Victor Roncea Blog

Adrian Paunescu

Exemplar biologic rarisim prin vigoare si neodihna. Energic, dar nu energumen. Frenetic, dar nu agitat. Greu de inchipuit cand putea sa faca atatea. Un angrenaj care producea tot timpul ceva, si nu orice, pentru ca totul era de luat in seama, nu neaparat si de acceptat.

Poet fabulous. Gandea poetic si pragmatic, mereu metaforic, dar mereu lucid. Tot ce vorbea, tot ce scria, era altceva decat exprimare comuna. Mereu inspirat, original, scanteietor, logodnic statornic al genialitatii. Cata vreme se va citi poezie, Adrian Paunescu va fi mereu citit.

Patriot adevarat. Teatralismul sau era autenticitate, patosul – sinceritate. Putina lumea a putut sa cucereasca multimile, mai ales tineretul, asemenea lui, prin indemn la dragoste de tara.

Prezenta publica devastatoare. De aici, perceptia atat de controversata a contemporanilor si, in primul rand, a celor din apropierea lui. M-am tinut, de aceea, tot timpul la distanta de fiinta pamanteana Adrian Paunescu, in afara de o singura data, cand am facut un reportaj despre Cenaclul Flacara pentru agentia France Presse. Am discutat atunci, timp de cateva ore. Nu ne-am gasit afinitati, ne-am purtat si comportat ca doi roboti corecti. Se respecta prea mult pe el insusi pentru a nu fi, atunci cand se cuvenea, corect.

De fapt, a fost mereu un om corect. Corect, in primul rand, fata de el insusi.

Corneliu Vlad

Vezi si: Horia Tabacu in Q Magazine: Grevă generală în cinstea lui Adrian Păunescu

Post scriptum: Asemenea domnului Vlad nici eu nu am putut sa inteleg afinitatile lui Paunescu, de exemplu, pentru doi kaghebistizati notorii ca Mircea Dinescu si Ion Iliescu (de care se legase de prin ’68 si in fata caruia chiar m-a aparat public, intr-o emisiune unde Iliescu ma catalogase – bine, de altfel – drept “un taliban visceral anticomunist” 🙂 ). Unii spun ca, fiind cunoscut caracterul de hiena al lui Dinescu (vezi cazul Marino), Paunescu incerca sa-si cumpere linistea posteritatii. Dumnezeu stie! Dar, in mod sigur, acolo unde ne-am regasit a fost in dragostea lui sincera fata de Basarabia, locul sau de obarsie si, unde, dupa 1989, si-a descoperit si mormantul mamei sale, nu fara a avea un soc identitar. Ceea ce nu l-a impiedicat sa fie un mare poet roman, in-cantat si de un mare suflet romanesc, ca cel al lui Grigore Lese.

Dumnezeu sa-l ierte!

UPDATE: Marturia lui Octavian Mihaescu:

Stimate dle Roncea;

am cugetat indelung daca trebuie sa deschid si io gura cu aceasta ocazie, dat fiind ca dvs promovati si valorile crestine cred ca merita spune pe blogul dvs “patania”

Se vorbeste mult in aceste zile despre A.P, in aceasta hemoragie de vorbe nu cred ca un fenomen important va fi fost înteles cum se cuvine, cât despre mentionat… nici vorba sa fie. De acesta vreau o cupa, pentru ca l-am trait.

Am sa incep cu Adrian Paunescu, partea pozitiva.

In prima faza am redescoperit datorita lui A.P nu doar forta si necesitatea poeziei pentru suflet ci mai ales puterea cuvântului, a frumosului, care in aceei ani ajunsese complect compromisa. Nu mai vorbesc de atasamentul fata de România si el aflat intr-o faza critica , respectiv patriotismul, ca de el este vorba. Am fost, ajuns, un cencalist inrait, ulterior am si lucrat in domeniul (UTC), Stelian Tanase imi fusese regizor in prima faza, in ce-a de-a doua (angajat al UTC-ului), imi era un fel de sef, pe scara ierarhica. In comparatie cu dvs si multi alti, eu am o parere foarte buna fata de Tanase (Stelica),, dar nu despre el este vorba ci despre Paunescu. Pe linie a CC UTC nu odata am participat la organizarea Cenaclului Flacara in Bucuresti, ultimul la care am luat parte a fost pe fostul Stadion Republici (dupa care a fost demolat). Nu mai vorbesc de faptul ca am fost si ramas un intim apropiat la Formatiei IRIS, Cristi Minculescu, inca din perioada de nastere a lor, cu care am fff multe amintiri de suflet. Asadar; din aceasta perspectiva am ceva “istorie” la activ pentru a fi oarecum in drept spune si eu pasul cu aceasta ocazie.

Spuneam ca ma fascinase Paunescu, ma ajutase redescoperi cuvântul, poezia, patriotismul in acea mare de distrugere sistematica a foretei cuvântului, a patriotismului, a tot ce este frumos, al valorilor perene. Am cunoscut multi cenaclisti (fantizati), chiar de curând am revazut la TV, o imagine cu niste fete (acea vreme), din Orasul Roman, ce declara ca Cenaclu Flacara este totul, ca nu concepe disparitia, , deci, un IDOL in toata regula! Aspect pe care doresc retine pentru ceea ce vreau spune mai departe.

