatati mecanismul recuperarii cetateniei romane – dupa cum a solicitat foarte clar presedintele Traian Basescu, in repetate randuri – este bine sa sublinem ca avem o datorie de sange in ajutorarea acestor romani, aflati in situatii mult mai disperate decat cei din Moldova, chiar asa comunista. Ucrainenii practica in mod cert o politica nu de deznationalizare fortata, ci mai rau: un adevarat genocid etno-cultural la adresa romanilor. Speriati de spectrul dezintegrarii la amenintarile Rusiei, Ucraina ataca in sarje adversarul mai slab: Romania. Agresivitatea serviciilor de informatii ucrainene s-a intetit in ultima perioada: dincolo de propaganda neagra a presei haholilor, agentii lor au tocmit tot soiul de noi gainari ultrasi sa defaimeze Romania prin toate mijloacele, inclusiv asmutindu-i asupra Moldovei, “sub steag strain”, pentru a se arunca vina tot pe noi. Scenariul 7 aprilie pare sa se reincalzeasca, de data aceasta cu un sprijin mai elaborat din partea societatilor cu usile “larg inchise”. Manevrele celor care se pregatesc sa schimbe echipa de ocupanti ex-sovietici ai Moldovei romanesti, Basarabia romana, cu o alta, tot de ocupatie, sunt stimulate de esecurile pe banda ale comunistilor, care nici pana azi nu au reusit sa-si instaleze noul conducator de paie. Comunistii, satelizati de gunoaie ale spatiului post-sovietic, pretinsi “emisari UE” sau “analisti americani”, dau din groapa in groapa. Manutele au inceput sa le tremure, mai ales cand scriu pe la gazeta de perete a PCRM. Unul dintre cei mai buni agenti ai Romaniei, infiltrat in randurile comunistilor, nu ezita sa transmita, asa cum poate, cu limbaj dublu, ca practicant al “informatiei deschise”, semnele de slabiciune ale regimului. Fiecare raget sau flatulenta a lui Voronin se resimte in virgulele plasate, aparent aiurea, intre subiect, “Puterea”, si predicat, pe care va las pe dvs sa-l ghiciti. E clar ca s-a trecut de la “faza Budapesta” la “vine-vine Timisoara”. Cu tradatori, “Iude”, sau fara, un vot in plus sau unul in minus, Moldova se va schimba, in curand, iremediabil. Pacat ca, la fel ca in Romania, nu a mai ramas nici o forta romaneasca pentru a salva basarabenii de o noua ocupatie.
Adio (dar raman cu tine), Basarabie! Victor RONCEA
Herta Muller, laureata premiului Nobel pentru literatura, intervievata de Victor Roncea despre securistii ICR si Patapievici Nobelul pentru literatura a fost atribuit, in premiera pentru romani, scriitoarei germane nascute in Romania, Herta Muller. Scriitoarea a fost recompensata pentru ca “a schitat un peisaj al dezradacinarii cu concizia poeziei si obiectivitatea prozei”, dupa cum a anuntat, azi, Academia Suediei. Nascuta intr-o familie de svabi din Banat, Herta Muller a emigrat in Germania in 1987, dupa ce legaturile ei cu studentii si scriitorii de limba germana din Aktionsgruppe Banat intra in atentia Securitatii. Herta Muller s-a născut pe 17 august 1953, laNiţchidorf, lângă Timişoara. Părinţii ei au fost membri ai minorităţii vorbitoare de limbă germană din România. Tatăl ei a luptat în armata Waffen-SS, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mulţi români germani au fost deportaţi în Uniunea Sovietică în 1945, inclusiv mama Hertei Muller, care a petrecut cinci ani într-un lagăr de muncă în Ucraina. Mulţi ani mai târziu, în “Atemschaukel” (2009), Muller a descris exilul românilor de naţionalitate germană în Uniunea Sovietică. Herta Muller a debutat cu “Niederungen” (“Tinuturi joase”), care a aparut insa incomplet in editia din romana din 1982. Comunitatea academica germana a nominalizat-o de trei ori pentru Nobel si i-a acordat premiul orasului Berlin. Herta Muller a fost distinsa cu Premiul european pentru literatura “Prix Aristeion” si cu Premiul international pentru literatura IMPAC Dublin, pentru cartea “Animalul inimii”, tradusa si in limba romana de editura Polirom, in 2006. Intrebata, in 2007, daca premiul Nobel este semnificativ pentru creatia unui scriitor, Muller spunea ca singurul avantaj al acestei distinctii este suma mare de bani pe care laureatul o primeste, nicidecum recunoasterea literara, potrivit NewSin. “Sunt surprinsa si inca nu-mi vine sa cred!”, a declarat Herta Muller, citata de New York Times. Ascultati interviul de 15 minute realizat de mine cu doamna Herta Muller in 2008 pe fondul scandalului legat de securistii si turnatorii promovati de ICR si Patapievici. Felicitari, doamna Herta Müller!
Herta Muller deceptionata de intelectualii din Romania si lipsa lor de reactie la scandalul ICR si turnatorii Antohi si Hoisie promovati de Patapievici
23 iulie, 17:41
“Ma doare, ma doare enorm de ce se intampla cu Romania!”. Aceasta este reactia disidentei anticomuniste HertaMuller ca urmare a scandalului creat de prezenta informatorilor Sorin Antohi si Andrei-Corbea Hoisie la o “Scoala de vara” organizata de Institutul Cultural Roman condus de Horia Roman Patapievici. Singura scriitoare din Romania nominalizata la premiul Nobel pentru literatura, disidenta anticomunista HertaMuller, in prezent membra a Academiei Germane pentru Limba si Poezie, s-a aratat public revoltata de faptul ca Horia Roman Patapievici a decis sa trimita la Berlin, intr-un program al Institutului Cultural Roman, doi fosti turnatori. Sorin Antohi, alias “Valentin”, si Andrei Corbea-Hoisie, alias “Horia”, fosti informatori ai Securitatii, sunt prezenti pe banii contribuabililor la o “Academie de vara” cu tema: “Germania si Romania. Transferuri academice, culturale si ideologice”. “Cursurile, cazarea si masa, precum si un program de timp liber sunt subventionate de catre Institutul Cultural Roman”, aflam din anuntul ICR. Conducerea Institutului, Horia Roman Patapievici, Mircea Mihaies si Tania Radu, a ales ca transferurile ideologice si academice ale Romaniei in Germania sa fie facute de doi fosti colaboratori ai politiei politice comuniste dintre care unul, Sorin Antohi, s-a dat autor al unor articole in publicatii stiintifice inexistente, s-a pretins un timp indelungat “doctor”, fara a avea aceasta calitate, si a coordonat lucrari de doctorat la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, care acum sunt nule de drept.
“Planeta ICR”
HertaMuller a publicat in cotidianul german de mare tiraj Frankfurter Rundscahau o scrisoare deschisa adresata presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, in care intreaba, printre altele, daca “ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?”. Protestul scriitoarei disidente HertaMuller a fost urmat de alte gesturi similare ale intelectualilor si comunitatii romanesti din Germania. Patapievici nu a ales sa-i raspunda direct disidentei anti-comuniste, ci a preferat sa publice ieri un material titrat “Replica ICR”, aparut in Evenimentul Zilei, si in care raspunde “acuzatiilor din presa”. El considera ca afirmatia ca “ar exporta informatorii Securitatii este complet tendentioasa” si ca prezenta celor doi turnatori-impostori in Germania nu se datoreaza “clientelismul conducerii ICR, care isi promoveaza prietenii”. “Mie nu mi-a trimis nici o scrisoare. Ar fi putut sa-mi raspunda personal, ca eu i-am scris”, afirma HertaMuller in urma publicarii articolului din Evenimentul Zilei.
Demiterea lui Patapievici
Intr-o convorbire cu Victor Roncea, presedintele Asociatiei Romanilor din Berlin, Ruxandra Dimitriu, a anuntat ca miercuri seara comunitatea romanilor din capitala Germaniei se va reuni pentru a concepe o scrisoare deschisa adresata Presedintiei Romaniei, care patroneaza ICR, Guvernului si Parlamentului Romaniei, care raspund de banul public al contribuabililor si respectarea statului de drept, pentru a solicita demiterea presedintelui ICR Horia Roman Patapievici si a adjunctilor sai, Mircea Mihaies si Tania Radu. Dimitriu considera ca Patapievici nu mai are ce sa caute intr-o institutie publica din Romania dupa ce i-a trimis pe cei doi intelectuali turnatori ca reprezentanti ai societatii academice romane.
“Teatrul absurd” al condamnarii comunismului
Am stat de vorba si cu HertaMuller pentru a afla opinia domniei sale fata de pozitia publica a presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici. Marturia scriitoarei si disidentei anticomuniste este tulburatoare. HertaMuller nu poate intelege cum ICR a indraznit sa trimita intr-o tara ca Germania, care este un exemplu privind lustrarea agentilor STASI, doi colaboratori ai politiei politice comuniste Securitatea. Este de amintit ca Sorin Antohi a fost silit sa-si recunoasca colaborarea cu Securitatea dupa 17 ani, pe cand era membru al Comisiei Tismaneanu, iar Andrei Corbea-Hoisie, dupa 18 ani, pe cand era ambasador al Romaniei la Viena. HertaMuller considera ca, in conditiile acestea, condamnarea comunismului este un “teatru absurd”. Din acest motiv a si refuzat sa faca parte din “Comisia Tismaneanu”. “Este ridicol ca dupa 20 de ani sa se spuna ca regimul comunist a facut crime! Trebuie sa facem ce trebuie, concret, nu teatru absurd”, afirma disidenta in interviul acordat noua.
