Aiudul a fost cu-adevărat temniţa neamului românesc. Aproape toţi intelectualii români de vârf şi-au pierdut viaţa acolo. În primul rând, pentru că Aiudul a fost considerată puşcăria legionarilor. În 1948 a fost foamete. Erau patru ţigani, cu un car cu bivoli, care tăiau urzicile, le malaxau, aduceau un sac de mălai, un sac de făină de soia şi făceau mâncare pentru 3500-4000 de oameni. Asta pentru două zile! O altă crimă pe care a făcut-o regimul comunist a fost cu generalii care au condus Armata Română şi au murit la Aiud. Criminalii de război, cum i-au numit comuniştii. Practic erau ca nişte schelete. Asta a făcut regimul comunist. Şi poate e prea puţin acest lucru, pentru că, dacă am suferit cei care am fost în puşcărie, sunt sigur că au suferit şi cei de afară. Poate chiar mai mult! La Aiud a fost închisă toată elita neamului românesc. Domnule, de unde or fi adus călăii ăia de gardieni, ce lapte or fi supt la mamele lor? Nişte criminali ordinari. Deşi erau poate special înrăiţi, pentru că dimineaţa când veneau la serviciu, îi dezbrăcau la pielea goală să vadă dacă n-au scrisori pe care să le aducă deţinuţilor.
– Cum a fost regimul din închisoarea Aiud? – Ca să-ţi spun chinurile de la Aiud trebuie să pornim de la izolări. Să dormi pe ciment, iarna, vă daţi seama! În 1957 eram în celulă cu un preot, Părintele Iov din judeţul Arad, şi cu un contabil din Vrancea. Ne-au prins gardienii la rugăciune. Şi ne-au făcut raport în urma căruia am fost pedepsiţi cu 10 zile de izolare. Şi acolo, ce se întâmpla? În ajunul Sărbătorilor, te băgau la izolare. Pe cei mai recalcitranţi. Îmi aduc aminte că atunci am fost băgaţi la izolare vreo 60 de inşi. Şi au venit doi procurori să viziteze celulele unde eram izolaţi. Eu am raportat condiţiile în care stăteam. Ei mi-au răspuns că pereţii sunt curaţi şi că avem calorifere. De parcă ar fi funcţionat vreodată… În timpul ăsta au murit doi din cei băgaţi la izolare. În ziua a opta. Atunci ne-au dus la celulele noastre. N-am să uit cuvintele Părintelui Iov, care s-a aşezat în genunchi lângă patul lui şi a spus: „Mulţumescu-Ţi, Ţie, Doamne, că am suferit puţin pentru tine!”. În 19 ani şi şapte luni cât am stat în închisoarea Aiud n-am ştiut nici de mama, nici de tata, nici de scrisoare, nici de vorbitor, nici de cămaşă, nici de izmană, nimic. Am lucrat zi-lumină şi am primit o pastă de dinţi şi-o batistă. La Piteşti, casierul şi contabilul de acolo mi-au spus cât am câştigat lucrând în mină: 45 de bani.
– Ce personalităţi aţi cunoscut la Aiud? – Cam pe toţi pe care îi ştiţi şi dumneavoastră, eu i-am cunoscut acolo.
– L-aţi cunoscut pe Traian Trifan? – Cum să nu. Trifan era în închisoare din 1941. L-am cunoscut şi pe Părintele Arsenie Papacioc, şi pe mulţi alţii.
– Care a fost crezul pentru care aţi luptat şi suferit, Părinte? – Dragostea de neam, ţară şi Dumnezeu. Singurul om politic pe care l-a avut România şi a vrut să facă ceva în cadrul neamului, fără să împrumute nimic din Apus sau Răsărit, a fost Corneliu Zelea Codreanu. În afară de el am mai avut un singur om politic: Ion I.C. Brătianu. Restul n-au nimic comun nici cu Dumnezeu, nici cu neamul.
– Vi se pare moral să se ridice ceva la Aiud fără avizul foştilor deţinuţi politic? – Acolo sunt osemintele celor care au fost în puşcărie. Monumentul de la Aiud este al foştilor deţinuţi politic. Episcopul poate face ce vrea, dar osuarul a fost sfinţit de IPS Bartolomeu Anania. La sfinţirea mesei din Sfântul Altar am participat şi eu. Fosta mea soţie este maică la Aiud.
– Ce se întâmplă cu plănuita mănăstire si biserica de la Aiud? – Sunt două planuri. Unul din ele este dirijat de un om protejat al masoneriei, Dan Picu… Dan Puric. P.S. Andrei al Alba-Iuliei e de acord cu planul lui Puric. Părintele Augustin, de la Schitul de-acolo, a protestat putin dar acum totul a rămas baltă (Părintele Justin nu a fost de acord cu acest proiect). Eu cred că Părintele Justin ar face biserica. Ce vedeţi aici, la Petru Vodă, e făcut de el. Dacă nu e făcut cu mâna lui, atunci cu banul văduvei pe care l-a primit de la credincioşi. In plus fata de asta aici isi da si pensia lui. Cam asta este cu Aiudul…
Astazi in tara noastra romaneasca singurul care poate sa rezolve problema e Dumnezeu. Mie mi-a fost frica in toata viata mea doar de doua persoane: de tatal meu si de Dumnezeu. Tata nu mai este. Ce pot sa-mi mai faca astia? Doar trupul sa-l ia ca sufletul nu au cum sa mi-l ia! E al lui Dumnezeu!
(Fragmente dintr-un interviu acordat de fostul detinut politic, Monahul Paulin – 22 de ani de inchisoare, dintre care 18 numai la Aiud – revistei Veghea, nr. 4, 2009)
Blasfemia de la Sighetnu trebuie sa se repete cu Aiudul Interviu cu dr Florin Matrescu, autorul lucrarii “Holocaustul rosu”
– Am înţeles că, într-o luare de cuvânt, aţi semnalat conducerii Academiei Civice absenţa unei cruci din sala de conferinţă a Memorialului Sighet. – Nu numai asta. Am semnalat scoaterea crucii din sala de conferinţă, unde a fost prezentă cel puţin 3-4 ani. În perioada de început se spunea Tatăl nostru sau Cu noi este Dumnezeu. Erau prin urmare nişte semne ale unei manifestări creştine. Cu timpul, au dispărut. În urma observării acestor lucruri, am luat cuvântul, sfătuindu-mă şi cu Bădia Ion Gavrilă Ogoranu, şi am spus adevărul. Numai masoneria putea fi deranjată de prezenţa numelor unor oameni de dreapta pe plăcile respective. Dar ăsta a fost trecutul României. Nu-l putem şterge. Unul din insideri mi-a dezvăluit un amănunt, care are relevanţă. Anume, că de două ori pe an, vine un rabin din New York, care vizitează întreg Memorialul Sighet şi decide ce rămâne şi ce se scoate din exponate. Este vorba de o atitudine de plecăciune faţă de oameni care încep să controleze ceea ce românii au crezut că va fi un loc de evocare a suferinţei neamului românesc. Am cerut amenajarea unei săli pentru martirii din Basarabia şi Bucovina. Nu s-a acceptat. Dacă la Sighet s-au petrecut lucruri necurate, trebuie spus că ele nu sunt iniţiative româneşti. Nu acuz de rele intenţii pe cei care au făcut Memorialul Sighet. S-au supus unor forţe internaţionaliste.
– Putem spune şi anticreştine? – Da, au apărut două cruci, în celular şi la intrare, care te duc cu gândul către organele genitale bărbăteşti şi femeieşti (vezi foto). O să spună că este o stilizare foarte modernistă. În asemenea loc crucea şi numai crucea îşi găsea locul. Orice transformare a crucii este un sacrilegiu. Este o încercare de călcare în picioare a tradiţiei noastre şi a învăţăturilor Sfintei Scripturi. Este o blasfemie! N-aş vrea ca Aiudul să fie un nou Sighet. Am fost la Mănăstirea Petru Vodă, unde am căpătat binecuvântarea Părintelui Justin, am vorbit puţin cu dânsul, printre altele şi de o controversă care agită mult cercurile intelectuale româneşti privind apartenenţa la masonerie a unei personalităţi cunoscute a vieţii culturale şi, printre altele, am aflat de lupta dârză care se dă între partida patriotică, naţionalistă, suferindă a deţinuţilor politic şi alte planuri, care probabil aparţin masoneriei, de a se face la Aiud ceva care nu prea are legătură cu faptele de sfinţenie care s-au întâmplat în această închisoare.
Tortionarii si urmasii lor
– Părintele Justin vorbeşte despre o confiscare a suferinţei de către torţionari sau urmaşii lor. – Eu n-am avut timp să detaliez acest aspect. L-am întrebat doar: „Părinte, acest grav zvon care circulă în societatea românească este o colportare, o defăimare, sau este un lucru real?”. Şi mi-a spus că este un lucru real.
– După părerea mea există o tendinţă de confiscare a acestei memorii a rezistenţei şi a luptei anticomuniste. Sighetul a devenit o închisoare corectă politic, la Aiud diversiunile se ţin lanţ, închisoare Piteşti a fost privatizată etc. Pe de altă parte, Tismăneanu, urmaş al unor ilegalişti bolşevici, a condus Comisia Prezidenţială Pentru Analiza Dictaturii Comuniste. Există o tendinţă de a controla acest proces al memoriei? – Ăsta e un adevăr axiomatic. Marii istorici, zişi ai comunismului, atât din România, cât şi din afara ţării, sunt ex-troţkişti, maoişti, comunişti, convertiţi, chipurile, dintr-odată, la democraţie. Mai mult decât atât, sunt printre puţinii care au acces la arhive. Prin urmare, unele din spusele lor conţin foarte mult adevăr şi amestecă adevărul cu interpretări eronate, tocmai pentru derutarea publicului. Preferam surse mai puţine, informaţii mai puţine, însă corecte, decât cărţi voluminoase în care sunt unele adevăruri istorice luate din arhive, malaxate de minţi perverse care lucrează la comandă.
– Ei sunt stalinişti ori urmaşi ai staliniştilor care vin astăzi şi ne vorbesc despre anticomunism, reducând răul numai la perioada Ceauşescu. – Bineînţeles. Sau evită cuvântul comunism şi folosesc cuvântul stalinism sau, ceea ce mi se pare foarte grav, niciodată nu şi-au privit retrospectiv anii de prozelitism comunist.
– Cazurile Tismăneanu şi Brucan sunt elocvente. – Aflăm de-abia acum că Brucan ar fi fost sigur agent KGB, după cum ne informează istoricul Alex Mihai Stoenescu. De ce Brucan era onorat de Mândruţă cu titlul de „dom’ profesor” şi cu titlul de „Mafalda al naţiunii”? Brucan, un om care n-avea nici măcar liceul!
Au dreptul să vorbească numai urmaşii celor care au instaurat comunismul
– Şi ar mai fi o întrebare: de ce un Ion Gavrilă Ogoranu, oameni ai rezistenţei anticomuniste, Paul Goma, şi alţii au fost lăsaţi în afară? Ei nu fac parte nici din conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, n-au făcut parte nici din Comisia Tismăneanu, nu fac parte din nicio instituţie care ar trebui să fie preocupată de aflarea adevărului despre regimul comunist. – Aţi pus punctul pe „i”. În toate ţările foste-comuniste, niciun om din rândul supravieţuitorilor nu a fost convocat pentru a-şi spune cuvântul privind trecutul istoric comunist. Singurii care au căpătat dreptul să vorbească sunt urmaşii celor care au instaurat comunismul, care au devenit mari analişti şi filosofi ai comunismului. Nu poate fi o întâmplare şi, într-adevăr, doi oameni nu puteau fi ocoliţi în stabilirea adevărului istoric despre regimul comunist din România: Ion Gavrilă Ogoranu şi Paul Goma. Mai ştim şi alţii. Nici măcar nu au fost consultaţi. Au fost pur şi simplu daţi la o parte.
