Posts Tagged ‘GDS – noul komintern’

SOROS si GDS introduc metodele active de atac la EBa cu tinta asupra candidaturii lui Traian Basescu. HotNews scoate arma "revolutiei twitter"

Prin portalul SOROS – HotNews, Dan Tapalaga, mascota GDS si copilul de suflet al lui Tismaneanu si Macovei (desi aici vorbim si de un oarecare incest) incearca sa o “termine” pe Elena Basescu si, indirect pe Traian Basescu, la cererea imperativa a Alinei Mungiu, care a declansat public atacul frontal anti-Basescu, in “Romania libera” de acum trei zile. Mungiu pretinde nici mai mult nici mai putin decat eliminarea familiei Basescu din viata publica si politica.

Dincolo de frustrarea personala a analistei de Balti (de unde este originara – n.m.), miza atacului este clara: seful statului a lasat sa se inteleaga ca si in functie de puterea “brandului” Basescu va lua o decizie pentru candidatura sa la Presedintie. Reducandu-i-se sansele Elenei Basescu ii sunt micsorate, automat, si cele ale lui Basescu, in vederea anularii lor totale.

Atacul privind “fraudele” executate de PDL in favoarea Elenei Basescu este elaborat cu mare grija. Exista unele pasaje sau nuante in text care trimit la anumite teme cheie, care revin sau vor reveni. Daca cititi cu atentie, mai ales reactiile – prestabilite – se observa o anume dirijare a nemultumirii fata de partidele romanesti catre UDMR, pe motiv ca ungurii “sunt mai cinstiti”.; aceasta a fost ani de-a randul una dintre temele centrale sustinute de gruparea GDS.
Apoi, se mai observa ca marea parte a comentariilor negative sunt alimentate de comentatori cu statutul de “utilizator” . Orice comentariu pozitiv este imediat acoperit de ceata “utilizatorilor”.
Acesta este un statut pe care il acorda Hotnews unora dintre aceia care le-au fost fideli si care au contribuit la cresterea traficului. Forumistii de profesie au un rol foarte important deoarece ei anima discutiile si aduc trafic. Cativa dintre ei au notorietate, fiind abonati, unii dintre ei, la nu mai putin de sapte-opt alte forumuri de discutii. De exemplu, o anume codruta n, o ong-ista care a dezvoltat o obsesie pentru claca pe internet de mai bine de zece ani. “Activistii” din aceasta categorie sunt “trainuiti” la FDSC, AMP, CJI si alte astfel de organizatii din arealul Retelei SOROS-GDS.

O atentie suplimentara merita acordata opiniei ca de fapt materialul il are ca tinta reala pe Traian Basescu, urmand directivele lui Alina Mungiu, sustinuta zilele trecute intens la Realitatea Tv de comilitonii ei Traian Ungureanu si Cristi Preda, candidati “civili” pusi pe lista PDL in urma unei “lovituri subterane” tipice Retelei SOROS-GDS.

Doua teme suplimentare se deduc din analiza comentariilor:
1. Materialul ar urma sa fie remis la scara larga organizatiilor si presei europene;
2. Se induce ideea necesitatii unei viitoare anchete asupra sursei banilor de campaniei a Elenei (se ridica chiar si tema unei viitoare actiuni in justitie impotriva Elenei Basescu si a PDL, pentru “frauda”), cu efect direct asupra lui Traian Basescu

Tema banilor a fost bine agitata de un alt vector al Retelei SOROS-GDS (si se mai pot adauga niste initiale), Mircea Dinescu, la emisiunea sa cu Stelian Tanase de la Realitatea Tv.
Temele principale sunt (re)introduse de forumistii “acreditati” ai Hotnews, care dau “semnale” si mesaje din partea autorilor articolului.
Articolul a fost lansat vineri – ramanand trei zile cruciale, de dinainte de vot, pentru “tocarea” subiectului -, fiind deja vizualizat de zeci de mii de persoane. Se observa ca se indica in clar cititorilor reluarea materialului si retrimiterea sa prin mass-uri pe messenger si pe forumurile de discutii.
Astazi, in cursul diminetii, reluarea materialului “Exclusiv Hotnews” s-a facut pe nu mai putin de 46 de alte site-uri agregatoare de stiri, inclusiv din provincie, iar numarul este in crestere, inclusiv prin intermediul e-grupurilor si retelelor sociale tip Twitter si Facebook.
De asemenea materialul a fost reluat si de publicatii cum ar fi Evenimentul Zilei, care, prin Trustul Ringier, isi continua operatiunile de pozitionare pre-electorala in cadrul campania anti-Romania. In plus aproximativ 50 de blog-uri mai preiau si raspandesc materialul si inca peste 400 de comentarii cu link-uri sunt dispuse pe forumurile publicatiilor si televiziunilor, etc. Se mai adauga, in urma preluarilor si pe televiziunie de stiri a unui numar greu de estimat al audientilor posturilor respective.
Indicele numeric al factorului de difuzie (calculat aproximativ, prin numaratoarea surselor care raspandesc materialul) al continutului anchetei Hotnews ar putea fi, pana la data votului, apropiat de o cifra cu sase zerouri.

Lovitura data de Hotnews Elenei Basescu si, implicit, lui Traian Basescu, este cu atat mai puternica cu cat provine dintr-o directie “de autoritate”, un vector media cu “parfum portocaliu” dupa cum observa un comentator. De altfel, este elogiata “distantarea” lui Tapalaga si “obiectivitatea” brusca a acestuia in raport cu “marinarul”, dupa modelul lui Cartarescu sau a celorlalti membri ai GDS care au declarat ofuscati ca nu sunt “intelectualii presedintelui”. Asa au spus si in 2000, cand i-au facut campanie lui Ion Iliescu, dar nu au mai spus-o dupa, pana in 2004, mai ales ca Guvernul Nastase le-a conferit statutul de “asociatie de interes public” si le-a prelungit si sederea ilegala in somptuosul sediu din Calea Victoriei. Obisnuiti sa li se satisfaca toate cerintele, santajistii si profitorii tuturor regimurilor din GDS au ramas masca la refuzul lui Basescu de o pune pe lista PDL si pe Tatiana Alina Mungiu, ca sa se refaca la Bruxelles gasca celor trei “gratii”, Macovei-Weber-Mungiu.

Oricum, prin declansarea atacului pe ultima suta de metri – ca si la Chisinau – le sunt satisfacute ambele tinte: si-au asigurat trei-patru-cinci locuri caldute in Parlamentul European si il “termina” si pe Basescu, care a devenit “necontrolabil”, in ciuda numeroaselor cadre Soros infirltrate pe langa el.
“Lucrarea” de “fezandare” a lui Basescu parea pregatita de mai demult. In martie, de exemplu, Associated Press a publicat un articol semnat de Alison Mutler, în care se spune ca „fiica ostentativa a presedintelui României cauta loc în UE”. „Deci, este ea aceea de care are nevoie Parlamentul European? Candideaza pentru un loc, desi un critic a considerat-o ca o papusa Barbie”, mai scrie corespondentul Associated Press. In acelasi articol al jurnalistei Alison Mutler, prietena sa, Tatiana Mungiu Pippidi, este descrisa drept “a sober intellectual”.
Dar iata, pentru ca n-a tinut, razbunarea GDS pare sa fie totala, folosindu-se in razboiul cu familia Basescu tocmai de arma cea mai eficace a “revolutiilor twitter”: internetul. Aceeasi arma care l-a ajutat pe Traian Basescu la Referendum, in urma cu cativa ani, mediul online, se intoarce acum impotriva fiicei sale
In acest an, Romania a atins o cifra de aproximativ zece milioane de utilizatori ai mediului electronic de informatie. Media online poate dovedi acum, fata de anii precedenti, capacitati devastatoare iar comentatorii, pe buna dreptate, constata ca sub aspectul prezentarii online, site-ul Elena Basescu se prezinta sub asteptari. Pe langa culorile sterse, cu toate ca este in plina campanie, ultima updatare de pe site-ul EBa dateza din… 31 mai.
Cu toate acestea, victoria Elenei Basescu la alegerile de astazi va dovedi cu prisosinta puterea ei si a “brandului” Basescu si, in acelasi timp, ii va pune cu botul pe labe pe catelusii SOROS-GDS. Sa speram ca de data asta definitiv.

Marea “Exclusivitate HotNews.ro”:

Cum va fi aleasa EBA: Cinci filiale PDL raporteaza in detaliu operatiunea Voturi pentru Elena Basescu

de Attila Biro, Dan Tapalaga HotNews.ro
Vineri, 5 iunie 2009, 16:25 – Actualitate Politic

Voturi pentru EBA
Din opt filiale PDL contactate de HotNews.ro, cinci au confirmat ca au pregatit listele cu cei zece votanti pentru EBA iar unele au furnizat numele si numerele de telefon ale militantilor care-si vor sacrifica duminica votul pentru mezina presedintelui in conditiile in care ultimul sondaj INSOMAR anunta elgalitate in procente intre PSD si PD-L. Investigatia HotNews.ro a avut ca punct de plecare informatia potrivit careia PDL si-a instruit filialele sa asigure cate 10 voturi pe sectie de votare pentru a-i asigura candidatului independent Elena Basescu intrarea in Parlamentul European.
https://www.hotnews.ro/stiri-politic-5791413-cum-aleasa-eba-cinci-filiale-pdl-raporteaza-detaliu-operatiunea-voturi-pentru-elena-basescu.htm

Selectii din comentariile “de substanta”:

Stii ce idei si valori sustine Elena Basescu? Eu unul nu stiu. Am intrat pe pagina ei personala iar la sectiunea platforma electorala e un link care ma aduce inapoi la pagina principala…si asta cu 2 zile inainte de alegeri.
Explica-mi si mie ratiunea din spatele votului tau pentru Elena Basescu.

raspunde
somnul ratiunii naste monstri (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 0:34)

Laczika [anonim] i-a raspuns lui Tiberiu
Platforma conteaza (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 1:56)

Tiberiu [anonim] i-a raspuns lui Laczika

Intotdeauna am votat dupa platforma. Daca nu votezi cu cap mai bine nu mai votezi. Fara o platforma electorala bine pusa la punct si un caine ar putea candida pentru o functie. Vreau sa stiu si eu ce votez. Vreau sa stiu si eu ce planuri, ce viziuni are persoana respectiva pentru Uniunea Europeana.
Singura idee a Elenei Basescu care a ajuns si pe la urechile mele a fost declaratia ei referitoare la legalizarea drogurilor usoare pe care apoi a reformulat-o spunand ca legalizarea ar trebui implementata in Romania doar daca va fi implementata in toata Uniunea Europeana pentru ca Romania nu ar fi capabila sa gestioneze de una singura un asemenea fenomen social. In rest nimic…site-ul ei personal este plin de multumiri pentru cei care au ajutat-o sa stranga cele 200.000 de semnaturi ca sa-si lanseze “brandul” electoral adica sa-si depuna candidatura.
Cu alte cuvinte, Elena Basescu nu mi-a prezentat suficiente motive pentru care isi doreste functia de parlamentar european. Si din aceasta cauza nu va avea parte de votul meu.
Acesta nu este un atac. Este doar o observatie obiectiva generata de ratiunea mea care te asigur ca nu doarme. Nu dau in nimeni cu picioarele daca spun ca Elena Basescu nu are o platforma electorala bine pusa la punct. Asta e realitatea…

Tiberiu [anonim] i-a raspuns lui at

Daca va fi o prezenta mare la vot, d-soara Basescu nu va mai avea la dispozitie suficiente voturi “aranjate” pentru a atinge coeficientul electoral national.
De exemplu, in cazul unei prezente la vot de 50% (aprox. 9 milioane de persoane) coeficientul electoral national va fi de 9 milioane/33 adica aprox 272000 de persoane. D-soara Basescu are la dispozitie doar 170000 voturi “aranjate” deci nu va avea sanse sa intre in PE.
In concluzie, acest articol ar trebui sa va “intarate” sa va duceti la vot pentru ca o prezenta mai mare la vot va pune bete in roate d-soarei Basescu si tuturor candidatilor si partidelor care practica asemenea “artificii electorale”. Eu va recomand calduros sa va duceti la vot chiar daca nu sunteti siguri cu cine vreti sa votati. Alegeti raul cel mai mic doar ALEGETI PE CINEVA si tineti cont si de continutul acestui articol cand va alegeti candidatul preferat.

MirceaA [utilizator] i-a raspuns lui GEORGY

iubiti-o pana nu mai poate sa stea jos. Daca isi mai face o operatie, va fi exact ca Michael Jackson. O sa-i cada buzele pe la Bruxelles soptind tampenii.
Platforma (Vineri, 5 iunie 2009, 22:07)

Tiberiu [anonim] i-a raspuns lui GEORGY

i-ai citit platforma electorala? Eu unul n-am gasit-o nicaieri…Sau dai votul pe ochi frumosi?
mda (Vineri, 5 iunie 2009, 22:11)

Nevermind [utilizator] i-a raspuns lui cristina

Ma abtin cu greu sa-ti raspund dupa cum meriti prin prisma celor spuse mai sus. Poate pentru ca nu pari sa ai ochelari de cal. E foarte posibil sa ma si insel. Desi…
Votezi pentru cei care sunt pe liste? No shit. Pai sa vedem:
Traian Ungureanu? Omul de o verticalitate deosebita care a zis ca se arunca de a etaj daca PDL-ul se aliaza cu PSD-ul. A uitat sa o faca. Probabil era preocupat de pastrarea culorii maronii de la gura. Si nu e vb de maro-ul din campaniile PNL-ului. Ma refer la cel dintr-o anumita zona anatomica a lui Base (NB: in 2004 l-am votat).
Monica Macovei? Cea pictata cu o imagine de profesionista ca si Stolo? Fost procuror comunist care nu a facut nimic in afara de a raspunde la comanda politica. Ah, ma insel. A facut ceva pe justitia pe care o conducea. A influentat actul justitiei pe care o conducea pentru ca parintii ei sa castige un proces. Reforme? My ass. Din gura cat cuprinde (ca da bine la cei ca tine). Pe hartie NIMIC. Si nu-mi spune ca n-a avut posibilitatea. Diferenta dintre ea si altii care s-au perindat pe la minister e ca ea raspunde la comanda lui Base in timp ce se da independenta.
Stolo? :)))))))))) Liberalul lu’ peste prajit. La fel de liberal ca si L-ul di PDL. Afacerea Megapower iti spune ceva? Confiscarea valutei? Sustinerea la scena deschisa a tov. Iliescu in ’96? Etc, etc, etc…
Mai zic? Astia sunt oamenii in care crezi? Mda. Faci parte din romanii care pun botul in conditiile in care au Google la dispozitie.
De Boc/Pogea sau restul nu mai zic. Imi vine sa vomit.
Poti sa-mi spui si mie de ce simpatizezi PDL? Sau si mai bine… spune-ti tie. Si compara cu ceea ce face in mod REAL acest partid.
Pastele ma-sii… Am ajuns sa-i apreciez intr-un fel pe votantii PSD-ului. Macar aia sunt de stanga, vor un mic si-o bere si tot asa…
Ai zis ca votezi din nou PDL. Credeam ca macar faci parte din “desteptii” care s-au desteptat intr-un final. Se pare ca m-am inselat. Mda.
MESSENGERU’ (Vineri, 5 iunie 2009, 17:56)

ferconex [utilizator] i-a raspuns lui Goe

si asa sta tot timpul deschis degeaba. Ia punetzi mana si retransmiteti urmatorul mesaj
(primit):

“Ca e proasta… Ca nu stie capitala Aradului…. Ca nu te reprezinta… Ca e fata lu’ tata Base… Ca si asa nu voteaza nimeni o pitzi de Dorobanti… Ma rog, 1001motive sa nu o votezi pe EBA sau in definitiv, sa nu mergi la vot. De fapt, ce conteaza? Si poate nici cand STII ca fata lu’ tata o sa fie aleasa si o sa ne reprezinte in PE. Serios. Pe bune. Asa o sa fie. Nu ma crezi? https://www.hotnews.ro/stiri-politic-5791413-cum-aleasa-eba-cinci-filiale-pdl-raporteaza-detaliu-operatiunea-voturi-pentru-elena-basescu.htm
Baga nasu si vezi ce se intampla daca nu mergi la vot duminica… ASA CA VOTEAZA!!!!!
Si nici macar nu o sa legalizeze marijuana… puff puff si da mai departe”

PS: Excelent articol. Serios Attila si Dan, buna treaba.

sa-i dea in judecata! >:) (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 11:08)

Codruta N [utilizator] i-a raspuns lui Alex

Vrei sa ne faci sa credem ca Attila Biro si Dan Tapalaga sunt ATAT de prosti incat sa riste un proces pe tema asta? HA!