Patapievici l-a “acoperit” pe Antohi pe cand era la CNSAS
Cu referire la faptul ca Patapievici sutine ca trebuie avuta in vedere “valoarea profesionala” si “somitatea stiintifica” a celor doi intelectuali informatori ai Securitatii, HertaMuller spune cu sarcasm: “Da, sigur! Noi trebuie sa tinem cont de toate acestea in timp ce ei ocupa toate pozitiile de influenta din Universitati, din societate. Eu am spus ca nu sunt de acord, dar daca lui ii convine asa, treaba lui. Romania sa faca ce crede de cuviinta. Eu mi-am articulat parerea despre aceasta”. Revoltata, scriitoarea afirma ca a aflat ca “nu este pentru prima oara cand au fost trimisi la Berlin fosti securisti” sub auspiciile ICR. “Pentru ce mai sunt studiate Arhivele Securitatii daca nu are loc nici o consecinta? Care este sensul?”, se intreaba disidenta. Scritoarea isi aminteste si faptul ca Horia Roman Patapievici, in 2002, pe cand era in Colegiul CNSAS, a “acoperit” cazul informatorului “Valentin” Antohi si, acolo, “au facut tot posibilul ca sa nu se afle”, in pofida Legii si a misiunii CNSAS. “Am crezut ca Patapievici are niste repere morale de care tine cont”, spune dezamagita scriitoarea, membra a Academiei Germane pentru Limba si Poezie. Ceea ce a facut conducerea ICR, mai spune fosta disidenta, “nu ar fi posibil in Germania. Asa ceva nici nu se concepe!”.
“Ce fac intelectualii romani? Nu au o scarba morala?”
Referitor la cererea de demitere a lui Patapievici, HertaMuller considera ca este de datoria romanilor din tara sa actioneze: “Asa cum au grija de ea, asa o sa aiba tara”. “Ce fac intelectualii romani?”, se mai intreaba scriitoarea. “Am vazut ca in program este si Caramitru si Johnny Raducanu. Ce-i cu astia? Tac?”. Atat ei, cat si fiecare intelectual, ar trebui sa aiba o reactie “pentru ca simte nevoia, pentru ca are o scarba, o scarba morala. De aceea ar trebui sa refuze sa participe. Daca nu o are, ce sa fac? Caramitru mai are si prelegeri despre dictatura la Teatrul National despre securisti… Ce spune Cartarescu, ce spune Dinescu, ce spune Nora Iuga, ce spun toti intelectualii? Ce spun ziaristii?”. “Faceti ceva pentru voi, nu pentru asa-zisa imagine a Romaniei. Nu pentru UE. Pentru realitate, pentru voi insiva, pentru ca este tara in care traiti, pentru copii vostri!”, mai spune scritoarea, emigrata in 1987 in Germania impreuna cu sotul sau, Richard Wagner, la fel de revoltat de actiunea conducerii ICR. “Asa nu se mai poate! Au vrut sa faca un program remarcabil, ceva mare si tare. Cu cine?”, conchide scriitoarea anticomunista referindu-se la alegerea facuta de ICR: doi intelectuali turnatori.
Scrisoarea Deschisa a Hertei Muller catre Horia Roman Patapievici
“Draga Horia Patapievici,
Dupa cum reiese din programul Intitutului Cultural Roman vor veni la “Academia de vara” a ICR Berlin in aceasta luna Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi. Antohi este chiar “directorul” acestui colocviu. Este scandalos faptul ca Romania se prezinta in Germania cu aceste doua persoane care pe timpul dictaturii au lucrat cu serviciul de securitate roman. In Germania s-a discutat timp de mai multi ani despre problema informatorilor STASI si au fost trase consecintele in toate domeniile: fostii informatori nu pot ocupa functii in cadrul universitatilor, la ziare si la institutiile culturale. Daca ICR-ul se prezinta in Germania cu aceste persoane isi va cauza daune ireparabile siesi, iar participantii germani vor fi folositi doar pentru lustruirea imaginii unor agenti deconspirati. Se pune intrebarea cum ii vor prezenta angajatii ICR Berlin invitatilor la scoala de vara pe partenerii de discutie romani: Corbea Hoisie – profesor si agent de Securitate cu o activitate indelungata si Sorin Antohi – oaspete al unor universitati europene timp indelungat cu un titlul de doctor falsificat si cu publicatii fictive? Si ce vor relata presei germane? Sau mai bine zis: ce nu vor relata? Crede ICR-ul ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?Ce inseamna sa fii intelectual in Romania de azi? Ce s-a ales din promisiunile Romaniei facute cu ocazia integrarii in UE? ICR-ul de la Berlin reprezinta vitrina Romaniei in Germania – dar de fapt se prezinta drept vitrina unui trecut care nu mai apune. Cine va prelua raspunderea pentru acest fapt? De la caderea lui Ceausescu fiecare institutie in Romania are propria raspundere si influenteaza felul in care se traieste in contextul libertatii castigate pentru care au murit sute de oameni! Am sperat ca Romania se va normaliza in final (dupa atata timp si dupa atatea sanse pierdute), cel putin in domeniul cultural. Ma doare si ma infurie faptul ca se intampla exact contrariul. Promit ca nu voi mai calca pragul ICR la Berlin – si nu voi fi singura care va proceda astfel.
Cu salutari cordiale, HertaMuller“
Scandalul ICR merge mai departe: cazul Antohi-Hoisie ii face pe sefii Institutului sa se contrazica privind informatorii Securitatii
— Horia Roman Patapievici a decis sa ii raspunda printr-o scrisoare deschisa disidentei anticomuniste HertaMuller, care il acuza de “acoperirea” si promovarea informatorilor Securitatii Sorin Antohi si Andrei Corbea Hoisie, trimisi de Institutul Cultural Roman sa reprezinte societatea academica romana la o Scoala de vara din Berlin. Membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, Sorin Antohi a fost silit sa-si recunoasca colaborarea indelungata cu Securitatea la inceputul anului 2007, pe cand facea parte din “Comisia Tismaneanu”. Andrei Corbea Hoisie a primit decizie de politie politica din partea CNSAS in aprilie 2007. Pentru cititorii ZIUA Online prezentam atat confesiunea lui Antohi, alias “Valentin”, cat si Decizia oferita de CNSAS in cazul Hoisie, alias “Horia”, pentru a putea judeca “calitatea” morala a celor doi, ignorata de conducerea ICR. In plus, prezentam ca extrase din scrisoarea lui Patapievici si o noua declaratie a Hertei Muller.
24 iulie, 21:38
Disidenta HertaMuller, singura scriitoare din Romania nominalizata la premiul Nobel pentru literatura, a reprosat public conducerii ICR trimiterea celor doi turnatori, pe banii contribuabilului roman, la o Scoala de vara care se desfasoara chiar in aceste zile la Berlin. Proiectul Institutului Cultural Roman “Titu Maiorescu” Berlin este realizat in colaborare cu Arbor-Mundi, Institutul pentru Studii Avansate de Umanism Intercultural (Bochum) si Institutul Moldova – Universitatea Leipzig, transmite si HotNews.ro. Sub titlul “Turnatori la Academia de Vara”, HertaMuller a publicat pe 16 iulie, in cotidianul german de mare tiraj Frankfurter Rundscahau, o scrisoare deschisa adresata presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, in care intreaba, printre altele, daca “ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?”. La randul sau, scriitorul Richard Wagner, publica in ziarul german Tagesspiegel articolul “Invatand de la turnator”, in care arata cum Antohi a predat, fara a avea doctoratul cu care se lauda, la Universitatea Central-Europeana de la Budapesta, fondata de George Soros, fiind ales si in consiliul director al Fundatiei, la fel ca si Corbea-Hoisie. A trecut mai bine de o saptamana pana a reactionat si presa din Romania. Urmare a criticilor aparute, Horia Roman Patapievici s-a hotarat sa ii raspunda in doua reprize scriitoarea HertaMuller. Printr-o “Replica ICR” si printr-o Scrisoarea Deschisa, ambele gazduite de ziarul Evenimentul Zilei.
HR Patapievici o acuza pe HertaMuller
In cea din urma, Patapievici, fost membru al Colegiului CNSAS si al Comisiei Tismaneanu si la randul sau membru al GDS, i se adreseaza direct Hertei Muller, incercand sa gaseasca o explicatie pentru promovarea de catre o institutie a statului roman a celor doi turnatori care, prin informarile lor, au dus la persecutia disidentilor autentici din Iasi, in perioada comunista. “E cu totul tendentios sa spui ca ICR ar fi trimis in Germania ca “reprezentanţi ai Romaniei” fostii informatori ai Securitatii ori că ICR ar avea ca politica promovarea lor peste hotare. Motivul pentru care ICR a finantat această scoală de vara a fost inalta ei tinuta stiintifica”, afirma presedintele ICR. Si, continua Patapievici: “Atunci cand te intrebi cum vor fi prezentati cursantilor Andrei Corbea-Hoisie ori Sorin Antohi – si sugerezi ironic titulatura “profesori si agenti de securitate cu state vechi” – ridici doua probleme de principiu, care merita o dezbatere publica serioasa. Cat de durabila e vina informatorului? Cum trebuie sa ne comportam cu informatorii care nu au facut ori prilejuit crime (pentru ca, daca au facut crime, solutia e simpla: Codul Penal)? Prima problema e filozofica si religioasa, iar solutia la ea nu e usor de gasit. Tu pari sa inclini spre ideea ca vina este imprescriptibila, ca un fost informator ramane in mod esential un informator si ca “atingerea” informatorului cumva “intineaza”. Numai asa pot considera ca fiind rationala, si nu doar impulsiva, decizia ta de a nu mai calca pragul ICR-Berlin si incurajarea ta explicita ca si altii sa faca la fel.”, spune presedintele ICR numit in aceasta functie cu rang de secretar de stat de Presedintia Romaniei. Despre informatori, Patapievici afirma ca “eu nu stiu, din punct de vedere sistematic, cum trebuie sa ne raportam public la ei”, dar nu lamureste cum ar trebui sa se raporteze ei la restul lumii, mai ales cand stiu cate note au dat impotriva disidentilor reali din acea perioada.
Mircea Mihaies: “Cat de “groasa” trebuie sa fie o turnatorie pentru a-ti crapa obrazul?”
