Posts Tagged ‘eva iova’

Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei cu statuie daramata in Ungaria inainte de a fi inaltata. Unul din marile succese ale MAE si SIE din ultimul cincinal

Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc şi cu voia către tot ce e adevărat, plăcut şi drept să-i îndrumez! Sfantul Andrei Saguna, luminatorul Ardealului, primul presedinte al Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român si membru fondator al ASTREI alaturi de George Bariţ, Timotei Cipariu, Ioan Puşcariu, viitorul patriarh Miron Cristea, Vasile Goldiş, Onisifor Ghibu şi Octavian Goga.

“Andrei Saguna! Pana aici! Niciodata nu va exista o statuie a unui fost mitropolit ortodox roman in Gyula! Existenta unei statui a unui mitropolit roman declarat impotriva maghiarilor nu va fi tolerata in oras… Din inima si trupul tarii au fost smulse Partium-ul si Tinutul Secuiesc si au fost date romanilor. Ei doreau sa ajunga pana la Tisa, dar nu s-a putut. Orasul Gyula mai apartine de teritoriul Ungariei doar datorita norocului…”Kis-Pal Botond, presedintele filialei Jobbik din orasul Gyula

Jobbik (“Miscarea pentru o Ungarie mai buna”), partidul de extrema dreapta din Ungaria si organizatia sustinuta de acesta, Garda Maghiara, impreuna FIDESZ si intreaga administratie a statului vecin si prieten Ungaria, au reusit sa impiedice inca din 2008 ridicarea unei statui a mitropolitului Andrei Saguna in Ungaria, in curtea Catedralei Ortodoxe din Jula (Gyula), scria presa vremii. Cu toate acestea, nici dupa trei ani si o schimbare de guvernare atat in Romania cat si in Ungaria, nimic nu s-a intamplat. In schimb, in tara noastra, se inalta statui de criminali de romani, ca cea a geenralilor de la Arad, care au ucis peste 30.000 de romani, ca cele ale instigatorului la crima si romanofobului Lajos Kossuth sau ale criminalului de razboi Albert Wass, condamnat pentru uciderea de romani si evrei, cu bust ridicat in fata mai multe biserici reformate dar chiar si in centrul Odorheiului Secuiesc. Sa-l mai amintim si pe demntul care l-a “spunzurat” pe Avram Iancu, capitanul Legiunilor Romanesti, simbolul romanismului?

Decizia ridicarii statuii Mitropolitului Saguna, canonizat ca sfant astazi, la Sibiu, a fost luata in cadrul unei sedinte reunite a guvernelor roman si maghiar in noiembrie 2007, pe cand se punea la cale si “donarea” Fundatiei Gojdu Ungariei, actiune nereusita ca urmare a luptei catorva nebuni de ziaristi.

La un an de la acel moment, cand sa se puna piatra de temelie a statuii, Partidul Fidesz-MPSZ din Jula a dat publicitatii un comunicat in care considera ca decizia amplasarii unei statui a lui Saguna “nu a fost bine pregatita”. Viceprimarul Erdmann Gyula, fost director al Arhivei din Jula, scria in “Gyulai Hirlap” despre Sfantul Mitropolit: “Este incontestabila responsabilitatea lui in izbucnirea si raspandirea revoltei inarmate a romanilor contra revolutiei maghiare din Ardeal.”

Printre acţiunile promise pentru comunitatea română din Ungaria – si nerealizate, dupa cum amintea jurnalistul Marius Vulpe la un an de la “evenimentul” din 2007 – erau prevăzute: Casa Parohială din Jaca, construirea Centrului Cultural Românesc în localitatea Micherechi, amplasarea statuii mitropolitului Andrei Şaguna la Jula (Gyula), în parcul din faţa Catedralei Ortodoxe Romîne, marcarea itinerarului cultural academic al românilor la Budapesta (Andrei Şaguna, Octavian Goga, Iuliu Maniu, Alexandru Mocioni, Petru Maior, Samuil Micu etc.), alocarea unui spaţiu în clădirea în care a funcţionat Tipografia din Buda, pentru amenajarea unui Muzeu al Şcolii Ardelene, înfiintarea la Jula (Gyula) a unui Muzeu de obiecte religioase şi a unei arhive a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, amplasarea unei copii a statuii Scoala Ardeleană, în zona din jurul Bisericii Galbene din Buda, Budapesta.

Aurel Chiriac, directorul Muzeului Tarii Crisurilor, intr-o declaratie luata de ziaristul George Damian in 2009, la 200 de ani de la nasterea Sfantului, afirma: “Sta in firea lucrurilor ca la 200 de ani de la nasterea Mitropolitului Andrei Saguna, romanii ortodocsi care traiesc in Ungaria – acolo unde s-a nascut, instruit si a faurit istorie – acesta sa doreasca a avea un monument de for public langa sediul Episcopiei Ortodoxe a Romanilor din Ungaria, din Jula (Gyula), pe o palma de pamant aflata in proprietatea acesteia, dar care in asteptarea acceptului de expunere in exterior isi poate gasi locul, pentru a fi cinstit, si in interiorul catedralei romanilor din tara vecina. Este un drept firesc, stiut fiind ca Andrei Saguna a fost Episcopul si, apoi, Mitropolitul Ortodox al Transilvaniei, un teritoriu ce era parte a constructiei statale de atunci. Acest gest de recunoastere se cere implinit de catre romanii ce i-au urmat marelui arhiereu, ierarhi si laici deopotriva, si recunoscut de statul maghiar de astazi, tocmai pentru ca Andrei Saguna a fost un cetatean care si-a respectat propria natiune, dar si pe aceia care, la vremea respectiva, au detinut puterea in aceasta parte a Europei”.