Pun pariu nu doar ca au inregistrat toate convorbirile – dar ca, in caz de proces, vor cere si de la operatorii de telefonie, ca probe, datele pe care acestia le pastreaza!
Nu are PD-LSC atata sange-n co*ie incat sa-i dea in judecata – si asta pentru ca stiu si ei ca povestea e 100% reala! Si ca in TOATE filialele din Romania aceste dispozitii au fost date!

Obtinerea de voturi prin constangere – act penal ? (Vineri, 5 iunie 2009, 16:42)
Mitica [anonim]

Obtinerea de voturi prin constangere nu este insa un act care se pedepseste penal ?
Nu constituie oare infractiune ?
Evident atunci cand este dovedit ….
In rest – ideea de a obtine mandate in plus cu un candidat “special” care atrage atentia prin filiatie, prin monumentala prostie si prin tot felul de afirmatii fara cap – mi se pare foarte buna.
In fond – `a la guerre, comme `a la guerre!
Oare l-au avut drept consilier electoral pe dl. Cozmanca ?

ridicol (Vineri, 5 iunie 2009, 17:13)

euronews [anonim]

Ieri, in cadrul jurnalelor Euronews a fost o sectiune dedicata candidatilor “exotici” pentru europarlamentare. Primul candidat mentionat era EBA, prezentata ca fata presedintelui si “animatoare” a petrcerilor lumii mondene. Sau, cu alte cuvinte, ne-am mai facut odata de rahat…;

Ma bucur (Vineri, 5 iunie 2009, 17:13)
Alex [anonim]

Ma bucur nespus ca exista inca jurnalisti de investigatie in Romania, jurnalisti inteligenti. Nu asteapta mura-n gura detalii, ci prind firul si deapana tot ghemul! Bravo!

mda… (Vineri, 5 iunie 2009, 17:14)
liviu_ [utilizator]

eu ma intreb un lucru…
chiar nu-i pasa lu tasu ca din cauza asta e posibil sa nu mai iasa presedinte?
chiar nu-i pasa partidului ca e posibil sa piarda foarte multe voturi din manaria asta?
chiar si eba are de pierdut… daca nu iese cinstit e posibil sa fie acu europarlamentar si apoi sa zboare din politica….
ori ne cred de-a dreptul oligofreni… ori isi bat joc chiar de ei ca sa iasa EBA? asta cel putin chiar nu o inteleg…

Excelenta investigatie. (Vineri, 5 iunie 2009, 16:43)

A.A.N. [anonim]

Execelenta investigatie jurnalistica. E absolut gretos ce se intimpla cu aranjarea voturilor pentru “printesa de dorobanti”. Sper sa mergeti pina la capat si sa transmiteti toate datele mai departe catre procuratura pentru ca lucrurile mi se par penale.

www.guvernarea.ro (Vineri, 5 iunie 2009, 17:18)
alex.dumitrascu [anonim]

Elena Basescu, though seemingly a brunette, has been compared with the peroxide Miss Hilton, and potential voters can judge her online sprawling across car seats and astride reclining horses. She is the daughter of Traian Basescu, Romania’s president, and is running as an independent for parliament, to loud cries of nepotism. ”
sursa:
https://www.telegraph.co.uk/comment/personal-view/5420043/European-elections-2009-Best-chance-for-the-maverick-fringe.html
Cum s-ar zice avem si noi un candidat serios, sustinut de mass media internationala.

super (Vineri, 5 iunie 2009, 17:42)
vh [utilizator]

articolele marca hotnews miros de obicei a parfum portocaliu – tot aveam tendinta sa-i sabotez ne mai citind da adevaru ii ca informatiile sunt multe, bine organizate si actualizate destul de repede
dar in sfarsit vad un articol obiectiv, ingenios, care da in vileag o magarie pentru care nu am cuvinte sa o caracterizez
sa nu votezi nu-i deloc o solutie – cine nu voteaza n-are dreptu sa se planga.
Cred ca o sa-mi fac un obicei din a vota UDMR

incredibil (Vineri, 5 iunie 2009, 18:14)
eduard [anonim]

cata mizerie ordinara de cea mai joasa speta!!!
bravo, apreciez initiativa voastra si am apreciat toate articolele aparute legata de candidatura acestei parasute care nu stie sa vorbeasca, si-a facut nush cate operatii estetice, umbla cu lentile de contact ca sa para ca are ochii verzi si este linsa peste tot de pdl……. INCREDIBIL!
oare cei din PDL nu sunt scarbiti, raspundeti va rog membrii pdl, tinerii din pdl… va rog un raspuns?
cum puteti suporta? sa va fie rusine.
eduard
26 ani, scarbit!!!

Propunere (Vineri, 5 iunie 2009, 19:02)
anna82 [utilizator]

Eu propun ca daca cei de la Hotnews.ro au probe concrete care sa demonstreze ce au scris in materialul de mai sus, adica inregistrari telefonice sau alte lucruri de genul asta, sa le predea autoritatilor competente, eventual sa ajunga cu ele pana la Comisia Europeana. E o datorie morala pe care realizatorii acestui material o au!!! Aici e vorba de o mare frauda si nu e corect fata de poporul roman, fata de toti tinerii din tara asta care au muncit pe branci prin facultati sa vina “fata lu’ tata” sa isi bata joc de tara asta doar dintr-o simpla fitza. Deci de asta s-a tunat ea atat? Ca sa arate bine in Parlamentul European si poate poate i se vor ierta “succesurile”….Rusine sa le fie ca isi bat joc de o tara intreaga…Pe langa hoti, violatori, curve si tigani ne mai trebuie si o eticheta de idioti??????

de acord (Vineri, 5 iunie 2009, 22:11)
SonyaX [anonim] i-a raspuns lui anna82

Ma alatur si eu celor spuse de anna82. Va rugam, HotNews, sa mergeti mai departe cu demersul asta. Nu va opriti aici. E vorba de dreptul fiecaruia la un vot liber exprimat, e vorba de democratie. Deja multi intelectuali sunt socati. Lumea, in general, e in panica. Daca ne scapati de Eba, il scapati pana si pe taica-su de o povara. Scapati si PD-L-ul sa mai fie obligat sa fie slugarnic, si scapati toata Romania de o maaare, imensa rusine. Nu vrem sa ne intoarcem la practicile comuniste. Nici macar Ceausescu nu si-a impus progeniturile de la inceput atat de sus si nu a obligat partidul la un asa efort de sustinere. Va rugam!

… mai pune mana si citeste o carte (Vineri, 5 iunie 2009, 19:57)
Tedu [anonim] i-a raspuns lui Andra

Daca tu vrei sa votezi EBA din convingere, ok, voteaz-o, n-are nimeni nimic cu tine si cu cei ca tine.
Dar anumiti lingai din PDL s-au gandit ca e bine sa ajunga EBA europarlamentar, ca sa aiba treaba pe’afara si sa nu mai calce in strachini pe aici si sa-i strice imaginea tatucai si a partidului. Asa ca ii forteaza pe presedintii organizatiilor locale sa asigure votanti pentru EBA. Cine nu se supune pierde “ciolanul”, ca doar PDL-ul e la putere.
Daca vor in continuare “ciolan” sefii locali trebuie sa fraudeze alegerile, sa cumpere voturi pentru EBA. Asta e frauda, dar tu esti mult prea inteligenta ca sa o vezi. Ori printre genele false si prin lentile de contact nu se vede?

Voteaza staful PDL? (Vineri, 5 iunie 2009, 19:48)
calator [anonim]

10 voturi pe sectie? Pai la ce prezenta se anunta la vot, m-as mira ca intreg PDL-ul sa ia atatea voturi :). Probabil sunt cam 18000 de sectii de votare in toata tara. Deci, teoretic ar fi vreo 180000 de voturi. Nu stiu daca sunt suficiente sa intre in Parlament (avand in vedere absenteismul sa zicem ca totusi intra). Pe de alta parte cati membrii are PDL? Ma indoiesc ca au 180000. Iar daca toti acestia o voteaza pe EBA, lista PDL cine o mai voteaza? Incep sa am dubii despre “ancheta” asta.

eba te iubesc (Vineri, 5 iunie 2009, 20:08)
secera si ciocanu [anonim] i-a raspuns lui calator

Interesant ce spui. Si mai interesant ca tot la 180k de voturi o coteaza si sondajele de opinie pe distinsa intelectuala :). Sa fie o coincidenta?

Nu e coincidenta (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 9:06)
rintintin [utilizator] i-a raspuns lui secera si ciocanu

E clar ca vor ca EBA sa ia minimul necesar de voturi, altfel s-ar irosi din cele ale pedeleului.

votati udmr !? (Vineri, 5 iunie 2009, 20:55)
Zsolt [anonim]
Vad ca multi comentatori – din disperare de cauza – ar vota udmr. Va intreb: de ce va mirati ca maghiarii din Romania, de 20 de ani, voteaza udmr? Ei stiu de mult de cea ce voi abia acum incepeti sa va prindeti.. oricum, niciodata nu este prea tirziu 🙂 Vot usor …

Voteaza (Vineri, 5 iunie 2009, 22:34)
rintintin [utilizator] i-a raspuns lui Zsolt

ca merg bine afacerile cu busteni.

la drept vorbind… (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 11:49)
Codruta N [utilizator] i-a raspuns lui rintintin
in privinta “afacerilor cu busteni” am o lista luuuunga cu nume pesediste si pedeliste – de la PD-LSD il am special in vizor pe Flutur >

Am senzatia ca Hotnews a devenit un fief…. (Vineri, 5 iunie 2009, 21:46)
judex1 [anonim]

al manipilatorilor PNL si PSD, pentru ca ura fata de numele Basescu si PDL a devenit deja scarboasa.
In decembrie 1989 si in ianuarie si iunie 1990, adica la lovitura de stat bolsevico-kgb-ista si cu prilejul mineriadelor, s-a luptat si s-a murit si pentru alegeri libere in aceasta tara.
Daca nu va place EBA nu va obliga nimeni s-ao votati. Dar, nu incercati sa manipulati si sa convingeti ca Severin, Norica Nicolae sau Adina Valean sunt mai buni/e. Toti sunt o apa si un pamant si, mai mult ca sigur, mult mai mincinosi si mai putin dispusi sa faca bine romanilor.

yupiiiiiiiiiiiii (Vineri, 5 iunie 2009, 23:00)
Nevermind [utilizator] i-a raspuns lui judex1

Ai aparut? Ma ingrijorasem. Probabil ca ai fost bolnav ca altfel nu se explica sa absentezi de la celula PDL tocmai in campanie.
Subtila dar slaba incercarea de manipulare prin postul de mai sus.
Nu mai confunda voit cauza cu efectul. Pentru intelesul tau:
1. fapta comisa de PDL
2. fapta RELATATA de Hotnews.
De ce injuri Hotnews-ul? Ah, da… Ordin de partid. 😀

Lasa-l, sau las-o… (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 0:59)
Catalin Dimofte [utilizator] i-a raspuns lui Nevermind

…in plata Domnului. Un slujbas marunt, probabil vreun profesor pensionar dupa stil, mai face si ea/el un firfirel gavarind propagandistic pe liste…
In schimb, materialul HN imi pare devastator — pentru Basescu, nu pentru EBA.
Minciuni pe toata linia, de la independenta Ebei, la clamata neimplicare a presedintelui (ca si cum PDL ar face si cea mai mica miscare fara aprobarea adevaratului sef). Astea erau oricum stiute ca minciuni — dar acum sunt si dovedite. Avea dreptate Alina Mungiu, EBA a putea fi buturuga mica pentru carul prezidential…
Iar ironia suprema e ca eu nici macar nu cred ca era nevoie de toata golaneala asta. EBA s-ar fi ales oricum. Pariez ca o sa obtina minimum minimorum 250,000 de voturi (inclusiv astea manarite, ce-i drept) — in principal de la tineri, care doi bani nu dau nici pe politica, nici pe UE, nici pe altceva, dar o vad ca “antisistem”, altfel decat politicienii plicticosi si gaunosi, haioasa, cool etc.
Pentru ca, o spun cu regret, o buna parte din generatia ei este exact ca ea…
Iar dupa ce-am citit ca l-a facut pe Blaga cu dulaul fidel al PDL-ului si ca a petrecut in familie cu Udrea concedii si alte aberatii, parc-as vota-o si eu… Macar o sa se mai distreze si amaratii aia prin PE.

Mai, superiorule… (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 11:35)
judex1 [anonim] i-a raspuns lui Catalin Dimofte

esti cumva de rasa ariana, faci parte din poporul ales, esti bulibasa? Romanii iti put? Esti un jalnic lacheu al lui Patriciu sau Vanghelie. Esti atat de inabil incat numai un dobitoc poate fi pacalit. Dar, probabil ca asta este si nivelul tau de nu iti poti imagina ca mai exista si romani cu demnitate, corecti si care isi iubesc tara si care refuza sa se mai lase pacaliti de scursurile din PSD si PNL.

Iar tu? (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 12:25)
ritzi [anonim] i-a raspuns lui judex1

Esti lacheul unui marinar betivan, nu? Ca sa pastram logica ta.
Ca doar nu nvrei sa spui ca ceilalti sunt lachei pentru ca au un punct de vedere in schimb al a tau punct e si corect si obiectiv si divin.
Apropo, de unde a avut EBA bani de afise?
Ea stie cat costa un afis? Are vreun act, ceva, chitante…..