Insa, tot in Evenimentul Zilei, raspunsul ii este oferit chiar de subalternul sau, vice-presedintele ICR, scriitorul Mircea Mihaies, care e de alta parere decat seful sau: “Nu poti mentine ca reprezentant oficial intr-o tara care a votat cu entuziasm pentru primirea Romaniei in Uniunea Europeana pe cineva pozat pe prima pagina a ziarelor si descris drept un colaborator zelos al Securitatii. Actul de inamicitie e prea pe fata si batjocura prea mare”, scria zilele trecute Mihaies intr-un editorial intitulat sugestiv “Vara turnatorului”. “Cat de ‘groasa’ trebuie sa fie o turnatorie pentru a-ti crapa obrazul? Si cat de adanc trebuie sa “contextualizezi” pentru a nu ti se citi printre declaratii abjectia?”, scrie dur vice-presedintele ICR Mircea Mihaies cu referire la un alt diplomat dar la fel de valabil si pentru fostul ambasador Corbea Hoisie (foto).
HertaMuller: “M-am pronuntat pentru ca iubesc tara de unde-am venit!”
Dupa interviul realizat de Victor Roncea cu HertaMuller, scriitoarea originara din Romania a stat de vorba si cu ziaristii de la Jurnalul National. La intrebarea daca i s-a facut lehamite de scandalul iscat la ICR, disidenta anticomunista raspune: “Mi s-a facut lehamite de toate intrebarile neajutorate si naive care mi se pun. Si aceste intrebari explica situatia. Dar eu m-am pronuntat. Si stiti de ce? Pentru ca nu suport, ma doare pur si simplu. Eu iubesc tara de unde-am venit. As fi fost si acum acolo daca nu ar fi fost dictatura atat de crunta. Si ce s-a realizat dupa? Nimic aproape! Pentru ce au fost impuscati oamenii care au murit atunci? Ce fac intelectualii din Romania? De la mine trebuie sa aflati ce trebuie facut? Intrebati-i pe ei! Cartarescu, Nora Iuga, sint zeci de persoane care au un nume in viata publica. Uitati, Caramitru, si el a venit la Berlin si recita poezie in cadrul Academiei de vara. Si minunatul Johnny Raducanu a venit. Dar de ce vin cu astfel de persoane? De ce nu-i deranjeaza pe ei asta? Intrebati-i pe ei! Situatia este ca eu trebuie sa ma explic, in timp ce ceilalti pe care nu-i intereseaza n-au nici un fel de parere si nu-i intreaba nimeni nimic. Pentru Romania este o normalitate situatia in care se afla. Nici nu-si da seama ca nu este cum trebuie. Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe.”
Problema morala si problema legala
Dupa cum reiese atat din confesiunea lui Antohi (foto) cat si din Decizia CNSAS in cazul Hoisie, pe care le prezentam aici, problema morala a acceptarii si promovarii lor, chiar printr-o institutie de stat patronata de presedintele care a condamnat comunismul, poate deveni si o problema legala. Pentru ca cei doi intelectuali publici au provocat rau la propriu, in multe cazuri nenorocind viata celor despre care au dat informari, in special a disidentilor din grupul de la Iasi. Si atunci, cum de sunt promovati tocmai de cei care pretind ca au contribuit la condamnare comunsimului? Dupa cum scria si Cotidianul la vremea deconspirarii lui Andrei Corbea-Hoisie, numit ambasador la Viena de catre Mihai Razvan Ungureanu, la sugestia lui Andrei Plesu, profesorul de germanistica a inceput sa trezeasca suspiciunea “grupului de la Iasi” inca dinainte de 1989.
Tereza Culianu Petrescu: Hoisie “nu era un turnator ordinar, el avea misiuni importante si precise”
“Nu i se mai spunea nimic important. El nu era insa un turnator ordinar, el avea misiuni importante si precise”, spune spune Tereza Petrescu, sotia lui Dan Petrescu si sora lui Ioan Petru Culianu, discipolul lui Mircea Eliade. Indiferent unde mergea, la Heidelberg, la Trier sau la Freiburg, “Horia” se intorcea cu informatii pentru Securitate. Interesant ca si alti intelectuali publici au urmat acelasi traseu, in aceeasi perioada, fiind privilegiati cu burse Alexander von Humbold la Heidelberg si lasati de Securitate sa intreprinda vizite frecvente in R.F. Germania, la fel ca si Hoisie. Iar astazi frecventeaza aceleasi medii academice.
Dan Petrescu: Antohi si Hoisie turnau tot ‘baietilor cu ochi albastri’
“Au fost mai multe momente care mi-au confirmat ca Andrei Hoisie e colaborator. Unul dintre acestea s-a petrecut cand, proaspat stabilit in Iasi, am propus sa scoatem un numar la “Dialog” fara nici o tenta politica, profilat exclusiv pe eseu. Ne-am intalnit cu cei de la revista, printre care erau si Sorin Antohi si Andrei Hoisie, si am cazut de acord. A doua zi, cei doi m-au luat deoparte si mi-au spus ca nu putem scoate acel numar. E clar ca le spusesera “baietilor cu ochi albastri” de intentia noastra, iar ei zisesera Nu”, a relatat Dan Petrescu, disident anticomunist care se regaseste in multe din notele informative ale lui “Horia”, pe care vi le prezentam mai jos.
Problema de fond a scandalului ICR este sintetizat amar de HertaMuller. Atata timp cat asemenea “valori” vor fi promovate de persoane care au ocupat functii importante in stat, ne vom intoarce, incet, incet, de unde am plecat si poate chiar intr-o lume si mai groaznica, in lumea descrisa de George Orwell in “1984”, lumea lui Lenin, Stalin si Trotki la un loc: “Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe…”
– CAMELEONII – Decizia nr. 1407/26.04.2007 Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii Avand in vedere: 1.Cererea formulată de către Ministerul Afacerilor Externe, inregistrată la C.N.S.A.S. cu nr. P1472/06/26.04.2006, privind verificarea domnului HOIŞIE Andrei – Ambasadorul Romaniei la Viena; 2.Adresele de verificare C.N.S.A.S. nr. S/4502/A,B,L/15.05.2006, respectiv S/4790/A,B,L/16.08.2006; 3.Adresele de răspuns S.R.I. nr. S/111772/27.06.2006, S/113962/15.03.2007; S.I.E. nr. S/13088/22.08.2006, M.Ap.N. – S.I.A. (Serviciul Istoric al Armatei) nr. A/350/07.06.2006, respectiv A/S/90/06.09.2006; 4.Dosarele fond informativ I 2624, I 27 (volumul 3), I 146674 – dosar de grup “Cameleonii” (volumele 3, 4, 5), I 149550 (cote C.N.S.A.S.); 5.Nota Direcţiei Investigaţii nr. S/DI/I/253/15.02.2007; 6.Audierea domnului HOIŞIE Andrei din data de 17.04.2007; 7.Procesul-verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din data de 26.04.2007; In fapt, S.R.I. a predat C.N.S.A.S. dosarele fond informativ I 2624, I 27 (volumul 3), I 146674 – dosar de grup “Cameleonii” (volumele 3, 4, 5), I 149550, in care se regăsesc următoarele documente care atestă colaborarea domnului HOIŞIE Andrei cu organele poliţiei politice comuniste, după cum urmează: 1.Dosar fond informativ I 2624, perioada 1984 – 1987: Adresă a Inspectoratului Judeţean Iaşi către Direcţia 3, din 25.11.1985, in care ofiţerul consemnează: “La ordinul dumneavoastră /…/, raportăm că a fost identificat numitul CORBEA ANDREI (pseudonim literar), in persoana lui HOIŞIE ANDREI, fiul lui Beno şi Silvia, născut la 15.12.1951, in Iaşi, membru P.C.R., asistent universitar, cu domiciliul indicat de dvs. Cel in cauză se află in atenţia noastră.” In Insemnarea făcută pe marginea adresei de către ofiţer, se precizează că “S-a discutat cu lt. Maj. /…/. Il are in legătură şi urmează să ii traseze sarcini pe langă obiectivul “LAZĂR”. Insemnare pe marginea Notei de relaţii privind interceptarea corespondenţei, din 18.01.1986: “HOIŞIE ANDREI – cu numele pseudonim CORBEA ANDREI, din Iaşi, este in atenţia S. 3, /…/, cu care s-a discutat pentru instruire adecvată pe langă “LAZĂR”, cat şi pe linia pregătirii contrainformative.” Insemnare marginală din 28.04.1986: “/…/ a fost insoţit de /…/ şi HOIŞIE ANDREI (pseudonim literar “CORNEA ANDREI”) (n.n. – CORBEA ANDREI), ultimul sursă a I.J. Iaşi, Serviciul 3.” Insemnare pe marginea Notei de relaţii privind interceptarea corespondenţei, din 29.05.1987: “HOIŞIE ANDREI este in legătura mr. /…/, Serviciul 3, Iaşi. Este instruit a-l vizita pe /…/ (D.U.I. “LAZĂR”), in perioada 5 – 10.07.1987, inaintea plecării la Heidelberg, pentru a-i semnala eventuale comunicări pentru persoanele din străinătate. Pe timpul prezenţei in Bucureşti vor fi intreprinse măsuri informativ-operative.” Adresă a Inspectoratului Judeţean Iaşi, Serviciul 3, către Direcţia 3, Serviciul 2, din 15.06.1987: “La intalnirea din ziua de 11.06.1987 cu sursa “HORIA”, acesta a fost instruit cu problemele ordonate de dumneavoastră /…/, urmand ca in dimineaţa zilei de 15.06.1987 să sosească in Bucureşti. Aici va lua legătura cu /…/. De asemenea, sursa “HORIA” a relevat că a primit din partea fundaţiei Alexander von Humbold o invitaţie /…/ pentru a participa la adunarea generală a bursierilor străini, care va avea loc anul acesta intre 6 – 9 iulie la Bonn. /…/ Rugăm să ne precizaţi ce alte sarcini trebuie date sursei spre a fi rezolvate in perioada cat se va afla in R.F.G.” Notă – Sinteză privind stadiul urmăririi informative ce se desfăşoară asupra numitului /…/, din 29.12.1985: “In aceeaşi perioadă la care se referă prezenta analiză, in conlucrare cu Inspectoratul Judeţean Iaşi, Serviciul 3, a fost identificat CORBEA (HOIŞIE) Andrei, scriitor, care se află in atenţia organelor de securitate şi care, conform solicitării noastre telefonice a fost instruit adecvat pe langă element”. In Completarea documentului amintit anterior, din 03.06.1987, se menţionează: “In conformitate cu ordinul rezolutiv al conducerii profesionale/…/, s-a reuşit interpunerea sursei “HORIA” /…/, care se va deplasa in august a.c. in