Haideti sa rememoram acum ce nu au facut responsabilii din MAE si SIE de cinci ani de zile, nici macar la aniversarea a 200 de ani de la nasterea Sfantului Mitropolit, in 2009:

24 octombrie 2008

Eva Iova: Umbra lui Şaguna

Nici prin minte nu mi-ar fi trecut că Andrei Şaguna este atât de cunoscut în Ungaria cum ni s-a demonstrat zilele trecute pe anumite forumuri şi reviste online ungureşti. Toţi aveau părere despre mitropolitul Ardealului, de parcă s-ar învăţa despre el la orele de istorie din şcolile ungureşti. După ce primăriţa Julei a anunţat la o conferinţă de presă că se plănuieşte punerea pietrei de temelie a statuii lui Şaguna în faţa Catedralei Ortodoxe din Jula, Asociaţia „Jobbik Magyarországért” („Pentru o Ungarie mai bună”), filiala din Jula, organizaţie de extrema dreaptă, a dat publicităţii imediat un comunicat în care avertiza că dacă va fi nevoie vor împiedica acest lucru cu propriile lor trupuri. Se zvonea prin Jula că festivitatea va fi „onorată” şi de prezenţa Gărzii Ungare. Poate băieţii au vrut doar să-şi aerisească uniformele… Oricum, nu li s-a oferit ocazia, pentru că inaugurarea s-a amânat.

Ruşinos este că la apelul „Jobbik” au reacţionat pozitiv şi unii consilieri din Jula, ba mai mult şi ziarul judeţean Békés Megyei Hírlap, care a prezentat subiectul într-un stil ultra-naţionalist, atrăgând atenţia încă din titlu că la Jula se plănuieşte inaugurarea statuii unui episcop „anti-maghiar”. Picanteria este că nici unul din cei doi protagonişti principali negativi ai evenimentelor nu sunt maghiari: gălăgiosul şi exhibiţionistul consilier local este de naţionalitate germană, chiar e şi membru în Autoguvernarea Germană din oraş, iar preşedintele filialei „Jobbik” din Jula are o bunică cu numele de Ardelean (Árgyelán). Acesta din urmă probabil ar explica aşa că familia bunicii sale este maghiară, dar a venit din „Erdély” şi de aceea se cheamă aşa. Poate găseşte pe cineva care să-l şi creadă.
Până duminică, când a apărut comunicatul Episcopiei Ortodoxe din Jula, nici o instituţie sau organizaţie românească din Ungaria nu a reacţionat la atacurile aduse memoriei lui Andrei Şaguna. Luni, totuşi, şi-a deschis gura şi preşedintele Autoguvernării pe Ţară, dar mai bine n-ar fi făcut-o. Ca de obicei, şi de această dată, Kreszta a apărat pe oricine, numai interesele comunităţii pe care pretinde că o reprezintă nu. După părerea lui, problema este că „nu a fost pregătită în mod profesional” aşezarea statuii lui Şaguna, dar a criticat şi faptul că cele două Guverne au decis despre acest proiect înainte ca în Comisia Mixtă Interguvernamentală să se fi ajuns la un consens. Mai avem şi noi nişte nelămuriri: în acest colţ întunecat al Europei, comisiile decid peste Guverne? Chiar nimeni nu a observat că această hotărâre a fost luată deja de 11 luni, cu toate că în acest timp şi Comisia Mixtă s-a întrunit de mai multe ori? Şi, mai presus de orice, ce dracu are a face comisia mixtă cu Andrei Şaguna? Noi, românii din Ungaria, vrem această statuie şi nu avem nevoie de „acordul” unor politicieni care, probabil mulţi dintre ei, nici nu ştiu prea bine cine a fost Şaguna.
S-a întâmplat acest circ cu câteva zile înainte de următoarea şedinţă comună a Guvernelor României şi Ungariei, în aceeaşi perioadă când preşedintele UDMR-ului (ce-o fi şi în capul ăstuia?) propune ca în Ardeal să se introducă obligativitatea învăţării limbii maghiare… pentru toţi românii!!! Prostia ungurească se pare că nu cunoaşte limite. După ce şi-au asimilat minorităţile aproape în totalitate, au făcut să ne fie ruşine de ceea ce suntem, să ne lepădăm de limba şi credinţa noastră, să devenim ca nişte maimuţe care dansează şi cântă când este cazul, această populaţie majoritară acum a ajuns să se sperie de o statuie. De statuia lui Şaguna. Să fie oare actual şi azi ceea ce a scris Ioan Lupaş exact cu o sută de ani în urmă? „E posibil să mai aibă numele lui Şaguna şi azi un sunet cam neplăcut – pentru unii! Acest sunet, care seamănă foarte mult a mustrare pentru cei ce nu-şi îndeplinesc datoria conştient şi cu demnitate, va fi bine să-l păstreze şi în viitor. Pentru toţi Românii de bine însă acest nume va trebui să răsune, cât mai des şi mai înteţit, ca o trâmbiţă de chemare la muncă nepregetată, la luptă conştientă şi neşovăitoare, la îndeplinirea bărbătească, fără zăbavă, a datoriilor faţă de lege şi neam…”
(Blog Eva IovaEditorial din nr. 43 al Foii româneşti, 24 octombrie 2008)

31 octombrie 2008

Victor Roncea: La 200 de ani de la nasterea sa, Mitropolitul Saguna e eliminat de Garda Maghiara. Guvernul Tariceanu, prietenul Ungariei, nu schiteaza nici un gest

Biserica Ortodoxa Romana are datoria sa intervina intru apararea memoriei Mitropolitului Saguna si a drepturilor romanilor din Ungaria

În zilele de 30 şi 31 octombrie 2008 se desfăşoară la Sibiu manifestările organizate de Comisia Naţională a României pentru UNESCO, pentru marcarea aniversării UNESCO “Andrei Şaguna – 200 de ani de la naştere”. Ieri a avut loc la sediul Bibliotecii ASTRA din Sibiu simpozionul cu tema “Andrei Şaguna – 200 de ani de la naştere”. Cu acest prilej, Academicianul Mircea Păcuraru a prezentat lucrarea sa dedicată marelui cărturar, om politic şi mitropolit, iar Revista Transilvania a lansat un număr aniversar pe această temă. În aceeaşi zi, începând cu orele 19.00 a avut loc un concert festiv, la Filarmonica de Stat din Sibiu.
Astăzi, 31 octombrie, va avea loc dezvelirea plăcilor comemorative UNESCO, în memoria lui Andrei Şaguna, la Sediul Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului, la mausoleul Andrei Şaguna de la Răşinari şi în clădirea Protopopiatului de la Sălişte, transmite Basilica Press.
Cu toate acestea, la aniversarea marelui roman, Garda Maghiara a reusit sa blocheze ridicarea statuii mitropolitului in mijlocul comunitatii romanesti din Gyula/Jula. Nici Guvernul Tariceanu si Ministerul de Externe, care tocmai s-a pupat pe toti obrajii la Szeget pentru “prietenia intre popoare”, nici Administratia Prezidentiala si nici Patriarhia nu au sarit in sprijinul romnilor din Ungaria si a memoriei marelui inaintas.