Ehe..asta-i numai o parte (Vineri, 5 iunie 2009, 21:55)
danielX [anonim]

Ce s-a descoperit este numai o parte din problema.
Numai eu am vazut cateva liste cu semnaturi falsificate pentru ca d-nsoara Eba sa adune cele o suta de mii de care avea nevoie..si cine stie cate au fost.
Ordinele de partid , ordine similare cu cele date inainte de ’89 , functioneaza impecabil la un popor lipsit de orice fel de initiativa,obisnuit sa fie hranit cu lingurita si sa i se spuna sa faca .
Intrebati pe unii studenti de prin C-ta si de prin tara cum au facut niste banuti in perioada adunarii semnaturilor cu liste de adrese si nume false,semnaturi identice la zeci de oameni si alte alea.
Asa este si noua generatie.
Asa va fi mereu.
Asa a fost mereu aici la noi.
Nimic nu se va schimba (decat daca cumva ne-o cuceri Germania sau devenim dominion american, in care administratia sa fie straina).

Liste falsificate (Vineri, 5 iunie 2009, 22:32)
marius [anonim] i-a raspuns lui danielX

Si eu am vazut un coleg, medic rezident, care facea liste pentru EBA , avand acces la datele pacientilor, fara acordul acestora.
Si sunt convins ca asa s-au facut peste tot.
Si inca ceva, as vrea sa aflu de unde a strans EBA sute de mii de euro pentru afise , pentru ca in 2-3 orase mari din Transilvania prin care am trecut in perioada asta , in afara de EBA si Portocaliu nu am vazut.

Solutie pentru PDL-istii nemultumiti (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 11:57)
vio [anonim]

Daca partidul va obliga s-o votati, zice-ti ca-ti votat-o si bagati buletinul gol (sau cu stampila la PDL) in urna.
Daca partidul va pune sa pozati buletinul in cabina de vot, stampilati EBa, pozati, apoi stampilati ce mai vreti voi astfel incat sa se anuleze.

Sigur, asta daca chiar va deranjeaza ca o tuta sa mearga 4 ani in PE, sa nu faca nimic acolo, sa faca de ras tara si partidul vostru si sa mai castige si 7000E pe luna! Voi cat castigati pe luna? Si cat munciti pentru asta?
Sau poate nu va pasa sau poate chiar asta vreti!

Re: liste falsificate (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 1:51)
F. [anonim] i-a raspuns lui marius

Probe pentru afirmatiile astea ai ? Ca daca ai, poate e bine sa le prezinti procurorilor. Macar sa vezi ce iese din asta. Daca n-ai probe presupun ca scopul postarii tale e doar unul singur si probabil vine si asta pe linie de partid. Doar ca nu e PDL. Interesant e ca povestea cu listele si pacientii a fost dovedita in cazul lui Oprescu. Presupun ca de acolo ti-a venit si inspiratia.

Liste falsificate (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 9:31)
marius [anonim] i-a raspuns lui F.

Proba in justitie insemna mai mult decat am eu. In schimb o discutie foarte aprinsa pe tema aceasta la care au participat vreo 5-6 colegi exista si acestia oricand ar putea sa sustina ce zic eu.
Cat despre sarcina de partid iti spun ca singurul partid pe care il sustin e constiinta mea spre deosebire de tine care repede te-ai gandit la lupta cu Oprescu.
Ce parere ai de sustinerea financiara a campaniei EBA? Tot de la acei minunati sustinatori care au “semnat” listele vin fondurile? Pe cand o ancheta serioasa in Romania despre finantarea campaniilor electorale?

Partizani (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 11:05)
marius [anonim] i-a raspuns lui Codruta

Nu ar fi nici o problema ca ea sa aiba partizani. Intotdeauna o sa gasim un 4-5 clase care sa ne reprezinte . Si aici ma gandesc la EBA , Vanghelie etc.
Problema e ca voturile nu vin pentru ea ci pentru ca ii pune partidul sa o voteze. De ce a mai iesit din PDL in cazul acesta? Pentru ca Macovei, TRU si altii nu au fost de acord sa fie pusi alaturi de EBA?
Si cum singura nu avea nici o sansa tonomatele lui Base s-au pus la treaba nu cumva sa sufere tati sau mica printesa.
La fel si cu banii de campanie. Nu cred ca este posibil ca nr. 2 ca afisaj aparitii tv in Romania sa fie EBA. Ganditi-va ca PSD , PNL chiar si UDMR au super structuri care aduc bani la partid si cu toate astea au avut mai putine afise si bannere comparativ cu EBA in toata tara ( si aici vb. de UDMR in zone cu multi maghiari ).
DE UNDE ATATIA BANI?

Exact asa am scris si eu de la inceput (Vineri, 5 iunie 2009, 22:10)
eu [anonim]

ca v-a proceda PD-L-ul.
Si asa, unii mai sus-pusi in partid, isi vor asigura si ei functii publice. Serviciu contra serviciu.
Poate ziaristii romani vor informa si ziarele din UE despre aceasta situatie penibila.

Fata lui tata’ (Vineri, 5 iunie 2009, 16:52)

Tom Araya [anonim]

Desteapta si de succesuri ca tasu’
Iar despre tine Dan a lui Tapalaga ce te-a apucat? Sau ca si A.Paunescu simti ca se apropie Revolutia si ai schimbat tabara?
Sau poate chiar esti un tip onest si ti-ai dat seama ca ai fost prostit ca multi altii de bachus de la cotroceni? Sunt curios sa vad un articol viitor de al tau in care iti justifici schimbarea asta la 180 de grade

PDL = Partidul Dezamagirilor Liberale (Sâmbătă, 6 iunie 2009, 3:39)
sadwank [anonim]

Dupa ce au facut unirea cu dusmanul de clasa, iata ca PDL-ul face ceva pe votul meu. Ma, pai daca nu va trebuie voturi si vi le consumati pe ale voastre pe fundul lu’ EBA, de ce vi l-as da eu pe al meu? Nu e, ma, pacat de Stolojan si de Macovei?
Ati merita sa votez cu PSD-ul numai ca sa va intoarceti in vagaunile din care ati iesit pupind-o in dos pe Elena dar mi-e scirba de Nastase, Iliescu, Geoana si Vanghelie, asa ca o sa votez cu UDMR-ul, tot vor ei autonomie, macar o parte din noi sa scape din mocirla asta de tara.
Felicitari d-lui Tapalaga si rusine celor care l-au balacarit cum ca ar fi omul lu’ Basescu.

CENTENAR NOICA (1909-1987). Noica si "discipolii" sai, Plesu & Liiceanu

Noica şi “discipolii” săi

Motto: Regatul României a fost un “adevărat paradis pe lângă tiraniile metodic organizate, diabolic organizate, de către naziştii nemţi şi apoi de către ruşii [comunişti]” (Eugen Ionescu, Antidoturi, Ed. Hum., 1993, p.244)

Fostul deţinut politic Titus Filipaş observa că după 1989 Andrei Pleşu a fixat “linia directoare în cultura română” (v. Ideologia Scolilor Centrale, în rev. on-line “Asymetria”, 2003). Angajarea politică a lui Pleşu (continuată în ziaristica sa de după 1990 strânsă în câteva volume) a debutat cu articolul Rigorile ideii naţionale şi legimitatea universului, publicat în rev. “Secolul XX”. Textul a fost reprobat de Noica nu atât ca gesticulaţie de spectacol impur, cât din pricina inconsistenţei sale ideatice, în text nefiind precizată poziţia celui care atacă pe “zbierători”, vociferând nu se ştie în numele cui: “In articolul acesta se vorbeşte splendid contra şi despre dar nici o clipă nu se vorbeşte în” (Jurnalul de la Păltiniş, 1983, p.207). A vorbi “în” , semnifica la C-tin Noica acea “deschidere” prin care autorul vine cu ceva nou, pune într-un cadru de noi orizonturi problema iniţială, dezvăluindu-şi limpede intenţia.

Prin jurnalistica sa, Pleşu a lăsat mereu lucrurile acolo unde le-a găsit. In tot ce a scris lui i-a lipsit “deschiderea” care să “mute problema din locul iniţial” (apud. Noica). In 1981 bătrânul filozof îşi pusese problema implicării sale în gestul unui nomenklaturist care îl frecventa de ani de zile, fără să-i bănuiască încrâncenarea de după 1988 împotriva “cortegiului de opere” (v.Pleşu, Limba păsărilor, 1994, p. 211) create de cel care spunea că viaţa lui este opera sa (v. Noica în Jurnalul de la Păltiniş). In opinia filozofului marginalizat de oficialii culturii comuniste, jurnalismul politic, fiind o “pactizare cu timpul”, reprezintă o trădare, mai ales cînd în politică se implică un prezumtiv creator, un scriitor care ar putea deveni cândva autorul unor opere de excepţie.

Intr-una din discuţiile lui Ion Varlam cu Vălenaş, vine la un moment dat vorba de un jurnalist francez, Alexandre Adler, “al cărui nume românizat era Ardeleanu” si a cărui soţie este o ziaristă bine plasată la posturile TV franceze. Dovedind din când în când obiectivitate, Adler părea democrat. Cripto-comunismul său a ieşit la iveală numai atunci când au fost publicate documente care au demonstrat o falsă persecutare a unor cehi care erau în realitate agenţi sovietici. Ieşindu-şi din fire, Adler a publicat în “Le Monde” un articol “isteric” prin care s-a deconspirat. Adevărata sa relaţie cu comunismul a ieşit la lumină din fraza finală a articolului său: “comuniştii vor fi cei care vor salva, din nou, democraţia de fascism” (Pseudoromânia. Conspirarea deconspirării, Ed. Vog, Bucureşti, 2004, p.73).

Cam aşa s-a deconspirat şi “democratul” Pleşu aflat de vreo 30 de ani în relaţii amicale cu familia lui Leonte Răutu. Prin Colegiul Noua Europă, “ţinând cont de pauperizarea clasei noastre intelectuale” (v.Toader Paleologu, în “Obs. Cult.”, nr.268/2005) el a tot încurajat financiar (cu fonduri din afară) sub-cultura pe care o încuraja Leonte Răutu la defuncta Academie Ştefan Gheorghiu, acea sub-cultură ocupându-se de “fascismul” spiritualităţii româneşti (filozofie interbelică şi filozofia lui Noica, Biserica ortodoxă, istoria religiei, etc.). În ce-l priveşte personal, credinţa după care “comuniştii vor salva din nou democraţia de fascism” s-a lăsat întrevăzută în filmul despre Noica, difuzat la TVR-Cultural pe 16 ian. 2009 când s-a arătat îngrozit de articolele semnate de C-tin Noica, Horia Stamatu şi Radu Gyr în revista “Buna Vestire”, apărută după ciuntirea bolşevică, maghiară şi bulgară a României, fapt istoric peste care Andrei Pleşu a trecut cu discreţia oricărui comunist de extracţie rusească. La fel de “discret” a trecut şi peste cazul scriitorului Radu Gyr.

Cu toate că a menţionat numele celui care-a scris “Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”, poezie pentru care ocupantul sovietic al ţării ciuntite a umplut temniţele cu “politici”, fostul ministru al culturii post-comuniste n-a dat semn să-l fi impresionat poeziile scrise în închisoare de Radu Gyr şi publicate în ţară abia la vremea primului său ministeriat: “O, Iisuse Împărate,/ Iartă lacrimi şi păcate!/ Vin’ de-alin uşor/ rănile ce dor,/ cerul ni-l descuie./ Noi te-om aştepta,/ căci pe crucea Ta/ stăm bătuţi în cuie!”. Aproape am crede că “simţul său pentru concret” i-ar fi sugerat deplina continuitate de politică culturală dintre 1981 şi anul 2008 în care s-a realizat filmul de televiziune despre Noica.

Ion Papuc scria într-una din cărţile sale despre o poezie religioasă compusă în temniţă de un preot ortodox, precizând contextul şi “valoarea artistică” a versurilor (Scriitorul de filozofie, 2008, p.180). De reuşita în plan artistic a poeziilor din închisoare ale lui Radu Gyr nu ştim să se fi preocupat altfel decât în treacăt. Ceea ce ştim cu siguranţă este că, după moartea lui Sergiu Mandinescu (1926-1964), indoeuropenistul Cicerone Poghirc umbla pe la forurile culturale comuniste cu poeziile compuse de “mărturisitorul” Sergiu Mandinescu în temniţă, motivând necesitatea publicării prin forma lor artistică uneori atingând măiestria.

Noica i-a reproşat lui Alexandru Palelogu imoralitatea de a-l fi criticat pentru cele scrise în domciliu obligatoriu de la Câmpulung. Ceea ce îi părea nelalocul ei era tocmai ignorarea circumstanţelor. Fiindcă a scrie fără perspectivă de publicare, cum a scris marginalizatul filozof Alexandru Dragomir o viaţă întreagă şi cum scria Noica la Anti-Goethe, este un act eroic. Dacă nu-ţi stă în putinţă a admira ce-a rămas din scriitorii pe care “lumea din jur” îi desfiinţează, a privi cu ochi critic operele acestora este imoral (Noica în Jurnalul de la Păltiniş, 1983, p. 119).

Pe când îl frecventau la Păltiniş, Liiceanu şi Pleşu îl găsiseră pe Noica vinovat de “absenţa cronică a simţului pentru concret” (Andrei Pleşu, Limba Păsărilor, 1994, p.209), observând sustragerea acestuia de la munca pe tărâm ideologic prin difuzarea scrierilor de stânga, ale unui Adorno, de pildă (v. Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniş, p. 201).

Opţiunea filozofului trecut de şaptezeci de ani mergea spre “somnambulismul fecund al culturii”. El nu ţinea să părăsească domeniul filozofiei pentru a face servicii mercenarilor opresorului care a zmuls România din Europa şi a desfigurat-o prin ciuntire şi prin impunerea regimului comunist criminal, răspunzător de moartea a două sute de mii din cei două milioane de români întemniţaţi fără vină (v. Românii în cultura şi în ştiinţa occidentală, Ed. Davis, 1992 precum şi Monumentul victimelor şi harta Gulagului comunist, din Chemin du Bois-des-Arts, 43-45, 1226 Chene Bourg, Elveţia). Implicându-se în contextul istoric în care a trăit, Goethe faţă de Napoleon ar fi făcut, spunea Noica, “figură de trădător” (Jurnalul de la Păltiniş, p.202). La fel s-a întâmplat când Platon într-o Atenă învinsă de Sparta lăuda virtuţile spartane. Fostul deţinut politic Alexandru Paleologu restrângea numărul comuniştilor români la categoria nomenklaturiştilor, a profitorilor regimului, din care sigur că făceau parte cei care i-au tot citit în cheie politică meditaţiile lui Noica despre viitorul culturii europene: Ion Ianoşi, Liceanu şi Pleşu, răsfăţaţii regimul totalitarist care-i trimitea cu burse Humboldt dincolo de Cortina de Fier.