R.F. Germania, la Heidelberg şi care in prima decadă a lunii iulie il va contacta la Bucureşti. Instructajul făcut sursei va urmări sensibilizarea obiectivului pentru a face eventuale comunicări legăturilor sale din străinătate. Pe durata prezenţei lui “HORIA” in Bucureşti vor fi intreprinse măsuri informativ-operative menite a verifica şi controla contactul celor doi.” 2.Dosar fond informativ I 146674, perioada 1983 – 1987: Notă din 06.04.1984, olografă, atribuită sursei “HORIA”, semnată olograf cu numele HORIA: “In perioada verii anului 1983, cand am participat la un curs de vară in R.F. Germania, la Trier, am dus, cu ştirea organelor de partid, un comision pentru familia /…/, din partea fiului lor, /…/ comision pe care l-am expediat prin poştă, el nefiind urmat de alte contacte. Menţionez, de asemenea, că in cursul şederii nu am fost contactat de ziarişti sau reprezentanţi ai postului de radio Europa Liberă, pentru a transmite mesaje din ţară.” In Nota ofiţerului, pe documentul amintit anterior, se precizează că “Nota a fost dată la cerere, in urma discuţiilor avute.” Notă informativă din 29.03.1985, dactilo, atribuită sursei “HORIA”: “Vărul drept al /…/, responsabil de redacţie la revista Tribuna Romaniei din Bucureşti, a avertizat-o pe aceasta asupra parazitismului manifest al soţului ei, trăind din munca ei şi din pensia celor 2 bătrane /…/ cu care convieţuiesc. De atunci, relaţiile cu /…/ au fost rupte. Mai recent, /…/ a reuşit să publice in revista “Astra” din Braşov, un articol injurios la adresa unei intregi serii de oameni care l-au ajutat cu diferite prilejuri (oameni al căror succes public i-au provocat probabil iritarea) /…/, “puşi la punct” tocmai pentru că aceştia ar renunţa la o aşa – zisă insurgenţă iniţială şi s-ar adapta cerinţelor vieţii literare. Se pare că in urma acestui articol, mai multe persoane care in Bucureşti il sprijiniseră /…/ şi-au reconsiderat atitudinea. Răman puţine nume care mai pot fi considerate drept un relativ “sprijin” in cercurile revistelor şi editurilor din Bucureşti: /…/. Mulţi dintre cei care, deşi l-au ajutat iniţial pe /…/ au considerat ulterior că orice relaţii normale cu acesta sunt imposibile, au incercat să dea o explicaţie manierei sale de a se purta. Pe langă trăsăturile de caracter negative accentuate şi de inactivitate, ca şi de conştiinţa marginalizării şi ratării, este posibil ca /…/ să incerce intenţionat să-şi compună o “mască” de refuzat, de scriitor şi critic prigonit din cauza “intransigenţei” cu care se pronunţă asupra realităţilor romaneşti. Aceasta ar putea fi, s-a presupus, o eventuală “platformă” pentru a dobandi o anumită “situaţie” printre cei plecaţi in Occident, “situaţie” pe care altfel, la pregătirea sa şi la problemele de acolo in privinţa forţei de muncă, n-ar putea-o obţine. De altfel, se pare că, mai recent, afland că revista Viaţa Romanească intenţionează să publice un material (interviu?) despre activitatea cumnatului său /…/, /…/ şi-ar fi exprimat ingrijorarea cum că acesta ar putea fi “recuperat” şi “valorificat” pentru “interesele regimului”.” Notă din 13.05.1985, olografă, semnată olograf cu numele HORIA: “Sursa informează că numele lui /…/ şi-a făcut apariţia in presa studenţească in anii 1978 – 1980, cand, student al Facultăţii de filologie, a inceput să publice recenzii şi articole consacrate literaturii actuale. Nu se poate contesta talentul său de comentator al literaturii /…/. Se poate afirma că adevărata platformă /…/ şi-a creat-o prin aceste contribuţii, scrise fără prejudecăţile şi părtinirea ce vor apare mai tarziu in maniera sa de a se manifesta public. Succesul meritat de pană acum s-a exercitat in chip negativ asupra unor trăsături de caracter, i-a creat iluzia infailibilităţii, in textele sale şi-a făcut simţită, pe langă un ton nou, plin de aroganţă (privind pe autorii şi cărţile luate in discuţie), şi o atitudine oarecum viciată de lecturi teoretice cu caracter iraţionalist – mistic, dintr-o tradiţie ce se revendică din epoca interbelică, mai precis generaţia Mircea ELIADE – Emil CIORAN, cu cunoscutele ei luări de poziţii violente, sfarşind prin a netezi calea, pe plan cultural, a forţelor antidemocratice pană la legionarism.“ n Nota ofiţerului pe documentul invocat anterior, se consemnează: “Nota a fost dată conform sarcinilor primite in urma avizului dat de conducerea securităţii judeţene de a documenta scrierile lui /…/, sub aspect de tematică, idei, conţinut, etc. Sarcini: Să continue compromiterea lui /…/ in cercurile literaţilor.” Completare din 05.03.1984, aprobată in 09.03.1984, in care ofiţerul consemnează: “La măsurile prevăzute in raportul cu propuneri de inceperea urmăririi informative asupra numitului /…/ se impun a fi luate şi alte măsuri /…/ respectiv: obţinerea materialelor de cunoaştere asupra soţilor /…/ de la sursele /…/ “HORIA”/…/ de la catedrele de limbi străine (franceză şi germanice) /…/ vor fi luate măsuri de clarificare a informaţiei primite de la U.M. 0544, mai intai prin sursa “HORIA” /…/.” 3. Dosar fond informativ I 149550, perioada 1983 – 1984: Notă informativă din 08.10.1986, atribuită in antet sursei “HORIA”: “Am efectuat o călătorie de 3 luni in R.F. Germania, ca bursier al fundaţiei “Alexander von Humboldt” din Bonn /…/. In cursul acestor vizite, am primit o serie intreagă de informaţii cu privire la problemele din colonia romană din Freiburg şi biblioteca intemeiată in 1948 de Mişcarea Legionară. Respectivele probleme s-au declanşat odată cu pensionarea actualului director şi fondator al bibliotecii /…/. Politica acestuia de a transforma instituţia intr-o instituţie preponderent culturală cu anumite legături fireşti cu Romania, a fost practic dezavuată de consiliul de conducere legionar /…/. In intenţia acestuia şi a grupului său /…/ biblioteca romană ar urma să devină mai ales un centru politic militant anticomunist /…/. Menţionez că telefonandu-mi prof. /…/, lector roman la Universitatea din Koln, acesta mi-a declarat că ar fi cerut azil politic in R.F.G. /…/”. In Nota ofiţerului pe documentul amintit anterior se consemează că: “Materialul este ca urmare a instruirii contrainformative făcute sursei la plecarea in R.F.G. şi se referă la foşti cetăţeni romani”. In Insemnarea marginală pe acelaşi document se menţionează că: “Informaţia are valoare operativă. De văzut ce relaţii se menţin intre unele persoane originare din jud. Iaşi, care au fost in timp in R.F.G. şi elementele semnalate. Apoi, prin selecţie să fie luate in lucru la problemă”. Invederăm că, in cursul audierii in faţa Colegiului C.N.S.A.S., domnul HOIŞIE Andrei a confirmat veridicitatea informaţiilor furnizate organelor poliţiei politice comuniste, perioada colaborării cu acestea, atribuirea numelui conspirativ “HORIA”, precum şi persoanele despre care a oferit date, regăsite astfel in documentele menţionate mai sus. Astfel, prin informaţiile furnizate organelor poliţiei politice comuniste, a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 28 din Constituţia Romaniei din 1965), dreptului la viaţă privată (art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice). In temeiul: 1.art. 2 lit. i, art. 3¹, art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 16/2006; coroborate cu art. 34 şi art. 38 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca poliţie politică, adoptat prin Hotărarea Parlamentului nr. 17/2000; 2.art. 5, alin. 1 şi alin. 3, art. 8 alin. 7 şi art. 17 alin. 1 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, coroborate cu art. 5, art. 18 alin. 1, art. 24 şi art. 40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică adoptat prin Hotărarea Parlamentului nr. 17/2000; 3.art. 8 alin. 1 lit. f din Regulamentul Intern al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; Pe baza materialului probator avut la dispoziţie pană la data de 26.04.2007, DECIDE Art. 1 Domnul HOIŞIE Andrei, fiul lui Beno şi Silvia, născut la data de 15.12.1951, in Iaşi, judeţul Iaşi, a fost colaborator al poliţiei politice comuniste. Art. 2 Prezenta decizie poate fi contestată la Colegiul C.N.S.A.S. in termen de 15 zile de la data comunicării. Art. 3 Prevederile prezentei decizii vor sta la baza intocmirii de către Biroul Juridic a inscrisurilor ce vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a. Preşedinte, Claudiu – Octavian SECAŞIU Victor RONCEA Articole ale sussemnatului preluate din ZIUA Petitia CIvic Media pentru demiterea lui Patapievici
Noi, semnatarii de mai jos, profund revoltati de modul in care actuala conducere a Institutului Cultural Roman dezonoreaza statul roman, batjocoreste valorile nationale si stirbeste imaginea Romaniei in lume, subminand menirea ICR, va solicitam sa va exercitati prerogativele si sa dispuneti demiterea urmatorilor:
Horia Roman Patapievici, presedinte Mircea Mihaies, vicepresedinte Tania Radu, vicepresedinte