Jurnalista romanca din Ungaria Eva Iova a infrant mafia etnobisnitarilor maghiari in instanta. COMUNICAT

Sentinţă judecătorească definitivă: jurnalista care a condamnat etnobisnitarii maghiari are dreptate!

Pe 21 octombrie 2010, la Tribunalul Judeţean Bichiş s-a emis hotărârea judecătorească definitivă într-un proces penal având ca obiect” etnibiznisul”. Curtea de apel a achitat-o pe Eva Iova, redactor şef al săptămânalului „Foaia românească”, organ de presă al românilor din Ungaria, în ambele procese penale ce i-au fost intentate pe motiv că ar fi calomniat şi ar fi ştirbit onoarea membrilor Autoguvernării Româneşti pe Capitală, atunci când a afirmat că majoritatea acestora sunt „etnobişniţari” care „nu fac parte din comunitatea românească din Ungaria”.

Completul de judecată condus de judecătoarea Ágostonné dr. Pfaff Mária a hotărât că nu există probe concludente referitoare la calomniere şi la atacul la onoare, deoarece cele două articole apărute în săptămânalul „Foaia românească” reflectă opinia unui ziarist, fapt care nu depăşesc limitele libertăţii presei şi ale celor la opinie.

Anterior, în decizia primei instanţe, emisă de Judecătoria Orăşenească din Jula, s-a recunoscut că în Ungaria există fenomenul etnobiznisului, inclusiv în cadrul Autoguvernării Minoritare Româneşti pe Capitală. Cu toate că, pe baza legilor în vigoare, în Ungaria fiecare persoană are dreptul să-şi aleagă liber apartenenţa identitară, în procesul intentat de Autoguvernarea Românească pe Capitală contra Eva Iova, un tribunal recunoaşte pentru prima oară că nu este suficient ca o persoană să îşi aleagă ea însăşi identitatea naţională, ci e necesar ca şi comunitatea minoritară naţională să deţină dreptul de a recunoaşte dacă persoana respectivă îi aparţine sau nu. Articolele jurnalistei Eva Iova conţin opinii referitoare la persoane publice şi la organizaţii care administrează bani publici, şi nu atacă viaţa personală a nimănui. Dintre cei nouă membri ai Autoguvernării Româneşti pe Capitală, cinci au recunoscut în depoziţiile lor că nu vorbesc sau că vorbesc puţin limba română, iar unul dintre membri a propus în repetate rânduri autodizolvarea autoguvernării respective.

Tribunalul Judeţean Bichiş a completat sentinţa emisă în prima instanţă de Tribunalul Orăşenesc Jula cu constatarea bazată pe hotărârea nr. 36/1994 a Curţii Constituţionale conform căreia „exprimarea publică a opiniei referitoare la activitatea desfăşurată de organizaţii sau persoane publice aflate în slujba administraţiei de stat şi locale este interes constituţional prioritar, la fel ca şi faptul ca cetăţenii să participe în siguranţă, fără compromisuri şi intimidări, la procesele politice şi sociale, la viaţa publică”. Corpul judecătoresc a accentuat: „criticile la adresa instituţiilor de stat şi locale ale statului democratic de drept, la activităţile şi funcţionarea acestora, reprezintă un drept fundamental cetăţenesc al membrilor societăţii, un element esenţial al democraţiei, chiar dacă aceste critici se manifestă calomnios”.

Procesul penal în discuţie, ca şi procesul civil anterior (cu acelaşi fond), câştigat de „Foaia românească” şi redactorul-şef al acesteia, Eva Iova, la 20 ianuarie 2010, la Curtea de Apel din Seghedin, au valoare de precedent în jurisprudenţa din Ungaria.

Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria

Alte detalii:

Dr. Ioan Ciotea, preşedinte UCRU (+36-30/9858-740)

Dr. Gheorghe Ruja, membru al Prezidiului UCRU, avocatul jurnalistului (+36-30/2283-250)

Eva Iova, jurnalist Foaia Romaneasca (+36-30/370-4190)

Doi jurnalisti atacati de dusmani ai libertatii presei au gasit dreptate in Justitie, unul in Ungaria, altul in Romania, in cauze similare. Eva Iova si Victor Roncea au castigat contra etnobisnitarilor si a etnopolitrucului GDS, Mihnea Berindei

Procesul intentat de Mihnea Berindei jurnalistului Victor Roncea, in perioada in care eram Sef Departament Externe si Senior Editor al ziarului Ziua, s-a sfarsit fara condamnarea subsemnatului. In urma unui singur editorial aparut in ziarul Ziua in data de 24.07.2007, si a publicarii pe site-ul Civic Media a unei informari si a unui document al CNSAS, din care rezulta ca membrul Comisiei Tismaneanu si fondatorul Grupului pentru Dialog Social (impreuna cu Silviu Brucan) a fost recrutat de Securitate si a avut doua nume de cod (“SANDU” si “MIRCEA”), unul inainte si altul dupa emigrarea acestuia in Franta, Berindei a solicitat plata unor despagubiri de 330.000 lei, respectiv 3 miliarde si 3 sute de mii lei vechi, cea mai mare pretentie de acest gen din istoria presei post-decembriste (este urmat imediat de Liiceanu c Roncea si Ziua, cu doar 300.000 lei). Pe deasupra, publicarea hotararii judecatoresti in 10 ziare centrale plus Ziua, fapt contestat recent, printr-o critica acerba, de COM – Conventia Organizatiilor de Media din Romania.