La vremea lui Noica (1909-1987), vigilenţa paznicilor totalitarismului (care împărţise populaţia în victime şi profitori) observase cum “concretul” nu ar fi cu totul absent în gândirea acestuia. In opinia lui Pleşu (istoricul de artă aflat în “echipă” la Colegiul Noua Europă cu una din fetele lui Leonte Răutu) “concretul” ar figura la Noica în ipostaza unui “cumul de prejudecăţi descărnate şi reflexe inerţiale” (Andrei Pleşu, Limba Păsărilor, 1994, p.209) legate de preţuirea filozofiei româneşti autentice, sau, în limbaj noician, a “spiritului” în dauna “sufletului”. După Ion Ianoşi (O istorie a filosofiei româneşti, 1996), Liiceanu (Jurnalul de la Păltiniş), Pleşu, Patapievici şi cei care-i repetă pe aceştia fără să ştie ce vorbesc (de ex. Costică Brădăţan care scrie despre “o generaţie de aur cu zgarda de gât”) blamabilă înainte de toate este la Constantin Noica “prejudecata” preţuirii culturii româneşti în general şi a unor rostiri filozofice cuprinse de limba românească în particular. Fără să argumenteze de ce limba românească n-ar putea avea valenţe filozofice, sau măcar să invalideze raţional argumentele unui Mircea Vulcănescu şi Noica demonstrând contrariul, Liiceanu “ironizează” astfel de “prejudecăţi” (în Jurnalul de la Păltiniş) pe urmele lui Ion Ianoşi instalat de ocupantul sovietic în casa lui Piki (Victor) Pogoneanu, fost cumnat al lui Mircea Vulcănescu, ambii asasinaţi în puşcărie.

In filmul despre Noica difuzat de TVR-Cultural, cripto-comunismul lui Pleşu a mai ieşit la iveală şi din nepăsarea sa faţă de suferinţa lui Noica băgat în puşcărie de Zigu Ornea care a dat pe ascuns Securităţii manuscrisul Povestirilor după Hegel. Toţi beneficiarii comunismului sînt indiferenţi la martirajul din închisorile în care a fost decapitată spiritualitatea românească (v. albumul Fericiţi cei prigoniţi. Martiri ai temniţelor româneşti, ediţie îngrijită de Matei Marin, Bucureşti, Ed. Bonifaciu, 2008).

Liiceanu construieşte o întreagă teorie despre viaţa mizeră a lui Noica ce trăia din meditaţii (plătite) când era în domiciliu obligatoriu la Câmpulung (1948-1958), despre fericirea lui Noica de-a ajunge după gratii (1958-1964), urmată de cei zece ani când s-a ocupat (prin filtru marxist) de Aristotel la Centrul de logică şi în fine, despre mulţumirea lui Noica de a trăi cu bani puţini 10 luni pe an la Păltiniş într-o cameră de 6-8mp. In opinia “discipolului” (care nici în două decenii n-a priceput modalitatea lui Noica de a diferenţia domeniul “spiritului” de cel al “sufletului”) viaţa ascetică a filozofului a ţinut în exclusivitate de esenţa personalităţii acestuia (Jurnalul de la Păltiniş, 1983, p.177). Cu o fantezie la fel de optim direcţionată, Vartan Arachelian vroia să convingă telespectatorii după 1990 că Petre Ţuţea ar fi fost cel care a decis ca scrierile să nu-i fie publicate decât post-mortem. Pe acelaşi şablon s-a căznit în 2004 Liiceanu să explice marginalizarea lui Alexandru Dragomir, fostul doctorand la Heidegger (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutică la eternitate. Alexandru Dragomir în singurătatea gândului, Ed. Star Tipp, 2004).

Când, prin cine ştie ce conjuncturi nefavorabile, sînt siliţi să mimeze compătimirea, foştii nomenklaturiştii inventează “comunismul românesc” să nu se afle că “mai toţi liderii comunişti au fost agenţi sovietici, aduşi pe tancurile sovietice, spre pildă Leonte Răutu, responsabilul ideologic PCR, adică şeful real al mandatarilor locali ai Kremlinului”, inclusiv şeful lui Ceauşescu. (Ion Varlam, Pseudoromânia. Conspirarea deconspirării, 2004, p.82). Când Leonte Răutu a fost debarcat prin anii optzeci de Ceauşescu, familia lui a rămas în continuare la putere, chiar şi în România de astăzi (apud. Ion Varlam). De pildă, Oişteanu (fratele lui Leonte Răutu) a fost directorul Editurii Politice care azi se cheamă Humanitas.

In calitate de actor în filmul difuzat pe 16 ianuarie 2009, “discipolul” Andrei Pleşu s-a arătat îngrozit de articolele din “Buna Vestire” semnate de “septembristul” Noica devenit pentru două luni redactor şef. Filmul, cu fundal educativ proletcultist, restabileşte “binele”, împrumutând morala anilor cinzeci, prin afirmaţia explicită că puşcăria politică a fost o etapă de purificare necesară a vieţii filozofului de la Păltiniş.

Ion Varlam spunea că lui, ca român, i se cere zi şi noapte, fără încetare, ca înainte de a-i condamna pe comuniştii indiscutabil vinovaţi de crime împotriva poporului român (Pseudoromânia, 2004, p. 74), să-i condamne ca anti-semiţi pe Noica şi pe Mircea Eliade a căror vinovăţie nu a fost nicicând probată. Mihai Şora, plecat la Grenoble în iarna lui 1940 ar fi devenit comunist fiindcă pe atunci “nu aflase crimele comunismului” (v. rev. “Argeş”, mai 2009). Nici unul dintre cei care blamează articolele lui Noica sau textele lui Mircea Eliade (dinainte de războiul pentru Basarabia şi Bucovina de Nord) nu pune în aceşti termeni presupusa vinovăţie a celor doi.

Pe toată perioada aşa-numitului “discipolat”, ceea ce a rămas dincolo de înţelegerea tinerilor comunişti a fost imperativul unei existenţe dăruită culturii. La Heidegger nu vii cu mâna goală, îi atrăgea filozoful atenţia lui Liiceanu care vroia să-l traducă pe Heidegger fără a-l fi studiat temeinic pe Kant (v. Noica în Jurnalul de la Păltiniş, p.227). Îndemnul lui Noica din 1981 (“Lasă-l pe Heidegger”) şi retrage-te 5-10 ani pentru studierea filozofiei antice, a gândirii medievale şi a idealismului german venea din constatarea mediocrităţii traducerilor din Heidegger şi a “peratologiei” cantonată de Liiceanu în afara filozofiei.

“Discipolii” credeau însă că trăiesc în cea mai liberă cultură. Dacă pentru Ţuţea, Alexandru Dragomir, Gheorghe Ciorogaru (traducătorul lui Iacob Boeme, publicat în româneşte după moartea acestuia) cultura sub cizmă rusească însemna marginalizare culturală, pentru editorii unui Platon aproape materialist şi al unui Heidegger îngălat şi confuz totalitarismul ideologic era încurajare spre cultura “autentică”. O încurajare desigur mai eficientă decât îndemnurile “maestrului” de a studia ceva mai temeinic filozofie. Dar, în spatele îndemnului filozofului de la Păltiniş simţeau un oarecare reproş vizând calitatea precară a produselor culturale puse pe piaţă de ei.

De aici revolta împotriva “fanatismului cultural” al filozofului de şcoală naeionesciană care nu le permitea să vorbească în limbajul anilor de decapitare a spiritualităţii române despre “dimensiunea iluzorie” a culturii româneşti (Jurnalul de la Păltiniş, 1983, p. 164) .

Dezacordul “discipolilor” cu îndemnul spre cultura autentică repetat şi răsrepetat de filozoful supravieţuitor al Gulagului instituit de ocupantul sovietic, începea de la compătimirea muncitorului despre care Noica spunea că trăieşte în “statistică” (op.cit., p.175). Urma refrenul cu obligativitatea traiului în colectivitate, ca “deschidere către altul”. Desigur, de aspectul “deschiderii către semeni” avuseseră grijă cei care, în loc să-i ofere o catedră universitară, îl transformaseră pe Noica în meditatorul privat al câtorva privilegiaţi ai regimului. Apoi era invocată “etica comunistă”. Cacofonia nu este întâmplătoare, căci Liiceanu, câştigat din juneţe de partea fantomaticei “dreptăţi sociale”, indică asemenea etică prin “eroismul” onestităţii faţă de omul umil care “nu trăieşte în cultură”, întrucât se poate trăi si fără cultură. Importantă era numai lupta de clasă. Apoi se ajungea galopant la “salvarea omenirii ca omenire” şi la binele [cu forţa] în vederea creării unei “noi stări morale a omenirii” (ibid.). Si toate acestea, explicau ei, pentru că “există un interval uman care nu cade nici în precaritatea sub-umanlui, nici în excelenţa geniului” (p.177).

Faţă de exprimarea eterată a unui Pleşu vorbind de “prejudecăţile descărnate şi reflexele inerţiale” ale fostului deţinut politic Constantin Noica, Liiceanu spune lucrurilor pe nume: nimeni nu are nevoie de “mântuirea prin cultură” a celor câţiva reprezentanţi burghezi ai “rostirii” româneşti. Adică de opera celor care au creat şi înainte şi după ce fuseseră sortiţi pieirii în temniţe (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Lista neagră cu cărţi scrise de Noica).

Pentru momentul cultural interbelic, Noica îi spunea lui Liiceanu că istoricii români ar fi reprezentat pe atunci conştiinţele culturale cele mai înalte. De aceeaşi părere trebuie să fi fost şi sovieticii care l-au pus pe Mihai Roller să rescrie istoria, întemniţându-i pe universitarii şi academcienii români în 1950 la Sighet, pentru exterminare în închisoarea care arăta cu totul altfel decît s-au grăbit să o prezinte cei care au transformat-o în muzeu. Noica, pentru secolul XIX considera că spiritualitatea românească a dat mari istorici şi filologi (Haşdeu, Sextil Puşcariu): “istoria, pentru că era momentul unei necesare luări de conştiinţă, prelungite, după Kogălniceanu, prin Pârvan şi Iorga” (Jurnalul de la Păltiniş, 1983, p.44).

Fără îndoială că filozoful nu se aştepta să trezească în protejatul său (îndoctrinat de pe băncile şcolii şi în facultatea de “marxism-leninism”) interesul pentru istoricii români de anvergura celor citaţi şi a celor nemenţionaţi cu tot dinadinsul (George Brătianu, Ion Nistor, Ion Pelivan, Ion Moga, Scarlat Lambrino, Alexandru Randa, Silviu Dragomr, Radu Rosetti, Stefan Meteş, Zenovie Pâclişanu, fraţii Lapedatu, etc.). După 1990, în calitate de director al Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu va excela în abundenta publicare a celor mai dubioase conspecte “istorice”, care mai de care mai depărtate de adevărata ştiinţă a istoriei strălucit reprezentată cândva de români.

Lui Noica nu-i reuşise în 15 ani nici măcar tentativa de a-i face să studieze ceva mai temeinic filozofia. In schimb, se pare că trebuia (nu se ştie cât de des) să suporte prelucrări ideologice, Liiceanu vorbindu-i de “dreptatea socială” adusă de comunismul preocupat de binele celor mulţi şi umili, Pleşu (indirect) de reprezenanţii puterii politice, de nomenklatura situată în interval: între omul umil şi geniul creator în planul spiritului.

La multiplele sensuri ale termenului de “interval” se mai pot adăuga: ratarea culurală din domeniul “sinelui lărgit” ca “lăutărism” al scrierilor de filozofia religiilor propuse de “angelologul” Pleşu. Interval este şi etapa de antrenament cultural menită să înlesnească trecerea din domeniul sufletului pe tărâmul spiritului, ratată de ambii “discipoli”. In limbaj noician, tot interval este şi “sinele îngust” ca domeniu al “sufletului”, unde intră antropologia, filozofia politică, freudismele şi “peratologia” lui Liiceanu ancorată în subiectivitate şi în psihologic (apud. Noica în Jurnalul de la Păltiniş, 1983, p.98).

Din cele consemnate în Jurnalul de la Păltiniş se remarcă neputinţa şi regretul lui Constantin Noica de a nu fi reuşit să-i facă pe cei doi tineri angajaţi politic să înţeleagă faptul că “purificarea este puterea de a te spăla de murdăria sinelui îngust” (p.151). Pentru Liiceanu “salvarea spiritului” prin creatorii de geniu ai unei naţii ar fi “meschină” (p.176) faţă de “salvarea umanităţii” prin etica comunistă a binelui călcând în picioare libertatea individuală. Petre Ţuţea observase în schimb că naţiunile, indiferent de mărimea lor, sînt reprezentate de un număr restrâns de creatori geniali. Fără îndoială, adevărul nu se află de partea comuniştilor îngrijoraţi în mod ipocrit de “salvarea umanităţii”, în realitate autori ai atâtor crime.

Degeaba le-a vorbit Noica de europenismul lui Eliade sau de Mircea Eliade, ca om planetar purtător de “veac românesc”. Zadarnic i-a atenţionat că “angajarea politică”, din perspectiva altei epoci, se demonetizează, că “c’est un trahison de pactiser avec le siecle”(Julien Benda). Pentru ambii discipoli ajunşi după 1990 la gloria vedetismului impresionând vulgul, a rămas de neînţeles (si după un sfert de veac) ideea că definirea “binelui” se face într-altfel decît prin raportarea sa la “timpul devorator”, sau la “realul” instituit propagandistic.
Isabela Vasiliu-Scraba

CE E BINE SA STITI despre unul dintre patronii SC (societatea civila) ROMANIA SRL: George SOROS si Reteaua sa secreta. The Secret Financial Network