In 1985, cu ocazia interziceri Cenaclului Flacara, treceri sub obroc a lui Paunescu, am avut un sentiment contradictoriu, regretam dar si aveam in sufeltul meu convingerea ca ce avea sa vie va fi mai important, si, asa a fost;

Se stie ca A.P a fost coleg cu Poetul Ioan Alexandru, au avut si camera comuna in caminul studentesc (daca nu am insel), si, dupa câte stiu; prin 83-84, A.P il presa pe Ioan Alexandru sa traga teste patriotic-ceausiste, iar I.A luând-o cu sfinti (celebrele sale imnuri), nu a dat curs insitentei lui A.P, care cauta abate pe Ioan Alexandru de la misiunea ce avea implini.

Azi, când analizez acele zile, când le revad si datorita multor imagini ce sunt date pe TV, mai ales ca cu A.P am avut “obligatia alimenta spiritual” si datorita vârstei ce nu-a prins manifestând alte somitati , mai corect ar fi sa spunem, datorita furioasei cenzuri, al sistemului care ni-l “dadea” pâna si pe Paunescu, care ajunsese o supoapa de forta, atât pentru noi cât si regim. Nu, nu ma mira ca si azi sunt fff multi care-l apreciaza atât de mult strict doar din perspectiva cenaclului Flacara, nu si-al scriitorului, jurnalistului, omului de cultura, care este o alta fateta in care fie ca vrem ori nu, straluceste si va straluci in Istoria Literaturi Române. Dar, azi imi dau seama (i-am spus-o personal), ca caderea lui din 1985 era stringent necesara, el isi facuse treaba pâna-n in acel an, ce urma nu mai tinea de Paunescu. Dealtfel daca vom fi atenti in istoria sa de dupa 1985 si pâna azi, A.P nu va mai fi niciodata aceiasi forta, nici ca jurnalist, nici ca cenaclist si as zice nici ca poet, desi a ramas inca o forta poetica pâna in ultima clipa, nu va mai fi acelasi ca inainte de 85.

Incepând cu 1984-85, exact când incepe caderea lui Paunescu , locul îl ia Poetul Ioan Alexandru, cel putin in viata mea, asa cum cred ca se stie eu fiind si membru al grupului Ioan Alexandru inca din acea vreme. Numai ca Ioan Alexandru avea sa atraga si el multime la conferintele sale, la seminarile din mansarda Univ-Buc, de unde si numele care ni-sa dat ulterior (grupului I.A). Ioan Alexandru s-a ridicat (plan spiritual), vertiginos, I.A ne va duce pe multi la Hristos, dar terenul pare-se ca a fost pregatit de A.P… din pacate, mai putini sunt ceei care l-au redescoperit pe Hristos decât cei departati de Hristos ramasi in textele si muzica lui Paunescu. Sunt multi cenaclisti (flacara) care l-au regasit pe Hristos asemeni mie, datorita redescoperiri cuvântului pe care A.P la reânvitat in acea perioada sinistra pentru cuvânt, pentru poezie, dar, mai exista numerosi fosti cenaclisti ramasi doar la varianta Paunescu, sabie cu douo taisuri, otravitoare, una vindecatoare, cealata datatoare de santate.

Mai mult nu vreau spune despre Adrian Paunescu, nu voi critica-analiza partea negativa pe care dusmani o excerbeaza, ma refer la lingusire, la consolidarea ceausimului, la partea malefica destul de vizibila pe care a jucat-o. Am dezaprobat scuiparea lui din Dec 89, nu am înteles cine a facut acesta ordinarie, cum nici nu am aprobat diabolizarea lui excesvia dupa 89, dar, NU am uitat.omis partea demonica din el care a jucat si-un rol devastator si inca va mai juca daca nu se despart apele.

Sper sa va fie de folos marturia mea atât dvs cât si cititorilor.

A.P, mai putea trai… cred ca dupa garnitura Ioan Alex, Vieru, garnitura A.P. ceea mai docila sistemelor (a fost si ramas pâna la moarte), trebuia sa dispara, NU, nu masoni ci diavoli, duhurile nevazute impotriva carora trebuie lupta au decis… A.P a slujit aceste duhuri, si-a luat patlamaua de la ele (sunt câteva simboluri pe care nu le dezvolt), dar asta-i alta daravea…

Multumesc lui Dumnezeu ca am scapat din cursa duhurilor care l-au bântuit pe A.P. si am ajuns in cel al Sfântului Duh care-l calauzea pe Ioan Alexandru.

Octavian Mihaescu

Grigore Lese la ziua lui Adrian Paunescu. Video: Victor Roncea

Vezi si Adrian Paunescu a murit. Tismaneanu poate fi fericit. Razvan Boanchis: “Eu am fost porc!”. Condoleantele presedintelui. VIDEO cu poetul la aniversarea a 65 de ani si o replica data Deutsche Welle. Grigore Lese: “Sus, Romane, Sus!”