Reprezentat de “maestrul” Valeriu Stoica, Berindei a primit o replica dura de la Societatea de Avocati Tuca & Zbarcea si Asociatii, reprezentata mea si a Civic Media, si de la reprezentantul Ziua, avocatul George Papu, nepotul regretatului Edgar Papu. Concluziile scrise ale celor doua case de avocatura pot sa stea ca bibliografie istorica pentru apararea libertatii presei si ca documentare pentru orice ziarist liber din aceasta lume. In iunie 2008, am suspendat temporar procesul de la Judecatoria Sectorului 1, odata cu un altul, intentat ticalosului de Luca Iliescu de la Ziua de catre omul de cultura si scatologie Horia Roman Patapievici, pentru ca in 22.06.2009 sa castig definitiv procesul, prin hotarare judecatoreasca definitiva, in care se declara drept neintemeiata cererea numitului Mihnea Berindei, care mai era obligat si la cheltuieli de judecata de 3000 lei.

Cu toate acestea, Berindei & Stoica fac apel, al carui ultim termen a avut loc pe 13.05.2010, dupa cum informa Tuca & Zbarcea si Asociatii. Urmare acestui termen de judecata, conform avocatilor citati, “in dosarul nr. 23033/299/2007, avand ca obiect apelul declarat de Mihnea Berindei in contradictoriu cu SC Ziua SRL, Victor Alexandru Roncea si Asociatia Civic Media, instanta de judecata (i) a respins cererea de disjungere formulata de apelantul Mihnea Berindei, ca neintemeiata si (ii) a dispus suspendarea cauzei, in temeiul dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei”. Totusi, “incheierea poate fi atacata cu recurs pe toata durata suspendarii.”

Reamintesc ca Mihnea Berindei, casatorit cu Catherine Soros, fiica din a doua casatorie a scriitorului Tivador Soros (tatal lui George Soros), suspectat pentru o spaga de 300.000 de euro marca PSD si un intrigant politic din tamsa cu Valeriu Stoica si Adrian Nastase, ramane un agent al noului komintern, precupat de dezintegrarea Romaniei, coautor al Declaratiei de la Budapesta, prin care, in iunie 1989, se cerea autonomia Transilvaniei, si care, pe parcursul procesului, in dosarul pe care il voi publica in facsimil, se lauda cu interviurile pe care i le-a luat lui… Vladimir Voronin :). Mai ramanea sa-l adauge pe lista de periati si pe satrapul de la Nistru, Igor Smirnov…

Jurnalista româncă Eva Iova câştigă în justiţia maghiară procesul cu etnobişniţarii

La Tisa, de cealalta parte a Romaniei in care tot romanul plansu-mi-sa, redactorul şef al „Foii româneşti”, Eva Iova, a fost achitat miercuri, 19 mai 2010, de Tribunalul Orăşenesc din Jula în ambele procese penale în care era acuzat că i-ar fi calomniat şi insultat pe membrii Autoguvernării Româneşti pe Capitală, atunci când i-a numit pe majoritatea acestora ca fiind „etnobişniţari”, care „nu aparţin comunităţii româneşti din Ungaria”, informeaza Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria intr-un Comunicat citat de Vlad Cubreacov, acum ziarist intre Prut si Nistru dar de larga respiratie romaneasca.

Instanţa de grad I a hotărât că nu există dovezi nici pentru calomnie şi nici pentru insultă, deoarece cele două articole de ziar incriminate cuprind părerile unui jurnalist, iar acestea nu depăşesc limitele libertăţii presei şi ale opiniei.

Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria afirma ca “in argumentare, Tribunalul din Jula a recunoscut existenţa fenomenului etnobusiness-ului în Ungaria, inclusiv în Autoguvernarea Românească din Capitală. Cu toate că pe baza legilor în vigoare din Ungaria, orice individ îşi poate alege liber identitatea, s-a întâmplat acum pentru prima dată ca un tribunal să se pronunţe că nu este suficient dreptul individului de a-şi declara identitatea, ci şi comunitatea minoritară are dreptul să recunoască apartenenţa individului la comunitatea respectivă. Editorialele Evei Iova cuprind păreri despre persoane şi organizaţii publice, care gospodăresc bani publici, deci nu s-a făcut niciun atac la viaţa personală a vreunuia dintre aceştia. Cinci dintre cei 9 membri ai Autoguvernării Româneşti pe Capitală au recunoscut în mărturiile depuse în scris că nu vorbesc sau vorbesc doar parţial limba română, iar un membru a cerut în repetate rânduri autodesfiinţarea acestei organizaţii”.

Procesul penal intentat de Autoguvernarea Românească pe Capitala şi preşedinta acesteia, Ana Roxin, contra Evei Iova va continua, deoarece ARC a anunţat că va face recurs. Cazul va fi dezbătut peste câteva săptămâni la Tribunalul Judeţean Bichiş, în instanţa de grad II.

Acest proces penal, la fel ca şi cel civil (pe acelaşi subiect) câştigat în instanţă la Curtea de Apel din Seghedin, în 20 ianuarie 2010, de către săptămânalul „Foaia românească” şi redactorul şef al acestuia, Eva Iova, sunt cazuri fără precedent în practica juridică maghiară, mai arata Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria.

Romanii din Ungaria nu mai au nici biserica cu slujire in limba romana. Ungurii din Romania au obtinut, prin grija unui ministru tradator, invatamant in maghiara, de la cresa la universitate, inclusiv Istoria si Geografia. Un Apel intristator

Romanii din Seghedin nu mai au unde sa savarseasca Sfanta Liturghie in limba romana dupa ce au fost dati afara din biserica ortodoxa sarbeasca unde mergeau, de catre un preot ungur care se pretinde sarb. Posibil ca gestul sau sa aiba legatura si cu interesul manifestat de Romania fata de romanii din Timoc si de BOR fata de Biserica de la Malainita. Redau Apelul romanilor din Seghedin.

Românii din Seghedin – persona non grata în biserica sârbească

Cu profundă consternare, dar şi cu mâhnire şi indignare, am primit hotărârea părintelui Káplán Pál, parohul Seghedinului, de a interzice săvârşirea liturghiei în limba română în biserica ortodoxă sârbă din Seghedin.