The Secret Financial Network Behind “Wizard” George Soros
by William Engdahl
The dossier that follows is based upon a report released on Oct. 1 by EIR’s bureau in Wiesbaden, Germany, titled “A Profile of Mega-Speculator George Soros” Research was contributed by Mark Burdman, Elisabeth Hellenbroich, Paolo Raimondi, and Scott Thompson.
………………………………………………………………….
Time magazine has characterized financier George Soros as a “modern-day Robin Hood,” who robs from the rich to give to the poor countries of eastern Europe and Russia. It claimed that Soros makes huge financial gains by speculating against western central banks, in order to use his profits to help the emerging post-communist economies of eastern Europe and former Soviet Union, to assist them to create what he calls an “Open Society.” The Time statement is entirely accurate in the first part, and entirely inaccurate in the second. He robs from rich western countries, and uses his profits to rob even more savagely from the East, under the cloak of “philanthropy.” His goal is to loot wherever and however he can. Soros has been called the master manipulator of “hit-and-run capitalism.”
As we shall see, what Soros means by “open,” is a society that allows him and his financial predator friends to loot the resources and precious assets of former Warsaw Pact economies. By bringing people like Jeffrey Sachs or Sweden’s Anders Aslund and their economic shock therapy into these economies, Soros lays the groundwork for buying up the assets of whole regions of the world at dirt-cheap prices.
The man who broke the Bank of England?
An examination of Soros’s secretive financial network is vital to understand the true dimension of the “Soros problem” in eastern Europe and other nations.
Following the crisis of the European Exchange Rate Mechanism of September 1992, when the Bank of England was forced to abandon efforts to stabilize the pound sterling, a little-known financial figure emerged from the shadows, to boast that he had personally made over $1 billion in speculation against the British pound. The speculator was the Hungarian-born George Soros, who spent the war in Hungary under false papers working for the Nazi government, identifying and expropriating the property of wealthy fellow Jews. Soros left Hungary after the war, and established American citizenship after some years in London. Today, Soros is based in New York, but that tells little, if anything, of who and what he is.
Following his impressive claims to possession of a “Midas touch,” Soros has let his name be publicly used in a blatant attempt to influence world financial markets—an out-of-character act for most financial investors, who prefer to take advantage of situations not yet discovered by rivals, and keep them secret. Soros the financier is as much a political animal, as a financial speculator.
Soros proclaimed in March 1993, with great publicity, that the price of gold was about to rise sharply; he said that he had just gotten “inside information” that China was about to buy huge sums of gold for its booming economy. Soros was able to trigger a rush into buying gold, which caused prices to rise more than 20% over four months, to the highest level since 1991. Typically for Soros, once the fools rushed in to push prices higher, Soros and his friend Sir James Goldsmith secretly began selling their gold at a huge profit.
Then, in early June 1993, Soros proclaimed his intent to force a sell-off in German government bonds in favor of the French, in an open letter to London Times Financial Editor Anatole Kaletsky, in which Soros proclaimed, “Down with the D-Mark!” Soros has at various times attacked the currencies of Thailand, Malaysia, Indonesia, and Mexico, coming into newly opened financial markets which have little experience with foreign investors, let alone ones with large funds like Soros. Soros begins buying stocks or bonds in the local market, leading others to naively suppose that he knows something they do not. As with gold, when the smaller investors begin to follow Soros, driving prices of stocks or whatever higher, Soros begins to sell to the eager new buyers, cashing in his 40% or 100% profits, then exiting the market, and often, the entire country, to seek another target for his speculation. This technique gave rise to the term “hit and run.” What Soros always leaves behind, is a collapsed local market and financial ruin of national investors.
The secret of the Quantum Fund NV
Soros is the visible side of a vast and nasty secret network of private financial interests, controlled by the leading aristocratic and royal families of Europe, centered in the British House of Windsor. This network, called by its members the Club of Isles, was built upon the wreckage of the British Empire after World War II.
Rather than use the powers of the state to achieve their geopolitical goals, a secret cross-linked holding of private financial interests, tied to the old aristocratic oligarchy of western Europe, was developed. It was in many ways modeled on the 17th-century British and Dutch East India Companies. The heart of this Club of the Isles is the financial center of the old British Empire, the City of London. Soros is one of what in medieval days were called Hofjuden, the “Court Jews,” who were deployed by the aristocratic families.
The most important of such “Jews who are not Jews,” are the Rothschilds, who launched Soros’s career. They are members of the Club of the Isles and retainers of the British royal family. This has been true since Amschel Rothschild sold the British Hessian troops to fight against George Washington during the American Revolution.
Soros is American only in his passport. He is a global financial operator, who happens to be in New York, simply because “that’s where the money is,” as the bank robber Willy Sutton once quipped, when asked why he always robbed banks. Soros speculates in world financial markets through his offshore company, Quantum Fund NV, a private investment fund, or “hedge fund.” His hedge fund reportedly manages some $11-14 billion of funds on behalf of its clients, or investors—one of the most prominent of whom is, according to Soros, Britain’s Queen Elizabeth, the wealthiest person in Europe.
The Quantum Fund is registered in the tax haven of the Netherlands Antilles, in the Caribbean. This is to avoid paying taxes, as well as to hide the true nature of his investors and what he does with their money.
In order to avoid U.S. government supervision of his financial activities, something normal U.S.-based investment funds must by law agree to in order to operate, Soros moved his legal headquarters to the Caribbean tax haven of Curacao. The Netherlands Antilles has repeatedly been cited by the Task Force on Money Laundering of the Organization for Economic Cooperation and Development (OECD) as one of the world’s most important centers for laundering illegal proceeds of the Latin American cocaine and other drug traffic. It is a possession of the Netherlands.
Soros has taken care that the none of the 99 individual investors who participate in his various funds is an American national. By U.S. securities law, a hedge fund is limited to no more than 99 highly wealthy individuals, so-called “sophisticated investors.” By structuring his investment company as an offshore hedge fund, Soros avoids public scrutiny.
Soros himself is not even on the board of Quantum Fund. Instead, for legal reasons, he serves the Quantum Fund as official “investment adviser,” through another company, Soros Fund Management, of New York City. If any demand were to be made of Soros to reveal the details of Quantum Fund’s operations, he is able to claim he is “merely its investment adviser.” Any competent police investigator looking at the complex legal structure of Soros’s businesses would conclude that there is prima facie evidence of either vast money laundering of illicit funds, or massive illegal tax evasion. Both may be true.
To make it impossible for U.S. tax authorities or other officials to look into the financial dealings of his web of businesses, the board of directors of Quantum Fund NV also includes no American citizens. His directors are Swiss, Italian, and British financiers.
George Soros is part of a tightly knit financial mafia—“mafia,” in the sense of a closed masonic-like fraternity of families pursuing common aims. Anyone who dares to criticize Soros or any of his associates, is immediately hit with the charge of being “anti-Semitic”—-a criticism which often silences or intimidates genuine critics of Soros’s unscrupulous operations. The Anti-Defamation League of B’nai B’rith considers it a top priority to “protect” Soros from the charges of “anti-Semites” in Hungary and elsewhere in Central Europe, according to ADL National Director Abraham Foxman. The ADL’s record of service to the British oligarchy has been amply documented by EIR (e.g. The Ugly Truth About the Anti-Defamation League [Washington, D.C., Executive Intelligence Review: 1992]).
According to knowledgeable U.S. and European investigators, Soros’s circle includes indicted metals and commodity speculator and fugitive Marc Rich of Zug, Switzerland and Tel Aviv; secretive Israeli arms and commodity dealer Shaul Eisenberg, and “Dirty Rafi” Eytan, both linked to the financial side of the Israeli Mossad; and, the family of Jacob Lord Rothschild.
Understandably, Soros and the Rothschild interests prefer to keep their connection hidden far from public view, so as to obscure the well-connected friends Soros enjoys in the City of London, the British Foreign Office, Israel, and the U.S. financial establishment. The myth, therefore, has been created, that Soros is a lone financial investment “genius” who, through his sheer personal brilliance in detecting shifts in markets, has become one of the world’s most successful speculators. According to those who have done business with him, Soros never makes a major investment move without sensitive insider information.
On the board of directors of Soros’s Quantum Fund N.V. is Richard Katz, a Rothschild man who is also on the board of the London N.M. Rothschild and Sons merchant bank, and the head of Rothschild Italia S.p.A. of Milan. Another Rothschild family link to Soros’s Quantum Fund is Quantum board member Nils O. Taube, the partner of the London investment group St. James Place Capital, whose major partner is Lord Rothschild. London Times columnist Lord William Rees-Mogg is also on the board of Rothschild’s St. James Place Capital.
A frequent business partner of Soros in various speculative deals, including in the 1993 gold manipulation, although not on the Quantum Fund directly, is the Anglo-French speculator Sir James Goldsmith, a cousin of the Rothschild family.
>From the very first days when Soros created his own investment fund in 1969, he owed his success to his relation to the Rothschild family banking network. Soros worked in New York in the 1960s for a small private bank close to the Rothschilds, Arnhold & S. Bleichroeder, Inc., a banking family which represented Rothschild interests in Germany during Bismarck’s time. To this day, A. & S. Bleichroeder, Inc. remains the Principal Custodian, along with Citibank, of funds of Soros’s Quantum Fund. George C. Karlweiss, of Edmond de Rothschild’s Switzerland-based Banque Privee SA in Lugano, as well as of the scandal-tainted Rothschild Bank AG of Zurich, gave Soros financial backing. Karlweiss provided some of the vital initial capital and investors for Soros’s Quantum Fund.
Union Banque Privee and the ‘Swiss connection’
Another member of the board of Soros’s Quantum Fund is the head of one of the most controversial Swiss private banks, Edgar de Picciotto, who has been called “one of the cleverest bankers in Geneva”—and is one of the most scandal-tainted. De Picciotto, from an old Portuguese Jewish trading family, who was born in Lebanon, is head of the Geneva private bank CBI-TDB Union Bancaire Privee, a major player in the gold and offshore hedge funds business. Hedge funds have been identified by international police agencies as the fastest-growing outlet for illegal money laundering today.
De Picciotto is a longtime friend and business associate of banker Edmond Safra, also born in Lebanon, whose family came from Aleppo, Syria, and who now controls the Republic Bank of New York. Republic Bank has been identified in U.S. investigations into Russian organized crime, as the bank involved in transferring billions of U.S. Federal Reserve notes from New York to organized crime-controlled Moscow banks, on behalf of Russian organized crime figures. Safra is under investigation by U.S. and Swiss authorities for laundering Turkish and Columbian drug money. In 1990, Safra’s Trade Development Bank (TDB) of Geneva was merged with de Picciotto’s CBI to create the CBI-TDB Union Banque Privee. The details of the merger are shrouded in secrecy to this day. As part of the deal, de Picciotto became a board member of American Express Bank (Switzerland) SA of Geneva, and two American Express Bank of New York executives sit on the board of de Picciotto’s Union Banque Privee. Safra had sold his Trade Development Bank to American Express, Inc. in the 1980s. Henry Kissinger sits on the board of American Express, Inc., which has repeatedly been implicated in international money-laundering scandals.
De Picciotto’s start as a Geneva banker came from Nicholas Baring of the London Barings Bank, who tapped de Picciotto to run the bank’s secret Swiss bank business. Barings has for centuries been private banker to the British royal family, and since the bank’s collapse in March 1995, has been overhauled by the Dutch ING Bank, which is reported to be a major money-laundering institution.
De Picciotto is also a longtime business partner of Venetian businessman Carlo De Benedetti, who recently was forced to resign as head of Olivetti Corp. Both persons sit on the board of the Societe Financiere de Geneve investment holding company in Geneva. De Benedetti is under investigation in Italy for suspicion of triggering the collapse of Italy’s Banco Ambrosiano in the early 1980s.The head of that bank, Roberto Calvi, was later found hanging from the London Blackfriar’s Bridge, in what police believe was a masonic ritual murder.
De Picciotto and his Union Banque Privee have been implicated in numerous drug and illegal money-laundering operations. In November 1994, U.S. federal agents arrested a senior official of de Picciotto’s Geneva bank, Jean-Jacques Handali, along with two other UBP officials, on charges of leading a multimillion-dollar drug-money-laundering ring. According to the U.S. Attorney’s Office in Miami, Handali and Union Banque Privee were the “Swiss connection” in an international drug-money-laundering ring tied to Colombian and Turkish cocaine and heroin organizations. A close business and political associate of de Picciotto is a mysterious arm dealer, Helmut Raiser, who is linked in business dealings with reputed Russian organized crime kingpin Grigori Luchansky, who controls the Russian and Swiss holding company Nordex Group.
Another director of Soros’s Quantum Fund is Isodoro Albertini, owner of the Milan stock brokerage firm Albertini and Co. Beat Notz of the Geneva Banque Worms is another private banker on the board of Soros’s Quantum Fund, as is Alberto Foglia, who is chief of the Lugano, Switzerland Banca del Ceresio. Lugano, just across the Swiss border from Milan, is notorious as the financial secret bank haven for Italian organized crime families, including the heroin mafia behind the 1980s “Pizza Connection” case. The Banca del Ceresio has been one of the secret Swiss banks identified in the recent Italian political corruption scandals as the repository of bribe funds of several Italian politicians now in prison.
The sponsorship of the Rothschilds
Soros’s relation to the Rothschild finance circle represents no ordinary or casual banking connection. It goes a long way to explain the extraordinary success of a mere private speculator, and Soros’s uncanny ability to “gamble right” so many times in such high-risk markets. Soros has access to the “insider track” in some of the most important government and private channels in the world.
Since World War II, the Rothschild family, at the heart of the financial apparatus of the Club of the Isles, has gone to great lengths to create a public myth about its own insignificance. The family has spent significant sums cultivating a public image as a family of wealthy, but quiet, “gentlemen,” some of whom prefer to cultivate fine French wines, some of whom are devoted to charity.
Since British Foreign Secretary Arthur Balfour wrote his famous November 1917 letter to Lord Rothschild, expressing official British government backing for establishment of a Palestinian national home for the Jewish people, the Rothschilds were intimately involved in the creation of Israel. But behind their public facade of a family donating money for projects such as planting trees in the deserts of Israel, N.M. Rothschild of London is at the center of various intelligence operations, and more than once has been linked to the more unsavory elements of international organized crime. The family prefers to keep such links at arm’s length, and away from its London headquarters, via its lesser-known outposts such as their Zurich Rothschild Bank AG and Rothschild Italia of Milan, the bank of Soros partner Richard Katz.
N.M. Rothschild is considered by City of London sources to be one of the most influential parts of the British intelligence establishment, tied to the Thatcher “free market” wing of the Tory Party. Rothschild and Sons made huge sums managing for Thatcher the privatization of billions of dollars of British state industry holdings during the 1980s, and today, for John Major’s government. Rothschilds is also at the very heart of the world gold trade, being the bank at which twice daily the London Gold Fix is struck by a group of the five most influential gold trade banks. Gold constitutes a major part of the economy of drug dealings globally.
N.M. Rothschild and Sons is also implicated in some of the filthiest drugs-for-weapons secret intelligence operations. Because it is connected to the highest levels of the British intelligence establishment, Rothschilds managed to evade any prominent mention of its complicity in one of the more sordid black covert intelligence networks, that of the Bank of Credit and Commerce International (BCCI). Rothschilds was at the center of the international web of money-laundering banks used during the 1970s and 1980s by Britain’s MI-6 and the networks of Col. Oliver North and George Bush, to finance such projects as the Nicaraguan Contras.
