Ziarul “Puterea” dixit: Exclusă din Federaţia Internaţională de Yoga şi din Alianţa Europeană de Yoga, Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut (MISA) – secta porno a lui Gregorian Bivolaru – încearcă să câştige terenul pierdut. Prioritatea, după ce imaginea oficială a fost făcută zob, racolarea de noi adepţi. Şi unde pot fi găsiţi aceştia mai uşor decât la manifestări artistice cărora le dau girul personalităţi de primă mână. Aşadar, pe lângă actori legaţi strâns de sectă, precum Ioan Bătinaş ori Ioan Pohariu, la spectacolele MISA participă artişti îndrăgiţi de marele public, cum ar fi Ioan Gyuri Pascu de la Divertis ori membrii Companiei de teatru şi dans Passe Partout Dan Puric.
In sfarsit, predicatorul Danion Vasile, caci despre el este vorba, s-a dat in fapt si inregistrarile cu ofensele sale la adresa marilor duhovnici ai Ortodoxiei, inclusiv a Parintelui Justin Parvu, au iesit la iveala. Ar fi fost mult mai simplu sa-i fi fost observate sclipirile din ochi la timp, la fel ca si in cazul confratelui sau complementar in smintire, mimul “inovator” Dan Puric.
Dintre inregistrarile care circula pe internet am ales una, pe care o prezint mai jos, postata de sfintiintrucuvant.ro special pentru pacatosii de pe pamant, printre care ma numar si eu, dupa cum marturisesc, spre deosebire de cei cu viata sfanta pe internet. Ar fi meritat sa o editez dar nu am vrut sa dau nastere la noi clevetiri. In schimb va recomand urmatoarele momente, ca sa nu va pierdeti si dvs timpul:
Urmaresc cu amuzament cum Dan Puric, la fiecare dintre aparitiile sale din ce in ce mai plictisitoare, se razboieste cu blogurile, pe care le considera “surse securistice” si “tribune ale minciunii”. Asta o spune acelasi mim profesionist Dan Puric care se afla la conducerea unei organizatii “inovatoare” alaturi de “nesecuristii”… Mugur Isarescu, Sergiu Celac, Daniel Daianu, etc, etc. Si o spune, cu gura plina, din varful Trustului Minciunii, de la televiziunea care il proiecta presedinte (!), a puscariabilului Sorin Ovidiu Vintu si din paginile Adevarului intors pe dos, fosta Scinteie, acum a oligarhului Dinu Costache Patriciu… Ambii tovarasi, cunoscute motorase media filoruse. De ras sau de plans? La ultima emisiune cu Turcescu sustinea ca si-a depasit conditia de puric si a ajuns cocos de munte (nu glumesc). Daca muntele lui e Casa Scinteii, sa nu-ti vina sa-i spui: mai cocosel, Gogule, probleme la logica, ceva? Ca la bun simt stim…
Altfel, din acelasi registru, iata ca dupa 20 de ani in care nici unul dintre marii patrihoti de azi nu a calcat cu un varf de balerin peste Prut, acum, cand bietii basarabeni sunt perceputi ca o piata de consum si devarsare a minciunii, ca limacsii dupa ploaie, ies si vircolacii “civilizatori”. Un Danion invitat de Vladimir al Moscovei, urmat rapid de un Dan Puric, promovat in ziarul celuilalt Vladimir al… va las pe dvs sa ghiciti…
Pentru inceput, ziarul lui Vladimir Filat incepe cu Omagiul ceausist al lui Gheorghe Ceausu. Ca maine, cocoselul va canta de trei ori si la Chisinau! Ptiu, drace!
“Siluetă pregnantă şi voce singulară în care se contopesc omul, artistul, gânditorul şi cetăţeanul, Dan Puric este, la urma urmei, o conştiinţă înaltă a vremii noastre…
…Aş fi cel puţin nemulţumit dacă cei care-l iubesc pe Dan Puric şi-i admiră opera l-ar considera vedetă. Nu, acest adjectiv l-ar degrada, mai ales de când este banalizat prin toate căile de comunicare. El e celebru prin conţinutul ideilor, prin limbajul artistic-teatral pe care l-a creat, prin atitudinea curajoasă şi demnă şi prin arta de a produce învelişul acestora.”
(Din postfaţa la cartea „Cine suntem” citata de ziarul “Al cui e Timpul”)
Comitetul director al ASTRADROM intrunit in data de 29 martie 2010, a discutat despre tulburarile create de Danion Vasile prin conferintele sustinute la Beius si Oradea.
In urma conferintelor sustinute de Danion Vasile la Beius (24 martie 2010) si Oradea (25 martie 2010), ASTRADROM se dezice de afirmatiile grave ale acestuia referitoare la calendarul nou (ca acesta fiind erezie), precum si de acuzatiile lui care lovesc in demnitatea marilor duhovnici ai neamului romanesc (pr. Arsenie Boca, pr. Cleopa Ilie si pr. Ioanichie Moroi etc). Aceasta datorita faptului ca ASTRADROM are o alta linie pe care o urmeaza, socotind cele afirmate de Danion Vasile ca fiind straine de gandirea Bisericii Ortodoxe Romane si de traditia neamului nostru.