În ultimii 14 ani, în acest oraş, liturghia ortodoxă în limba română a fost oficiată de părintele protopop Aurel Becan, parohul Cenadului, domnia sa fiind, după cunoştintele noastre, primul preot român ortodox care tine slujbe pentru românii din Seghedin, în limba română, o singură dată pe lună.

(more…)

Jobbikungaria: Prostia naţională nu mai cunoaşte limite

Aproape că nu mai trece zi fără noi exemple despre şovinismul unguresc. Acesta a pătruns în toate domeniile vieţii cetăţenilor Ungariei, indiferent de vârstă sau naţionalitate. Oricât ar încerca televiziunea publică sau ziarele mai moderate să compenseze şi să analizeze la rece fenomenul extremismului unguresc, acesta este alimentat zi de zi prin diferite posturi de televiziune (mici, dar foarte urmărite), prin site-uri de internet (al căror număr creşte în continuu) sau prin mesaje trimise prin poşta electronică, pe care le primeşti fără să vrei.

Acum 3–4 ani, politica ziarelor centrale era să nu bage în seamă fenomenele şi organizaţiile şoviniste, iredentiste. Se credea că dacă nu li se acordă atenţie, nu se scrie, nu se vorbeşte despre acestea, o să înceteze de la sine. Însă nu s-a întâmplat aşa. Azi, acei puţini au devenit mulţi, tot mai gălăgioşi şi cu tot mai multă influenţă. S-au infiltrat în toate domeniile vieţii publice. Îi găsim nu numai în politică, ci şi în biserici, în şcoli, ba mai nou şi pe străzi, înfiinţându-se în capitală o firmă de taxi ce poată numele „Jobbtaxi”. Nu ştim dacă numai unguri pot călători cu aceste maşini, sau şi americani, germani sau români. Cert este însă că pe marginile acestor taxiuri este lipită imaginea “Ungariei Mari”. Nu aşa mică cum ne-am obişnuit să vedem pe mai toate maşinile cu număr unguresc, ci mare cât uşa. Toate aceste însemne transmit ura faţă de străini (mai ales faţă de cei care „le-au furat” ţara, adică românii, slovacii, sârbii şi croaţii) şi orgoliul unui popor, care suferă la începutul mileniului trei de o puternică criză morală şi identitară.

Integrarea în marea familie a ţărilor Uniunii Europene, pentru unguri a adus numeroase complexe peste care nu pot trece, din păcate, nici generaţiile mai tinere. Puţini tineri unguri se folosesc de posibilitatea de a învăţa în străinătate, nu atât din cauza banilor cât din cauza necunoaşterii limbilor străine.

(more…)

"FOAIA ROMANEASCA" isi continua protestul dupa ce a fost amenintata cu disparitia de catre autoritatile Ungariei. Se asteapta reactia Romaniei

Singura publicatie a romanilor din Ungaria, “Foaia Romaneasca”, este amenintata cu disparitia. Cu toate acestea, in urma editorialului Sa moara “Foaia Romaneasca”! din ZIUA, care a reusit sa atinga unde trebuie, am primit asigurarea ca situatia nu va fi lasata asa. Daca administratia ungureasca nu vrea sa sprijine sub nici o forma romanii din Ungaria, exista metode ce pot fi aplicate ca aceasta stare sa se schimbe. Veti vedea in curand. Pana atunci, protestul “Foii Romanesti” continua:

Presa naţionalităţilor, între ciocan şi nicovală
vineri, 10 iulie 2009

La ultima întâlnire a secretarului de stat responsabil pentru minorităţi de la Budapesta cu cei 13 preşedinţi ai autoguvernărilor pe ţară a minorităţilor din Ungaria, unde s-a discutat în primul rând despre bugetul autoguvernărilor pe anul 2010, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria a avut o singură problemă: aceea ca toţi banii destinaţi presei scrise româneşti să fie acordaţi pentru AŢRU! Ei vor distribui apoi cum vor şi cui vor aceşti bani. Nu e greu de ghicit în acest caz cum s-ar împărţi aceşti bani. Adică, probabil nici nu s-ar împărţi, ci ar rămâne împreună şi s-ar transfera în contul editurii proprii a AŢRU. Ca apoi o parte din bani să facă drum întors către buzunarele unora din AŢRU.
Nu toţi preşedinţii au primit cu aceeaşi bucurie acest caz posibil, pentru că ei, faţă de naivul preşedinte al AŢRU, văd în acest lucru nu bani în plus, ci sarcini şi responsabilităţi în plus. Însă foamea după bani şi dorinţa de stăpâni toate fondurile destinate românilor din Ungaria a preşedintelui „român”, şi în general a AŢRU, în alte părţi se prezintă mult mai voalat. Pentru că din moment ce autoguvernarea pe ţară este singura responsabilă pentru apariţia revistei minorităţilor, asta înseamnă că, cu toate că banii pentru presa scrisă a minorităţilor sunt tot mai puţini, ei sunt responsabili sută la sută pentru presă. Mai la concret: autoguvernările pe ţară nu vor avea nimic de câştigat, ba mai mult de pierdut, pentru că vor trebui ele să acopere lipsurile din bugetul revistelor.
Până aici am privit lucrurile doar din partea minorităţii, dar am fi şi noi la fel de naivi să nu vedem şi în spatele lucrurilor. Prost e cel care crede că ar fi de vină criza financiară şi atunci când statul maghiar direcţionează toţi banii minorităţilor către autoguvernările pe ţară ale acestora. Problema este cu atât mai gravă, căci anul viitor, în 2010, se vor ţine din nou alegeri de autoguvernări minoritare, iar din moment ce toţi banii – inclusiv ai presei scrise!, ceea ce este şi mai grav – sunt pompaţi în autoguvernările pe ţară, cine mai crede în democraţie, în egalitatea şanselor, în drepturile minorităţilor şi în astfel de poveşti. Pe motiv că asta este „adevărata autonomie culturală a minorităţilor”, s-a făcut ultima mişcare de a termina definitiv cu minorităţile din Ungaria. Bolovanul de minciună se va numi autoguvernare pe ţară, care va distruge tot ce îi stă în cale, sub controlul tacit al Budapestei. Stăpânirea totală a presei scrise a minorităţilor de către autoguvernările pe ţară este o gravă încălcare a libertăţii presei, a libertăţii cuvântului şi a libertăţii gândirii. Retragerea statului treptat-treptat din finanţarea instituţiilor minorităţilor din Ungaria este tot mai evidentă. Sub pompoasa gogoaşă numită „autonomie culturală”, prima dată s-au creat nişte instituţii-balon, cum sunt centrele de documentare şi informare, care nu au absolut nici o sarcină, nici un fond. În al doilea plan, a început preluarea instituţiilor de învăţământ ale minorităţilor de către autoguvernările pe ţară (pentru unele a reuşit, pentru altele ba), care la început aduc mai mulţi bani şcolilor, dar treptat-treptat vor trebui să se întreţină singure. Şi cu asta s-a şi pecetluit definitiv soarta unei şcoli sau grădiniţe de naţionalitate. Iar acum este rândul presei scrise a minorităţilor.
Direcţionarea banilor presei scrise pentru autoguvernările pe ţară ale minorităţilor tocmai în anul electoral se face cu un scop foarte limpede: acela de a bloca orice scandal în sânul comunităţilor minoritare, sau oricum, să nu afle lumea despre nici un scandal, nici o nemulţumire. Dacă lumea află din presă că aici totul este în ordine, naţionalităţile sunt mulţumite de soarta lor, atunci cu siguranţă ne va crede şi Europa, şi România, şi Slovacia, şi oricine. Iar dacă lucrătorii din presă vor lăsa să se întâmple acest lucru, chiar îşi şi merită soarta. Înseamnă că nu mai există presă de naţionalitate în Ungaria.
Eva Iova
https://www.foaia.hu/