“Misiunea Institutului Cultural Roman este promovarea culturii si civilizatiei nationale in tara si in afara ei”, este primul punct inscris pe frontispiciul ICR. Inainte de a trece la fondul problemei, scandalul international declansat de decizia conducerii ICR de a sprijini financiar, imoral si arogant, doi informatori ai Securitatii dintre care unul este un impostor total pe linie stiintifica, amintim incalcarea flagranta a Misiunii Institutului intr-un alt scandal cu puternice reverberatii, generat de ICR-New York. Comunitatea romaneasca din New York a fost la fel de ultragiata ca si noi de modul in care conducerea ICR a inteles sa “promoveze cultura si civilizatia nationala” prin reprezentari de falusuri scrijelite pe peretii Galeriei romanesti din New York, afisari de zvastici, profanari ale menorei evreiesti si imaginii Sfintei Fecioare Maria, grave jigniri aduse in mediul american poporului roman, catalogat in Galeria ICR drept “paranoic”. In singura explicatie pe care a dat-o Horia Roman Patapievici, polemizand insa din postura de editorialist al “Senatului EvZ” si nu din cea de presedinte al ICR oferind un raspuns firesc si obligatoriu ca functionar al statului, retinem ca ICR ar practica o “neutralitate morala” deci o amoralitate din care se exclude sustinerea “artei nationale”. Afirmatiile sale vin in contradictie cu insasi Misiunea ICR si nobilele intentii ale Fundatiei Culturale Regale dupa modelul careia a fost infiintat acest Institut sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei. Acest fapt deosebit de grav este insa eclipsat pe planul onoarei statului roman in lume de operatiunea de reciclare a “intelectualilor publici” turnatori, infractori si impostori, declansata sub auspiciile ICR in capitala Germaniei, Berlin, prin sustinerea informatorului Securitatii si falsului “doctor” Sorin Antohi si a altui informator care si-a ascuns trectul 18 ani, dezonorand si dimplomatia romana, Andrei Corbea-Hoisie. Sponsorizarea de catre ICR a unei asa-zise “Academii de vara” la care co-director este informatorul-impostor Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, fost director al Fundatiei Soros, fost membru al Comisiei Tismaneanu, fost profesor-“doctor” la Universitatea Soros CEU din Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca falsa “Fundatie publica romano-maghiara Gojdu”, este mai mult decat revoltatoare. Iar reactia de aparare a acestora pana in panzele albe de catre o intreaga pleiada de beneficiari ai fondurilor contribuabilului roman ajunse la ICR, incepand cu presedintele si vicepresedinte ICR, Horia Roman Patapievici si Mircea Mihaies si continuand cu alti “intelectuali publici” ca Mircea Cartarescu si Vladimir Tismaneanu, sfideaza bunul simt comun si normalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, invocate in protestul intelectualilor germani ultragiati de acest gest. In cazul in care nu ati fost informat, domnule presedinte Traian Basescu, va transmitem noi ca atat presa germana de mare tiraj cat si postul de stat al Germaniei Federale, Radio Deutsche Welle, a prezentat si continua sa o faca, prin contrast strident cu “omerta” vizibile in mass media din Romania, protestul Hertei Muller, singura scriitoare din Romania propusa la premiul Nobel pentru literatura, si al scriitorilor si traducatorilor emeriti Richard Wagner si Ernest Wichner, la adresa conducerii ICR si a imoralitatii acesteia. La intrebarea “care ar fi relatia dintre moralitate si profesionalism stiintific sau intelectual, se pot ele exclude uneori?”, raspunsul lui Ernest Wichner a fost cel aşteptat, comenteaza Deutsche Welle: “Nu sunt niciodată separabile”. “In cazul turnatorilor “actionand in taină”, (in beneficiu propriu) si “in serviciul aparatului represiv”, activitatea lor “n-a fost una politica. Ci, o fapta criminala”, afirma sec, dar clar şi la obiect, Richard Wagner, in presa germana, citata de DW. Scriitorul german ii reproseaza si lui Mircea Cartarescu imixtiunea penibila in dezbaterea privindu-i pe Corbea si Antohi printr-un articol tinzand spre impaciuitorism, care “contine suma tuturor confuziilor marcand spatiul public romanesc”. Herta Muller apreciaza cu ingrijorare in ZIUA ca “Pentru Romania este o normalitate situatia in care se afla. Nici nu-si da seama ca nu este cum trebuie. Ca romanul s-a obisnuit iarasi sa se fereasca. Nu va dura mult si iarasi vor trai cu frica-n san! Ca astia se orienteaza. Nu stau unde sunt, merg mai departe.” In prima scrisoare deschisa catre conducerea ICR aparuta in presa germana, Herta Muller intreba: “ICR-ul crede ca traieste pe o alta planeta unde nu exista conceptele de demnitate personala si de integritate morala in stiinta?”. Ca ICR are enorme carente nu ar trebui sa fie o noutate pentru presedintele Romaniei, totodata presedinte de onoare al ICR. Incompetenta manageriala ce domneste in “noul ICR” a fost evidentiata inca din decembrie 2006 de catre cunoscutul scriitor si disident anticomunist Radu Portocala, fost director al filialei din Paris a ICR. Acesta si-a anuntat demisia (tot) printr-o scrisoare deschisa, in care mentiona toate “hibele functionale” ale ICR-ului generate de “inmultirea si agravarea blocajelor” institutionale, etc. Domnia sa era de parere ca problemele intampinate in realizarea proiectelor ICR Paris se datorau in mare parte “carentelor de comunicare si de gestionare de la Bucuresti”. La fel, pentru presedintele Romaniei, ca presedinte de onoare al ICR, nu ar trebui sa fie un secret continutul Rapoartelor Curtii de Conturi a Romaniei privind jaful care domneste in Institutul Cultural Roman, bazat pe trafic de influenta, conflict de interese si hotie pura. Horia Roman Patapievici este si recidivist in raporturile sale cu turnatorul Sorin Antohi, pe care l-a promovat in societate prin acoperirea colaborarii sale cu Securitate, pe vremea cand era membru al Colegiului CNSAS. Fapta sa este cercetata (de doi ani!) de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea parchetului, fiind inregistrata in registrul cauzelor penale sub nr. 13861/P/2006. Asadar, recenta atitudine a presedintelui ICR submineaza inclusiv procesul de condamnare a regimului comunist si crimelor bolsevice declansat de Dvs. Presedintele Romaniei ar fi trebuit sa stie atunci cand l-a chemat la Cotroceni la cererea lui Andrei Plesu pe Horia Roman Patapievici, ca sa preia cheile fostei Fundatii Culturale Romane, ca fizicianul sustinut operativ si de fostul director al SRI, Virgil Magureanu, este, printre altele, autorul urmatorelor “maxime” despre Romania: Din volumul “Politice”, publicat si raspublicat de Editura Humanitas, inclusiv anul trecut, deci asumat si azi de HR Patapievici: 1) Despre Romania, la pagina 63: “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii”. 2)Despre populatia Romaniei, la pagina 53: “23 de milioane de omuleti patibulari” (buni de spinzuratoare), iar la pagina 34 scrie: “un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare… guri vulgare, trasaturi rudimentare”. Sau la pagina 64 scrie: “Romanii nu pot alcatui un popor fiindca valoreaza cit o turma”. 3)Despre limba romana, la pagina 64 scrie: “Romana este limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi’. 4) Despre istoria romanilor, la pagina 63, scrie: “Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine avrut. Cind i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida, stramoseasca, ne-au luat la urinat slavii: se cheama ca ne-au plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea nostra consta in a ridica mereu gura svintata, iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind basica udului mai mare, i-au dovedit”. 5) Despre cultura si spiritualitatea romanilor, presedintele Institutului Cultural Roman scrie: “Puturosenia abisala a stătutului suflet romanesc…, spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, tropaind vesela intr-un trup inconstient, pina ce mintea va fi in sfirsit scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos”, iar la pagina 56 scrie: “cu o educatie pur romaneasca nu poti face nimic”. Daca pentru aceste “opere” nu a avut timp, Presedintele Romaniei ar fi putut totusi, ca indatorire, sa rasfoiasca Dosarul lui Horia Roman Patapievici si sa constientizeze ca fiul unui agent dublu al Gestapo si al NKVD, crescut in pepiniera nomenklaturistilor deveniti “intelectualii rosii” ai Romaniei, nu poate oferi garantii pentru reprezentarea Romaniei la standardele UE si NATO – inclusiv cele de securitate – pe care ni le dorim si pentru care cetatenii Romaniei, institutiile statului si slujitorii lor loiali au intreprins eforturi considerabile. Domnule Presedinte, cele de mai sus sunt doar cateva motive care va indreptatesc sa-i cereti demisia actualului presedinte al ICR. Domnule Presedinte, mentinerea lui Horia Roman Patapievici si a cercului lui de interese la conducerea si in jurul Institutului Cultural Roman, este o dezonoare pe obrazul statului roman si al Dumneavoastra personal. Aveti sansa sa spalati aceasta dezonoare prelungita mult prea mult si sa va scuturati de “resturile” si “stafiile” regimului comunist-blosevic, dupa cum v-ati exprimat chiar Dvs. Pana nu e va fi prea tarziu si, dupa cum spune doamna Herta Muller, o sa vorbim din nou in soapta pe strada.
Fostul comunist Marian Lupu – actuala speranta a coalitiei Alianta pentru Integrare Europeana de la Chisinau – nu doreste reintroducerea “istoriei romanilor” in scolile din stanga Prutului. Incet-incet liderii opozitiei anti-comuniste de la Chisinau dovedesc ca nu sunt chiar atat de anticomunisti pe cat le-ar placea sa se creada la Bucuresti.