De asemenea, ASTRADROM nu-l va mai invita pe Danion Vasile sa mai sustina nici o conferinta si nici nu-i va mai distribui cartile pana ce acesta nu-si va reabilita afirmatiile.
Purtator de cuvant, Cristian Vidican
Propaganda stilista sub numele unei conferinte
In seara zilei de Buna Vestire, in cadrul unei conferinte organizata de ASTRADROM, conferinta cu tema “Semnele vremurilor de pe urma” sustinute la Oradea, teologul Danion Vasile a vorbit despre semnele vremurilor apocaliptice. Printre aceste semne spune ca ar fi si calendarul nou acceptat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1923.
Aducand argumente din canoanele Bisericii Ortodoxe si ale unor Sfinti Parinti, Danion a afirmat ca in Biserica Ortodoxa Romana nu exista har. In aceeasi conferinta invitatul a spus ca parintele Cleopa Ilie de la manastirea Sihastria “a mintit credinciosii in problema calendarului” iar parintele Arsenie Boca dadea credinciosilor “invataturi in contradictie cu traditia Bisericii” si a sfintilor parinti, Ioanichie Moroi a fost un depravat etc. In opinia lui Danion Vasile doar sfintii de la Optina (care indeamna la necomuniune cu cei de pe stil nou) detin Adevarul de credinta.
Tot in cadrul aceleiasi conferinte, Danion a spus ca “Muntele Athos a cazut” si singura manastire care s-a mentinut este Esfigmenu, o manastire zelotista.
In cele din urma conferinta lui Danion Vasile s-a transformat intr-o propaganda stilista condamnand totodata oameni de valoare ai Bisericii Ortodoxe Romane. Atat Danion cat si duhovnicul sau, ieroschimonahul Hrisostom Manolescu, au sustinut ca parintele Iustin Parvu de la manastirea Petru Voda apreciaza gestul de “curaj” al celor doi “eroi” care au raspandit acelasi mesaj in mai multe orase din tara.
Organizatorii conferintei ASTRADROM, se dezic de unele afirmatii la adresa duhovnicilor sus amintiti:
Distinsul actor Dan Puric, altfel bun in ceea ce face, pe scena, vrea sa fie mai mult decat atat. Precum broasca zburatoare (sau broasca si scorpionul?). Realitatea lui Vintu l-a proiectat chiar presedinte… Din nefericire pentru el, propriul nume-i sta in calea propasirii pe culmile “ortodoxiei” multilateral dezvoltate. Si, pe langa nume, si caracterul. Mi se pare lamentabil cum isi permite sa calomnieze in public o maica, fara ca aceasta sa se poata apara, vreodata. O fi o caracteristica a mimului. Conform DEX: “Scurtă comedie populară antică, alcătuită din scene comice simple, grosolane, cu glume vulgare; Actor care interpreteaza un mim; Un celebru pantomim, la circ”. Bietul mim se pare ca nu stie ca Dumnezeu nu bate cu parul. Dar sa vorbeasca actele si faptele, caci rasplata ii va veni oricum:
In Raportul semnat si asumat si de Dan Puric, seful Pro Democratia, Cristian Pirvulescu, care a sustinut vehement eliminarea icoanelor si a orelor de religie din scoli, afirma: ” Problema raportului dintre ştiinţă şi religie dezvăluie în context românesc o altă dilemă : Este posibilă societatea civilă într-o comunitate dominată de ortodoxie? Societatea civilă s-a constituit, ca şi statul, în raport de contradicţie cu biserica. Nu întâmplător noţiunea şi practicile având ca fundament societatea civilă au fost facilitate de pluralismul religios şi de cel politic. În societăţile protestante a fost stimulată participarea pe când în cele catolice contestaţia, ceea ce nu este cazul în societăţile ortodoxe. Ceea ce dă consistenţă societăţii civile este tocmai spaţiul gândirii critice pe care doar laicitatea şi procesele consecvente de secularizare o permit.