CE-SI DORESC Patapievici si Paleologu de la ICDMR: Sa moara "Foaia Romaneasca"!

Traian Basescu iar este ultimul din tara care afla ca viitorul nu-i al lui. E al lui Kelemen Hunor, viitorul presedinte al Republicii Autonome Fosta Romana (RAFR) cu capitala la Kolosvar. Apoi, normal, pentru ca e democratie, il vrem pe Versetoy Attila la SRI si pe Peter Eckstein Kovascs, sef la SIE.
“Aceasta nu este o aventura personala, ci cauza UDMR, a intregii maghiarimi din Romania”, spune Hunor, viitorul presedinte al RAFR. “Vom spune in campania aceasta ca Romania trebuie sa se schimbe si ca Romania se va schimba”, continua el, amintind apoi cererile UDMR, “de veacuri”: autonomie, autonomie si iar autonomie, vorba lui Lenin. Constitutia se incalca, pe banda, in toate actele formatiunii parapolitice maghiare.
“Vom spune ca avem nevoie de autonomie, fiindca in problemele noastre numai noi putem decide, noi stim de ce are nevoie comunitatea noastra”, mai zice Hunor, de la care nu avem decat a invata. De ce sa nu ne facem si noi, oare, o autonomie a romanilor de pretutindeni? Un “Tinut Romanesc”. Macar asa nu ar mai avea cine sa ne oblige sa ne punem cipuri.
Gogorita ungurilor nu ar trebui sa ne intereseze prea mult, daca ei, desi cetateni romani, nu ar face atata caz, peste tot prin lume, despre “discriminarea” si chiar “purificarea etnica”, la care sunt supusi in Romania. Hunor ne mai spune, ca si cum ar exista deja un “stat” maghiar in Romania, ca maghiarimea asteapta acelasi respect fata de propriile ei valori si simboluri, dupa cum si “secuii” respecta statul roman si simbolurile sale. Ca nu este asa o demonstreaza un “contribuabil tupeist”, cetateanul Dan Tanasa, care atrage atentia atat Parchetului cat si prefectului Capitalei si presedintelui Traian Basescu, ca nici un sediu al UDMR din Bucuresti nu are arborat drapelul Romaniei, conform legilor tarii in care traiesc si membrii formatiunii etnice maghiare.
Si pentru ca maghiarii se plang de subnutrire financiara in tara noastra, in timp ce insfaca halci intregi din bugetul public pentru toate zecile lor de fundatii-paravan, haideti sa va aratam, comparativ, ce primesc romanii din Ungaria. Singurului saptamanal al romanilor, “Foaia romaneasca“, i s-a taiat anul acesta 50% din suma de finantare. Cealalta jumatate a fost acordata gazetei de perete a “Autoguvernarii pe tara”, un organ cvasi-unguresc, “Cronica”, ce rezoneaza ciudat cu o publicatie de la noi, “Kronika”, a grofilor UDMR. Degeaba a lansat redactorul-sef al Foii, Eva Iova, un disperat semnal de alarma si o petitie online. Nimic nu s-a schimbat. Romanii mai striga la Tisa doar cu o jumatate de gura. Si cu un picior in groapa. Eva Iova sintetizeaza astfel mesajul Budapestei catre romani: “Bagati-va pumnul in gura si inghititi tot!”.
In vremea asta, la Bucuresti, in ciuda crizei, sume fantastice se deruleaza in lumea culturala “romaneasca”. Ministrul Culturii, Teodor Paleologu – il stiti: acela care a facut “cretin si mincinos” un jurnalist – isi plateste o cohorta sa mearga dupa el la propriile conferinte despre… “Republica si Laicitate”; Radu Calin Cristea, aflat, inca, la Muzeul Literaturii Romane acorda, din banii nostri, 105.000 euro (ati citit bine!) pentru o conferinta de trei zile despre… “Turism si literatura”; iar la Institutul Cultural Roman e sponsorizata, printre altele, traducerea in poloneza a volumului “The Politics of Duplicity: Controlling Reproduction in Ceausescu’s Romania”, de… Gail Kligman. Sa moara “Foaia Romaneasca”!
Victor RONCEA / Vezi ZIUA

EVA IOVA, Foaia Romaneasca: "Budapesta asista la asimilarea totală şi definitivă a românilor din Ungaria". Bucurestiul la fel?