On June 8, 1993 the chairman of the U.S. House of Representatives’ Committee on Banking, Rep. Henry Gonzalez (D-Tex.), made a speech charging that the U.S. government, under the previous Bush and Reagan administrations, had systematically refused to prosecute the BCCI, and that the Department of Justice had repeatedly refused to cooperate with Congressional investigations of both the BCCI scandal and what Gonzalez claims is the closely related scandal of the Atlanta, Georgia Banca Nationale del Lavoro, which was alleged to have secured billions in loans from the Bush administration to Saddam Hussein, just prior to the Gulf War of 1990-91.
Gonzalez charged that the Bush administration had “a Justice Department that I say, and I repeat, has been the most corrupt, most unbelievably corrupt justice system that I have seen in the 32 years I have been in the Congress.”
The BCCI violated countless laws, including laundering drug money, financing illegal arms traffic, and falsifying bank records. In July 1991, New York District Attorney Robert Morgenthau announced a grand jury indictment against BCCI, charging it with having committed “the largest bank fraud in world financial history. BCCI operated as a corrupt criminal organization throughout its entire 19-year history.”
The BCCI had links directly into the Bush White House. Saudi Sheik Kamal Adham, a BCCI director and former head of Saudi Arabian intelligence when George Bush was head of the CIA, was one of the BCCI shareholders indicted in the United States. Days after his indictment, former top Bush White House aide Edward Rogers went to Saudi Arabia as a private citizen to sign a contract to represent Sheikh Adham in the United States.
But, what has never been identified in a single major Western press investigation, was that the Rothschild group was at the heart of the vast illegal web of BCCI. The key figure was Dr. Alfred Hartmann, the managing director of the BCCI Swiss subsidiary, Banque de Commerce et de Placement SA; at the same time, he ran the Zurich Rothschild Bank AG, and sat in London as a member of the board of N.M. Rothschild and Sons, Hartmann was also a business partner of Helmut Raiser, friend of de Picciotto, and linked to Nordex.
Hartmann was also chairman of the Swiss affiliate of the Italian BNL bank, which was implicated in the Bush administration illegal transfers to Iraq prior to the 1990 Iraqi invasion of Kuwait. The Atlanta branch of BNL, with the knowledge of George Bush when he was vice president, conduited funds to Helmut Raiser’s Zug, Switzerland company, Consen, for development of the CondorII missile program by Iraq, Egypt, and Argentina, during the Iran-Iraq War. Hartmann was vice-chairman of another secretive private Geneva bank, the Bank of NY-Inter-Maritime Bank, a bank whose chairman, Bruce Rappaport, was one of the illegal financial conduits for Col. Oliver North’s Contra drugs-for-weapons network during the late 1980. North also used the BCCI as one of his preferred banks to hide his illegal funds.
Rich, Reichmann, and Soros’s Israeli links
According to reports of former U.S. State Department intelligence officers familiar with the Soros case, Soros’s Quantum Fund amassed a war chest of well over $10 billion, with the help of a powerful group of “silent” investors who let Soros deploy the capital to demolish European monetary stability in September 1992.
Among Soros’s silent investors, these sources say, are the fugitive metals and oil trader Marc Rich, based in Zug, Switzerland; and Shaul Eisenberg, a decades-long member of Israeli Mossad intelligence, who functions as a major arms merchant throughout Asia and the Near East. Eisenberg was recently banned from doing business in Uzbekistan, where he had been accused by the government of massive fraud and corruption. A third Soros partner is Israel’s “Dirty Rafi” Eytan, who served in London previously as Mossad liaison to British intelligence.
Rich was one of the most active western traders in oil, aluminum, and other commodities in the Soviet Union and Russia between 1989 and 1993. This, not coincidentally, is just the period when Grigori Luchansky’s Nordex Group became a multibillion-dollar company selling Russian oil, aluminum, and other commodities.
Canadian real estate entrepreneur Paul Reichmann, formerly of Olympia and York notoriety, a Hungarian-born Jew like Soros, is a business partner in Soros’s Quantum Realty, a $525-million real estate investment fund.
The Reichmann tie links Soros as well with Henry Kissinger and former Tory Foreign Minister Lord Carrington (who is also a member of Kissinger Associates, Inc. of New York). Reichmann sits with both Kissinger and Carrington on the board of the influential British-Canadian publishing group, Hollinger, Inc. Hollinger owns a large number of newspapers in Canada and the United States, the London Daily Telegraph, and the largest English-language daily in Israel, the Jerusalem Post. Hollinger has been attacking President Clinton and the Middle East peace process ever since Clinton’s election in November 1992.
Soros and geopolitics
Soros is little more than one of several significant vehicles for economic and financial warfare by the Club of the Isles faction. Because his affiliations to these interests have not previously been spotlighted, he serves extremely useful functions for the oligarchy, as in 1992 and 1993, when he launched his attack on the European Rate Mechanism.
Although Soros’s speculation played a role in finally taking the British pound out of the ERM currency group entirely, it would be a mistake to view that action as “anti-British.” Soros went for the first time to London, where he studied under Karl Popper and Friedrich von Hayek at the London School of Economics.
Soros’s business ties to Sir James Goldsmith and Lord Rothschild place him in the inner circles of the Thatcher wing of the British establishment. By helping the “anti-Europe” Thatcherites pull Britain out of the ERM in September 1992 (and making more than $1 billion in the process at British taxpayer expense), Soros helped the long-term goal of the Thatcherites in weakening continental Europe’s economic stability. Since 1904 , it has been British geopolitical strategy to prevent by all means any successful economic linkage between western continental European economies, especially that of Germany, with Russia and the countries of eastern Europe.
Soros’s personal outlook is consonant with that of the Thatcher wing of the Tory Party, those who three years ago launched the “Germany, the Fourth Reich” hate campaign against unified Germany, comparing Chancellor Helmut Kohl with Adolf Hitler. Soros is personally extremely anti-German. In his 191 autobiography, Underwriting Democracy, Soros warned that a reunited Germany would “upset the balance of Europe …. It is easy to see how the interwar scenario could be replayed. A united Germany becomes the strongest economic power and develops Eastern Europe as its Lebensraum … a potent witches’ brew.” Soros’s recent public attacks on the German economy and the deutsche mark are fundamentally motivated by this geopolitical view.
Soros is quite close to the circles of George Bush in the U.S. intelligence community and finance. His principal bank custodian, and reputed major lender in the 1992 assault on Europe’s ERM, is Citicorp NA, the nation’s largest bank. Citicorp is more than a lending institution; it is a core part of the American liberal establishment. In 1989, as it became clear that German unification was a real possibility, a senior official at Citicorp, a former adviser to Michael Dukakis’s Presidential campaign, told a European business associate that “German unity will be a disaster for our interests; we must take measures to ensure a sharp D-Mark collapse on the order of 30%, so that she will not have the capability to reconstruct East Germany into the economic engine of a new Europe.”
While Soros was calling on world investors to pull down the deutsche mark in 1993, he had been making a strong play in the French media, since late 1992, to portray himself as a “friend of French interests.” Soros is reported to be close to senior figures of the French establishment, the Treasury, and in particular, Bank of France head Jean-Claude Trichet. In effect, Soros is echoing the old Entente Cordiale alliance against Germany, which helped precipitate World War 1.
Soros admits that he survived in Nazi Hungary during the war, as a Jew, by adopting what he calls a double personality. “I have lived with a double personality practically all my life,” Soros recently stated. “It started at age fourteen in Hungary, when I assumed a false identity in order to escape persecution as a Jew.” Soros admitted in a radio interview that his father gave him Nazi credentials in Hungary during the war, and he looted wealthy Jewish estates. Further research showed that this operation was probably run by the SS.
Soros did not leave the country until two years after the war. Though he and his friends in the media are quick to attack any policy opponent of Soros, especially in eastern Europe, as being “anti-Semitic,” Soros’s Jewish identity apparently has only utilitarian value for him, rather than providing moral foundations. In short, the young Soros was a cynical, ambitious person, the ideal recruit for the British postwar intelligence network.
Soros savages Eastern Europe
Soros has established no fewer than 19 “charitable” foundations across eastern Europe and the former Soviet Union. He has sponsored “peace” concerts in former Yugoslavia with such performers as Joan Baez. He is helping send young east Europeans to Oxford University. A model citizen, is the image he broadcasts.
The reality is something else. Soros has been personally responsible for introducing shock therapy into the emerging economies of eastern Europe since 1989. He has deliberately fostered on fragile new governments in the east the most draconian economic madness, policies which have allowed Soros and his financial predator friends, such as Marc Rich and Shaul Eisenberg, to loot the resources of large parts of eastern Europe at dirt-cheap prices. Here are illustrative case histories of Soros’s eastern “charity”:
Poland: In late 1989, Soros organized a secret meeting between the “reform” communist government of Prime Minister Mieczyslaw Rakowski and the leaders of the then-illegal Solidarnosc trade union organization. According to well-informed Polish sources, at that 1989 meeting, Soros unveiled his “plan” for Poland: The communists must let Solidarnosc take over the government, so as to gain the confidence of the population. Then, said Soros, the state must act to bankrupt its own industrial and agricultural enterprises, using astronomical interest rates, withholding state credits, and burdening firms with unpayable debt. Once thie were done, Soros promised that he would encourage his wealthy international business friends to come into Poland, as prospective buyers of the privatized state enterprises. A recent example of this privatization plan is the case of the large steel facility Huta Warsawa. According to steel experts, this modern complex would cost $3-4 billion for a western company to build new. Several months ago, the Polish government agreed to assume the debts of Huta Warsawa, and to sell the debt-free enterprise to a Milan company, Lucchini, for $30 million!.
Soros recruited his friend, Harvard University economist Jeffery Sachs, who had previously advised the Bolivian government in economic policy, leading to the takeover of that nation’s economy by the cocaine trade. To further his plan in Poland, Soros set up one of his numerous foundations, the Stefan Batory Foundation, the official sponsor of Sach’s work in Poland in 1989-90.
Soros boasts, “I established close personal contact with Walesa’s chief adviser, Bronislaw Geremek. I was also received by [President Gen Wojciech] Jaruzelski, the head of State, to obtain his blessing for my foundation.” He worked closely with the eminence gris of Polish shock therapy, Witold Trzeciakowski, a shadow adviser to Finance Minister Leszek Balcerowicz. Soros also cultivated relations with Balcerowicz, the man who would first impose Sach’s shock therapy on Poland. Soros says when Walesa was elected President, that “largely because of western pressure, Walesa retained Balcerowicz as minister.” Balcerowicz imposed a freeze on wages while industry was to be bankrupted by a cutoff of state credits. Industrial output fell by more than 30% over two years.
Soros admits he knew in advance that his shock therapy would cause huge unemployment, closing of factories, and social unrest. For this reason, he insisted that Solidarnosc be brought into the government, to help deal with the unrest. Through the Batory Foundation, Soros coopted key media opinion makers such as Adam Michnik, and through cooperation with the U.S. Embassy in Warsaw, imposed a media censorship favorable to Soros’s shock therapy, and hostile to all critics.
Russia and the Community of Independent States (CIS): Soros headed a delegation to Russia, where he had worked together with Raisa Gorbachova since the late 1980s, to establish the Cultural Initiative Foundation. As with his other “charitable foundations,” this was a tax-free vehicle for Soros and his influential Western friends to enter the top policymaking levels of the country, and for tiny sums of scarce hard currency, but up important political and intellectual figures. After a false start under Mikhail Gorbachov in 1988-91, Soros shifted to the new Yeltsin circle. It was Soros who introduced Jeffery Sachs and shock therapy into Russia, in late 1991. Soros describes his effort: “I started mobilizing a group of economists to take to the Soviet Union (July 1990). Professor Jeffery Sachs, with whom I had worked in Poland, was ready and eager to participate. He suggested a number of other participants: Romano Prodi from Italy; David Finch, a retired official from the IMF [International Monetary Fund]. I wanted to include Stanley Fischer and Jacob Frenkel, heads of research of the World Bank and IMF, respectively; Larry Summers from Harvard and Michael Bruno of the Central Bank of Israel.”
Since Jan. 2, 1992, shock therapy has introduced chaos and hyperinflation into Russia. Irreplaceable groups from advanced scientific research institutes have fled in pursuit of jobs in the West. Yegor Gaidar and the Yeltsin government imposed draconian cuts in state spending to industry and agriculture, even though the entire economy was state-owned. A goal of a zero deficit budget within three months was announced. Credit to industry was ended, and enterprises piled up astronomical debts, as inflation of the ruble went out of control.
The friends of Soros lost no time in capitalizing on this situation. Marc Rich began buying Russian aluminum at absurdly cheap prices, with his hard currency. Rich then dumped the aluminum onto western industrial markets last year, causing a 30% collapse in the price of the metal, as western industry had no way to compete. There was such an outflow of aluminum last year from Russia, that there were shortages of aluminum for Russian fish canneries. At the same time, Rich reportedly moved in to secure export control over the supply of most West Siberian crude oil to western markets. Rich’s companies have been under investigation for fraud in Russia, according to a report in the Wall Street Journal of May 13, 1993.
Another Soros silent partner who has moved in to exploit the chaos in the former Soviet Union, is Shaul Eisenberg. Eisenberg, reportedly with a letter of introduction from then-European Bank chief Jacques Attali, managed to secure an exclusive concession for textiles and other trade in Uzbekistan. When Uzbek officials confirmed defrauding of the government by Eisenberg, his concessions were summarily abrogated. The incident has reportedly caused a major loss for Israeli Mossad strategic interests throughout the Central Asian republics.
Soros has extensive influence in Hungary. When nationalist opposition parliamentarian Istvan Csurka tried to protest what was being done to ruin the Hungarian economy, under the policies of Soros and friends, Csurka was labeled an “anti-Semite,” and in June 1993, he was forced out of the governing Democratic Forum, as a result of pressure from Soros-linked circles in Hungary and abroad, including Soros’s close friend, U.S. Rep. Tom Lantos.
Lighting the Balkan Fuse
In early 1990, in what was then still Yugoslavia, Soros’s intervention with shock therapy, in cooperation with the IMF, helped light the economic fuse that led to the outbreak of war in June 1991. Soros boasted at that time, “Yugoslavia is a particularly interesting case. Even as national rivalries have brought the country to the verge of a breakup, a radical monetary stabilization program, which was introduced on the same date as in Poland—January 1, 1990—–has begun to change the political landscape. The program is very much along the Polish lines, and it had greater initial success. By the middle of the year, people were beginning to think Yugoslav again.”
Soros is friends with former Deputy Secretary of State Lawrence Eagleburger, the former U.S. ambassador to Belgrade and the patron of Serbian Communist leader Slobodan Milosevic. Eagleburger is a past president of Kissinger Associates, on whose board sits Lord Carrington, whose Balkan mediations supported Serbian aggression into Croatia and Bosnia.
Today, Soros has established his Foundation centers in Bosnia, Croatia, Slovenia, and a Soros Yugoslavia Foundation in Belgrade, Serbia. In Croatia, he has tried to use his foundation monies to woo influential journalists or to slander opponents of his shock therapy, by labeling them variously “anti-Semitic” or “neo-Nazi.” The head of Soros’s Open Society Fund—Croatia, Prof. Zarko Puhovski, is a man who has reportedly made a recent dramatic conversion from orthodox Marxism to Soros’s radical free market. Only seven years ago, according to one of his former students, as professor of philosophy at the University of Zagreb, Puhovski attacked students trying to articulate a critique of communism, by insisting, “It is unprincipled to criticize Marxism from a liberal standpoint.” His work for the Soros Foundation in Zagreb has promoted an anti-nationalist “global culture,” hiring a network of anti-Croatian journalists to propagandize, in effect, for the Serbian cause (and also the opposite – n.m).
These examples can be elaborated for each of the other 19 locations across eastern Europe where George Soros operates. The political agenda of Soros and this group of financial “globalists” will create the conditions for a new outbreak of war, even world war, if it continues to be tolerated.