Noua guvernare de la Chisinau pregateste asiduu summit-ul CSI si asteapta frematand vizita presedintelui rus Dmitri Medvedev. Pe de alta parte noua guvernare a anuntat cat se poate de clar ca nu este interesata de NATO. Daca nu ii intereseaza NATO si abia asteapta reuniunea CSI atunci se poate spune ca aderarea la Uniunea Europeana este o vorba de dansii inventata. A mai iesit si proaspatul premier democrat Vladimir Filat sa ne spuna ca isi doreste tratat de baza cu Romania. Pana la urma care este diferenta dintre noul si vechiul regim? Eu unul incep sa cred ca nu exista nici o diferenta mai ales in punctele esentiale…Dintre toate declaratiile insa, cea a lui Marian Lupu referitoare la “istoria Moldovei” este cea mai nelinistitoare. Mai ales ca Marian Lupu este prezentat la Bucuresti ca marea speranta a democratizarii Republicii Moldova. Daca fostul comunist are de gand sa democratizeze Republica Moldova cu metode staliniste incepe sa imi para rau de tanara democratie…Intr-un interviu pentru agentia Omega Marian Lupu declara: “Dupa parerea noastra, cea mai buna varianta pentru Republica Moldova ar fi istoria statului nostru – istoria Republicii Moldova. Fara a pune accente pe momente sensibile, care ar putea duce la o sciziune in societate. Am pledat si vom pleda in continuare impotriva unor astfel de iesiri. Daca istoricul are menirea de a cauta adevarul istoric, atunci scopul politicianului este de a aplica intr-un sector sau altul un model care ar asigura o congruenta si o armonie in dezvoltarea ulterioara a societatii pentru ca aceste decizii sa uneasca oamenii”. Politicienii de la Bucuresti au fost pacaliti inca o data (a cata oara nu au invatat nimic din lectiile administrate de la Chisinau incepand cu decembrie 1989?). Eurodeputatii romani au acordat un sprijin nelimitat “Opozitiei” de la Chisinau in Parlamentul European. La fel, deputatii romani din Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei au sprijinit delegatia venita de la Chisinau.Marian Lupu lanseaza cateva percepte dure: in primul rand istoricii n-au decat sa caute adevarul istoric pana le vine rau – acest adevar nu va ajunge la destinatari, respectiv la populatie si mai ales la elevi. In al doilea rand trebuie predata “istoria Republicii Moldova” – doar ca pentru asa ceva nu este nevoie de un manual, Republica Moldova exista ca stat doar de 18 ani asa ca nu este mare lucru de predat din punct de vedere istoric. Insa daca Marian Lupu are in vedere o istorie mai indelungata atunci vom avea parte in Basarabia din nou de “istoria Moldovei” inventata in perioada stalinista… Iar Marian Lupu si l-ar putea lua drept consilier pe Vasile Stati sau pe Victor Stepaniuc, vajnici aparatori ai istoriei Moldovei Mari.Pana la urma pozitia lui Marian Lupu este extrem de apropiata de cea a fostilor sai colegi, comunistii. Deputatul comunist Grigore Petrenco spunea “Traim in Republica Moldova si trebuie sa studiem istoria noastra. Din cate cunosc nici in Romania nu se studiaza istoria romanilor”. Aici Petrenco are dreptate: nici in Romania nu se mai studiaza istoria romanilor… George DAMIAN – [email protected]
Vladimir Filat: Unirea cu Romania este o “speculaţie vehiculată de opozanţii politici” ai AIE (Alianta lui Peste European Prajit la tigaia SIE-SVR pe banii prostilor de romani)
Intr-un interviu acordat Euronews, actualul premier de la Chisinau, Vladimir Filat, a afirmat că nu crede că Rusia va reacţiona in cazul Transnistriei aşa cum s-a intamplat in cazul Osetiei de Sud, regiune separatistă georgiană. “Le-am făcut o promisiune fermă moldovenilor, nu văd niciun motiv pentru care să reacţioneze Rusia. Republica Moldova este o o ţară independentă, suverană – şi ceea ce este foarte important – unitară, aşa cum este stipulat in Constituţie. Federaţia Rusă a recunoscut acest lucru şi trebuie să respecte drepturile Republicii Moldova. Acest lucru inseamnă că Rusia trebuie să işi retragă trupele şi armele să nu mai susţină regimul separatist din Transnistria”, transcrie NewSin. Deşi Moscova nu a exercitat presiuni economie asupra Chişinăului, premierul a admis că fosta republică sovietică depinde foarte mult de Rusia. “In primul rand in ceea ce priveşte securitatea energetică, depindem in totalitate de Rusia pentru livrarea de gaz natural. De asemenea suntem foarte dependenţi in ceea ce priveşte exportul unor produse alimentare”, a explicat el. Filat a precizat că o Unirea cu Romania este “speculaţie vehiculată de opozanţii politici” ai AIE.
Cum isi bate joc “opozitia” de la Chisinau de romanii de la Bucuresti
de George Damian
Fostul comunist Marian Lupu – actuala speranta a coalitiei Alianta pentru Integrare Europeana de la Chisinau – nu doreste reintroducerea “istoriei romanilor” in scolile din stanga Prutului. Ba mai mult: Marian Lupu doreste predarea “istoriei Moldovei”! O solutie mai rea decat “istoria integrata” introdusa de militianul Voronin. Intr-un interviu pentru agentia Omega preluat de ziarul FLUX de la inceputul acestei saptamani Marian Lupu declara: “Dupa parerea noastra, cea mai buna varianta pentru Republica Moldova ar fi istoria statului nostru – istoria Republicii Moldova. Fara a pune accente pe momente sensibile, care ar putea duce la o sciziune in societate. Am pledat si vom pleda in continuare impotriva unor astfel de iesiri. Daca istoricul are menirea de a cauta adevarul istoric, atunci scopul politicianului este de a aplica intr-un sector sau altul un model care ar asigura o congruenta si o armonie in dezvoltarea ulterioara a societatii pentru ca aceste decizii sa uneasca oamenii si nu dimpotriva”. Politicienii de la Bucuresti au fost pacaliti inca o data (a cata oara? nu au invata nimic din lectiile administrate de la Chisinau incepand cu decembrie 1989?). Eurodeputatii romani au acordat un sprijin nelimitat “opozitiei” de la Chisinau in Parlamentul European. La fel, deputatii romani din Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei au sprijinit delegatia de la Chisinau. Daca va fi ales Marian Lupu presedinte la Chisinau romanii din Basarabia se vor indeparta si mai mult de Romania – de data aceasta prin metode mai “fine”.
Tezele lui Lupu
Practic Marian Lupu lanseaza cateva percepte dure: in primul rand istoricii n-au decat sa caute adevarul istoric pana le vine rau – acest adevar nu va ajunge la destinatari, respectiv la populatie si mai ales la elevi. In al doilea rand trebuie predata “istoria Republicii Moldova” – iar pentru asa ceva nu este nevoie de un manual, Republica Moldova exista ca stat doar de 18 ani asa ca nu este mare lucru de predat din punct de vedere istoric. Insa daca Marian Lupu are in vedere o istorie mai indelungata atunci vom avea parte in Basarabia din nou de “istoria Moldovei” inventata in perioada stalinista… Ceea ce ridica intrebari cu privire la adevarata orientare a lui Marian Lupu si a Partidului Democrat din care face parte (condus de Dumitru Diacov, fost corespondent al agentiei de presa sovietice ITAR TASS la Bucuresti in decembrie 1989…) Pozitia lui Marian Lupu este contrara celei a premierului Vladimir Filat care a anuntat la 4 actombrie ca va inlocui cursul de istorie integrata: “Urmeaza sa aducem la normalitate si acest aspect in educatia copiilor nostri. Vom invata istoria noastra – cea a romanilor, asa cum este si firesc”. Insa pozitia lui Marian Lupu este extrem de apropiata de cea a fostilor sai colegi, comunistii. Deputatul comunist Grigore Petrenco spunea “Traim in Republica Moldova si trebuie sa studiem istoria noastra. Din cate cunosc nici in Romania nu se studiaza istoria romanilor. Trebuie sa fim cat se poate de corecti, iar istoria nu trebuie sa devina un obiect de propaganda politica a cuiva. In scoli trebuie sa fie continuata predarea cursului de istorie integrata, deoarece acest curs a fost sustinut si de expertii Consiliului Europei”.