În Ungaria, cuvântul scris românesc este incomod
Fundaţia Publică pentru Minorităţi din Ungaria a decis în Joia Mare: săptămânalul „Foaia românească” va primi pentru acest an doar 50% din suma de finanţare destinată presei scrise româneşti din Ungaria (13,8 milioane forinţi). Cealaltă jumătate a fost votată pentru susţinerea revistei Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, „Cronica”, care până acum a apărut lunar şi de un an bilunar, iar de pe acum vrea să apară săptămânal.
„Foaia românească”, revista tradiţională a românilor din Ungaria apare din anul 1951. Revista cu apariţie lunară în primii ani, din 1978 apare săptămânal. Pe lângă tradiţie, atuurile acestei publicaţii sunt că până acum a supravieţuit tuturor schimbărilor, fiind azi o revistă vie, cu mulţi abonaţi, iar varianta online (www.foaia.hu) este citită lunar de 10–11 mii de cititori. „Foaia” a fost înfiinţată şi este editată şi azi de Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, principala organizaţie civilă a românilor de aici, care este o uniune a asociaţiilor locale româneşti.
„Cronica” este o publicaţie a AŢRU, ce apare din 2001 şi este în primul rând o portavoce a conducerii Autoguvernării pe Ţară. Cei care vor s-o citească, cu chiu cu vai pot încerca la adresa: www.atruroman.hu. Arhiva n-o căutaţi, pentru că nu are. Pentru necunoscători, în două cuvinte despre AŢRU: este aleasă pe baza foarte democraticei Legi a Minorităţilor din Ungaria de către numeroşi neromâni şi astfel este compusă din numeroase persoane care nu au nici o legătură cu comunitatea românească din Ungaria, nu cunosc limba, cultura, tradiţiile române.
Membrii Curatoriului (= consiliul de administraţie) Fundaţiei Publice pentru Minorităţi, care cu toţii sunt delegaţi ai autoguvernărilor pe ţară a naţionalităţilor, au spus cu gura că decizia nu a fost una politică. Însă, e una să spui cu gura, şi să faci altceva cu fapta. Iar noi nu suntem proşti. Înţelegem mai bine din fapte, decât din vorbe.
Mesajul transmis de Curatoriu către comunitatea românească din Ungaria este unul pe care-l înţelegem foarte bine:
1. Băgaţi-vă pumnul în gură şi înghiţiţi tot!
2. Acceptaţi odată pentru totdeauna că în această ţară singurul for legitim este Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria. Nici să nu vă mai treacă prin cap altceva!
3. Nu mai faceţi scandal! Nu mai adunaţi semnături, pentru că părerea voastră nu interesează pe nimeni! Bucuraţi-vă că mai existaţi!
4. E criză financiară. Să nu vreţi mai mulţi bani!

Vremurile sunt cum sunt, ne acomodăm, dar niciodată nu o să acceptăm nedreptatea care s-a făcut revistei româneşti cu un trecut de aproape 60 de ani, care este o moştenire incontestabilă a comunităţii noastre. S-au înjumătăţit banii „Foii” pentru a se da unei gazete de perete a AŢRU, care nu va deranja niciodată pe nimeni la Budapesta şi care va asista la asimilarea totală şi definitivă a românilor din Ungaria.
Şi încă ceva: e o porcărie parşivă să dai vina pe criză, să iai banii dintr-o parte şi să-i bagi în buzunarele altora, care se prefac că scriu revistă românească.

Eva Iova
Redactor Sef Foaia Romaneasca
https://www.evaiova.blogspot.com/

ROMANII DIN UNGARIA – La poalele Golgotei

La poalele Golgotei

Motto: „Iar ei, luând arginţii, au făcut aşa cum au fost învăţaţi.” (Matei 28:15)

În momentul când scriu aceste rânduri, deja peste 700 de români din toată lumea au semnat petiţia online pentru susţinerea apariţiei săptămânalului „Foaia românească”. Conducătorii principalelor noastre instituţii şi persoane particulare, români simpli din satele noastre tradiţionale au scris scrisori, emailuri, au făcut liste cu alte sute de semnături, unii chiar au venit personal la redacţie să-şi iscălească numele pe scrisoarea de protest.

Cel mai mult dintre toate m-au impresionat totuşi semnăturile online ale numeroşilor români din Chişinău, Republica Moldova. În timp ce în ţara lor este revoluţie, se fraudează alegeri, se falsifică adevăruri, ei se simt responsabili (şi) pentru mănunchiul de români din Ungaria şi luptă alături de ei contra desfiinţării unei reviste. Nu avem cuvinte să le mulţumim. Ştim doar că semnătura fiecărui român de dincolo de Prut înseamnă pentru noi, românii din Ungaria, o lecţie. O lecţie cum să-ţi păstrezi limba şi identitatea şi în cele mai vitrege condiţii. Cum să lupţi pentru adevăr şi pentru dreptate. Cum să nu laşi să domnească răul şi minciuna.

Suntem în Săptămâna Patimilor, săptămâna în care ne spovedim, ne mărturisim păcatele, ne căim şi cerem iertare pentru tot răul ce l-am făcut în viaţa noastră. Aceasta este săptămâna pe care o începem cu tristeţe, pentru că ne amintim de trădarea lui Iuda, de răstignirea lui Hristos pe cruce, dar o încheiem în linişte şi lumină, deoarece credem în Înviere, în izbânda binelui asupra răului. La începutul acestei săptămâni, când aştern pe hârtie aceste gânduri, asupra existenţei săptămânalului „Foaia românească” stăpâneşte incertitudinea. Soarta ei se va decide în Joia Mare (Nota mea: S-a decis deja: pe Cruce cu romanii). Cei care vor lua decizia finală, membrii Curatoriului Fundaţiei Publice pentru Minorităţi, vor hotărî dacă revista noastră tradiţională va mai dispune de fondurile necesare apariţiei (la care Ungaria se obligă prin lege) sau, după 30 de ani de apariţie săptămânală, se va reduce la apariţie lunară, aşa cum era prin anii 1950–60, după care încetul cu încetul se va desfiinţa total.