EIR Investigation Executive Intelligence Review (EIR), November 1, 1996

Voi reveni cu detalii privind Reteaua Soros Romania

CRISTIAN PREDA, de la PCR la PDL. GRUPUL "CIVIL" anti-Romania: Macovei, Ungureanu, Preda

Dusmanii lui Eminescu la Chisinau si Cotroceni

Razboiul pornit peste Prut de Vasile Stati, autorul dictionarului “moldo-roman”, este inspirat atat din tezele sovietice, cat si din textele consilierului prezidential Cristian Preda

Traian Basescu pierde consilieri pe banda si, in acelasi timp, fara ca opinia publica sa sesizeze ca pe poarta Cotrocenilor intra alte figuri, sterse dar foarte active si nocive in acelasi timp. Cristian Preda (foto), consilier prezidential pe probleme de educatie si reforma, este una dintre acestea.
Preda s-a remarcat, a fost selectat si urcat apoi, de la un simplu asistent la Facultatea de Stiinte Politice pana in varful dealului, la Palatul Cotroceni, dupa ce s-a lansat intr-un atac furibund la adresa lui Eminescu. Iata insa cum astazi Eminescu are si un efect de turnesol: cand de peste Prut s-a declansat un adevarat razboi cultural si informational anti-Romania, iese la iveala strident o legatura subterana directa intre ideologii de serviciu de la Bucuresti si cei de la Chisinau si Moscova. Intelectualii lui Basescu se dovedesc a fi vajnici propagandisti ai tezelor sovietice. In ciuda declaratiilor oficiale ale Cotrocenilor in ce priveste Basarabia, pe frontul anti-Eminescu oamenii lui Traian Basescu stau umar la umar cu cei ai lui Vladimir Voronin, impotriva intereselor nationale. In acest caz, limba si cultura romana, reprezentate de romanul absolut, Mihai Eminescu. La Chisinau, il avem pe “celebrul” Vasile Stati, care in prezent este profesor la Academia de Stiinte Administrative din subordinea Administratiei Prezidentiale a Republicii Moldova. Stati este considerat “parintele limbii moldovenesti” fiind si autorul “dictionarului moldo-roman”. Pentru Stati, Mihai Eminescu este “invaluit de stupefiante politicianiste, sovine (sic!), de cele mai multe ori cade in pacatul deformarii istoriei, de pilda, atunci cand trateaza independenta inchipuita a Valahiei la 1875 (sic!), divagatiile sale privind toponimul Basarabia”.
La Cotroceni, ocupandu-se, culmea!, de educatia copiilor nostri, il avem pe Cristi Preda, care promoveaza aceleasi teze ca Vasile Stati.
Pepiniera GDS
Preda este membru al Grupului pentru Dialog Social, noua pepiniera de cadre a societatii in civil, aceeasi care l-a dat lumii si pe Adrian Cioroianu, cel mai mare gafeur impertinent din istoria diplomatiei romane sau pe Andrei Plesu, eminenta cenusie prezenta in toate guvernele Romaniei de dupa 1989. Pentru angajarea lui Preda la Cotroceni a intervenit reteaua clientelara reprezentata la vremea respectiva in Administratia Prezidentiala si de colegul sau de la “Dilema”, Teodor Baconsky, fost consilier pe probleme de politica interna ca succesor al lui Claudiu Saftoiu. Nu stim cat de folositoare a fost experienta lui Baconsky-Jacuzzi pentru consilierea lui Basescu, dar nici cea a lui Cristian Preda nu este de lepadat, mai ales ca aceasta este castigata si pe un teren cu implicatii penale, dupa cum veti vedea mai jos.
Tezele sovietice
Intre Bucuresti si Chisinau exista o legatura subtila, dar din ce in ce mai clara pentru demolarea lui Mihai Eminescu. La Chisinau, ofensiva are un scop politic evident: scoaterea din circulatie a lui Eminescu – in calitate de standardizator al limbii romane moderne – permite sanctionarea unei “limbi moldovenesti” separate de limba romana, in conformitate cu directivele staliniste din anii ’20. Crearea “limbii moldovenesti” are in prezent aceleasi scopuri politice pe care le avea in perioada URSS. La Bucuresti, TVR Cultural aniversa ziua de nastere a lui Eminescu in ianuarie 2007 intr-o emisiune moderata de simpatizantul comunist Dragos Bucurenci, emisiune in care Neagu Djuvara isi exprima opinia ca publicistica lui Eminescu nu ar mai trebui sa fie editata pentru ca este “reactionara” si “neeuropeana”. Revenirea la ideea de scoatere din librarii, biblioteci si manuale a lui Mihai Eminescu a aparut in anii ’50, in perioada in care culturnicii trimisi de Moscova pe tancuri incercau sa modifice cultura romana. Multe din titlurile sale au fost, de altfel, interzise in perioda comunista, de la poemul-revolta “Doina” la scrierile sale politice din “Timpul”, unele de actualitate si azi. Vasile Stati – exclus inainte de 1989 din Uniunea Scriitorilor de la Chisinau pentru plagiat – este unul dintre dusmanii lui Eminescu de dincolo de Prut. Ideologul lui Voronin il vede pe Eminescu “ametit de inchipuiri amplificate de sovinism politicastru (sic!), M. Eminescu cheama la razboi “. Pentru a elimina aceste defecte profunde ale lui Eminescu, moldovenizatorul Stati recomanda “patrunderea in adancurile inepuizabile ale poeziei”, lasand deoparte “inchipuirile poetului despre Basarabia”. Pentru Vasile Stati, Eminescu nu poate fi “moldovan”, spiritul panromanesc din scrierile sale fiind greu de eliminat. Asa ca sunt recomandate versurile fara mesaj politic, dupa cum cere si Cristi Preda impreuna cu noile “Scantei”, “Dilema”, “22” si “Observator cultural”.
Atac de Dambovita
Preluand din zbor dejectiile lui Horia Roman Patapievici despre Eminescu, asistentul la FSP Cristian Preda s-a detasat in corul detractorilor simbolului Romaniei intr-un numar special al revistei lui Andrei Plesu dedicat “demitizarii” poetului, jurnalistului si ganditorului national, “curatat” in “Dilema” de “cultura si politica”.
In materialul sau, Preda explica cum, din cauza lui Eminescu, cultura romana este moarta, spre deosebire, de exemplu, de cea franceza, care nu are “un om deplin al culturii”, cum sunt romanii “obligati” sa-l considere pe Eminescu. “Regula intangibilitatii autorilor” care ilustreaza cultura romana o face sa fie “lipsita de viata, ea seamana cu un depozit de muzeu sau cu un cimitir al pasiunilor stinse”, afirma Preda. “Atunci cand cativa politicieni romani si-au marturisit sursele intelectuale, mentionandu-i pe Eminescu, Caragiale si Cosbuc, cetateanul nu s-a simtit insultat. El ar fi avut toate motivele sa se simta jignit, afrontul e real. (…) De altfel, incoerenta rationamentului unui Eminescu a facut posibila recuperarea sa atat de catre socialisti, cat si de catre nationalisti”, scrie Preda, incheind apoi, pe masurile date de magistrii sai: “De ce, totusi, asistam la asemenea accidente, care nu reprezinta altceva decat o curata pierdere de timp? Un posibil raspuns ar fi urmatorul: lenea de a gandi, ignoranta sunt marcile culturii politice de la noi. In acest context, Eminescu e un personaj manipulat. Din nefericire, influenta sa a fost mare, in masura in care pamfletul eminescian a devenit gen al literaturii politice. Conservarea acestui gen e sinonima cu transformarea superficialitatii agresive intr-un fel de canon al receptarii politicului. Eminescu trebuie contestat si demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gandire politica. Din acest punct de vedere, el e realmente nul. Nu ai obiect”. Fara comentarii.
Universitati curat-murdare
Cristi Preda a devenit mai cunoscut dupa ce a patronat cu functia imensa afacere a Summitului Francofoniei de anul trecut, pentru care a fost facut secretar de stat in MAE.
Preda a fost pescuit de la Facultatea de Stiinte Politice – noua “Stefan Gheorghiu” -, unde si in prezent ocupa functia de decan in ciuda celorlalte atributii oficiale ale sale. In 2004, cand, in urma unor investigatii ale Oficiului European de Lupta Anti-Frauda (OLAF), erau mari sperante sa se inceapa urmarirea penala contra fostului decan, Daniel Barbu, acesta s-a retras, impingandu-l in fata pe Preda. Facultatea a fost investigata oficial pentru un program cu participanti invizibili din MAE, MApN, Guvern si Parlament. OLAF, Corpul de Control al Guvernului, Curtea de Conturi si alte institutii speciale au relevat neregulile derularii programului TEMPUS PHARE, proiectul JEP_IB 13219-98, ce prevedea alocarea a 214.610 EURO pentru formarea si perfectionarea inaltilor functionari publici in administrarea acquis-ului comunitar, care a starnit un scandal cu interpelari in Parlamentul European si reverberatii in presa straina, pe tema coruptiei la universitari romani (vezi documentul Corpului de Control pe https://www.ziua.ro/). Preda este secondat de colaboratoarea lui apropiata, Alexandra Ionescu, ca prodecan. Cand Preda e plecat la celelalte slujbe ale lui, il suplineste cu placere cuplul Barbu-Ionescu la FSP sau la Institutul de Cercetari Politice (ICP). In cazul lui Preda, acesta trebuie sa alerge toata ziua: FSP, ICP, “Humanitas”, “Dilema”, “22”, GDS si, daca mai e timp, si la Cotroceni. Pentru alte afaceri, “Tata Preda” – proprietarul Societatii “Constructii, Servicii, Comert Preda SRL” – asigurat lucrari de constructii si reparatii la firma fiului. Iar sora decanului, Caterina Preda, doctoranda la FSP, ocupa si ea un loc in Consiliul Facultatii.
Ai zice ca simti “biciul lui Attila” vajaind in aer cand il auzi pe consilierul prezidential Cristian Preda la televizor dandu-si ca parerea despre putreziciunile, coruptia si lipsa de perspectiva a invatamantului romanesc si necesitatea unor “universitati curate”. “Viitor de aur” tara noastra are.
“Intelectualii lui Basescu” – noii precupeti
Dupa cum scrie cercetatorul Adrian Gavrilescu in lucrarea sa “Noii precupeti – intelectualii publici din Romania de dupa 1989”, Cristian Preda, pentru a promova din asistent la FSPA in decan al acestei facultati, nu s-a dat in laturi de la nimic. Lista publicatiilor academice obligatorii era deja facuta, pe genunchi, la “Dilema” si “22”. Iata ce releva Gavrilescu: “Cristian Preda a rezolvat foarte comod evaluarile propriilor studii inainte de a le tipari. Autorul Preda s-a adresat editorului Preda, coordonator a doua colectii: “Biblioteca politica” la Editura Nemira si “Polis” la Editura Humanitas. Raspunsul a fost intotdeauna pozitiv. Astfel, in 1998, Cristian Preda debuteaza la Nemira cu un manuscris premiat la concursul din 1997, la categoria “eseu”. In 1999, la doar 33 de ani, preocupat de posteritate, isi strange articolele publicate intre 1998 si 1999 intr-un alt volum – util, probabil, pentru avansarea in grad didactic. Repeta gestul in 2001, de aceasta data cu articole aparute intre 1994 si 2000. 2002 este anul prestidigitatiilor publicistice, cand doua titluri atrag atentia cu deosebire: mai intai, o cronologie a anului politic 2001, alcatuita de un grup de studente si coordonata de Cristian Preda, care semneaza patru pagini, unde se citeaza pe sine o data si foloseste – fara citare – un fragment dintr-un text scris tot de el in revista 22; apoi, o carte aparuta la Editura Meridiane, intr-o colectie coordonata de maestrul sau, Daniel Barbu, si in care, dintr-un total de 160 de pagini, aproape jumatate sunt anexe, ceea ce reduce volumul la ambitiile unei modeste lucrari de diploma”.
De la PCR la partidul lui Stoica
Gavrilescu mai arata in acelasi volum: “In 2003 publica la Editura Humanitas, in colectia pe care o conduce, un volum despre liberalism, avand configuratia unui curs universitar predat la FSPA. In 2004, semneaza la aceeasi editura un dictionar de “gandire politica liberala”, prefatat cu subtilitate de Daniel Barbu. In 2005 il regasim la Editura Nemira cu un volum statistic despre partidele postcomuniste – reluare a unui text publicat in revista Studia Politica, la care se adauga cateva interpretari numerice ale unor evenimente politice. In ceea ce priveste activitatea sa propriu-zisa de editor, se poate spune ca Preda este o autentica reprezentanta comerciala, atat pentru Daniel Barbu, cat si pentru unii dintre fostii si actualii sai colegi de la FSPA, carora le-a gazduit incercarile stiintifice cu o (dez)interesata filotimie. In mediile intelectuale bucurestene, el si-a consolidat pozitia de partizan al ideilor liberale si al oamenilor politici care le imbratiseaza, cum ar fi Valeriu Stoica”. Mai este de amintit ca Preda a aderat la Partidul Comunist in 1987, cand muncitorii revoltei anticomuniste de la Brasov erau macelariti si torturati de fortele regimului. Fericitul eveniment s-a petrecut imediat dupa ce a intrat la “filosofie”, care, pe atunci, insemna de fapt “socialism stiintific” si o trambulina catre o functie in Partid sau Securitate.
Cadavrul Eminescu, fecala Romania si ICR
“Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana”. “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei” – Presedintele ICR, H.R. Patapievici.
Pagina realizata de Luca ILIESCU

Vezi din fraude aici
(PDF, 112 kB) Descarca »
(JPG, 15 kB) Descarca »
(PDF, 147 kB) Descarca »
Afisari: 2398 Tiparire pagina Tiparire articol (optimizat) Trimitere pe e-mail
Comentarii: 19 Afiseaza toate comentariile
— EMINESCU — trebuie interzis ! ..EL a fost ,este si v-a fi prea periculos …si contagios !! de jan dinu
De acord cu Harkonen :cine si de ce il uraste pe Eminescu de Ion Ionescu de la Brad
EMINESCU, problema eterna de LENIO
RE: Sheherezada nu se conjuga de Florin Croitoru
inca o data pasajul din Flacara de Florin Croitoru
adica? de vladimkir
Domnu Bizonu esti cam prost informat de Florin Croitoru
Nu multzi se leagä de Eminescu de Florin Croitoru
Recurs la memorie de Ghita Bizonu’
Rollerii culturii romanesti se unesc. de Romeo2004
Cine si de ce il uraste pe Eminescu de Harkonen
Eminescologia “cadavrului din debara” de Harkonen
Dusmanii lui Eminescu continua atacul pe linia CPEx al CC al PCR de Harkonen
Caracteristici spontane ale intelectualilor roşii de Harkonen
Dusmanii lui Eminescu la Chisinau si Cotroceni de iordas54
as avea o intrebare….. de Tiberiu
Preda de doctorul
Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire de Paul din Ohio
SOMMET-UL FRANCOFON DIN ROMANIA A FOST ORGANIZAT DE CRISTIAN PREDA de DRAGULANESCU Nicolae

CRISTIAN PREDA: Ode lui Ceausescu, Ode lui Constantinescu. De la UASCR la GDS si noul "Stefan Gheorghiu"