Compromisul democratic într-o Românie scindată social și politic Conf. Dr. Cristian Pîrvulescu
“(…) Deprecierea valorilor liberale şi a cunoaşterii în favoarea altor fundamente precum hegemonia religiei asociată unui model economic neredistributiv creează societăţii civile un handicap major. Antiintelectualismul, mefienţa faţă de ştiinţă (vezi respingerea generalizată a teoriei evoluţioniste) şi populismul dau seama despre specificul românesc. Într-o cercetare realizată de Metro Media Transilvania la cererea Agenţiei de Strategii Guvernamentale în decembrie 2007 privind Calitatea educaţiei în învăţământul preuniversitar, având ca subiecţi atât elevi de clasele VII-XII, cât şi profesori se evidenţiază criza intelectuală prin care trece societatea românească. Căci la întrebarea adresată elevilor, „Cine crezi că explică cel mai bine apariţia universului şi a omului…?” 60% dintre aceştia indică religia, şi doar 24% se raportează la ştiinţă ca la un reper epistemologic. Dacă teoria evoluţionistă a ajuns să fie rejectată necritic cu o asemenea majoritate, ori sistemul de învăţământ care se revednică de la ştiinţă a eşuat, ori a fost deturnat pe parcurs. Dar poate nu e întâmplător că aceiaşi elevi cred în proporţie de 41% că “pentru a reuşi în viaţă, cel mai important” e “să te descurci”, iar 16% “să ai noroc”, şi doar 25% “să ai educaţie”. De altfel, şi majoritatea profesorilor, 54%, îşi manifestă acordul cu ideea că “în România ar fi mai bine dacă funcţiile publice ar fi ocupate mai ales de oameni credincioşi”. Şi dacă aceştia sunt şi autoritari cu atât mai bine. Căci, pentru 45% dintre profesorii din învăţământul preuniversitar “ar fi bine ca România să aibă un conducator puternic, care nu îşi bate capul cu parlamentul şi cu alegerile”, cu un procent mai mult decât dascălii care nu sunt de acord cu acestă propoziţie. Să mai fie loc şi pentru ştiinţă în această ecuaţie existenţală? Ştiinţa şi religia pot explica, până la un punct, diferit lumea, ceea ce nu înseamnă că sunt neapărat divergente. Daca biserica romană nu a urmat linia convergenţei dintre religie şi ştiinţa, a dezvoltat în schimb prudent teza celor două adevăruri, a celui relevat şi a celui ştiinţific. Se pare însă că o astfel de abordare nu e agreată astăzi în România unde adevărul ştiinţei este contrapus celui religios. În fond, ce-ar fi nou? Nu profeţise André Malraux că „secolul al XXI va fi religios sau nu va fi deloc”? De fapt, Malraux recuzase cu vehemenţă această afirmaţie: „M-au făcut să spun: secolul la XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc. Formulă ridicolă. În schimb, cred într-adevăr că umanitatea secolului viitor va trebui să găsească un tip exemplar de om”. Problema raportului dintre ştiinţă şi religie dezvăluie în context românesc o altă dilemă : Este posibilă societatea civilă într-o comunitate dominată de ortodoxie? Societatea civilă s-a constituit, ca şi statul, în raport de contradicţie cu biserica. Nu întâmplător noţiunea şi practicile având ca fundament societatea civilă au fost facilitate de pluralismul religios şi de cel politic. În societăţile protestante a fost stimulată participarea pe când în cele catolice contestaţia, ceea ce nu este cazul în societăţile ortodoxe. Ceea ce dă consistenţă societăţii civile este tocmai spaţiul gândirii critice pe care doar laicitatea şi procesele consecvente de secularizare o permit. Postcomunismul a pus noţiunea societăţii civile la o nouă încercare teoretică. Privită ca un fundament în favoarea democratizării societatea civilă s-a izbit însă de o realitate socială şi politică aparte determinată de conjugarea comunismului cu tradiţionalismul. Aşa că societatea civilă a fost obligată să funcţioneze nu în societăţi liberale moderne ori în societăţi democratice la confluenţa dintre modernitate şi postmodernitate, ci într-un fel de postdemocraţie. (…) Dar, ca tot ceea ce este „post-”, şi postdemocraţia nu exprimă emergenţa unei noi forme de organizare politică, ci criza valorilor aşa-zis tradiţionale.” Sursa:https://www.ipid.ro/documente/rr2_ro.pdf Șansa României–oameniiReprofesionalizarea României II Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare (IPID)semnat si de Dan Puric, ca membru al Consiliului Director al IPID COMUNICAT DE PRESĂ
În ziua de 14 octombrie 2009, la iniţiativa Alianței Profesioniștilor pentru Progres (APP), a avut loc în Aula Magna a Academiei Române o dezbatere publică pe tema “Reforma statului”, prima din ciclul „După criză – încotro?”.
Dezbaterea a fost deschisă de Acad. Ionel Haiduc, Președintele Academiei Române. Călin Georgescu, director executiv al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID), a prezentat in numele Grupului de inițiativă al APP Scrisoarea deschisă adresată Guvernului României. În continuare au luat cuvântul Cristian Pîrvulescu, politolog (Modelul statului), Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Reforma administrației), Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Scenarii post-criză), Bogdan Hossu, președintele C.N.S. Cartel Alfa (Statul parental) și Cătălin Zamfir, director al Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții (Modele sociale). Prezentările au fost urmate de o dezbatere liberă. Moderatorul evenimentului a fost Cristian Pîrvulescu.