La fel ca în vremurile când Iisus trăia pe pământ, şi azi se găsesc destui oameni asemănători cu Iuda Iscarioteanul, care pentru 30 de arginţi îşi vând aproapele, neamul, fratele. Din voinţa de a avea şi mai mulţi bani (şi nicidecum pentru a face o gazetă săptămânală mai bună), Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria i-a trădat, şi nu pentru prima dată, pe românii din Ungaria. Să mârşăveşti la desfiinţarea unei instituţii a comunităţii din care pretinzi că faci parte, este o trădare de cel mai înalt nivel. Fundaţia Publică este pusă în rolul judecătorului, exact aşa cum era Pilat. În acest moment nu putem şti dacă istoria se va repeta şi membrii Curatoriului măcar îşi vor spăla simbolic mâinile, votând apoi, totuşi, după voinţa AŢRU.

Un lucru este cert: trădarea Foii s-a făcut din interior, dar asistă la ea toate neamurile Ungariei, pentru că în Curatoriu sunt reprezentate toate cele 13 naţionalităţi şi partidele ungureşti ale ţării. Departe de noi voinţa de a ne asemăna cu Cel care şi-a luat asupra Lui păcatele noastre, care a suferit toată umilinţa semenilor săi şi care i-a răsplătit numai cu dragoste. Noi suntem plini de păcate. Noi nu i-am iubit pe cei care în numele nostru au furat şi fură bani în continuare de la stat. Noi nu i-am susţinut pe cei care au votat contra limbii strămoşilor noştri. Şi nu i-am ajutat nici pe cei care au vrut să păcălească şcoala în care au învăţat părinţii, bunicii noştri şi sperăm că vor învăţa şi nepoţii noştri.

Avem credinţa că toate acestea sunt lucruri sfinte, pe care trebuie să le apărăm cu orice preţ. Şi orice atentat împotriva sufletului unui neam este o palmă pe obrazul lui Hristos. Iar dacă nu am crede în Înviere, ce rost ar mai avea toate luptele noastre pământeşti?

Eva Iova

Joia Mare, 16 aprilie 2009

SI ROMANII DIN UNGARIA sunt pusi pe Cruce. "Foaia romaneasca" este condamnata la moarte

Decizia de vinerea trecuta a Comisiei de presa a Fundatiei Publice pentru Minoritati, fata de „Foaia romaneasca”, saptamanalul cu un trecut de 58 de ani al romanilor din Ungaria este una categorica: desfiintarea, imposibilitatea de functionare, adica moartea.
Decizia finala a fost luata, ieri, în Joia Mare, de catre Curatoriul Fundatiei Publice, care însa, de obicei, voteaza tot ce propune comisia. Practic, Foaia a fost pusa pe Cruce. Propunerea Comisiei de presa este ca redactia „Foii romanesti” nu va mai fi un atelier de creatie al comunitatii noastre, cum a fost mai bine de jumatate de secol. Revista va putea aparea la fel ca în anii 1950-70, lunar sau maximum bilunar. Da, la Budapesta se va lua aceasta decizie, dar ea este propusa de catre asa-numita Autoguvernare pe Tara a Romanilor din Ungaria, care demonstreaza din nou ca nici nu este romaneasca si nici nu reprezinta interesele romanilor din Ungaria.
Toata lumea stie ca Autoguvernarea Romanilor este cuibul etnobusiness-ului, dar toti asista la acest abuz, dealtfel legal, care se face în numele romanilor! Stie Parlamentul, stie Oficiul Primului Ministru, stie Presedintele tarii, stie Departamentul pentru Minoritati din Budapesta, cum se stie foarte bine si în Bucuresti, de la Presedintie pana la Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni.
Autoguvernarea pe Tara – unealta ungurilor pentru asimilarea totala si definitiva a romanilor din aceasta tara – pana în acest moment (cu toate ca ravagii a facut în mai multe parti), nu a reusit sa desfiinteze nici o institutie romaneasca. Dar acum, credem ca au gasit momentul si partenerii potriviti. Pe motiv ca vor sa-si faca propriul saptamanal (în care sa scrie nu stim ce si nu stim de catre cine), vor distruge ceea ce aceasta comunitate a sustinut vreme de atatea decenii. Conducerea ATRU, cam slaba la gandire si fara identitate, fara sentimente romanesti, crede ca prin desfiintarea saptamanalului „Foaia romaneasca” poate închide gura oamenilor, poate îngradi gandirea romanilor din Ungaria. Se înseala singuri!
Prin parsivenia tipica, editorialistul anonim al Kronicii va încerca sa ne convinga (adica, sa-i abureasca pe romanii din Ungaria), argumentand ca, din pacate, criza a ajuns si la noi. Cu toate ca criza a ajuns, de fapt, doar la ei. În mintea lor. Sa distrugi un bun pe care l-a creat o comunitate, în numele acelei comunitati, este o anormalitate.
Este o noua dovada ca ATRU reprezinta doar interesele unui mic grup de oameni, ale celor care îi servesc orbeste, nu pun întrebari si nicidecum nu îi ia la rost pentru ca se cheltuiesc milioane de forinti anual pentru doua Passat-uri sau pentru salarii grosolane, fara munca si fara pricepere.
Cu data de 27 februarie am trimis o scrisoare directorului general al Departamentului pentru Minoritati de la Budapesta, în care am descris situatia presei scrise a romanilor din Ungaria, solicitandu-i sustinerea pentru saptamanalul traditional al romanilor. Cum este, de altfel, prevazut textual în protocolul bilateral dintre guvernele roman si maghiar. Pana în ziua de azi nu am primit nici un raspuns. La fel cum nu am primit raspuns nici de la presedintele Sólyom László, care aflandu-se într-o vizita oficiala la Jula, a preluat un dosar si o scrisoare deschisa în care se prezinta toate abuzurile si falsurile de la alegerile de autoguvernari minoritare romanesti. Asta a fost acum 2 ani. Din pacate, nici presedintele tarii noastre nu si-a gasit trei minute libere sa ne raspunda!
În ce priveste Bucurestiul, acesta motaie. Poate ar fi timpul sa se trezeasca. În caz contrar, va demonstra din nou, cum din pacate a mai facut-o, ca Romania i-a parasit pe romanii din Ungaria si nici nu mai vrea sa se îngrijeasca de ei.
Un material de Eva Iova

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova