“Cu dreapta cumpănire aflată în lada de zestre duhovnicească a poporului nostru, să ne închinăm Preasfintei Maici să ne ajute să dobândim „gând de întoarcere şi vreme de pocăinţă” . Îi datorăm lacrimile noastre spre a-i şterge lacrimile care nu se usucă pe obrajii ei din pricina răutăţilor cu care îl răstignim pe Hristos…”
Ştiaţi că, potrivit unui studiu efectuat pe parcursul a 30 de ani, pe 6000 de subiecţi, copiii alăptaţi sunt mai inteligenţi decât cei hrăniţi cu lapte praf? Dacă nu, veţi afla mai multe despre acest subiect mâine, la lansarea lucrării “Mami, îţi mulţumesc! – Ghidul părinţilor isteţi în imagini povestite”. Ghidul-album al Campaniei “Alăptarea e Iubire” va fi prezentat de Buna Vestire, vineri, 25 martie a.c., ora 13.00, la sala Victor Ion Popa a Muzeului Satului din Bucureşti, de către conf. dr. Paula Popoiu, director general al Muzeului Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, de doamna Elena Solunca Moise, publicist şi editor al revistei “Academica” a Academiei Române, de prof. univ. dr. Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române şi autorul Cuvântului înainte, de jurnalistul Corneliu Vlad, scriitor şi eseist şi, evident, de autoarele lucrării, pshihologul Raluca Mihai, consultantele în alăptare Mara Popescu, dr. Roxana Hristianovici şi dr. Iulia Cristiana Balint-Boia şi fotografa Cristina Nichituş Roncea. Albumul şi campania despre alăptare au fost realizate de Photography Studio şi Asociaţia de Pediatrie şi Consultanţă în Alăptare cu sprijinul a numeroşi parteneri.
Fotografa Cristina Nichituş Roncea şi Asociaţia de Pediatrie şi Consultanţă în Alăptare au plăcerea de a vă invita de Bunavestire, vineri, 25 martie a.c., ora 13.00, la sala Victor Ion Popa a Muzeului Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, pentru a participa la lansarea unei cărţi inedite, vorbită de bebeluşi şi ilustrată cu mamelor lor alăptând. “Mami, îţi mulţumesc! – Ghidul părinţilor isteţi în imagini povestite”, cuprinde sfaturile psihologului Raluca Mihai şi consultantelor în alăptare Mara Popescu, dr. Roxana Hristianovici şi dr. Iulia Cristiana Balint-Boia, care însoţesc fotografiile Cristinei Nichituş Roncea din cadrul campaniei naţionale “Alăptarea e Iubire“, derulată anul trecut cu sprijinul mai multor parteneri de prestigiu, între care amintim Muzeul Satului, Muzeul Bucureştilor – Palatul Şuţu, Universitatea Bucureşti, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, IA Sibiu şi alte foruri prietene. Proiectul, realizat în parteneriat cu Asociaţia de Pediatrie şi Consultanță în Alăptare, a fost cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – „Investeşte în oameni!” şi a fost recompensat cu Premiul de Excelenţă al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, la recent desfăşurata Gală a Premiilor UZPR pentru anul 2015. Albumul, apărut la Editura Mica Valahie, Bucureşti, cuprinde peste 200 de fotografii alături de zeci de sfaturi de folos pentru mămicile României şi va fi prezentat de conf. dr. Paula Popoiu, director general al Muzeului Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, de doamna Elena Solunca Moise, publicist şi editor al revistei “Academica” a Academiei Române, de prof. univ. dr. Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române şi autorul Cuvântului înainte şi de jurnalistul Corneliu Vlad, scriitor şi eseist. Vă aşteptăm cu drag!
S-a spus nu fără îndreptăţire că fiica femeii este chiar sufletul nostru greu încercat de provocări de toate felurile, din toate părţile şi în tot timpul…
E sărbătoare în sufletele noastre şi bucurându-ne să aducem daruri pe măsură Sfintei Născătoare de Dumnezeu prin care am devenit şi fii ai Tatălui ceresc – acei talanţi pe care, primindu-i în dar, i-am înmulţit cu ajutorul ei şi după puterile noastre şi ele tot dar divin. Iată, Cristina Nichituş Roncea deschide astăzi, la Muzeul Satului, o expoziţie de fotografie intitulată semnificativ „Alăptarea e Iubire”, o invitaţie plină de candoare şi gingăşie la reîntoarcerea spre firescul firii de a naşte prunci şi a-i hrăni după datină, alăptarea fiind expresia deplină a dragostei de mamă care nu poate fi comparată cu nimic pe lume. Să recunoaştem că, oricât de spectaculoase, izbânzile tehnologiei rămân departe de zidirea lui Dumnezeu, care pe toate „le-a făcut cu pricepere şi înţelepciune”. Închinându-ne să dăm glas recunoştinţei noastre pentru toate, s-o facem cu vrednicie şi dragoste smerită şi cu vrednicie zicând ca odinioară Psalmistul: „Îţi mulţumesc Doamne că sunt o fiinţă atât de minunată”. Reţine atenţia felul în care artista surprinde momentul de graţie în care biologicul se converteşte în spiritualitate ca o rugăciune: „Doamne, miluieşte-ne pe noi”. Şi ce este mai minunat din cele ale pământului decât imaginea unei mame purtând în braţe un prunc pe care-l hrăneşte cu laptele ei deodată cu o nespus de multă iubire ce-i va străjui fiecare din zilele vieţii lui.”