– Se urmăreşte oare ca aceşti oameni să dispară fizic? – Exact. Probabil fie aşteptăm să se prescrie crimele, fie să moară cei mai valoroşi martori: cei care au trăit comunismul.
– Ce părere aveţi de manualul de “istorie a comunismului”? – Sunt îngrozit. Avem de a face cu o neglijarea totală a unor aspecte din rezistenţa anticomunistă. În schimb putem admira şpagatul Nadiei Comăneci. Să neglijezi oameni care au luptat în munţi sau au îndurat puşcăria este o ticăloşie fără margini şi un act anticreştin. Anticipez că la următoarea editare a manualului despre comunism pentru elevi o să dispară şi numele Bădiei Ion Gavrilă Ogoranu şi ale altor personalităţi din rezistenţa anticomunistă.
Interviu realizat deFlorian PALAS (fragmente din interviul acordat de reputatul istoric al comunismului, doctorul Florin Mătrescu, revistei “Veghea”, nr. 4, 2009 si publicat in avanpremiera dehttps://vlad-mihai.blogspot.com/)
Ei, torţionarii, vor să ridice biserici şi monumente, iar cei torţionaţi n-au voie să apară! Adică, ei au ucis şi tot ei ridică statui! N-o să le ajute Dumnezeu, orice ar face. Când o veni vremea să-i stârpească, le-o veni vremea! Dar să nu creadă că vor trece prin viaţă fără judecata acestor martiri! Ei nu se luptă cu oameni, se luptă cu Dumnezeu! Încercare foarte îndrăzneaţă, mândria lor depăşeşte limita. De aceea, vor avea de suferit! Vor avea de suferit ca şi Irod.
– Ce s-a întâmplat la Aiud, când l-aţi întâlnit pe Dan Puric? – Dacă era cinstit şi corect Puric, nu pleca, stătea acolo şi avea o faţă deschisă, o faţă de curaj, de întâlnire, de discuţie. Hai, dom’le, să vorbim! Dar aşa… „aşteptaţi că vine Înaltul în 10 minute”. A plecat şi a lăsat-o baltă. Asta numai din mândrie, din răutate, să dovedească el că e centrul pământului şi că fără el nu se poate face nimic. Într-adevăr, pentru moment, nu se poate face! Pentru că este (bagat) dracul! Dracul ăsta-i vechi, nu numai de acum, ăsta e vechi. A ridica o biserică acolo înseamnă a recunoaşte martirii, a recunoaşte tot acest mare eveniment al anilor ’48-’64. Asta înseamnă biserica! Nici nu m-am gândit la treburile astea, dar ei s-au gândit. Să fie biserică, să fie pomeniţi martirii. Dar una e centru de cultură, alta e centru martirologic, fiecare să-şi păstreze locul cuvenit. Asta este treaba cu centrul cultural. Nu-i un moment prielnic. Potrivnicul, Antihristul, este pe teren. Nu mai rămâne decât să-l încoronăm la Ierusalim, să apară ca persoană fizică, atât mai rămâne! Ce cerem noi e prea mult. Lucrurile sunt destul de înaintate. Acuma, ca să ne mai putem împăca cu duhul lui Dumnezeu, ar trebui să ne rugăm. Cât se poate! Că vin şi cipurile astea, care nu sunt fără rost. Sunt un mijloc de prăbuşire. Nu numai a individului, ci şi a naţiunilor. Toate se petrec sub ochii noştri. Trebuie să fim atenţi să ne izbăvească Dumnezeu de cel viclean. „Să ne ferim mereu de cei ce vânează sufletele noastre”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. E vânătoare mare de creştini.
– Cum aţi primit scrisoarea foştilor deţinuţi politic, prin care se cere binecuvântarea Mitropolitului Bartolomeu Anania pentru ridicarea unei mănăstiri la Aiud, cu planul şi înfăptuirea Sfinţiei Voastre? – Conţinutul acestei scrisori este interesant pentru oamenii care cred în Dumnezeu, care se tem de Dumnezeu şi care au o convingere despre toată existenţa aceasta. Ce te faci însă cu Occidentul? Nu poţi să faci pe spiritul occidental viaţă creştin-ortodoxă. Nu se poate. Atât este înţelegerea lor, până la raţiune. De-acolo nu se mai poate. Ori, în ortodoxie este mai întâi trăirea, după aceea vine raţiunea. Aşa este ortodoxia. Toate lucrurile scrise în această scrisoare, în conţinutul ăsta extraordinar, cine să le înţeleagă? Ăştia nu vor decât viaţă bună, trai bun şi putere. Noi avem de-a face cu astfel de elemente. Ce să le faci? Îi laşi în seama lui Dumnezeu. Nu vedeţi cum fac? Te trimit de la Ana la Caiafa.
– Generaţia interbelică a fost o generaţie strălucită a neamului românesc, a luptat, a fost în închisori, s-a jertfit. Cum s-a putut atunci şi astăzi nu se mai poate? – Cum s-a putut? N-au trecut prin criza asta de 70 de ani de comunism. De ce-au născut ei drăcovenia asta din Occident, bolşevismul, şi l-au adus aici, în Răsărit? Aici e rădăcina. De aici pleacă lumina şi întunericul. Aici au şi venit. Se tem încă.
A consemnatFlorin PALAS
(fragmente din interviul acordat de Părintele Arhimandrit Justin Pârvu revistei Veghea, nr. 4, 2009 – inainte de anuntul celui de-al treilea proiect pentru AIUD -, si publicate in avanpremiera de https://vlad-mihai.blogspot.com/)
Rafael Udriste: La ce le va folosi ratingul bun/prost al blogurilor “ortodoxe” pe care le administrează dacă acesta este consecinţa manipulării informaţiilor, a răstălmăcirii cuvintelor duhovnicilor noştri? Cum poţi să te împărtăşeşti astăzi, iar a doua zi să te “împrăştii” pe blog sau prin comunitate? Cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur?
Avertisment olograf si semnat al parintelui Justin despre comentariile rau-intentionate: Orice publicatii care vor aparea cu privire la aceste hotarari sunt neavenite si rau-intentionate.
Ghicitoarea Roncea: Carui “corifeu al dreptei” i-a spus Parintele Justin, textual: “Daca as fi fost mai tanar ma luam de centura cu tine si te aruncam in colb pentru defaimarile tale la adresa Manastirii si a ucenicilor mei!“?
Blogul “ortodox” plin de comentarii smerite, inteligente si pline de “har” si… ura la adresa Parintelui Justin (noroc ca mai exista si cativa oameni care iubesc dreptatea):
Anonim spunea… Sa-mi fie iertata indrazneala dar cred cu sinceritate ca in toata povestea asta cel care ar trebui sa-si cere oarecum iertare ptr toate ar fi parintele Iustin. Cred ca dintr-o lingusire bolnava puternic resimtita in societatea noastra romaneasca uitam sa realizam ca toti suntem oameni si gresim indiferent de nivelul la care am ajuns.Cred ca parintele Iustin ar trebui sa realizeze ca a gresit dand apa la moara unora care mai au mult pana a intelege de ce sunt botezati crestini. Bineinteles ca voi fi catalogat in toate felurile. Cum pot sa-mi permit sa spun asa ceva. Da imi permit!Cine nu vede lucrurile in realitatea lor risca sa deraieze. Cred ca pana la urma cineva ia deschis ochii parintelui vis a vis de eroarea in care se afla fata de acesti ”ucenici” bolnavi de mandrie si orgolii. Il iubesc pe parintele Iustin si-l respect dar trebuie sa spun cu responsabilitate ca in aceasta problema a gresit profund.Cornel
24 august 2009 15:22 Cristian spunea… Cornele, desigur ca este stanjenitor sa ai dreptate intr-o cauza in care este implicat un duhovnic respectat si iubit. Problema este cine o sa-i spuna ca greseste? Cei care graviteaza in jurul sau si-l folosesc drept paravan, evident cu voia sa (nu ne mai facem iluzii, din pacate)? 24 august 2009 17:36
Anonim spunea… Sa te crucesti, nu alta: Ion Coja a fost binecuvantat de pr Iustin sa candideze la presedintia Romaniei! Parintele chiar nu mai are discernamant? Si-l mai pune pe omul asta si sa predice in straie preotesti! Doamne….!https://ro.altermedia.info/religietraditii/ion-coja-predica-de-la-patru-voda_15182.htmlPelerin 24 august 2009 21:54
Claudiu Târziu spunea… @ Cineva: … FOR n-a marsaluit pe melodia nimanui, ci a militat potrivit propriilor convingeri. Dupa cum oricine de buna credinta poate observa. Vedeti si diferentele de abordare a chestiunii dintre FOR si asa-zisii “ucenici” ai pr. Iustin. 25 august 2009 09:51
Cineva spunea… Claudiu, fara suparare dar cred ca pe undeva ai ratat imaginea de ansamblu.Asa cum spunea si Peregrinul, lupta dusa in jurul Aiudului este una pentru control asupra manastirii care se va construi acolo.Pentru ca indiferent de proiect, acolo este si se va construi o manastire.Intrebarea este cine va controla acea manastire, BOR sau manastirea Petru Voda? Pentru ca cei care controleaza acum manastirea PV au realizat ca au nevoie sa se extinda, iar in plus, se pare ca autoritatea par. Iustin pe care au confiscat-o nu le este suficient, au nevoie si de chestiunea martirajului de la Aiud pentru a-si atinge scopul: compromiterea ortodoxiei.Startul acestei actiuni a fost dat de ridicola chestiune a cipurilor, care nu face decat sa urmeze linia isteriei din Rusia de acum 10 ani cu codul numeric.Cat de ridicola este aceasta chestiune si cat de prost a fost si este tratata acolo (si la noi) o spune destul de bine Kuraev.Replica Bisericii Ortodoxe Ruse in aceasta chestiune se gaseste intr-un material care culmea! se vrea “anticip” scos de Editura Predania si care arata (inca o data?) ca dragi nostri militanti anticip sunt total depasiti de problema, atat tehnic cat si teologic.Nici o Biserica Ortodoxa n-a “anatemizat” actele cu cip pe motive spirituale, nici macar in Grecia unde pasaportul electronic exista de cativa ani buni. Reactii au fost, dar de natura civica mai degraba si cele oarecum legate de ridicola isterie a “cucernicii” frici de “666”. Dar ca sa revenim, “cipusorul” a fost pretextul emanciparii celor ca Roncea, Filotheu, etc. Fara el, o asa zisa “dreapta” romaneasca n-ar fi gasit un pretext rezonabil de a iesi la scena atat de “in forta” cum au facut-o in ultimele 8 luni.Nu ma intelege gresit, n-am nimic cu dreapta ci cu anumite forme ale ei, inca cred ca mai poate exista o “dreapta” autentica insa avand ca reper valorile crestine si nu o anumita miscare politica ratata, moarta si ingropata pe care unii din calugarii nostri vor acum sa o dezgroape si ne-o vanda acum pe post de moaste si solutie miraculoasa la haosul in care traim.Iar fara cauza martirajului de la Aiud, invocat ca sprijin in toata chestiunea asta cu greu s-ar fi tins spre ceva credibilitate, in ciuda zecilor de mii de afise si pliante aburitoare raspandite cu zel de zelotii nostri “ortodocsi”. In concluzie, controlul asupra manstirii e la Aiud este foarte important pentru nucleul de la PV, minunile martirilor curgand neaparat din manile lor fiind marturia necesara pentru a-si implini scopurile fata de o populatie inculta teologic, handicapata moral, dar foarte pioasa in fata miracolului cu eticheta ortodoxa.Si cred ca m-am inselat asupra mersului spre normalitate, a se vedea cele 19 comentarii de aici vs cele 80+ de pe blogul “apologeticum”, mustind de “ortodoxa” ura fata de “dusmanii de clasa” care nu binevoiesc a-si pleca genunchii in fata soarelui de la PV. 25 august 2009 14:40
Claudiu Târziu spunea… @ Cineva:Aiudul este in eparhia Albei, deci viitoarea manastire se va afla in subordinea canonica a IPS Andrei. Si nu cred ca cineva isi inchipuie ca in realitate manastirea se va subordona altcuiva. Ceva din scenariul descris de tine presupun si eu ca e adevarat, dar doar ceva.Cit despre problema cipurilor, nu o mai reiau, cred ca fie nu esti la curent, fie nu intelegi ce se intimpla, fie esti dintre cei care trebuie sa nu intelegi 🙂 E reala si e grava. Ca la noi a fost preluata de un grup de baieti cu misiune si ca a fost dusa intr-o fundatura, e alta treaba. Tocmai asta arata si miza. Nimanui nu i-ar fi convenit sa existe o dezbatere pe fond, cu argumente in acest caz. Atunci multi s-ar fi trezit, iar Sf Sinod n-ar mai fi dat acel comunicat discutabil – ca sa folosesc un eufemism. 25 august 2009 20:16
Un om care iubește dreptatea spunea… Ce trebuie zidit, ce trebuie înălțat la Aiud? Și cine trebuie să decidă ce va fi acolo?Orice creștin cu bun simț și cu frică de Dumnezeu ar trebui să răspundă invariabil: Sfinții Mucenici ai Aiudului trebuie să decidă ce va fi acolo.Și prin cine credeți că pot vorbi acești Sfinți Mucenici ai Aiudului, prin cine ne pot transmite dorința lor?Și tot un răspuns de bun simț, de fapt singurul răspuns de bun simț ar fi: prin niște oameni care au împărtășit aceleași suferințe cu acești Sfinți Mucenici, dar care în același timp au primit și taina preoției. Nu este preotul puntea de legătură a omului cu Dumnezeu?Pentru ce a salvat Dumnezeu pe unii din infernul lagărelor și temnițelor comuniste, pentru ce i-a ținut sănătoși și perfect întregi la minte până acum la o vârstă venerabilă și pentru ce le-a dat unora dintre ei harul preoției? Vorbesc acum Sfinții Mucenici ai Aiudului prin actorul Dan Puric? A fost acolo Puric, în infernul de la Aiud? A primit și darul preoției, ca să vorbească Sfinții din Cer prin el?La fel și dr. Pavel Chirilă.Foști deținuți politici la Aiud, de-ar fi unii și tot nu au ei singuri căderea să hotărască ce va fi acolo, după voia lor omenească, fără să țină cont de cea Dumnezeiască, căci ar săvârși un păcat de moarte, cel împotriva Duhului Sfânt.Și cine este mai în măsură să ne comunice voința lui Dumnezeu în privința Aiudului? Episcopul locului, care n-a cunoscut nimic din suferințele Aiudului și în plus mai are și dosar pe la CNSAS, sau un Părinte al neamului românesc în care s-a păstrat nepătată și nealterată fibra acestui neam, și care are aproape 20 de ani de temniță comunistă la activ?Aveți grijă voi cei care ziceți: este prea bătrân Părintele Iustin Pârvu, nu mai știe ce face, îl joacă unii și alții pe degete cum vor ei. Aveți grijă că prin acest mare Părinte al neamului vorbește Duhul Sfânt și nu cred că trebuie să vă mai spun eu cum este cu păcatul împotriva Duhului Sfânt.Părintele Iustin Pârvu, dacă murea în temnițele comuniste, era acum în rândul sfinților lui Dumnezeu.I-a dat Dumnezeu să trăiască, pentru că avea de făcut o lucrare mare pentru acest neam, iar atunci când îl va lua la El îl va așeza la locul cuvenit. „Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și deșteptăciunea celor deștepți o voi ascunde. Unde este înțeleptul? unde este cărturarul? unde este întrebătorul acestui veac? Oare n-a arătat Dumnezeu drept nebună înțelepciunea lumii acesteia? (1 Cor. 1,19-21) 25 august 2009 22:55
Mihnea spunea… Alergia la cuvintele: slova, slav, slavon, denota cel putin probleme de gestatie culturala. Dar omul este, pana la urma, doar un diversionist: intai imputa viclean lui Dan Puric si pe dr. Pavel Chirila ca nu au fost prezenti in “infernul de la Aiud” (!), episcopului locului ca are dosar la CNSAS. Nici fostii detinuti politici nu se simt prea bine, ca toti nu fac cat Pr Iustin, “singurul care are fibra nealterata a acestui neam”, doar prin prin Sfintia Sa “vorbeste Duhul Sfant”. Concluzia e simpla: este voia Duhului sa sustina aripa securisto-nationalista reprezentata de Ion Coja, proaspat binecuvantat sa candideze la presedentie de parinte. Cine nu o sa-l voteze pe Ion Coja, savarseste pacat impotriva Duhului Sfant, iar cine spune ca cel sustinut de Pr. Iustin, Victor Roncea, este autorul celui mai abject blog “ortodox”, atunci esti chiar bun de excomunicare. Iarta-ma Doamne si pentru ghilimele si pentru toata blasfemia ce emana din tastatura “celui care iubeste dreptatea”, ca poate o fi de buna credinta, dar duhovniceste e maniheist si plin de incultura. Si, ca orice incult, este agresiv.
Claudiu Târziu spunea… Această postare a fost eliminată de către autorul său. 27 august 2009 23:48 Claudiu Târziu spunea… @ Un om care iubeste dreptate:Chiar pseudonimul pe care ti l-ai ales este o minciuna. Iarta-ma ca sint atit de lipsit de delicatete si ti-o spun fara ocol.Iar stilul tau seamana izbitor cu al altui mare “induhovnicit”, zis Apologeticum, de fapt un mic bagator in seama – plin de ifose, vezi bine! – cu numele predestinat, Cioacas (de la “cioaca” – adica minciuna, cf. https://dexonline.ro/search.php?cuv=cioaca). Si iata-ti minciunile din postarile de mai sus. Zici ca ai fost atacat si ai raspuns. Minciuna. Intii ai atacat mataluta.Spui ca Blogoslovul e incoerent si oligofren. Aici minciuna, caci se vede de la o posta ca Blogoslovul e coerent si mata nu prea, se imbina cu insulta intr-o reteta cunoscuta pe blogul Apologeticum si pe cel al fratelui sau siamez Roncea. Legatura dintre memorial si biserica, in acest caz cel putin, nu este nici intimplatoare, nici neavenita, ci de-a dreptul la locul ei. Mai departe, bati cimpii fara pic de gratie – de aia nici nu sint dispus sa te tratez cu manusi; macar sa fii simpatic, ce naiba! Daca n-ai aflat inca, trebuie sa stii ca in ortodoxie nu exista duhovnici mari si duhovnici mici, de clasa intiia si de clasa a doua. Exista duhovnici. Au aceeasi putere de legare si de dezlegare. Punct. Ca noi vedem cu totii in parintele Iustin un duhovnic mult imbunatatit, ca are viata sfinta, e altceva. Ca noi avem dragoste si evlavie pentru parintele Iustin, este, de asemenea, alta discutie. Dar nimic din toate astea nu-l face pe parintele Iustin “duhovnicul neamului” (o prostie mai mare am auzit mai rar, si daca ar sti ca se vehiculeaza pe sema sa, sint convins ca smeritul parinte Iustin s-ar rusina), nici primul intre duhovnici, nici papa al ortodoxiei. De unde pina unde ati stabilit voi ca pr. Iustin e “cel mai de seama duhovnic roman”? Dar parintele Arsenie Papacioc, sau parintele Adrian Fageteanu si atitia altii, pe care nu-i mai enumar aici (dar sint, slava Domnului!), ce-or fi?Atunci, de unde pretentia asta ca Dumnezeu Insusi ne comunica noua, muritorilor, vointa Sa prin parintele Iustin? Nu va dati seama ce rau ii faceti parintelui cu asemenea timpenii spuse pe ton ritos?Si daca ne comunica Dumnezeu ceva, cum vom sti ce anume, daca, de pilda, altceva ne spun un pr. Rafail Noica sau un IPS Justinian al Maramuresului. Pe ei ii ignoram, sau cum? Alta prostie crasa: ca parintele Iustin a fost silit sa accepte ceva. Pai, bre, oamenii lui Dumnezeu, hotariti-va: fie parintele e un om sfint, precum ziceti, fie e unul care lesne se indeamna la compromis. Si de ce-ar face-o? Exact aceeasi prostie incredibila ati dovedit-o unii dintre voi, acum citiva ani, cind instigati lumea sa-l omoare pe cel care trebuia sa fie noul staret de la Petru Voda(atitudine ortodoxa, ce mai!), chiar daca pe el il “ungea” insusi pr. Iustin. Adica pina in momentul ala ati crezut in pr. Iustin, dar cind v-a propus un staret care nu va convenea – despre care voi ati aberat ca e pus de masoni! -, ati spus ca parintele a fost silit. In sfirsit, o ultima traznaie din al doilea mesaj al “omului care iubeste dreptatea” (care dreptate, frate?): cica parintele stie ca semnatura lui e “a facatorului de pace” si ca nu a contat decit ca sa faca pace (sic!), nu ca sa fie si respectata. Pai, il acuzati pe cel despre care sustineti ca-l respectati, iubiti si ascultati, de viclenie si de lipsa de cuvint?Frate, nu numai ca nu cauti dreptate, necum pacea, dar esti strain cu totul si de orice dram de intelepciune. Ati innebunit cu totul de cind a fost semnat acest comunicat, ca dovada cit de crestini sinteti. Doamne apara-ne si fereste-ne de asemenea “frati” din Biserica, fiindca daca-i avem pe ei, diavolul e un pericol neglijabil! 28 august 2009 00:02
Un om care iubește dreptatea spunea… @ Mihnea Scoți din context, răstălmăcești și arunci cu injurii. Cât de blând poți să fii în vasta-ți cultură și cât de agresiv sunt eu în incultura mea!Ce aripă național-securistă sprijinită de Părintele Iustin, ce Coja, ce Roncea? Nu-i cunosc pe aceștia din urmă, decât poate că i-am văzut întâmplător la televizor.Ai o logică de te dă afară din casă. Auzi: Părintele Iustin Pârvu sprijină aripa securistă, după ce săracul numai el știe prin ce a trecut și a pătimit din cauza securității, și asta zeci de ani. Mai pătimește și în ziua de azi.Cei ce au slujit securitatea comunistă zeci de ani, care acum s-au făcut cu dosarele pierdute și au ajuns în fruntea BOR, nu l-au uitat.Numai un oligofren poate să facă o asemenea afirmație, sau un nenorocit de securist care vrea să ne intoxice și să ne spele creierele.Voi nu puteți prosti o țară întreagă, oricât de maeștri ați fi voi în cele ale diversiunii.Structurile securității nu s-au regrupat lângă un îndârjit luptător anticomunist, ce crunte chinuri a îndurat în beciurile securității. Structurile fostei securități s-au regrupat tot în jurul celor ce-au slujit această instituție criminală și care acum au ajuns în diferite poziții în stat și în Biserică, profitând de faptul că nu s-a făcut deratizarea la timp în țara aceasta.Părintele binecuvântează pe oricine-i trece pragul. Așa pot să spun și eu că dacă m-a binecuvântat vreodată Părintele, m-a binecuvântat ca să candidez la președinție. După stilul semidoct în care arunci cu unele cuvinte, exact cum dai cu nuca-n perete, se vede că ești un securist reciclat. Nu are rost să-mi mai pierd timpul cu tine.Doar câteva cuvinte vreau să mai spun înainte de a părăsi această pagină, dar nu înainte de a-i mulțumi proprietarului pentru găzduire.Ne spune Părintele Arsenie Boca: „Veți vedea și veți înțelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru…Ea va intra și în sânul Bisericii. Aproape că oamenii își vor pierde speranța. Doar cei care își vor păstra credința adevărată vor fi salvați și mare va fi slava lui Dumnezeu peste ei.”„Hidra cu răsuflare otrăvitoare, care urmărește prin toate mijloacele să împiedice lumina și voința dumnezeiască” va fi înfrântă de către cei drepți în credința cea adevărată și „mare va fi slava lui Dumnezeu peste ei”.Armatele cerești ale mucenicilor temnițelor și lagărelor de exterminare comuniste se adună.Adie acum o boare proaspătă și rece peste țară …Eu sunt doar un om simplu care iubește ce iubește Domnul și urăște ce urăște și El.„ Că eu sunt Domnul, Cel ce iubește dreptateași urăsc jafurile nedreptății ;și drepților le voi da osteneala lorși legământ veșnic voi face cu ei” (Is.61,8)„Cetatea se înalță prin binecuvântarea celor drepți.” (Pr. 11,11)A noastră cetate de ce oare se duce ea de râpă ? 28 august 2009 00:15
Un om care iubește dreptatea spunea… @ Claudiu TârziuDespre ce adevăr vorbim domnule Claudiu Târziu?Despre cel ce-l vedeați și domnia voastră acum ceva vreme, sau despre cel ce-l vedeți acum din corabia intereselor, ancorată la poarta patriarhiei?Acum ceva vreme unele dintre articolele dvs. îmi mergeau la suflet și la inimă.De la o vreme văd că vi s-a cam întunecat câmpul vizual al ochiului lăuntric și nu prea mai distingeți bine nuanțele.Cele două luntrii de care vă pomeneam, merg în direcții opuse, și în consecință doar una merge în direcția mântuirii. Ghiciți dvs. care merge în direcția cea bună.Cert este că din luntrea ierarhiei, și a celor ce din varii interese au dat buzna în ea, nu se mai vede nimic din ceața ecumenismului, a masoneriei, a dorinței de putere, a mândriei, a interesului meschin pământesc, ce-i închină cezarului și ce este al lui Dumnezeu.Nu sunt eu cel ce despart pe marii duhovnici de ierarhi. Ierarhia s-a despărțit de ei și de popor.La ora actuală există o prăpastie de netrecut între ierarhie și marii duhovnici cărora li s-a alăturat partea din poporul bine credincios ortodox, care este conștientă de ceea ce se întâmplă în Biserică și în țară.Căutam să-mi găsesc explicația întoarcerii dvs. la 180 de grade, față de ce erați acum ceva vreme și nu reușeam să o găsesc. Dar brusc mi-am amintit incidentul de la mânăstirea Petru Vodă, acela cu rev. Rost. Acest incident a fost o piatră de încercare de la Dumnezeu ( ne dă la fiecare, nu-i asta problema, toți ne împiedicăm și cădem), dar după ce v-ați ridicat ați greșit direcția. Mă rog lui Dumnezeu să vă ajute să o regăsiți pe cea bună. De ce s-a căscat această prăpastie în BOR?Aveți răspunsul în scurtul citat din Părintele Arsenie Boca, ce apare într-o postare a mea de mai sus.Parcă am anticipat că mă veți provoca pe această temă. Care creștin ortodox poate accepta această prostituție spirituală, care este ecumenismul?Va să zică am luat Mireasa Mirelui și am ieșit cu ea prin lume, la măritat ( ca să folosesc un termen blând).Dar ce contează toate acestea, dacă noi suntem acum membri în C.C. al C.B.E., nu-i așa?Auzi CC, m-apucă nostalgia, nu alta.Pe bună dreptate vă întrebați într-un articol: în ce crede patriarhul Daniel? În ceea ce privește semnătura Părintelui Iustin, ca om, cu siguranță că și-o va respecta. Problema este alta: să n-aveți surprize din partea lui Dumnezeu, care El poate n-a semnat acolo!Eu sunt confuz, dar vechea înțelepciune populară care zice: „ orice lucru amestecat, este un lucru de ….”, este și ea tot confuză?Amestecăm poate și statul acolo, că de, trebuie fonduri consistente și salarii grase și o să iasă o minune, nu alta. Amestecăm cele ale statului cu cele ale Bisericii, că și așa sunt ele încălecate acum. S-a suit statul în spinarea Bisericii și Biserica în spinarea statului, precum pupăza din tei, cum bine zicea un Părinte. Și dacă ne mai gândim bine la afacerea cu certificate de revoluționar, mâine poimâine toți delicvenții din pușcăriile comuniste o să capete certificate de martir, la corupția bolnavă care domnește la noi. Mă pufnește râsul. Dar cei care nu au aceiași părere cu domniile voastre sunt drogați. În regimul comunist erau considerați bolnavi psihic.Nu consum nimic, nu iau nici un fel de halucinogene, pentru că nu am nevoie. Mă aflu doar într-o beție sobră, așa cum o numesc unii din Sfinții Părinți.Mă iertați că v-am ocupat prea mult spațiu.Am intrat pe această pagină, ce seamănă acum cu un club privat în care este agreată doar o singură opinie, și pentru a mai da un examen, cel al iubirii dușmanului. Este ceva înălțător, ar trebui să încercați și dumneavoastră. Să mă ierte Dumnezeu că nu am întors obrazul cum trebuie. Vechile reflexe de a riposta și-au spus uneori cuvântul, așa că vă rog să mă iertați cei pe care v-am supărat.Vă doresc toate cele bune și să vă lumineze Dumnezeu!
Un om care iubește dreptatea spunea… Cea mai jalnică subspecie a regnului uman din toate timpurile, din toate regimurile, de pretutindeni, a fost medicul psihiatru ce a slujit securitatea și partidul comunist.Consultația se făcea de la distanță, ca și în cazul de față, verdictul dându-se de către partid și securitate în baza faptului că dizidentul refuza să vadă negrul alb și albul negru.Venea mai apoi jalnica subspecie îmbrăcată în halat alb, adică psihiatrul și își vomita „diagnosticul”, care cel mai adesea era schizofrenie. După care făcea cel mai abject lucru din tot universul, omora cu ajutorul drogurilor creierul și sufletul omului, transformându-l într-o legumă.Această jalnică subspecie a medicilor psihiatri ce au slujit securitatea comunistă, sunt sigur că nu vor vedea fața lui Dumnezeu și vor zăcea în întuneric în treapta cea mai de jos a iadului.Îmi spuneți domnule Târziu: „Inchei aici polemica. Veti vedea intr-o postare imediata de ce.”Și văd postarea următoare a unuia, ce cred că aparține subspeciei mai sus amintite, și care se „intitulează” (vorba celui ce-și zice Dumitru la „Vacanța Mare”) dr. Silentiu. Vaaai domnule Târziu ce drăguț sunteți, mi-ați oferit o consultație psihiatrică gratuită, de la distanță, cum făcea securitatea odată.Părintele Calciu, al cărui ucenic știu că ați fost, trebuie să fie foarte „mândru” de dvs., de acolo de sus.Măi dragă tovarășe dr. Silentiu, sau Sinistru, sau Secu, nu am nevoie de consultația ta, pentru că am doctorul în casă, soția mea fiind medic.Iată ce-i spui tu unei doamne, care la rândul ei își exprimase o poziție divergentă cu a voastră:„Dl. dr. Chirila ar trebui sa deschida o clinica speciala pentru ele, in care sa se alterneze terapiile naturiste cu terapii ale postului si tacerii prelungite pe perioade cat mai lungi de timp. Dupa aceea, cu “harul” diminuat, poate ne impartasesc si altceva decat parerile lor personale.”Cum adică „poate ne impartasesc si altceva decat parerile lor personale”? Adică, după ce le-ați aplicat „tratamentul”, aceste femei nu mai au păreri și opinii personale, spun doar ce vreți voi să auziți. Adică le reeducați prin înfometare și tortură psihică, exact ca-n temnițele comuniste. Ești atât de retardat mintal, încât te dai singur de gol, măi securistule! Îmi făceam odată, în perioada comunistă, un exercițiu de imaginație și încercam să-mi închipui ce-ar fi fost dacă Germania fascistă câștiga războiul, iar la noi în țară veneau legionarii la putere. Ar fi fost mai bine sau mai rău? Nu am putut să dau un răspuns, până în clipa de față. Acum pot să răspund cu siguranță. Era mult mai sinistru.De fapt în decursul istoriei cămășile s-au mai schimbat între ele, din verde în roșu, acum din roșu în verde, doar daltonistul ce le-a purtat a rămas același.Către cel ce-și zice M, sau Mihnea, sau Măr .., sau mai știu eu cum.Tu ești cel ce transformi casa prietenului tău în hazna, te bălăcărești și servești masa în ea.Stilul tău este clonat după al unui maestru dâmbovițean, ce se laudă cu o morală foarte mică și o filozofie a combinației multiple dintre negru și alb, adică a cenușiului etern.Gestația generosului lui pântec, bineînțeles culturală, mulți corifei a dat, dintre care unul a făcut o deosebită „cinste” culturii noastre și în special credinței ortodoxe, prin manifestările culturale ce le-a organizat în străinătate, și în care icoane maimuțărite ale Maicii Domnului apăreau în cadrul unor expoziții cu un caracter pornografic. De s-a oripilat un întreg occident. Iartă-i Doamne că nu știu ce fac!Iartă-mă și pe mine păcătosul, pentru că am scris aceste rânduri într-o zi de sărbătoare. 29 august 2009 11:50
Claudiu Târziu spunea… @ Un om care iubeste dreptatea:Domnule, nu va enervati. Nu m-ati inteles. Eu am spus ca inchei polemica, adica nu revin in discutia asta. Si am tacut pina acum.Iata ca sint nevoit sa-mi incalc promisiunea, pt a ma explica fata de dvs. Dar va asigur ca de-acum, orice ar spune oricine, nu mai intervin. Voi avea insa grija sa selectez comentariile, ca sa nu continue discutia pe tonul si in stilul pe care le aveti in ultimul dvs mesaj. Cit despre postarea pe care o anuntam, nu se referea la vreun comentariu – era limpede, pt ca puteam sa spun ce-aveam de spus in ultimul comentariu -, ci la o postare/articol pe blog. Si este vorba despre cea referitoare la ultima fapta de toata lauda a maicilor de la Manastirea Diaconesti: https://c-tarziu.blogspot.com/2009/08/manastirea-diaconesti-cum-se-cinstesc.htmlDaca o cititi, vedeti de ce mi-am propus sa las polemicile altora.Doamne-ajuta! 29 august 2009 12:08 M spunea… Daca nu ar fi zi de post, as rade ore intregi de personajul care iubeste dreptatea. Doctore, da-i un rudotel! 29 august 2009 12:34 Altul care iubeste dreptatea spunea… In vremurile de pe urma, i se va spune binelui rau si raului bine. Din Pateric, (Sf. Antonie cel Mare)”A zis iarasi: va veni vremea ca oamenii sa innebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu innebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor.” 29 august 2009 18:01 M spunea… Doctore, te rugam, inca un rudotel! A mai venit un apocaliptic. Cum? Sa-l lasam sa se linisteasca singur? Nu poate, e patruns de misia lui acum, la final de istorie! E mai linistit decat colegul lui intru dreptate (ciclotimicul acela se visa dizident inca de pe vremea impuscatului si a ramas cu nostalgia asta refulata care il face agresiv), dar nu se stie cum evolueaza. 30 august 2009 00:55
Anonim spunea… Pt. Peregrinul transilvan Batranii, atat timp cat inca traiesc, nu sunt in nici intr-un caz, istorie. Sunt si ei parte a prezentului, fie ca iti place sau nu. Nimeni nu te impiedica sa te rogi pentru ei, dar se pare ca din comentariul tau, “In curand ne vom ruga si pentru ei ca si pentru mortii Aidului”, doresti cu totul altceva. Sa te ierte Dumnezeu! Ideea e ca ar trebui sa comentam mai putin, din respect, deoarece suntem in necunostinta de cauza, neavand toate detaliile care sa ne permita sa ne dam cu parerea.Sunt dezamagita ca nu am citit prea multe pareri pozitive referitoare la Parintele Justin. Probabil doar comentarii acide si cinice primesc unda verde.
Anonim spunea… Acelasi din 21 august;primul articol lamentabil si care nu reflecta realitatea cu privire la “marea intalnire de la Aiud” a aparut pe acest blog. E o relitate de necontestat. Ati provocat aceasta dezbatere iar acum o continuati dezvoltand sofisme jenante. Amestecati subiectele iar moderatorul se delimiteaza prin jumatati de masura. Este evident ca ati avut nevoie de acest subiect, l-ati provocat manipuland, iar acum incercati sa trageti concluzii. Orice pentru a-l sfasia pe Parintele, desigur, un personaj incomod. Nu sunteti un vis subiectiv ci un cosmar. 25 august 2009 21:03
Am mai scris aici ce ascundea, si o face in continuare, Dan Puric: apartenenta sa la o organizatie de tip suveica, condusa de secretarul general al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma, Calin Georgescu, din care face parte Mugur Isarescu, membru al Comisiei Trilaterala si Clubului de la Roma, alaturi de actori, masoni, kaghebisti, securisti si “oameni de bine”, de tipul lui Mircea Malita, Sergiu Celac sau Daniel Daianu. Cu o denumire pompoasa, ca sa nu spun tipic securistica – Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) – structura in care Puric a jucat un rol de mim al “strategiei de dezvoltare durabila” a Romaniei a mosit o noua suveica, care se vrea reteaua de baza a unei viitoare formatiuni de elita, al carei candidat se imagineaza, probabil, insusi actorul Dan Puric. Cu un nume la fel de sforaitor – Alianta Profesionistilor pentru Progres (APP), care suna cam ca un fel de combinatie intre APR, URR si GDS, pentru cunoscatori – noua organizatie are ca viziune, conform “Manifestului” sau, ideea generoasa ca “Alianta se naste din coagularea unei diversitati de preocupari, interese si aspiratii de grup pe platforma comuna a slujirii interesului national si adeziunii la valorile europene prin punerea in valoare a celor mai bune si dinamice competente ale tarii”. Lansata cu un mic tam-tam la 14 iunie anul acesta, “Alianta” are de la bun inceput o componenta dubioasa pentru orice crestin ortodox. Respectiv, alaturi de Dan Puric si Calin Georgescu se afla , printre “initiatori” (sau initiati?) si Cristian Pirvulescu, poate cel mai cunoscut membru al societatii civile anticrestine, activist anti-icoane, anti-religie, pro-minoritati cu drepturi peste majoritate si pro-homosexualitate, inclusiv casatorii intre homosexuali.
Desigur, infiltratii in sanul ortodoxiei sau naivii la extrem de pe gardurile ei, cazuti in adoratie pentru guruletul Puric – un actor bun, la fel ca Radu Duda, de exemplu – vor spune ca bietul maestru, mai nou si marele arhitect de la Aiud, nu a stiut nici ce este Clubul de la Roma al prietenului sau, Calin Georgescu, vechiul sau sef de la IPID si totodata noul sau sef de la APP, si nici cine este Cristian Pirvulescu, proaspatul sau coleg de loja centrala in Alianta.
Okay. Sa nu fiu rau. O sa-i explic eu acum cine este Cristian Pirvulescu, cu speranta ca, maine, isi va da demisia din IPID, APP si mai stiu eu ce. Daca nu, ramane cum am stabilit.
Cine este Cristian Pirvulescu
Un adevarat “poli-olog”, Cristian Pirvulescu este omul orchestra al societatii civile antrenate de GDS si stipendiate de Soros: editorialist simultan in trei patru ziare – Romania libera, Cotidianul, Bursa, etc – prezent in toate sourile tv posibile, pe orice tema, de la ciorapi de dama la piata muncii, ocupat cu conducerea Asociatiei Pro Democratia, membru si creator al tuturor coalitiilor anti-pro ceva, acum si preocupat cu “profesionalizarea” Romaniei, nu stiu, zau, cand mai are timp sa-si incaseze si cecurile de la cele trei-patru banci si casierii la care este arondat.
Crescut in curtea GDS, in prezent decan al SNSPA, mostenitoarea Academiei de Partid “Stefan Gheorghiu”, Cristina Pirvulescu paote fi considerat pe drept cuvant, mai tare ca Voronin si aproape al fel de tare ca Iliescu. Daca Voronin nu a reusit sa schimbe Constitutia si sa devina presedinte intr-un al treilea mandat, in ciuda inabusirii revoltei tinerilor anticomsuniti, Pirvulescu a reusit. Dat jos din functia de presedinte al Asociatiei Pro Democratie cu scandal si batai, la propriu, dupa doua mandate de patru ani, Pirvulescu a trecut usor peste moment pentru a da o lovitura de maestru, si a se intoarce in functie dupa eliminarea contestatarilor de la Clubulurile APD din tara. Astfel, el conduce organizatia al carei buget anual de consum depaseste 1 milion de euro, “pro-democratic”, de 10 ani, iar de la anul il va depasi si pe Iliescu. In tot acest timp, sotia sa a ocupat, intamplator, un post la Guvern, exact la sectorul “asociatii neguvernamentale”.
Sotia “politologului” Cristian Pirvulescu – cel care a si fost recompensat de fostul sef PNL, Calin Popescu Taricenau, cu premiul “I.C. Bratianu” si a fost propus drept candidat la europarlamentare – Daniela Parvulescu, a fost angajata a Guvernului Romaniei inca din perioada Guvernarii FSN. Daniela Parvulescu ocupa functia de Director in cadrul Cancelariei Primului Ministru, chiar la Directia de Relatii cu Mediul Asociativ, din cadrul Departamentului pentru Analiza si Planificare Politica, unde a ajuns in vremea Guvernarii Nastase. Din 2005 s-a ocupat de constituirea Colegiului pentru Consultarea Societatii Civile, in care un rol central il avea chiar… sotul ei, non-profitorul Cristian Pirvulescu. Presedintele Traian Basescu i-a spus-o de altfel verde-n fata, ca o sa-l mai creada vreodata cand sotia sa isi va da demisia de la Guvern.
Desi fostul si actualul sef al APD pretindea membrilor Pro Democratia sa nu aiba nici ei nici familiile lor legaturi cu alte asociatii neguvernamentale, nici Cristian Parvulescu nici sotia sa nu gasesc vreo incompatibilitate sau vreun conflict de interes in aceasta relatie de cuplu ONG-Guvern.
Pe Pirvulescu il veti intalni in orice comitie a GDS, de la Alianta anti-icoane la asa zisa “Coalitie a Universitatilor curate” sau, mai nou, cea care urmareste legalizarea casatoriilor intre homosexuali, “Opriti codurile”. In spatele acestora este o colcaiala de draci. Voi incerca sa le iau pe rand.
Universitatile curat-murdare
Pretins luptator pe calul alb al anti-coruptiei din Universitati, alaturi de Alina Tatiana Mungiu, in realitate Pirvulescu patroneaza o afacere de multe milioane de euro bazata pe pervertirea sufletelor tinerilor.
Iata ce aflam despre SNSPA si Cristian Parvulescu din volumul “Noii precupeţi. Intelectualii publici în România de după 1989” de Adrian Gavrilescu apărut la Editura Compania, dupa cum citeaza si Civic Media:
Cohorte de politologi, securisti, sinecuristi, comunisti, atei si feministi/e
“În 1995, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative îşi inaugurează ciclul universitar, după patru ani în care oferise doar posibilitatea absolvirii de studii postuniversitare. Decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice era Ovidiu Trăsnea, fost membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a RSR, achiziţionat de Vasile Secăreş în amintirea epocii în care cei doi se gratulau reciproc pentru producţiile editoriale din vremea comunismului. Rectoratul lui Vasile Secăreş reuneşte foşti combatanţi de la «Ştefan Gheorghiu», din categoria Damian Hurezeanu, şi personaje care nu fuseseră implicate în nici un fel în învăţămîntul politic antedecembrist, precum Mihaela Miroiu sau Cristian Pîrvulescu. Dezideratul SNSPA rămîne consecvent principiilor declarate în 1990, la fondarea Şcolii de Înalte Studii Politice: “susţinerea reformelor politice, economice, administrative şi instituţionale din România, prin intermediul cursurilor consacrate unei pregătiri de elită în domeniul ştiinţelor politice, administraţiei publice şi relaţiilor internaţionale”. Versiunea actualizată a menirii SNSPA comentează cu intonaţii dramatice începuturile şcolii: “Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative a apărut din această obsesie. Obsesia creării unor noi elite intelectuale, politice şi profesionale capabile „să vadă şi să audă”, să înţeleagă cu un ceas mai devreme coordonatele reale ale schimbărilor care începeau să modeleze o nouă arhitectură politică şi de securitate la nivel european şi global”. Dincolo de mesajul propagandistic se găsea o programă universitară racordată la cerinţele domeniului, aşa cum erau ele formulate în şcolile occidentale de ştiinţă politică.
Cu mici excepţii, curricula de la SNSPA se suprapunea celei introduse la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii Bucureşti (FSPA). Rivalitatea celor două instituţii nu s-a definit, aşadar, niciodată prin tematica de la cursuri şi seminarii organizate pentru studenţi, ci prin natura corpului profesoral – studenţii optau în funcţie de aderarea lor la o doctrină politică sau la alta. Miza confruntării era vizibilitatea publică, aproprierea statutului de colectiv respectabil de universitari/analişti politici şi atragerea cît mai multor studenţi. În cazul SNSPA, stigmatul pus de FSPA s-a formulat în două feluri: un segment academic venea după o indubitabilă experienţă în serviciul totalitarismului, manifestată oral sau în scris, ceea ce ar fi prejudiciat procesul de educaţie; escapada fesenistă a lui Secăreş a alimentat supoziţia că SNSPA ar fi fost o pepinieră de cadre a partidului condus de Ion Iliescu, pe modelul Academiei “Ştefan Gheorghiu”.
Polemica dusă de SNSPA şi FSPA, rareori prin intermediul presei, s-a mutat şi pe terenul Asociaţiei Române de Ştiinţe Politice (ARSP), organism inactiv tocmai din pricina conflictelor dintre trupeţii celor două tabere. Cazul ARSP, înregistrată legal în 1994, este destul de neclar.
La momentul înfiinţării, în rîndul asociaţilor se găseau Vladimir Tismăneanu, Stelian Tănase (vicepreşedinte), Cristian Pîrvulescu, Dan Pavel, Călin Anastasiu (vicepreşedinte), dar şi persoane fără o conexiune reală cu fenomenul ştiinţei politice, precum Crin Antonescu sau Ralu Filip, sau autori de texte omagiale în perioada totalitară, cum este Victor Duculescu. Doar două surse străine mai oferă informaţii minimale despre ARSP: la Political Studies Association din Marea Britanie (https://www.psa.ac.uk/, 12 februarie 2005), referirea la ARSP trimite la o pagină de Internet – desfiinţată: “a Civic Education Project Romania” –, în timp ce pe site-ul Asociaţiei Americane de Ştiinţe Politice (www.apsanet.org/content_9457.cfm, 23 mai 2006), ARSP este menţionată doar prin preşedintele ei, Ovidiu Trăsnea.
Cele două instituţii educaţionale din domeniul ştiinţelor politice au însă viziuni comune în ceea ce priveşte planul de şcolarizare. La Universitate, faţă de promoţiile anilor de început ai FSPA, care numărau cca 30 de absolvenţi, cifrele arată în prezent creşteri semnificative, pînă la 140 de locuri finanţate de la buget şi 210 locuri cu taxă 27. La începutul ciclului universitar, în 1995, SNSPA oferea doar 25 de locuri la zi la Facultatea de Ştiinţe Politice. Viziunea asupra calităţii serviciilor educative furnizate se schimbă fundamental odată cu suma colectată din taxele de şcolarizare. Astfel, la SNSPA, numărul locurilor subvenţionate de la buget a crescut la 70, cel al locurilor cu taxă a ajuns la 200, iar cifra locurilor de Învăţămînt la Distanţă (IDD) a atins, începînd cu anul şcolar 2000-2001, cota 400. La cîţiva ani, SNSPA şi FSPA scot pe piaţa muncii aproape 1 100 de absolvenţi ai unei specializări de tip Ştiinţe politice, Sociologie sau Relaţii internaţionale. În spatele strategiei de marketing a celor două instituţii stă un calcul străin de morală: odată încasaţi banii din taxe, este prea puţin important dacă l icenţiaţii pot obţine posturi în raport cu pregătirea lor ştiinţifică. Totuşi, la terminarea studiilor, absolvenţilor li se vîntură prin faţa ochilor perspectiva funcţiilor în sectorul parlamentar sau guvernamental, în domeniul politicii externe, al cer cetării, al mass-media şi administraţiei28. Realităţile de pe piaţa muncii sînt mult mai severe decît promisiunile făcute de FSPA şi SNSPA, însă faptul nu-i afectează pe cei care, avînd deja posturi sigure în sistemul administrativ central sau local, îşi doresc o diplomă de dragul de a colecţiona “calificări”. Din toată povestea rezultă şi un avantaj: pe spatele sutelor de studenţi, modestia materială a cadrelor didactice din sfera ştiinţelor politice a fost eradicată.
Mormanul de poşete
După retragerea lui Ovidiu Trăsnea de la conducerea Facultăţii de Ştiinţe Politice, funcţia sa a fost preluată de Mihaela Miroiu, al cărei mandat a fost purtătorul a două tendinţe: feminizarea echipei profesorale şi începutul influenţei de familie la SNSPA. În 1995, cînd s-a trecut la “organizarea pregătirii de nivel universitar”, în departamentul de ştiinţe politice se găsea o singură femeie: chiar Mihaela Miroiu, titulara unui curs de Introducere în filosofie.
Decanatul Mihaelei Miroiu în cadrul Şcolii a însemnat cooptarea cît mai multor doamne dedicate studierii problemei feministe, direcţie de cercetare oferită în programele de masterat şi doctorat. Aşa a apărut Liliana Popescu, titulara unui doctorat obţinut în Marea Britanie. Au urmat Mihaela Vlăsceanu, Doina Ştefănescu (care a predat la început “pedagogie”, iar apoi a ajuns să coordoneze departamentul de pregătire a cadrelor didactice), Alina Mungiu-Pippidi, Daniela Rovenţa Frumuşani (care a părăsit între timp colectivul de la SNSPA), Brînduşa Palade, Ana Mihăilescu, Laura Grünberg, Anca Ghiauş etc. În momentul de faţă, 22 de femei activează la secţia de ştiinţe politice: 7 profesori titulari, 14 profesori colaboratori şi 1 doctorandă. Morbul feminist a atins şi componenta masculină a facultăţii: pot fi menţionate cazurile lui Ştefan Stănciugelu, autorul unor delicioase comentarii feministe şi recenzii în aceeaşi cheie, şi Andrei Ţăranu, galant cronicar al cărţilor Mihaelei Miroiu.
Sfîrşitul erei Secăreş a marcat debutul domniei familiei Miroiu. După o experienţă ministerială la Educaţie, Adrian Miroiu, soţul Mihaelei Miroiu, a devenit decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice, unde a condus doctorate şi a predat patru cursuri. O retragere oportună din funcţie a survenit la sfîrşitul lui 2005, în urma unor anchete ale Curţii de Conturi şi ministerului Educaţiei şi Cercetării, cînd postul de decan a fost cîştigat prin alegeri de Cristian Pîrvulescu. Unicul fiu al familiei Miroiu, Andrei, a ajuns lector universitar la SNSPA, unde preda Re laţii internaţionale şi Studii strategice. Tot în mediul matern de la SNSPA şi-a susţinut teza de doctorat, “Sistemul internaţional şi politica puterilor minore. Cazul României, 1913-1989”. Lucrarea a fost publicată în 2005, sub titlul Balanţă şi hegemonie, la Editura Tritonic, condusă de Mireille Rădoi, şi ea cadru didactic la SNSPA şi prietenă a familiei Miroiu.
Imediat după publicarea lucrării, Andrei Miroiu a devenit lector universitar. Pentru a fi scutit de contestări, motivate de influenţa familiei sale în SNSPA, Andrei Miroiu s-a autoexilat cu doctoratul la departamentul de Relaţii internaţionale, apoi a abandonat SNSPA pentru Universitatea “Nicolae Titulescu”. Pasiunea pentru politica externă nu l-a împiedicat să facă o mică escală în fem inism, favorizată chiar de mama sa.
Familia Vlăsceanu (Lazăr şi Mihaela) s-a alăturat cuplului Miroiu în structura didactică a Şcolii. Mihaela Vlăsceanu, care s-a consacrat pe vremuri «activităţii de formare a conştiinţei socialiste» , a fost fidelă ariei de studii cultural-educative . În 2004 devine rector al SNSPA – al treilea rector-femeie din România, succes notabil al emancipării feministe din ţara noastră. În consonanţă, soţul Mihaelei Vlăsceanu, Lazăr, organizează un seminar de cercetare la instituţia condusă de consoarta sa. Marius Pieleanu, ginerele familiei Vlăsceanu, predă şi el la SNSPA. Cristina Cărtărescu, fosta soţie a lui Mircea Cărtărescu, şi Laura Grünberg, colaboratoarele Mihaelei Miroiu la SNSPA pe probleme de gen, sînt redactor, respectiv redactor-şef la publicaţia AnaLize, editată de Societatea de Studii Feministe “Ana”, unde Mihaela Miroiu ocupă un loc central.
Imaginea SNSPA este chiar cea a unei mari familii alcătuite din cîteva cupluri academice: unul ar fi cel format de Vintilă Mihăilescu (şef de catedră şi de puţin timp director al Muzeului Ţăranului Român) şi Ana Mihăilescu (care predă sociologie şi antropologie). Irina Stănciugelu, loială crezului ştiinţific al fostului ei soţ, conferenţiar şi coleg al Mihaelei M iroiu, publică o carte despre feminism chiar la SNSPA împreună cu Ana Bulai, sociolog, soţia lui Alfred Bulai, conferenţiar şi prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Politice din Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, dar şi preşedinte al Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale. Reţelele matriarhatului de la SNSPA sînt tulburate din cînd în cînd de bărbaţi discreţi. Paradoxul face ca tocmai Mihaela Miroiu să deplîngă deteriorarea spaţiului universitar din pricina “favoritismului”, a “spiritului de clan” şi a “clicilor”, şi să se îndoiască de tentaţia membrilor “clanurilor academice» de a se căi pentru propriile păcate.”
Coalitiile anti-credinta
Colega lui Pirvulescu, Mihaela Miroiu, ca sustinatoare a campaniei anti-icoane avea sa afirme intr-un articolas din revista GDS, “22”, in calitate de “crestin ortodoxa practicanta”, probabil ca si domnul Dan Puric, ca “personal as adera mai degraba la varianta ecumenic-umanista, multiculturalista pentru spatiul public: oricare ar fi credinta unei persoane, ea ar putea sa isi regaseasca simbolurile religioase sau nereligioase, in deplin respect si acceptare reciproca. Daca acest lucru este foarte dificil, cred ca este de preferat varianta neutra, nu impunerea simbolurilor majoritatii. Pe scurt, daca as fi parintele unui copil catolic, protestant sau musulman sau liber-cugetator, as simti ca simbolurile unei singure religii in scolile publice il fac pe copilul meu sa se simta exclus sau deviant”.
Iata si scrisoarea de sprijin a trogloditului Moise, initiatorul demersului anti-icoane prin intermediul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, sustinut cu sarg de Cristian Pirvulescu:
Retragerea simbolurilor religioase din şcolile publice
Scrisoare deschisă către Ministrul Educaţiei şi Cercetării Mihail Hărdău,
privind recomandarea CNCD legată de retragerea simbolurilor religioase din şcolile publice
Domnule Ministru,
Recomandările făcute de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, reprezintă un fundament important pentru crearea unui mediu şcolar neutru, în care drepturile fundamentale ale elevilor şi cadrelor didactice să fie respectate.
Responsabilitatea care vă revine este clară şi nu poate fi evitată prin solicitarea ca Parlamentul să decidă în această chestiune. Reformele atrag nu de puţine ori reacţii de opoziţie şi riscuri de imagine, dar aceste considerente nu trebuie să primeze în cazul în care reprezentanţii autorităţilor publice urmăresc cu adevărat instaurarea unui cadru democratic veritabil în această ţară.
Având în vedere recomandările C.N.C.D., vă solicităm, domnule Ministru, să dispuneţi elaborarea şi implementarea unei norme interne, într-un timp rezonabil de scurt, prin care să reglementaţi prezenţa simbolurilor religioase în instituţiile de învăţământ public Această normă internă trebuie să se fundamenteze pe principiile prin care Ministerul Educaţiei şi Cercetării:
1. să asigure exercitarea dreptului la învăţătură şi accesul la cultură în condiţii de egalitate.
2. să respecte dreptul părinţilor de a asigura educaţia copiilor potrivit convingerilor lor religioase şi filosofice.
3. să respecte caracterul laic al statului şi autonomia cultelor.
4. să asigure libertatea de religie, conştiinţă şi convingeri a tuturor copiilor în condiţii de egalitate. 5. să afişeze simbolurile religioase doar în cursul orelor de religie sau în spaţiile destinate exclusiv învăţământului religios.
Aceste principii, concordante cu cadrul legal existent în acest moment în România, vor asigura respectarea dreptului fundamental la libertatea de gândire, credinţă şi religie pentru toţi copiii din România, indiferent de opţiunile lor religioase sau filosofice sau ale familiilor din care provin. Nerespectarea lor lasă România cu un grav deficit de democraţie. Situaţia discriminatorie din şcoli înregistrată la acest moment nu poate fi perpetuată. Este ştiut faptul că majoritatea ţărilor europene şi Statele Unite au reglementat clar acest lucru în sensul consacrării neutralităţii confesionale a învăţământului public. Rugăciunile de la începutul anului şcolar, prezenţa simbolurilor religioase şi maniera confesională de derulare a orelor de religie fac ca majoritatea şcolilor publice din România să aibă caracterul unor şcoli confesionale, foarte departe de ceea ce ar trebui să fie un cadru neutru de învăţământ.
Cultura democratică a unei societăţi nu este un dat pur şi simplu, ci se formează în timp şi ca urmare a unor dezbateri publice, uneori aprinse, pe teme care privesc principiile democratice care stau la baza acesteia. După cum era de aşteptat, multe dintre reacţiile apărute după decizia CNCD au fost vehemente şi, de multe ori, agresive şi insultătoare la adresa profesorului Emil Moise şi a celor care i-au susţinut petiţia. Ele denotă o precaritate a culturii civice şi o înţelegere greşită a conceptelor utilizate în discursul public, precum cel de “discriminare”. Ideea că demersul pe care îl susţinem ar fi unul anticreştin şi antireligios reprezintă o deturnare a poziţiei noastre şi o punere a problemei într-un cadru care ne este străin. Dimpotrivă, demersul nostru are ca obiectiv asigurarea respectării drepturilor individuale ale tuturor cetăţenilor, în conformitate cu reglementările legale în vigoare astăzi în România. A lua în considerare numai drepturile unor cetăţeni, fie ei şi în majoritate, şi a susţine că libertatea religioasă a acestora este îngrădită prin solicitarea retragerii simbolurilor religioase din şcoli, în afara unui cadru determinat, reprezintă o poziţie care nu ţine seamă de egalitatea în faţa legii a tuturor membrilor societăţii noastre. Mai mult, declaraţiile celor care doresc menţinerea simbolurilor religioase în şcolile publice, fac referire la articole de legi şi prevederi internaţionale care, de fapt, susţin punctul de vedere favorabil neutralităţii confesionale şi deciziei CNCD.
Domnule Ministru, aşteptăm o decizie din partea dumneavoastră conformă cu recomandarea CNCD. Aceasta ar reprezenta un alt pas important al României spre o societate democratică. Vă asigurăm de întregul nostru sprijin în acest sens, inclusiv prin acordarea, la cererea dumneavoastră, a unei eventuale asistenţe şi expertize juridice pe această temă.
Semnături:
Organizaţii neguvernamentale:
Andreea Marc – Liga pentru Educaţie, Cultura şi Sport LECUPO Iaşi
Cătălin Teniţă – Societatea Culturală Noesis Cristian Pîrvulescu – Asociaţia Pro Democraţia Daniel Vighi – Atelierul Civic Ariergarda, Timişoara
Diana-Olivia Hătneanu – APADOR – CH
Dorina Năstase – Centrul Român de Studii Globale
Emil Moise – Ombudspersons for National Minorities
Gabriel Andreescu – Centrul de Studii Internaţionale
Gabriel Penciu – Association Culturelle et Amicale Roumaine
Ioana Avădani – Centrul pentru Jurnalism Independent
Joanne Richardson – Asociaţia D Media, Cluj
Laura Grunberg – Societatea de Analize Feministe AnA
Liliana Popescu – Fundaţia “Proiectul pentru Educaţie Civica şi Dezvoltare Academică”
Magda Matache – Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii
Răzvan Martin – Agenţia de Monitorizare a Presei
Remus Cernea – Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă
Romaniţa Iordache – ACCEPT
Smaranda Enache – Liga Pro Europa
Renate Weber, Soros
Mircea Toma, Cai verzi pe pereti
“Noua Inchizitie Ortodoxa”
Scandalul anti-crestinilor a declansat o serioasa solidaritate a societatii civile crestine dand nastere Coalitiei pentru respectarea sentimentului religios, care, avand drept coordonatoare Asociatiile ProVita si Civic Media, a reusit sa castige procesul cu CNCD (Vezi https://www.salvati-icoanele.info/). Dar anti-crestinii maladivi nu s-au lasat. Au inceput atacul la Legea Cultelor, apoi la manualele si orele de religie. Iata ce scria colegul de “profesionalizare” al domnului Puric despre noi, cei care aparam Ortodoxia, asemuiti, ca si copiangii de Tarziu si Codrescu cu “Fundamentalismul noii Inchizitii (B.O.R.), inradacinat in radicalismul pseudo-ortodoxist al perioadei interbelice (culminind cu Miscarea Legionara de extractie ortodoxa)”.
Cristian Pirvulescu in Romania libera: “In acest moment dezbaterea privind statul icoanelor in scoli (publice) este doar un pretext. Problema reala este raportul Statului cu Biserica. Caci, dincolo de discutii, ramane intrebarea: Cum a fost posibil cazul (Manastirii) Tanacu? (unde a fost ucisa o tinara prin schingiuire si false exercitii de exorcizare)
Daca statul ar fi fost un spatiu public, nu un mozaic de spatii private concedate unor parti cu tendinte hegemone ale societatii, reactia statului ar fi fost alta. E o dovada in plus ca statul nu poate fi decat un loc public, o res publica, in care toti cetatenii sunt egali. El nu este, sau nu trebuie sa fie, cel putin ca realitate, subiectul (supus) vreunei religii, credinte, doctrine, filosofii sau ideologii caci, dand politicii adevarata sa semnificatie, ar fi dator sa se transforme intr-un loc neutru. Pentru aceasta, educatia copiilor trebuie sa privilegieze studiul autentic, nu doar formal, al drepturilor civice si constitutionale, astfel incat acestia sa inteleaga ca libertatea de constiinta se manifesta prin gandire critica, nu prin stimularea ignorantei si simularea credintei (practicata de BOR).
Liberul arbitru ar trebui sa triumfe, dand fiecaruia autonomia la care are dreptul. Statul, cu scolile publice si institutiile sale nu poate fi spatiul unei religii sau a alteia.”
Mai lipseste “Traiasca Lupta pentru Pace!”…
“Mana de bigoti”
La fel, subiectul actelor biometrice a fost tratat de distinsul “politolog” de serviciu al unei lumi in declin, in acelasi mod ca si epigonii sai “ortomorfodocsi”, Tarziu, Codrescu si, probabil, “maestrul” Puric.
Cristian Pirvulescu in Cotidianul: “Încă o dată jocul intelectual de-a relativismul, combinat cu tradiţionala înclinaţie conservatoare către abandonul raţiunii ca mijloc privilegiat de cunoaştere, a făcut loc, pe un câmp cultural fertil, fanatismului şi ignoranţei. Şi nu întâmplător în această Românie au înflorit milenarismele, căci după 1990 a fost încurajată atitudinea ostilă a publicului faţă de gândirea critică. Aşa că, de la scandalul Tanacu la isteria paşapoartelor biometrice, trecând prin etapa introducerii icoanelor în spaţiul public paralel cu scoaterea teoriei evoluţioniste din manualele de biologie, drumul a fost liber.
Dar oare către ce urma să se îndrepte noua societate românească astfel croită? Către ignoranţă? Aşa s-ar părea, câtă vreme statul, spaţiu public prin vocaţie, a fost pus în derută de câţiva ignoranţi bigoţi atunci când panica indusă de „numărul Fiarei“ prezent în paşapoartele biometrice a cuprins o parte a opiniei publice.”
Si inca: “Cum în codurile de bare cifrele sunt grupate de trei ori câte şase, conspiraţia satanică a fost dezvăluită. Iar profesorii de religie s-au transformat, de multe ori, în agenţi ai acestei teorii conspiraţioniste, strângând de la elevii lor prea puţin pregătiţi să le reziste tabele de semnături împotriva paşapoartelor biometrice. O diversiune? Probabil mai mult decât atât, chiar dacă isteriile antisectare din anii ’70-’80, propagate de fosta Securitate pentru a controla o societate atomizată şi copleşită de criză, seamănă destul de bine cu ceea ce s-a întâmplat în ultima lună. Căci fondul care a permis această stranie derivă a rămas intact.”
Deci, Securitatea e mana in mana cu Biserica si “cativa ignoranti bigoti” – Parintii duhovnici Justin, Arsenie, calugarii de la Sfantul Munte si vreo 800.000 de semnatari impotriva cipurilor – iar “elitele” si “intelectualii” se apara strans uniti in jurul GDS, din toate Punctele cardinale. Ati inteles, nu?! Teoriile micilor plagiatori Badin, Bichir si Tarziu – neoasii romani “misionari” – sunt, de fapt, ale lui Pirvulescu!
Homosexuali din toate ONG-urile, uniti-va!
Asta nu e tot. Pirvulescu se remarca drept pastorul homosexualilor din “societatea civila”. Iata cum comenta “poliologul” reactia romanilor in urma unui mars al bolnavilor inversionisti prin centrul Capitalei: „Ortodoxia romaneasca este o ortodoxie de suprafata. Pe cat de populara, pe atat de ineficienta in a-si mobiliza simpatizantii s-a dovedit Biserica Ortodoxa”. Presa vremii noteaza: “Lipsa de informare si traditia ortodoxa sunt vazute de Cristian Parvulescu si Sebastian Lazaroiu ca principalele cauze ale intolerantei. Politologul Cristian Pirvulescu si sociologul Sebastian Lazaroiu au salutat normalitatea evenimentului de sambata: o manifestatie a unor cetateni in numele diversitatii, o contramanifestatie a opozantilor, jandarmii care si-au facut datoria; ca in tarile civilizate. Pirvulescu crede ca „gay pride-ul” de sambata si-a atins scopul: a deschis dezbaterea despre legalizarea casatoriilor intre cuplurile gay, in fond despre egalitatea juridica a cetatenilor. „Problemele juridice ca partajul, mostenirea cer implicarea statului. Gay pride-ul a reusit sa atraga atentia asupra problemei egalitatii juridice”, a spus Pirvulescu.” De altfel acesta este scopul principal al agitatiei create de asa-zisa “Coalitie Opriti Codurile”, in fapt aceeasi gasca de stipendiati ai Retelei Soros pe care o gasim in orice manifestare publica anti-romaneasca de 20 de ani incoace, conform planului fondatorului GDS, komisarul stalinist Silviu Brucan. Si bilantul negru poate continua aproape la nesfarsit…
Pe scurt, acesta este colegul dlui Puric. Stim ca cine se-aseamana se-aduna. Si, desigur, dl dr Pavel Chirila are dreptate: multi din cei care platesc gras au fost bine primiti, chiar si in centre paleative pe care deja le sponsoriza Manastirea Petru Voda si chiar cand respectivii “anonimi” erau si mai sunt inca cercetati penal pentru afaceri nelamurite cu petrolul tarii, evaziune fiscala si spalare de bani. Intrebarea e simpla: poti sa stai si cu Cluburile si Aliantele anti-crestine in traista – ca sa nu zic in alta parte – si cu sufletul la Aiud? Raspunsul e la fel de simplu.
Pentru cine are rabdarea sa-l asculte pe colegul lui Dan Puric si Calin Georgescu debitand despre “rolul Bisericii intr-un stat laic”:
Lup în blană de oaie este acest Dan Puric, care a cutezat să-l înfrunte pe Părintele Justin Pârvu cu îndârjirea tâmpă de a-i impune un proiect arhitectonic şi chipurile „cultural”, ce doreşte a fi amplasat într-un Sanctuar al Mucenicilor noştri români, martiri ai comunismului, a căror bună mireasmă, bine primită de Dumnezeu în jertfelnicul cel mai presus de ceruri, se ridică din Râpa Robilor Aiudului.
Pe osemintele celor mai vrednici dintre români, aceia care au înfruntat răul în formele sale cele mai hidoase şi au biruit ura şi crima, rămânând în acelaşi duh al iubirii curate deopotrivă de Dumnezeu şi de neamul românesc – o iubire care mustră cu mângâierea şi ceartă cu iertarea – trimiţând spre noi darurile preţioase ale Duhului Sfânt, în acest loc se cade să se înalţe spre cer rugăciunea smerită a românilor. Orice altceva este vânare de vânt.
Acest Dan Puric a ajuns să încerce să-l intimideze pe Părintele Justin. A venit pe furiş în Mânăstirea Petru Vodă luni, 17 august, spre seară, când vigilenţa călugărilor era mai atenuată, şi, adunâdu-şi o „poteră” formată din călugărul Moise de la Oaşa, Amfilohie de la Diaconeşti şi încă două persoane, l-au găsit pe Parintele Justin în chilia sa, unde l-au blocat, nedându-i voie să iasă şi, mai grav, nu au dat voie nimănui să intre, cu toate insistenţele Maicii Stareţe Justina, care a rămas la uşa chiliei.
În tot acest timp, primii trei au încercat ameninţător, în termeni brutali, să smulgă Parintelui Stareţ acordul pentru proiectul propus de pantomim.
Iată respectul acestui Dan Puric pentru Stareţul Justin Pârvu, care l-a primit cu căldură şi sinceritate. El i-a întors iubirea părinteacă cu dispreţ şi obrăznicie, cu vorbe jignitoare aruncate în faţa, ameninţări, uneltiri şi presiuni – Părintele ţi-a întins mâna, iar tu i-ai bătut-o în cuie! Nimic în această lume nu merită obţinut rănind un sfânt.
Dan Puric, 5 iunie: “Nu mă mai amestec deloc în acest proiect”.
Oricine stie ca un cuvant dat este un cuvant dat; pentru cei care au cuvant. Considerand ca domnul Dan Puric are, documentul fostilor detinuti politic in care Parintele Justin a fost plasat pe locul 5 (cinci) dupa cel cu functia de fost detinut politic (?!) regizor, este absolut fara de valoare. Ca sa aiba totusi o insemnatate in ce-l priveste pe Dan Puric, ar trebui ca prima afirmatie – “m-am retras din proiectul Aiud”, neinsotita de nici o revenire – sa fie o minciuna. Dar atunci n-ar mai avea cuvant. Insa daca este adevar, atunci cea de a doua declaratie de initiat(or), ulterioara, este, asadar, un neadevar. Deci, daca desi a anuntat ca se retrage el nu o face, aceasta din urma are, asadar, automat, din pacate, aceeasi valoare cu prima: minciuna unui om fara cuvant. Din dilema asta nu poate iesi. Ar trebui sa si-o omologheze deja cu numele de “Aporia cretanului Puric”!
Alegerea Patriarhului – Masonerie, interese politice si santaj
Cuvant introductiv
Pentru orice crestin pierderea Patriarhului Teoctist e o mare durere, o lipsa care nu poate fi asa usor inlocuita. Nici nu s-a “racit” insa Prea Fericitul ca lupta pentru putere a si inceput. De fapt incepuse din 1990, dar longevitatea intaistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane strica planurile oricui. Unul dintre marii favoriti la jiltul patriarhal era Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Inalt Prea Sfintitului Daniel Ciobotea. Om de mare anvergura intelectuala, insa prea putin legat de monahism, lucru care i se reproseaza cu varf si indesat. Profesor timp de peste opt ani de zile la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elvetia, ba chiar director adjunct, Mitropolitul Daniel este suspectat de unii de o relatie nu tocmai ortodoxa cu organele Securitatii Statului. Este cel putin greu de crezut ca, in cariera sa universitara, Daniel Ciobotea nu s-a intalnit cu “baietii cu ochi albastri” din moment ce din 1976 venea in tara numai ca vizitator. Unii ar baga mana in foc ca oricum devenea episcop, din moment ce, in 1988, a fost chemat de urgenta in tara, tuns calugar si peste noapte hirotonit protosinghel.
Anul Revolutiei, 1989, nu l-a prins chiar “neinitiat” de ”ierarhia nevazuta” cum era numita Securitatea sau Directia de Informatii Externe, din moment ce proaspatul protosinghel era – hai ca stiti deja – responsabil cu Sectorul Relatii Externe al Bisericii Ortodoxe Romane. Mitropolitului Daniel i se mai reproseaza si apartenenta la Masonerie. Nu a negat niciodata aceasta apartenenta, relatiile sale cu masonii importanti fiind de notoritate, dar nici nu a confirmat apartnenta sa in aceasta organizatie discreta (nici nu avea cum – n.r.). Cazul nu ar fi insa singular, din ce in ce mai multi ierarhi catolici, protestanti sau ortodocsi fiind capacitati de „Marea Fratie”.
IPS Daniel a reusit sa-si asigure si sprijinul politic fiind prieten – ca orice roman cumsecade si echidistant – cu tot spectrul politic. L-a decorat pe Mugur Isarescu cu cea mai mare distinctie a Mitropoliei, „Crucea Moldova”, dar si pe Octav Cozmanca. L-a ajutat pe Adrian Nastase – in stenogramele PSD, liderul Ion Solcanu spune – „e omul nostru trebuie ajutat”, dar nu a pregetat sa “dea Cezarului ce e al Cezarului” si celorlalte partide ajunse conjuctural sau nu la putere. (…)
Biserica Ortodoxa a condamnat Masoneria
Spre deosebire de Biserica Catolica, Biserica Ortodoxa nu a combatut atit de vehement Francmasoneria, desi a condamnat-o in termeni severi. Astfel, in 1937, Biserica Ortodoxa Romana a dat prima si singura hotarire de condamnare a Masoneriei. Referatul „Studiu asupra Francmasoneriei” a fost intocmit ca urmare a cererii facute de Sfintul Sinod inca din 1934. Sfintul Sinod, in sedinta din 11 martie 1937, si-a insusit concluziile din referat si a hotarit ca “Biserica osindeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta”. Iata citeva fragmente din concluziile studiului BOR, aflate si astazi in vigoare:
“Francmasoneria este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un insemnat rol, avind un rit cvasi-religios, luptind impotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala laica. Ea este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osindeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:
1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnindu-i sa admita numai ceea ce descopera ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sint revelate de Dumnezeu. (…) 2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reprobind ideea unui Dumnezeu personal, deosebit de lume, si ideea omului ca persoana deosebita, destinat nemuririi.
3. Din rationalismul si naturalismul sau, Francmasoneria deduce in mod consecvent o morala pur laica, un invatamint laic. (…)
4. In lojile Francmasoneriei se aduna la un loc evreii si crestinii, si Francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oameni. (…)
5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. (…) Prin acest cult, Francmasoneria vrea sa se substituie oricarei alte religii, deci si crestinismului.
6. Francmasoneria este un element de continua si subversiva subminare a ordinii sociale prin aceea ca isi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamintesti decit aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. (…) Impotriva juramintului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramint paginesc.
7. Francmasoneria lupta impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica Ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobindeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sinul omenirii”.
Despre ocultări oculte – Actorii si masoneria
La înmormântarea lui Adrian Pintea am aflat că el a fost un mason de frunte şi catolic în acelaşi timp. Tot la înmormântare, la înmormântarea lui Florian Pitiş aflăm că el a fost purtătorul de cuvânt al masoneriei române dar creştin-ortodox. Cu siguranţă d-l Pitiş a fost mason, dar nu şi creştin-ortodox. Ieri am aflat că şi Virgil Ianţu pune mâna la inimă şi că e tot mason. Vă puteţi întreba cum de a fost slujit la înmormântare un mason de către preoţi ortodocşi.
Milostivirea noastră, trecerea noastră spre iconomii extreme estre proverbială, atâta timp cât noi lăsăm în cimitirile noastre să fie îngropaţi toţi ereticii şi păgânii, împotriva prescripţiilor noastre cultuale, şi slujim şi sinucigaşilor cât şi celor care ne drăcuiau până mai ieri, lăsându-i pe toţi în mila lui Dumnezeu. Ce am putea face mai mult pentru astfel de oameni? Dacă am fi duri, dacă am fi potrivit acriviei canonice, dacă am fi după învăţătura noastră, adică cu rigoare, nu ar trebui să lăsăm vreun eretic sau vreun apostat să fie îngropat în cimitirele noastre, care sunt sfinţite şi sunt ale Bisericii lui Dumnezeu. Aşa cum evreii nu lasă pe cineva neevreu să se îngroape în cimitirele lor şi toţi le respectă regula de viaţă, tot la fel, regula Bisericii Ortodoxe este aceea de a nu lăsa pe un eretic sau pe un păgân să fie îngropat lângă ortodocşi. Însă noi ne milostivim de toţi şi stăm lângă toţi, nu numai în timpul vieţii ci şi după moarte. Nu suntem, cu alte cuvinte, oculţi, ascunşi, însă de noi se ascund mulţi.
Masoneria si Adunarea Nationala Bisericeasca
Sorin Frunzăverde se declară mason după moartea PFP Teoctist dar este membru al Adunării Naţionale Bisericeşti a Bisericii Ortodoxe Române. Începe să ne apuce o teamă inexprimabilă. La cine mai trebuie să ne aşteptăm că este mason, satanist sau păgân sub veşminte clericale? La moartea Preafericirii sale, ca la orice praznic de la Patriarhie, metodic, au urmat la ştiri îmbrânceli, ţipete, inadvertenţe… Nu a fost nicio inadvertenţă mediatică la înmormântările recente ale celor doi masoni amintiţi. Nu a fost prezentat la TV niciun gest anapoda al participanţilor la înmormântare, deşi se putea găsi un actor scârmându-se în nas sau vorbind la mobil şi râzând sau pe o bătrână împiedicându-se. Nimeni nu a greşit gradele pe care le aveau cei doi şi când a vorbit “fratele Olimpian” despre “fratele Pitiş” nimeni nu a surâs la auzul unor astfel de apelative de ev-mediu.
Astăzi a apărut ştirea că sunt 6000 de masoni în România şi că ei ocupă roluri importante în societatea democrată. Ce rol tainic au? De ce nimeni nu îi interoghează pe aceşti domni şi de ce nu trăiesc într-un mod impropriu relaxării ideatice postmoderne? De ce sunt “discreţi”? De ce nu punem semnul egal între satanism şi masonerie şi nu observăm că ocultul nu este benefic pentru cei mulţi? De ce nu există transparenţă? Unde sunt carele de reportaj şi reporterii intempestivi care să ceară dezvrăjirea templelor masonice şi să dea negura la o parte, ca să vedem oamenii? Am vrut să vizitez într-o dimineaţă un templu mozaic din Bucureşti, şi portarul, ortodox [aşa mi-a spus el], mi-a interzis să intru în curtea templului, dacă nu îmi pun acoperământul acela special pentru bărbaţi pe cap. I-am spus că eu, ca preot ortodox, nu cred în acest obicei mozaic şi că, dacă mi l-aş pune, nu ar simboliza nimic pentru mine. Şi ortodoxul nostru nu m-a lăsat să intru. M-am uitat în ochii lui, păreau turbaţi, şi am plecat cu o faţă crispată. Cu siguranţă, dacă intra într-o Biserică Ortodoxă, acest portar ortodox, nu era tras de nimeni de mânecă. La fel mi s-a întâmplat într-un cimitir evreiesc şi apoi într-un cimitir luteran: mi s-a spus că nu pot să intru. Scurt. Fără nicio explicaţie. Eşti chestionat imediat sau eşti urmărit sistematic. De ce ocultăm, de ce ne ocultăm cultul sau mişcarea religioasă, filozofică, dacă nu e nimic necurat la mijloc?
Cine conduce televiziunile?
Urmăresc, de acum fără stupoare, toate fentele mediatice, toate distorsionările de imagine ale Bisericii Ortodoxe şi am observat că nu trece o săptămână fără să văd pe sticlă un preot care a mai făcut ceva, fără un ierarh care face, fără un monah care are probleme cu cine ştie ce lege. Însă noi nu ştim mai nimic despre cine conduce televiziunile, despre cine lucrează în ele, cum au ajuns acolo, cine sunt aceşti oameni, ce credinţă au, ce sănătate psihică au, ce antecedente au. Stăm în faţa televizorului şi înghiţim tot peştele ce sare din plasă. Însă eu am prostul obicei să mă întreb: Şi care e rostul ştirii? Cât bine sau rău face această ştire? Până unde, pe cine loveşte ştirea? Întrebările mele sunt identice cu cele pe care le am în faţa cutiei de peşte sau a cărnii de porc pe care vreau să o cumpăr din supermarket. Puţini ştiau că Pintea, Pitiş, Frunzăverde sunt masoni. Şi aflăm deodată acest lucru, în momente cheie. Legitimarea de tip mason e ca legitimarea de tip decoraţie: toţi vor să fie eroi. Eroii cui? Va veni cineva şi îmi va spune că nu ştiu eforturile pe care le fac masonii pentru prosperitatea….Da. Fiecare facem tot feluri de eforturi. Însă depinde pentru cine şi în ce scop.
Noi surprize? Probabil că da
Masoneria, avalanşa neoprotestantă, etosul gay, satanist, relaxat… nu au, în mod evident, rolul de a consolida credinţa ortodoxă în România şi de a adânci pe români în tradiţiile vieţii lor de secole. Ei vin cu altceva, ocult adică primejdios, satanic adică împachetat frumos. Moartea albă: e un nume poetic dat drogurilor. Metafora însă e dureroasă. Asistăm la alterităţi care ne displac şi vizavi de care nu putem să ne manifestăm decât…amiabil. Moartea sufletească a românilor, moartea prin negarea şi relativizarea interioară a credinţei ortodoxe, a credinţei mântuirii, este o moarte albă. Cum să mă manifest altcumva faţă de această moarte decât rugându-mă şi predicând împotriva ei. Însă, băieţii aceştia care se cred deştepţi, confundă bunătatea şi smerenia noastră cu imbecilitatea şi, pe cât noi suntem de primitori, pe atât şi ei vor să ne încalece. Nu voi fi nici acum melodramatic. Credinţa ortodoxă crede în puterea lui Dumnezeu şi în purtarea Sa de grijă faţă de noi, care e mai puternică decât toate cursele diavolilor. Deşi pare imposibil să scapi, să te mântui, într-o asemenea lume coruptă, curvară, totuşi nu toţi creştinii ortodocşi au îngenuncheat în faţa lui Baal.
Noi surprize? Probabil că da. Însă vom avea şi noi purtări de grijă ale Stăpânului nostru, care nu uită turma Sa cea mică.
September 14th, 2009 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