Scrisoarea deschisă îndeamnă Guvernul, oricare ar fi acela, să sprijine, simultan cu implementarea măsurilor anticriză, constituirea unui Consiliu Național pentru elaborarea programului strategic de redresare și relansare economico-socială pentru perioada post-criză cu participarea asociațiilor patronale, organizațiilor sindicale, formațiunilor relevante ale societății civile și Academiei Române. Potrivit opiniei iniţiatorilor, acest document programatic poate fi elaborat în termen de șase luni și trebuie supus dezbaterii și aprobării Parlamentului.
Semnatarii Scrisorii deschise adresate Guvernului sunt membrii Grupului de inițiativă al APP, academicieni, lideri ai organizațiilor sindicale, ai asociațiilor patronale și reprezentanți de frunte ai societății civile: Ionel Haiduc, Bogdan Hossu, Cristian Pîrvulescu, Dan Puric, Dumitru Costin, Călin Georgescu, Sergiu Celac, Florin Pogonaru, Mihnea Constantinescu, Cristian Pârvan, Justin Capră, Florian Colceag, Dragoș Frumosu, Dan Gheorghiu, Cristian Hera, Laurențiu Plosceanu, Septimiu Stoica, Vasile Stroe și Ștefan Varfalvi.
La dezbatere au participat reprezentanți ai clasei politice și ai unor instituții ale statului, ai sindicatelor, patronatelor și organizațiilor profesionale, ai societatii civile si mass media, academicieni, cadre didactice universitare și studenți.
Academia Romana a reluat traditia prezentarii de discursuri de receptie din partea membrilor Academiei.
Vineri, 30 octombrie, academicianul Mircea Malita (desi membru al Academiei de mai multi ani) a prezentat discursul sau de receptie intitulat “ Opusi inseparabili in gandirea romaneasca”.
In expunerea sa, academicianul Mircea Malita a prezentat o sinteza interesanta din opera a zece mari personalitati ale culturii romane (patru apartinand stiintei si sase filozofiei si literaturii) avand ca numitor comun preocuparea pentru evidentierea importantei analizei “opusilor inseparabili” (cu alte cuvinte a “unitatii contrariilor”) in diferite domenii ale stiintei si ale gandirii.
Autorul prezinta intr-un stil atragator si convingator, contributiile remarcabile in aceasta directie ale unor inaintasi de marca : Grigore C. Moisil, Stefan Lupascu, Nicolas Georgescu – Roegen, Lucian Blaga, Atanase Joja, Mircea Florian, Scoala de la Iasi (Petru Botezatu, Simion Mehedinti, Eugen Lovinescu).
Acest concept al opusilor inseparabili s-a afirmat in gandirea europeana mai tarziu, fata de cultura chineza care a consacrat conlucrarea a doua principii opuse : Yang si Yin .
Succint, toata aceasta analiza evidentiaza contributia importanta a reprezentantilor intelectualitatii noastre de varf la imbinarea preocuparilor pentru ceea ce a fost si este general si particular in dezvoltarea noastra nationala. Aceasta are conotatii actuale si in zilele noastre in procesul de globalizare care impune in planul dezvoltarii civilizatiei o aliniere si o cuplare a tuturor natiunilor la progresul contemporan al stiintei si al tehnologiei, ceea ce duce la o anumita uniformizare, concomitent cu nevoia accentuarii si valorificarii particularitatilor si patrimoniului intelectual si spiritual specific culturii nationale a fiecarui popor.
De aceea, in conceptul actual de dezvoltare durabila, pe langa dezvoltarea economica, sociala si de echilibru a societatii cu factorii de mediu s-a impus si necesitatea protectiei diversitatii culturale pentru a pastra tot ceea ce a acumulat societatea dealungul vremii si care constituie un patrimoniu comun al umanitatii.
Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) a fost infiintat in anul 2006 ca organizatie non-profit, independenta de contextul politic si disociata de perspectiva oricarui scop comercial. Institutul se identifica drept un proiect bazat pe rationalitatea stiintifica, axat principial pe crearea unui mediu de atitudine morala si sociala, a unui spatiu liber de exprimare a ideilor referitoare la realitatea romaneasca, acum si in perspectiva…
Înainte de teorii, câteva pareri ale tinerilor care au fost întrebati ce parere au despre sexul oral:
Nu cred ca e imoral sau nereligios sexul oral, desi în anumite acceptiuni se întâmpla sa fie… Ideea e ca daca vine dintr-o dorinta sincera si nu pentru ca “asa îi place lui” (sau ei), sexul oral poate fi o binecuvântare, iertata fie-mi blasfemia (pentru cei mai “religiosi” )….
Deci: în opinia mea nu e nici o rusine sexul oral! Rusine e sa nu recunosti, cum stiu ca fac majoritatea!
Sexul oral? mda… asta reprezinta metoda cea mai convingatoare in a-ti demonstra iubirea fata de celalalt… nu poti face asta daca nu iubesti respectiva persoana.