Ce inseamna “istoria Moldovei”
“Istoria Moldovei” asa cum a fost conceputa de comunisti constituie baza teoretica pentru o ideologie cominternista de la inceputurile URSS. In esenta “moldovenistii” sustin urmatoarele teze: a. Existenta unui “popor moldovenesc” separat de poporul roman, atat in ceea ce priveste limba vorbita cat si in ceea ce priveste trasaturile etnice. In acest sens sunt speculate orice fel de “dovezi istorice”, sursele sunt citate trunchiat, cele care contrazic aceasta teza sunt trecute cu vedere. Pe scurt: se folosesc orice metode de fals stiintific. b. Unirea din 1859 s-a facut impotriva vointei “poporului moldovenesc”. Aici este speculata opozitia unor agenti ai Rusiei tariste de la Iasi care nu au dorit unirea celor doua tari romanesti. (in general “moldovenestii” evita acest subiect deoarece unirea din 1859 inseamna disparitia statelor Moldova si Valahia din punctul de vedere al dreptului international si aparitia unui nou stat Principatele Romane, redenumit Romania ulterior). c. Unirea din 1918 a fost o “ocupare militara” de catre Romania a Republicii Democratice Moldovenesti, impotriva vointei “poporului moldovenesc” (pe cale de consecinta ocupatiile sovietice din 1940 si cea din 1944 sunt considerate “eliberari”). d. Ocupatia ruseasca din 1812 a reprezentat o eliberare a statului medieval Moldova de catre Imperiul Tarist de sub jugul turcesc. Statul medieval Moldova a continuat astfel sa existe in componenta Imperiului Tarist (fiind ocupat in repetate randuri de “romani” in 1918, eliberat, iar ocupat si iar eliberat). Istoricii “moldovenesti” trec sub tacere faptul ca regiunea dintre Prut si Nistru nu a avut nici un fel de atribute de suveranitate conform dreptului international (guvernare, moneda si armata proprii) si nu s-a manifestat sub nici o forma ca un stat fiind o simpla provincie a Imperiului Tarist. In calitate de “purtator al facliei statalitatii moldovenesti” Chisinaul poate astfel pretinde sa “elibereze” Moldova dintre Carpati si Prut de sub “jugul romanesc”. De altfel, anii guvernarii Voronin au marcat cateva de incercari de acest gen prin infiintarea unei “Asociatii a Moldovenilor din Romania” promotoare a limbii si identitatii moldovenesti. S-au gasit pe la Iasi cozi de topor …
Lupu si “istoria Moldovei”
Semnalul transmis de Marian Lupu este unul cat se poate de clar: la Chisinau nu a avut loc nici un fel de “revolutie” – doar o schimbare de garda: rusofilul KGB-ist Voronin va fi inlocuit cu rusofilul Marian Lupu – mai spalat si mai uscat. Combaterea tezelor moldovenismului ramane o datorie a istoricilor – insa nu trebuie sa patrunda in scoli, adevarul istoric trebuie sa ramana departe de popor. Interesanta este si pozitia lui comunistului Petrencu “nici in Romania nu se preda istoria romanilor”. Asta asa este – iar pentru aceasta trebuie sa multumim celor care administreaza invatamantul de la Bucuresti si care isi bat joc de tineri. Nici nu este de mirare ca Mihai Ghimpu, presedintele Parlamentului de la Chisinau, s-a declarat convins la postul de radio RFI ca deputatii comunisti il vor sprijini pe Marian Lupu pentru postul de presedinte. Lupu si-a schimbat doar parul, nu si naravul “moldovenesc”…
Dupa cum anuntam aici in urma cu patru luni – DE CE NU MERGE BASESCU LA RECEPTIA AMBASADEI SUA. Vicepresedintele Biden l-a trimis pe Gitenstein in Romania ca sa il instaleze pe Geoana presedinte – Joe Biden si-a anuntat venirea in Romania la sfarsitul lunii (perioada 20-24 octombrie). Pentru ca lui Basescu i s-a refuzat vizita la Casa Alba dupa care nici macar nu a mai participat la Summitul ONU de la New York, unde au venit toti greii lumii (pentru ca nu au fost stabilite intalniri la nivel inalt – esec MAE-SIE), generalii lui se dau acum peste cap ca sa-i organizeze presedintelui intalniri pe masura, cu fratele Sarkozy si mama vitrega Merkel dar si mai spre Est, cu tatuka Putin sau “ala micu'”, Medvedev. Nu m-ar mira sa-l vad “invitat special” la summitul CSI de la Chisinau, de pe 8-9 octombrie sau cine stie ce alta traznaie… Dar Rusia are aceleasi probleme cu Romania: Opt motive ale nemultumirii Rusiei si fata de Romania, enuntate de un analist din MAE de la Moscova. Asa ca generalii lui Basescu trebuie sa sara cu ceva, la schimb. Cu ce, oare?
Domnului Mihai Pilsu, Director General, Administrator Unic
Domnului Liviu Luca, Presedinte FSLI Petrom
Domnului Sorin Ovidiu Vintu, Mogul
Notificare Publica
Stimati Domni,
Subsemnatul Victor Roncea, angajat al SC ZIUA SRL cu functia de Senior Editor, conform Contractului individual de munca inregistrat la ITM Bucuresti, membru al Sindicatului Jurnalistilor Profesionisti, afiliat la Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind, membru al Federatiei Internationale a Jurnalistilor si al Federatiei Europene a Jurnalistilor, membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti, presedinte de onoare al Asociatiei Civic Media, membru fondator al Organizatiei de Media a Sud Estului Europei, al Conventiei Organizatiilor de Media, al Centrului Rezistentei Anticomuniste si al mai multor Coalitii cetatenesti, membru de onoare al Societatii Culturale „Tinutul Herta” si al Asociatiei 15 Noiembrie 1987 – Brasov, s.a, recompensat pentru activitati publicistice cu Premiul „Virgil Tatomir” al Uniunii Juristilor din Romania, 2004; Premiul Special al Presei la Gala Societatii Civile pentru Campania „Solidaritate pentru Delta”, 2004; Premiul „Editorialistul anului 2005” al Clubului Roman de Presa, 2006; Diploma de Onoare si medalia de merit pentru promovarea deontologiei profesionale din partea UJR, 2006; Premiul “Vocea Basarabiei”, 2007, Premiul Uniunii Jurnalistilor Profesionisti pentru carte de presa – volumele “Eroi pentru Romania”, 2008; Diploma de Onoare a Institutului National pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane, 2008, Premiul pentru jurnalism al Academiei si al Fundatiei “Mihai Eminescu”, 2007 si 2008; Medalia Dimitrie Cantemir a Fundatiei Culturale Magazin Istoric, 2008; etc, samd, cu o activitate civica si o vechime in presa de 19 ani,
Va notific urmatoarele:
In data de 14 iulie 2009 am fost sanctionat cu un asa-numit “ULTIM avertisment scris”, despre care am luat la cunostinta cu mentiunea mea notata ca “NU sunt de acord”, deoarece contine acuze neintemeiate. Contextul “Avertismentului” a aparut in conditiile cenzurarii brutale a unui interviu realizat de subsemnatul cu jurnalistul si scriitorul Ion Cristoiu, dupa ce acesta fusese plasat sub un soi de embargo mediatic, observat de mai multi comentatori de presa, printre care si Stelian Tanase chiar la Realitatea TV. Interviul a fost acceptat initial si publicat pe site-ul ziarului ZIUA la data de 10 iulie a.c. dar obliterat in aceeasi zi, dupa numai cateva ore de la postarea acestuia. “Avertismentul” ultimativ emis de fostul meu coleg de breasla, acum Director General al ZIUA, Mihai Pilsu, a fost intocmit fara respectarea prevederilor legale, motiv pentru care am fost nevoit sa contest aceasta decizie, asa cum o cere legea si cum prevad normele de dreptul muncii, Contestatia fiind admisa in instanta de judecata conform Dosarului TB Nr 33603/3/2009.
In data de 24 septembrie 2009, Directorul General al ZIUA, Mihai Pilsu (foto stanga), m-a chemat la el in birou si mi-a comunicat ca este nemultumit de faptul ca am apelat la Justitie, desi contestatia a fost formulata in respectul legii si cu toate ca numitul ar putea fi considerat un fel de elev de-al cenzuratului maestru Ion Cristoiu (foto dreapta). In consecinta, mi s-a cerut sa-mi dau demisia “pentru ca altfel, oricum, voi fi dat afara, cu orice mijloace” – fapt pe care l-am considerat ilegal si, bineinteles, inacceptabil, mai ales ca la intrebarea daca din punct de vedere profesional are ceva sa-mi reproseze acesta a admis ca nu. Pretextul oficial al deciziei sale a fost doar faptul ca am contestat avertismentul scris si cenzurarea interviului cu Ion Cristoiu in care acesta afirma printre altele, metaforic, ca Realitatea TV este “o colivie aurita”, unul dintre motivele care ar fi starnit mai abitir actul de cenzura.
Pe langa pretextul oferit de acesta, o alta posibila motivatie a atitudinii sale ar putea fi faptul ca, in aceeasi zi, inaintasem o Plangere Penala pe adresa lui Doru Buscu, director editorial al revistei “Academia Catavencu”, pentru profanarea statuilor de la Universitate in cadrul unei campanii de prost gust – sanctionata de Brigada de Ordine Publica a Politiei Capitalei pentru ca incalca flagrant Legea Monumentelor -, fapt adus de asemenea in discutie.
In opinia mea, o eventuala influentare a Directorului General Mihai Pilsu din afara si din motive exterioare chestiunilor strict profesionale, nu face cinste nici uneia dintre institutiile de presa invocate, sau altor factori externi, oricare ar fi ei, mai ales in contextul in care amploaiati ai publicatiei “Academia Catavencu” sunt cercetati penal pentru lovituri si ultraj la adresa subsemnatului si a altor ziaristi. Angajatii mardeiasi ai lui Buscu, carora li se intocmesc in aceste zile dosare penale, au maculat intr-un mod incalificabil si fara precedent notiunea de presa in Romania si onorabilitatea Trustului Realitatea-Catavencu, fapt ce il voi prezenta spre judecata si Clubului Roman de Presa.
Dupa aceasta intrevedere mi s-a dat termen de gandire pana a doua zi, pentru a-mi da demisia. Deoarece am refuzat, mi s-a comunicat ca luni, 28 septembrie, sa imi ridic actele de demitere si sa predau automobilul, lap-top-ul, telefonul, reportofonul si alte obiecte din dotare. In ciuda acestor afirmatii amenintatoare, in loc de a fi demis conform cuvantului asumat ferm de catre Directorul General am inteles ca, de fapt, printr-o asa zisa “Decizie unilaterala” mi-a fost reziliat Contractul de Drepturi de Autor, ceea ce reprezinta circa 90% la suta din veniturile de la SC ZIUA SRL si printr-o alta Decizie mi-a fost retrasa calitatea de publicist-comentator si mi-a fost inventata una de “conspectator”, cu salariul minim pe economie de pe Cartea de Munca. Nu am luat cunostinta in scris de aceste Decizii, pana la aceasta ora, drept pentru care va informez public sa-mi fie remise la adresa aleasa, Casa de avocatura Mihai Rapcea.
In data de miercuri, 30 septembrie, hartuirea mea la locul de munca a continuat prin cererea imperioasa de a preda toate mijloacele tehnice, calculatorul, telefonul mobil luat cu tot cu numarul personal (ulterior blocat abuziv), etc si mutarea intr-un birou necorespunzator, in batjocura, fara nici o dotare tehnica, situat intr-un spatiu care nu indeplineste conditiile si standardele unui mediu sanatos si nici nu intruneste normele de protectia muncii, fapte care contravin prevederilor din Contractul Colectiv de Munca unic la nivel de ramura mass-media si Acordului muncii pe care ziarul ZIUA se lauda public – pe vremea lui Sorin Rosca Stanescu – ca l-a acceptat primul din mass media romanesti.
In aceeasi zi mi s-a pus in vedere sa imi ridic si toate bunurile din biroul de Senior Editor fiind informat ca am interdictie de a intra in redactia ZIUA, in ciuda “marinimoasei” oferte precedente prin care mi se “oferea” un birou intr-un spatiu necorespunzator si a faptului ca, potrivit Legii, sunt si acum angajat al societatii care inca mai publica ziarul ZIUA. Contradictia dintre faptele si spusele Directorului General este socanta.
Avand in vedere aceste fapte precum si dorinta mea de a solutiona acest caz pe cale amiabila, va solicit urmatoarele:
– Anularea imediata a pretinsului “ULTIM avertisment scris” la adresa subsemnatului.
– Publicarea interviului cu Ion Cristoiu despre Traian Basescu si mogulii de presa, cenzurat de redactorul sef de la Editia Online, Margarita Geica, cat si a ultimului material remis redactorului sef, Roland Catalin Pena, interviul cu gen (r) brig. Aurel Rogojan despre transformarile principalului serviciu de informatii roman, de la Securitate la SRI, si de la Virgil Magureanu la Radu Timofte.
– Trecerea sumelor prevazute in Contractul de Drepturi de Autor in Cartea de Munca, intrucat cele doua contracte prevad acelasi obiect de activitate si, potrivit legislatiei in vigoare, Contractul de Drepturi de Autor poate fi lovit de nulitate absoluta, atat in cazul meu cat si in cazul tuturor ziaristilor de la ziarul ZIUA siliti sa accepte acest artificiu in dispretul legii;
– Acordarea tuturor drepturilor banesti, pentru ultimii trei ani de activitate, prevazute in Contractul Colectiv de Munca unic pe ramura mass-media, contract care se aplica, conform Legii nr 130/1996 si angajatilor SC ZIUA SRL.
– Scuze publice, tiparite in ziarul ZIUA, pentru daunele morale produse de actele ilegale ale Directorului General, inclusiv eliminarea abuziva a subsemnatului din caseta redactionala, in contextul in care nici aceasta Decizie nu intruneste normele legale si survine pe fondul unui litigiu de munca agravat.
In cazul in care conducerea SC ZIUA SRL nu raspunde in termen de cinci zile calendaristice de la aceasta notificare, ma vad nevoit sa apelez la organizatiile sindicale interne si internationale la care sunt afiliat, la forurile politice si neguvernamentale europene care monitorizeaza libertatea presei si de expresie in statele Uniunii Europene, precum si la instanta de judecata, pentru eventuale despagubiri morale.
Amintesc conducerii ZIUA ca pe perioada solutionarii Contestatiei, conform Codului Muncii, masurile aberante de hartuire prin sanctionare nu isi produc efectele. In cazul in care SC ZIUA SRL va ignora Legea, la finalul procesului va fi obligata sa plateasca din urma toate salariile aferente lunilor trecute. Subliniez ca acest caz a devenit deja de notorietate publica, intrand atat in atentia presedintelui MediaSind, Cristian Godinac, care s-a autosesizat, cat si a senatorului si avocatului Iulian Urban, vicepresedintele Comisiei Juridice din Senatul Romaniei.
Rog conducerea fondatoare a ceea ce odata a fost un ziar care lupta pentru adevar si dreptate, sa ia nota cu responsabilitate ca astfel de atitudini, care se adauga unor alte cazuri similare de jurnalisti profesionisti persecutati – cum ar fi Catalin Cocos si altii vs Adevarul Holding, Marius Draghici vs Ringier, Florin Budescu vs Ziare.com, Dan Badea vs Gardianul, s.a. -, nu fac decat sa infunde Romania inapoi in trecutul totalitarist-comunist impotriva caruia ZIUA s-a afirmat de la infiintare si pana mai ieri, inclusiv cu aportul major al subsemnatului.
Cu aceeasi consideratie,
Victor Roncea
Jurnalist
06.10.2009
Foto: Ziua Cargo (st) si Arhiva Victor Roncea (dr)
Anul acesta am participat, dupa slabele mele puteri, la o campanie extraordinara: avertizarea romanilor asupra pierderii unor drepturi prin instituirea controlului total. Fara a fi intrebati daca vor sa nu, romanilor li s-au bagat automat in acte un dispozitiv electronic prin care li se va putea monitoriza fiecare miscare, cand va fi cazul, asta basca, peste legea de urmarire a tuturor operatiunilor electronice, telefoane, fax, mail, web. La indemnul Parintelui Iustin s-au strans, in doar sase luni, pentru ca poporul sa fie, si el, intrebat, 1.000.000 de semnaturi pe adresa Presedintiei, a lui Traian Basescu. Am vazut si am transportat pentru prima oara in viata vointa a 1.000.000 de romani. Ma indoiesc profund ce vreun partid din aceast tara poate strange un milion de semnaturi. Mi-a aduc aminte de o televiziune, parca Realitatea TV, care in urma unei campanii de sute de mii de euro desfasurata la nivel national, cu mediatizare pe masura, a reusit sa stranga vreo 100.000 de semnaturi pe care le-a dus cu mare tam-tam la Bruxelles. Ceea ce stransesem eu si colegul meu, George Damian, pentru Campania Salvati Delta a Civic Media (nu aia copiata dupa a noastra de Cutuvencu), in doi-trei si fara nici o resursa financiara. Diferenta de IQ. Acum aveam sub ochi 1.000.000 de semnaturi, o cifra care ar trebui sa dea peste cap orice om normal, orice politician, daramite pe seful statului. Desigur, nu e vorba de euro sau dolari, ci de oameni. 1.000.000 de romani ii cer ceva. Sa-i ascult, nu? Credeti ca s-a intamplat asta? Pentru tot felul de recalcitranti figuranti si-a facut timp. Pentru 1.000.000 de credinciosi, nu. Sa zicem ca poate n-a aflat. Atunci, cei care au semnat in campania Parintelui Iustin au de ce sa-i scrie acum: sa-i spuna, sa-i aminteasa si reaminteasca, lui si consilierilor de pripas. Nu-i bai, ne-a preluat ideea cu Referendum in acelasi timp cu alegerile, in interesul lui electoral. Atunci sa o extinda. Semnaturile au fost duse la presedintele Romaniei si a fost inregistrata cererea de REFERENDUM. Orice alta varianta ar fi fost aleasa, tot de decizia presedintelui am fi depins. Presedintelui ii revine responsabilitatea de a organiza REFERENDUM-ul prin care poporul roman sa decida daca noile documente trebuie sa contina sau nu cip-uri. Presedintele trebuie sa cunoasca aceasta problema reala a unui numar foarte mare romani. Pe langa semnaturile stranse pana acum, adesati-i presedintelui personal mesajele dvs, fie prin scrisori, fie prin email. Adresa presedintelui: Palatul Cotroceni, Bulevardul Geniului nr. 1-3, Sector 6 – Bucuresti – Romania, Cod postal 060116 Email: [email protected]
Pentru cine nu a urmarit campania pentru prezidentialele americane, amintesc ca, tam-nesam, in timpul unei bai de multime electorale din Ohio, Obama a fost abordat de un instalator, devenit ulterior faimosul “Joe the Plumber”, folosit intens in campanie de McCain, pentru a edifica omul simplu – “hard-working” – american. Consilierii lui Basescu l-au gasit pe Joe the Plumber in persoana lui Doru Untila, lansatorul “intamplator” al presedintelui, omul simplu din popor. Daca nu ma insel, veti mai auzi de acum incolo de “Doru Untila – electricianul” sau “Doru Untila – capsunarul” sau “Doru Untila – zidarul”, in functie de interesele propagandistice ale consilierilor americani/evrei ai domnului presedinte. Desigur, o sa apara la momentul potrivit si “Doru Untila – intelectualul”… Partea proasta in acest scenariu este ca Joe-Untila nu l-a ajutat prea mult in alegeri, pana la urma, pe conservatorul McCain-Basescu. Manipularea (subliminala) numarul 2 – care va fi sigur folosita de acum incolo – este imaginea lui Basescu in mana cu icoana Sfantului Nicolae (darul de la Sannicolau Mare) in conditiile in care turul II al alegrilor are loc pe 6 decembrie, ziua Sfantului Nicolae! “Pronie cereasca”, ce mai! Suntem doar tara de ortodocsi, nu?! Urmariti filmarile si regiile de mai jos.
Traian Basescu a anuntat ca va candida pentru un nou mandat de presedinte. Anuntul a fost facut la o petrecere campeneasca, exact dupa cum am prevazut in urma cu doua saptamani, la o emisiune tv (desi eu ma asteptam la ceva de genul Campiei de la Blaj). Locul ales de Basescu a fost Sannicolau Mare, in judetul Timis, transmite Ziare.com. Surpriza a picat brusc si in mijlocul jurnalistilor care il isotesc pe seful statului in vizita in judetul Timis, dar si in randul oamenilor in mijlocul carora se afla presedintele. “Nu doream sa anunt astfel candidatura, dar voi candida”, a spus Traian Basescu, potrivit corespondentului Antena 3. “Aici, la Sannicolau, va doresc o dupa-amiaza placuta si voi reveni la Sannicolau Mare pentru ca de acum Sannicolau Mare pentru mine a devenit un loc important, locul in care presedintele in functie anunta ca va mai candida pentru un mandat”, a spus Basescu, citat de NewsIn. Seful statului a afirmat ca a facut anuntul la targul de produse traditionale din Sannicolaul Mare pentru ca a fost emotionat de numarul mare de oameni care ii cereau acest lucru. Anuntul vine la mai putin de 24 de ore dupa ce liderul social-democrat Mircea Geoana, principalul contracandidat s-a lansat in cursa pentru prezidentiale, transmite Ziare.com. Dupa ce toate personajele politice previzibile si-au dat drumul pe toboganul candidaturii la prezidentiale a mai ramas unul singur important: Sorin Oprescu. Foto: ZF
October 11th, 2009 
VR 
Epoleţii lui Oprescu
Posted in Uncategorized 
Tags: 