Asociația de Pediatrie si Consultanță în Alăptare în parteneriat cu Muzeul Naţional al Satului “Dimitri Gusti”, “IA Sibiu” şi Caffé D’arthé au organizat cu ocazia Săptămânii Mondiale a Alăptării şi Expoziţia de Fotografie “Alăptarea e Iubire”, a fotografei Cristinei Nichituş Roncea. Un demers inedit, care, prin prezentare a zeci de mame alăptând, în port naţional, îşi propune să reamintească firescul hrănirii naturale, în contextul dramatic al României de azi, în care 88% dintre bebeluşi sunt deprivaţi de laptele matern fiind intoxicaţi de la primele lor zile, prin intermediul părinţilor neinformaţi, cu hrană artificială, produs al unei mentalităţi de consum, după cum au evidenţiat organizatoarea Mara Popescu, de la Asociația de Pediatrie si Consultanță în Alăptare şi doamna Elena Solunca Moise, publicist la Ziarul Lumina şi redactor la revista Academica a Academiei Române, la evenimentul alăptării-sincron şi vernisajul expoziţiei, de la Muzeul Satului.
“Multe şi înţelepte sunt povăţuirile pe care ni le dau îngerii numai de-am voi să plecăm urechea inimii spre ascultare lucrătoare spre cuvioasă cinstire.”
Elena Solunca Moise despre Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil
“Trăitori într-un timp al egoismului atroce şi egolatriei nemăsurate care amăgesc cu aşa-zisa încredere în forţele proprii e aproape imposibil să înţelegi cum smerenia poate fi putere. De ce să te smereşti, să fii umilit, batjocorit şi alţii să ţi-o ia înainte pe nedrept? Da, s-o faci pentru că Hristos, Biruitorul lumii a fost Cel dintâi care s-a smerit pe Sine, făcându-se om ca omul să se poată îndumnezei.”
“Lumea nu este doar informaţie. Ea este în primul rând şi în toate sensurile, taină. Matematica însăşi este un drum către Taină. Toate ştiinţele, artele şi credinţele, merg relativ cu Taina prin puterea cuvântătoare, al cărei apex de abstracţiune nu este numărul, ci tăcerea uimită, dumirită, transfigurată, stare în care sufletul priveşte creaţia şi pe Creator de pe culmea cuvântului.
Unitatea de măsură între ce se vede şi ce nu se vede este duhul, care nu este din lumea aceasta, iar dacă duhul prin darul dumnezeiesc din el poate sintetiza orice lucru creat, o va face dându-i NUME.
Maşina însă, lucru fără viaţă, făcut de mâini şi de minţi omeneşti, traduce forme de viaţă în numere. Dacă maşina citeşte prin număr, şi omul care a făcut-o se obligă să-şi certifice existenţa numai prin număr şi numai prin maşină, nu înseamnă în cel mai interzis de Scripturi mod că se închină la număr şi la maşină, că maşina a fost creată special ca „să ţină un jurnal al fiarei”[3]? Sclavul cu puterea distrugerii, omul liber cu puterea adevărului, fiecare luptă pentru biruinţa veşnică a ceea ce-l stăpâneşte dându-i putere.”
“Mântuitorul “a strigat: cine are urechi de auzit, să audă” (Luca 8, 15). A strigat – ca nimeni să nu poată să spună că nu a auzit, că nu a fost suficient de puternic mesajul. A strigat – ca să nu poată să spună cineva că Domnul nu a fost suficient de determinat. A strigat – ca noi să nu avem nici o scuză, să nu putem afirma nici unul că mesajul nu a fost chiar pentru noi, personal.
Cei ce folosesc urechile spre auzit, mintea spre învăţat, inima spre iubit, primesc pe Dumnezeu în această viaţă. Cine foloseşte urechile drept simplu suport pentru cercei, mintea pentru exerciţii de onanie intelectuală, iar inima pentru contorizat ura, acela refuză să creadă că mai este ceva dincolo de lungul nasului. Oricum ar fi, un lucru vom avea întotdeauna în comun şi unii, şi alţii: libertatea de a alege. Dar suntem noi, oare, conştienţi pe deplin de consecinţele alegerilor noastre?”
Elena Solunca Moise: “(…) Obişnuit cu realizările spectaculoase ale ştiinţei şi tehnologiei contemporane, cu navigarea în spaţiul virtual, ştirile aduse în timp real, cu rezolvări eficiente la un simplu „click”, omul postmodern se poate întreba cu o anume îndreptăţire: Ce este împărăţia cerurilor? De unde necesitatea pocăinţei, cuvânt în sine vlăguit de sens ca urmare a unei folosiri obsesive, nu odată fariseice, care i-a dat şi o conotaţie peiorativă. Departe de a fi o umilire a omului, sau reflexul cine ştie cărui complex de inferioritate, pocăinţa este o supremă expresie a demnităţii sale amintind că măsura lui este chipul divin după care a fost creat pentru a se înălţa la desăvârşire, prin ascultarea lucrătoare a poruncilor lui Dumnezeu şi, mai ales a Iubirii. Este o demnitate pentru că doar omului, cunună a creaţiei, îi este dat să o cunoască în toată splendoarea ei, numai lui i-a fost dat să treacă de hotarul vremelniciei şi să se împărtăşească din viaţa veşnică folosind cu înţelepciune darul libertăţii. (…)