Nu este neaparat o rusine … depinde de situatie .. daca ma întreaba mama sau tata daca practic acest sport , normal, mi-e rusine sa raspund .. dar când e vorba de trecut la actiune , nu e o rusine … Si da , sexul oral apropie partenerii.
Stiu ca daca un preot ar citi astfel de pareri, s-ar simti indignat:
“Vai, dar astfel de pareri sunt ale unei minoritati care traieste în pacat, si care face pacate împotriva firii. Daca ar fi întrebati tinerii din parohia mea ce parere au, ar repeta cu totii ca este un mare pacat, care atrage dupa sine pedeapsa lui Dumnezeu.”
As îndrazni sa îi spun unui astfel de preot ca, desi tinerii care vin sa se spovedeasca în fiecare post nu practica sexul oral, totusi ceilalti îl practica cu dezinvoltura. Chiar si unii dintre tinerii care vin pentru prima oara la spovedanie au avut o astfel de experienta, chiar daca nu recunosc aceasta la scaunul de spovedanie.
Punctul de vedere potrivit caruia sexul oral este doar o cursa draceasca are din ce în ce mai putini sustinatori. Foarte multi tineri o considera o metoda de a împartasi celui pe care îl iubesti dragostea pe care i-o porti. Nu ma voi opri aici asupra perversitatilor pe care le practica unii tineri, ci doar voi vorbi putin despre motivele pentru care unii tineri care cred în Dumnezeu practica sexul oral.
As începe totusi prin a atrage atentia asupra campaniei puternice de care are parte aceasta practica sexuala: o gramada de articole care stârnesc curiozitatea celor care nu au fost initiati în asa ceva, articole care aduc argumente care dovedesc ca de fapt sexul oral nu are nici o legatura cu credinta în Dumnezeu, ca nu e un pacat, ca numai cei cu idei învechite se abtin de la practicarea sexului oral. Statisticile sunt un element care atârna foarte greu: peste 70% dintre cupluri (sau 80% si chiar 90%, dupa alte statistici) practica sexul oral.
“Daca toti (sau aproape toti) practica, eu de ce nu as face-o?”, se întreaba unele fete sau tineri care vor sa îsi pastreze fecioria, dar în acelasi timp vor sa ajunga la o relatie cât mai intima cu persoana iubita.
Principalele avantaje ar fi urmatoarele:
– nu implica pierderea fecioriei;
– bolile sexuale se transmit mai greu (totusi, prin sexul oral se poate transmite si S.I.D.A., alaturi de alte boli. Acest amanunt este uneori trecut cu vederea în unele articole de promovare a sexului oral);
– nu duce la sarcini nedorite, cum se întâmpla cu actul sexual obisnuit.
Nimeni nu poate contesta faptul ca în urma sexului oral nu poate avea loc fecundarea. Totusi, eu contest faptul ca sexul oral este o metoda sigura de evitare a sarcinilor nedorite. Argumentul meu e simplu: sexul oral este o etapa pregatitoare pentru sexul normal. O fata care practica sexul oral numai pentru a-si pastra si fecioria si prietenul în cele din urma va renunta ori la feciorie ori la prieten. Pentru ca prietenul se va plictisi repede de monotonia sexului oral. Si fata care a acceptat sa faca sex oral numai pentru a nu-l pierde va renunta mult mai usor la fecioria ei decât o fata cu gura nespurcata. Cred deci ca sexul oral va duce la sex normal, asa ca va fi un pas spre sarcinile nedorite. Dupa ce o fata schimba doi trei prieteni, pentru ca acestia se satura de fitele ei de a-si pastra himenul practicând sex oral, vor râde de ea cu gastile lor, si i se va duce vestea cu viteza Romtelecom-ului. Asa ca, saraca fata, dupa ce va ajunge tinta bârfelor, se va satura sa îsi apere himenul care i-a adus atâtea necazuri. Si se va culca cu primul cavaler care se va oferi sa o ridice din groapa deznadejdii. Asa ca prilejul de a ajunge la sarcini nedorite nu va fi ratat.
Sa vorbim acum despre pastrarea fecioriei si practicarea sexului oral. Sunt fete care, dorindu-si sa se mântuiasca, dar dorindu-si în acelasi timp sa îsi pastreze prietenul, accepta compromisul de a face sex oral.
“Nici ca mine, nici ca tine”, îi spune prietenul unei fete. “Facem sex oral si ramânem împreuna. Am nevoie de o dovada de dragoste din partea ta”
Este trist ca sunt baieti care spun aceste lucruri cu sinceritate. Ei nu considera ca si-ar rani prietenele cerându-le aceasta dovada de dragoste, pe care oricum multe fete o ofera si fara sa li se ceara.
Dar o fata care este crestina nu ar trebui sa accepte un asemenea compromis. Sexul oral este un mare pacat. Aceasta nu este o parere, nu este o idee învechita. Ce a învatat Biserica ca este pacat, pacat ramâne. Daca mâine ar spune cineva ca furtul nu este un pacat, si daca demonstreaza cu argumente sociale sau psihologice asa ceva, nu rezolva nimic. Da, tinerii au dreptate sa nege anumite idei fixe ale sociologilor sau ale psihologilor, idei scornite de mintea omeneasca, care uneori pierde din vedere esentialul unei situatii.
Nu oamenii pot stabili ce este pacat si ce nu este. Dumnezeu, Cel care a facut cerul si pamântul, ne descopera care este calea pe care trebuie sa mergem. Normele morale nu le putem fixa noi. Noi putem doar sa acceptam sau sa respingem normele pe care ni le-a fixat Dumnezeu si sa le înlocuim cu ale noastre, care sunt false. Dumnezeu nu a fixat în mod artificial normele morale, ci aceste norme morale sunt legate de însasi fiinta umana, de modul în care a fost creata de Dumnezeu si de rostul pentru care a fost creata. Poate ca daca pe lumea cealalta singura desfatare ar fi cea sexuala, atunci Biserica i-ar îndemna pe oameni sa cunoasca toate perversitatile cu putinta pentru a se antrena pentru vesnicie. Numai ca pe lumea cealalta cei care s-au îndeletnicit cu perversiunile sexuale sau cu alte pacate nu vor vedea lumina la care au fost chemati. Vor ajunge în iad. Biserica ne cheama sa dobândim adevarata împlinire, adevarata bucurie. Poruncile Bisericii sunt jaloane care ne arata drumul spre aceasta bucurie.
“Cine este Biserica sa îmi interzica mie sa fac sex oral?”
Biserica nu poate împiedica pe nimeni sa pacatuiasca. Ea nu poate forta libertatea omului. Dar, întrucât ea este scoala a mântuirii, ea trebuie sa atraga atentia ca pacatul este pacat, si ca orice forma de pacat duce la pierderea mântuirii.
Oare Duhul Sfânt care Se îndeparteaza de cei care pacatuiesc va ramâne asupra celor care fac sex oral numai pentru ca moda perversitatilor are din ce în ce mai multi fani? Nu, desfrâul este desfrâu.
Întrucât de obicei baietii le cer fetelor sa faca acest compromis (nu am citit de nici un caz în care un tânar sa fie amenintat ca daca nu accepta sa îi faca prietenei aceasta pofta va fi parasit), le spun fetelor sa nu se lase pacalite de cursa compromisului. Cum ar putea o gura care se spurca prin sex oral sa ia anafura, agheasma sau sa sarute sfintele icoane? Cum ar putea o astfel de gura sa primeasca Sfintele Taine, adica pe Însusi Hristos? Oricât de bine ar spala pasta de dinti, sau oricât de eficienta ar fi guma de mestecat, totusi rana pacatului nu se sterge fara multa pocainta.
Poate ca nu ar fi cazul sa pomenesc despre Sfânta Împartasanie, ca de obicei o fata care practica sexul oral nu se gândeste la Sfintele Taine, dar totusi se gândeste sa sarute icoanele când intra într-o biserica. O face cu dezinvoltura, fara sa se gândeasca ca aceeasi gura cu care îi atinge pe sfinti s-a spurcat si se va mai spurca prin pacat.
Sexul oral este o forma de curvie. Gura nu este lasata de Dumnezeu pentru perversiuni. Acest lucru ar trebui sa fie clar pentru toti crestinii. Chiar daca mass-media ne atrage atentia asupra faptului ca în majoritatea cuplurilor casatorite aceasta specialitate este la loc de cinste în ghiveciul de erotism, nici un crestin cu frica de Dumnezeu nu ar trebui sa se lase prada acestei placeri dracesti. Daca într-o familie sotii practica sex oral, sau orice alta perversiune, familia respectiva nu se mai poate numi crestina. Oricât de multa ar fi cantitatea de rugaciune prin care sotii încearca sa recompenseze desfatarile lor animalice.
TINERII SI SEXUALITATEA de doctorand in Teologie Danion Vasile
Din aceeasi categorie: IPS Andrei Andreicut: “Dragoste, libertate si sex responsabil” Dan Puric in Yoga Magazin: A face arta inseamna a medita
UPDATE: Intr-o luare de pozitie pe blogul sau, Ion Coja afirma categoric ca nu s-a folosit de semnaturi de la Petru Voda. Ramane intrebarea: ce s-a intamplat cu semnaturile copiate dupa ce au fost subtilizate de fratele lui Ionel Rusei?! Biroul Electoral Central informeaza ca domnului Ion Coja, candidat independent la presedintia Romaniei, i s-a respins inregistrarea candidaturii. Motivul: prea multe semnaturi nevalabile. Domnul Ion Coja, prezent si la Manastirea Petru Voda inainte de debutul agitatiei electorale, a fost sustinut in campania sa de domnul profesor Marcel Petrisor, fost detinut politic apropiat Parintelui Gheorghe Calciu si presedinte al Senatului Asociatiei Rost, care publica revista cu acelasi nume, ce se pretinde un fel de “GDS al ortodoxiei” si in care au fost apreciati sau s-au facut remarcati de-a lungul anilor urmatorii autori: Teodor Baconsky, Theodor Paleologu, Cristian Badilita, Dan Stanca, Varujan Vosganian, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Razvan Codrescu, eiusdem farinae. Personaje care nu mai merita nici o prezentare suplimentara in afara numelui lor de oroare la adresa ortodoxiei, traditiei si culturii romanesti autentice. Domnul Ionel Rusei si fratele sau sunt cei care l-au adus pe domnul Ion Coja la Petru Voda (foto) si l-au prezentat Parintelui duhovnic Justin Parvu, care il vedea pentru a doua oara in viata Sfintiei Sale.
Intr-un Drept la Replica recent al domnului Ionel Rusei (vezi mai jos), tipograf al revistei Rost si, mai nou, si intervievator de serviciu, acesta afirma ca “nu sunt protagonistul nici unei actiuni dubioase iar daca se face referire la fratele meu, acesta a carat niste saci fara sa stie ce este in ei”. Ei bine, sacii la care se refera editorul Rost erau cu semnaturi de la Referendumul Anti-Cip initiat de parintele Justin Parvu, furati de la Manastirea Petru Voda, cu mana fratelui sau, dusi in Bacau, unde s-au copiat cateva zeci de mii de semnaturi pana s-a descoperit hotia, fapt ce intra sub incidenta Codului Penal. “Operatiunea copierea” s-a reflectat de altfel prin numarul mare de semnaturi respinse de catre Biroul Electoral Central. Pacat ca in acest jos securistic, din care au de suferit mai multe personalitati, au fost antrenati si naivi. Ionel Rusei, fratele sau si intarziatii pe care ii deserveste nu se numara printre cei din urma. Dumnezeu a batut cum a stiut El, oprind potentiala frauda realizata pe spezele credinciosilor care l-au urmat pe Parintele Justin in lupta sa impotriva dictaturii biometrice. Cu siguranta ca ii va rasplati similar si pe puricii si capusele Ortodoxiei.
Ocupat cu urmarirea crizei actuale am pierdut intrunirea dintre un “bun crestin”, Dan Puric, si un anti-crestin convins, Cristian Pirvulescu, pro-homosexual, anti-icoane si religie, dar, ce chestie!, amandoi membri fondatori ai aceleiasi organizatii, care are legaturi directe cu Clubul de la Roma: Alianta Profesionstirlor pentru Progres. Of, of! Mai jos comunicatul oficial al super-pro-anti-crestinilor:
În ziua de 14 octombrie 2009, la iniţiativa Alianței Profesioniștilor pentru Progres (APP), a avut loc în Aula Magna a Academiei Române o dezbatere publică pe tema “Reforma statului”, prima din ciclul „După criză – încotro?”.
Dezbaterea a fost deschisă de Acad. Ionel Haiduc, Președintele Academiei Române. Călin Georgescu, director executiv al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID), a prezentat in numele Grupului de inițiativă al APP Scrisoarea deschisă adresată Guvernului României. În continuare au luat cuvântul Cristian Pîrvulescu, politolog (Modelul statului), Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Reforma administrației), Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Scenarii post-criză), Bogdan Hossu, președintele C.N.S. Cartel Alfa (Statul parental) și Cătălin Zamfir, director al Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții (Modele sociale). Prezentările au fost urmate de o dezbatere liberă. Moderatorul evenimentului a fost Cristian Pîrvulescu.
Scrisoarea deschisă îndeamnă Guvernul, oricare ar fi acela, să sprijine, simultan cu implementarea măsurilor anticriză, constituirea unui Consiliu Național pentru elaborarea programului strategic de redresare și relansare economico-socială pentru perioada post-criză cu participarea asociațiilor patronale, organizațiilor sindicale, formațiunilor relevante ale societății civile și Academiei Române. Potrivit opiniei iniţiatorilor, acest document programatic poate fi elaborat în termen de șase luni și trebuie supus dezbaterii și aprobării Parlamentului.
Semnatarii Scrisorii deschise adresate Guvernului sunt membrii Grupului de inițiativă al APP, academicieni, lideri ai organizațiilor sindicale, ai asociațiilor patronale și reprezentanți de frunte ai societății civile: Ionel Haiduc, Bogdan Hossu, Cristian Pîrvulescu, Dan Puric, Dumitru Costin, Călin Georgescu, Sergiu Celac, Florin Pogonaru, Mihnea Constantinescu, Cristian Pârvan, Justin Capră, Florian Colceag, Dragoș Frumosu, Dan Gheorghiu, Cristian Hera, Laurențiu Plosceanu, Septimiu Stoica, Vasile Stroe și Ștefan Varfalvi.
La dezbatere au participat reprezentanți ai clasei politice și ai unor instituții ale statului, ai sindicatelor, patronatelor și organizațiilor profesionale, ai societatii civile si mass media, academicieni, cadre didactice universitare și studenți.
Scrisoare deschisă adresată Guvernului României de către Alianța Profesioniștilor pentru Progres
În aceste zile, în care dialogul politic civilizat pare a fi fost înlocuit prin dispute sterile și schimburi veninoase de invective, considerăm că este de datoria noastră să adresăm Guvernului României chemarea de a-și asuma răspunderea ce îi revine pentru conturarea unei perspective clare și realiste asupra dezvoltării viitoare a țării. În esență, îndemnăm Guvernul ca, paralel și simultan cu implementarea măsurilor punctuale anticriză, să creeze cadrul necesar pentru elaborarea unui program strategic de redresare și relansare economico-socială pentru perioada post-criză.
Dacă actuala criză ne-a luat prin surprindere, este imperios necesar să fim bine pregătiți pentru ceea ce va urma. Întrebarea fundamentală la care trebuie dat un răspuns este dacă, după ieșirea din criză, România va continua să urmeze aceeași cale de creștere bazată pe consumul irațional de resurse cu valoare adaugată mică și pe accentuarea inechităților sociale sau va fi în stare să adopte din mers noul model european al dezvoltării durabile prin împletirea organică a aspectelor economice cu cele sociale și de mediu. Unii dintre semnatarii acestei scrisori au fost implicați direct în negocierea pachetului legislativ și a măsurilor menite să asigure ieșirea din criză și să diminueze costurile sociale ale acesteia. Cei mai mulți dintre noi au participat la elaborarea Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a României la orizontul anilor 2013-2020-2030, aprobată de Guvern și depusă la Comisia Europeană. Vorbim, deci, în cunoștință de cauză. Atragem atenția în mod deosebit asupra faptului că, în calitate de stat membru al UE, România are obligația să-și însușească și să pună în aplicare întocmai prevederile Strategiei UE pentru Dezvoltare Durabilă care include și obiectivele Agendei Lisabona. Recenta Comunicare a Comisiei Europene “Dincolo de PIB. Măsurarea progresului într-o lume în schimbare” [COM(2009)433 final, 20.08.2009] marchează un important pas înainte prin introducerea, pe lângă indicatorul cantitativ general al creșterii produsului intern brut (PIB), a unor indicatori complementari de ordin calitativ privind incluziunea socială, gradul de satisfacție față de serviciile către populație, conservarea unui mediu natural sănătos, utilizarea rațională a resurselor în condiții de eco-eficiență și valorificarea optimă a capitalului uman. Adoptarea unor asemenea indicatori și a metodologiei aferente depășește cu mult cadrul unei abordari tehniciste de raportare statistică și prefigurează o nouă abordare conceptuală a ideei de dezvoltare. Șansa României este de a se înscrie de la început în acest curent care, cel puțin la nivelul Uniunii Europene, a devenit ireversibil. Oricum, performanța României în context european va fi judecată după aceste criterii. Nu în ultimul rând, evaluările făcute pe această bază vor determina în mare măsură alcătuirea și modul de alocare a fondurilor UE în perioada de programare bugetară 2014-2020. În consecință, propunem constituirea neîntârziată a unui Consiliu Național pentru elaborarea programului strategic de dezvoltare post-criză, conținând obiective, priorități și responsabilități precise, cu participarea asociațiilor patronale, organizațiilor sindicale, formațiunilor relevante ale societății civile și Academiei Române. Suntem conștienți de complexitatea operațiunii pe care o propunem. Nu este vorba de un nou exercițiu birocratic sau de o dezbatere academică abstractă, ci de o acțiune profesionistă, cu finalitate concretă, având consecițe directe asupra calității vieții cetățenilor României. Apreciem că elaborarea unui asemenea document programatic poate fi încheiată în maximum șase luni și suntem de părere că el va trebui supus spre dezbatere și aprobare Parlamentului României. 14 octombrie 2009
April 14th, 2010 
VR 
Ziarul “Puterea” dixit: Exclusă din Federaţia Internaţională de Yoga şi din Alianţa Europeană de Yoga, Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut (MISA) – secta porno a lui Gregorian Bivolaru – încearcă să câştige terenul pierdut. Prioritatea, după ce imaginea oficială a fost făcută zob, racolarea de noi adepţi. Şi unde pot fi găsiţi aceştia mai uşor decât la manifestări artistice cărora le dau girul personalităţi de primă mână. Aşadar, pe lângă actori legaţi strâns de sectă, precum Ioan Bătinaş ori Ioan Pohariu, la spectacolele MISA participă artişti îndrăgiţi de marele public, cum ar fi Ioan Gyuri Pascu de la Divertis ori membrii Companiei de teatru şi dans Passe Partout Dan Puric.
Posted in 
Tags: 