Am primit pe e-mail aceasta informare. Il felicit pe autor. Confirma inca o data veridicitatea celor scrise de mine in “Intelectualii rosii manipuleaza Romania”, articol aflat in baza celui cu titlul Liicheanu – din ZIUA, mentionat de Valeriu Stoica in pledoariile sale impotriva mea in Procesele “Profitorul Liiceanu” si “Sursa Mihnea Berindei” (apropos – si acest proces s-a consumat la aceeasi judecatoare al carei verdict a fost contestat de a doua instanta in cazul Liiceanu. Sunt curios care va fi deznodamantul… IN CURAND)
Cristian Preda este consilierul președintelui Traian Băsescu. Și candidat la europarlamentare pe listele PD-L în așa numitul grup civic din care mai fac parte pupătorul de funduri comuniste TRU și procurorul comunist Monica Macovei. Toți cu pete la dosar. Cristian Preda vine la emisiuni de televiziune și vorbește de principii. De anticomunism, de dreapta. Înjură la comunism de spui că a avut de suferit pe vremea Odiosului. Nici vorbă însă. A fost sluga perfectă. Îl regăsim în mai multe documente UASCR de pe vremea Răpostului. Era cadru de nădejde. Cenzor la UASCR (Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România). Apare ca responsabil de organizarea Conferinței Naționale a UASCR din 1988 și cu ode în lucrarea editată la aceea vreme de Editura Politică.
Preda Cristian, student la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, era expert în marxism. La faza naţională a Concursului profesional-ştiinţific studenţesc de ştiinţe sociale, Secţiunea “Materialism dialectic şi istoric”, a obţinut punctajul maxim – 20 de puncte. La același concurs comunist, Emil Boc a luat doar 18 puncte. Lucrarea sa era o odă la”al XIV-lea Congres al PCR şi 45 de ani de la “revoluţia de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă de la 23 august 1944”.
Concursul a fost vizat personal de tovarășa Elena Ceaușescu. Iar tovarășul Preda a fost pe podium. “Majoritatea studenţilor au dovedit cunoaşterea temeinică a problematicii de bază a fiecărei discipline, în spiritul şi din perspectivele tezelor şi aprecierilor cuprinse în documentele de partid, cu deosebire în recentele expuneri ale Secretarului General al Partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu”, se spunea la timpul respectiv.
Premiant la comunism: tovarășul Preda, marele anticomunist de azi. Temele la care s-a dovedit eminent: Concepţia PCR, expusă de Secretarul General al Partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la şedinţa Plenarei CC al PCR, a organismelor democratice şi a organizaţiilor de masă şi obşteşti din 28 noiembrie 1988 despre unitatea, continuitatea şi etapele procesului revoluţionar în ţara noastră, despre marile transformări revoluţionare ce constituie conţinutul şi definesc specificul fiecăreia dintre aceste etape”. “Ce este partidul revoluţionar al clasei muncitoare?” “Dialectica contradicţiilor în viaţa socială. Concepţia PCR, a Secretarului său General, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, despre cunoaşterea şi soluţionarea contradicţiior în socialism.”
Avem de-a face în realitate cu “Dreapta” cea roșie. Toți foștii tovarăși se declară astăzi ideologii Dreptei evident anticomunisti din tată în fiu.
Dosarul de la CNSAS e trecut deocamdată la secret. Imediat însă după 1990, Cristian Preda a fost trimis la o bursă în Franța, dupa care a fost cocotat in varful fostei academii de partid “Stefan Gheorghiu”. Mai apoi consilier prezidențial la Constantinescu și secretar de stat în MAE sub Ungureanu.
VOI REVENI

DAN TAPALAGA, “consilierul special” al Monicai Macovei, candidata “in civil” a PDL, despre Elena Basescu: “O martoaga tampa”

Martoaga chioara
de Dan Tapalaga

De fiecare data cand o vad, tuguindu-si buzele la interviuri aranjate sau foarte complezente, cand o aud gafand ridicol chiar si in cele mai banale situatii posibile, imi vine in minte un banc. Nimic mai mult. Un banc stupid, dar care-i vine manusa. Un taran avea o martoaga chioara. Intr-o buna zi, o scoate la targ. De vanzare iapa? De vanzare. Aude? N-aude, ca-i surda. Vede bine? Nu vede, ca-i chioara. Dar de tras, trage? Nu trage, ca-i obosita si cazuta. Pai, de ce-ai mai adus-o la targ? Sa-mi bat joc de ea, de aia.
A doua zi, taranul isi scoate iarasi martoaga la targ. Schimba foaia. De vanzare iapa? De vanzare. Aude? Mai ceva ca o iepuroaica. Urla in urechea rapciugii. Nici o tresarire. Da’, de vazut, vede cu ochii astia umflati? Ca vulturul pe stanca. Omul ii trece mana prin dreptul ochilor. Nici o clipire. Da de tras, trage? Ca-mi pare costeliva rau. Ca bivolul in jug! Scutura zdravan de capastru, martoaga cade lata. Mai face o incercare: macar calare, tine? Jar mananca! Cand se suie omul in sa, ce sa vezi? Aratarea se ridica pe picioarele dinapoi si o ia la galop. Se izbeste cu capatana in primul copac, cal si calaret se fac praf.
Aproape fericit, taranul ii striga din urma: Nu vede, n-aude si nici nu trage! Da’, vezi ce curajoasa e?
HotNews.ro
Intrebarea mea e simpla: daca “consilierul special” al candidatului (ca doar e barbata!) PDL Monica Macovei, si chiar “ultra-personal” – mai ceva ca un pampers sau OB – isi permite un astfel de atac suburban, cine il strange in usa pe Basescu?

EX-JURNALISTUL Radu Calin Cristea si BILANTUL NEGRU al unui directorat ilegal la Muzeul Literaturii Romane, in noua ocupatie anti-romaneasca

INFO primita pe e-mail: Scurt bilant negru al dezastrului de la Muzeul Literaturii Romane. 20 de puncte in atentia DNA si ANI!

1. Alocarea sumei de 60.000 Euro unui proiect realizat cu informatorul Securitatii si doctorul inchipuit Sorin Antohi prin firma lui Aurel Borsan, “Cuvantul” (ce sacrilegiu – saracul Nae Ionescu!). Conferinta “Modernism si antimodernism”, o adunare modesta ce a avut loc in septembrie 2008 intr-o sala de la Tinerimea Romana.
2. Se pare ca este locul predilect a lui R. C. Cristea, deoarece tot aici a organizat o pompoasa gala a revistei “Manuscriptum”, revista sobra, de istorie literara, ce apare de 40 de ani sub egida Muzeului. “Gala” a fost prezentata cu un umor grosier de celebrul Toni Grecu si a inghitit din banii muzeului suma de 30.000 Euro.
3. Tot la finalul lui 2008, R. C. Cristea. a realizat un alt “proiect” cu acelasi Borsan si firma acestuia, “Cuvantul”. Proiectul consta intr-un calendar literar, tiparit in tiraj urias, ce zace in depozitele muzeului. Selectia celor douasprezece poezii a fost efectuata de profesoara de romana a fiicei sale, Cristian Gabriela, care a fost platita de muzeu prin firma “Cuvantul”. Tiparirea se inscrie si la furt de dreptyuri de autor deoarece foloseste fotografii furate pentru care autorii lor nu au primit nici un leu si nici nu si-au dat acordul pentru reproducere.
4. Tot in buzunarele lui Borsan au intrat si banii alocati pentru tiparirea “analelor” Conferintei lui Sorin Antohi, doctorul inchipuit de la Budapesta, acoperit de Patapievici si stipendiat de ICR, volumul “Modernism si antimodernism”.
5. In aceeasi conditii a aparut si lucrarea de doctorat a angajatei Vasililoiu Ioana, investita peste noapte cu functia de redactor-sef la revista Manuscriptum. Ofelia Cretia, sotia lui Petru Cretia, care lucra la acest periodic de 22 de ani, fiind eliminata din functie fara nici o explicatie.
6. R.C.C. a organizat la sediul Uniunii Scriitorilor un fel de parastas al defunctului “Cenaclu de luni” al “mentorului’ Manolescu (20 de ani de la desfiintare), din vremea studentiei sale, cu sume exorbitante platite de M.N.L.R. care au fost alocate unor “colaboratori”.
7. Tot in toamna lui 2008 a finantat deplasarea unor muzeografi si a unor angajati ai personalului tehnic, la Sinaia, la o manifestare organizata de Aurel Borsan cu o tematica vag literara, de tipul “Turism si Literatura”.
8. Mentionam ca toate aceste manifestari au fost departe de sediul muzeului, in sedii unde a fost platita chirie si care au purtat doar antetul acestei institutii.
9. Pe plan intern, in muzeu, directorul a organizat concursuri de angajare cu comisii constituite ad-hoc din care n-au facut parte specialisti, ci doar oameni de incredere ai conducerii. De exemplu: sotia soferului, Doicescu Victorita, gestionara la depozitul de obiecte de patrimoniu, ce are dosar penal pentru lipsa in gestiune si care a fost promovata recent in functia de “asistent manager”. Soferul, Doicescu Leonida, este si el un fel de “asistent personal”, care nu face nici o cursa in interesul institutiei, deservindu-l doar pe director si pe familia acestuia.
10. Noile angajate, Ciolpan Gina si Vasiloiu Ioana, functioneaza pe post de bone si meditatoare. O iau de la scoala pe fiica directorului si fac meditatii cu aceasta la lb. romana si engleza. Mai nou, in mai 2009, Ciolpan Gina a fost promovata din functia de dactilograf in cea de muzeograf printr-un concurs bizar, neanuntat si tinut pe sest, iar postul ei a fost obtinut de la primarie prin transformarea unui post de specialist in unul minor de debutant.
11. In luna martie 2009 , R. C. Cristea s-a deplasat in Germania desi in fisele de pontaj figureaza ca fiind prezent pe toata aceasta perioada. Nu a prezentat nici o zi de concediu medical, desi potrivit declaraiilor sale ulterioare deplasare a fost pentru operatie.
12. In cele cateva interviuri pe care le-a dat de la instalarea sa in functie – in urma unui concurs ilegal contestat in instanta – a defaimat in mod constant memoria lui Alexandru Condeescu, fostul director, decedat, om lipsit de aparare, iubit si respectat de toata lumea culturala precum si de angajatii muzeului. In aceleasi interviuri date in mod special in presa sectei anti-romanesti, “Revista 22” a GDS si altele asemenea, copiate parca la xerox, a improscat cu noroi si dispret institutia pe care o conduce si munca de multi ani ai specialistilor muzeografi. Are o atitudine manifest dispretuitoare fata de tot ce au facut acesti oameni in atatia ani de munca si nu a participat la nici una dintre cele douasprezece expozitii temporare organizate in ultimele luni.
13. Mai mult: a refuzat cu nonsalanta suma de 500.000.000 de lei vechi obtinuti de la A.F.C.N. de compartimentul multimedia prin niste proiecte aprobate de comisia respectiva. Acest refuz fiind facut anume pentru a nu da posibilitatea de afirmare celor care au intocmit aceste proiecte. Datorita acestui refuz, Muzeul, ca institutie, nu mai are dreptul de a aplica la fondurile nerambursabile ale Ministerului Culturii.
14. A desfiintat printr-un ordin abuziv manifestatiile de traditie ale muzeului: Rotonda 13, Serile de muzica si poezie, Teatru la Muzeu,
15. Pe durata directoratului sau ilegal, Editura M.N.L.R. nu a mai participat la nici un targ de carte si aproape ca nu mai exista. Editura a fost infiintata in urma cu 18 ani si a obtinut premii importante la prestigioase targuri si festivaluri de carte, avand in patrimoniu peste 200 de titluri.
16. In ceea ce priveste relatiile interne in muzeu, domneste degringolada, spaima de concediere si in general este o atmosfera sufocanta. Directorul trimite din cand in cand cate un mail intern cu amenintari si ordine pentru a mentine aceasta atmosfera. Cu toate acestea, in tot acest timp au fost realizate nenumarate expozitii temporare, care nu se bucura decat de aprecierea presei culturale si a publicului, directorul afisand un dezinteres vadit si neonorand nici macar cu prezenta, ca amfitrion, vernisajele respective.
17. Intre timp au plecat din institutie multi specialisti scarbiti de acest nou tip de totalitarism anti-cultura romana, prin transfer sau prin demisii si pensionare inainte de termen. R.C.C. nu are habar de muzeografi, de muzeografie literara nici atat. Marele ex-jurnalist a tiparit o singura carte, lucrarea de diploma, un mic eseu despre Emil Botta. Dealtfel isi afirma public nestiinta, cu sinceritate, prin sintagma: “Nu ma pricep!”.
18. M.N.L.R. reprezinta pentru R. C. Cristea, acest director instaurat fraudulos, o sursa de a beneficia de sume uriase de bani pe care poate sa si-i insuseasca prin intermediul firmei “Cuvantul” a lui Aurel Borsan, specialist in a extorca pe cale “legala” – acoperit de hartii si legi – banii Statului.
19. Ultima manifestare pe care si-o asuma este un alt “mega-proiect”, cu aer de festin utecist, un concurs de eseuri al elevilor din licee, intitulat “Romania pitoreasca”. Aceste tipuri de manifestari exterioare muzeului, care nu au nici o legatura cu valorificarea patrimoniului muzeal – ce contine 300.000 de piese manuscrise, fotografii, documente, obiecte, acte ce au apartinut scriitorilor, acumulate cu greu in cei peste 40 de ani de existenta a acestei institutii – reprezinta preocuparea predilecta a acestui jurnalist netalentat care a ajuns sa conduca fara habar o institutie de cultura de rang national.
20. Nu in ultimul rand mentionam cinismul sau cand, la moarte marelui poet Cezar Ivanescu la cererea familiei acestuia de a-i omagia memoria la Muzeul unde a avut atatea manifestari culturale, Radu Calin Cristea a refuzat brutal cu vorbele: „Muzeul nu e capelă!”, desi multi alti scriitori au fost omagiati la moarte in holul Muzeului si desi doi trotkisti mascati pentru naivi drept “anticomunsiti” au primit “onoruri nationale”, desi erau arsi, necrestineste, chiar la Ateneul Roman.

Vezi si
Dat afara de la Cuvantul, Sorin Antohi, “savantul” ICR, turnator, impostor si “dr” inchipuit are totusi si cu ce sa se laude: delapidare profesionista

Primita la Redactie:

Sorin Antohi a fost dat dat afara de la Cuvantul – revista odinioara de prestigiu, ajunsa in Trustul Voiculescu – chiar de catre cei pe care ii angajasera: Paul Cernat si Victor Rizescu!
Motivele despartirii au fost mai mult financiare („in special de ordin administrativ”) decat cele ideologice sau doctrinare („performantei academice si a excelentei intelectuale”), spune Paul Cernat in editorialul noului numar al revistei: https://www.cuvantul.ro/articol/?artID=2.

De fapt, motivul real al divortului de Sorin Antohi a fost legat de impartirea profitului gras provenit din organizarea pe bani publici a unor conferinte, finantate de catre Muzeul Literaturii si Ministerul Culturii. Cele doua tabere, pe de o parte (Sorin Antohi, Liviu Chelcea, Aurelian Craiutiu, Bogdan Enache, Mihail Neamtu si Razvan Paraianu), pe de alta parte (Paul Cernat, Victor Rizescu, Cosmin Perta, Raul Huluban, Ioan si Aurel Borsan – SC Grup Management SRL) se acuza reciproc de gainarii financiare.
Operatiunea a fost simpla, dar perversa (marca Sorin Antohi) si a vizat capusarea unor institutii publice si drenarea fondurilor acestora catre Editura Cuvantul si Fundatia Amfiteatru! Dupa ce devalizase, in calitate de director conturile Fundatiei Soros, impostorul Sorin Antohi a gasit o alta vaca de muls: bugetul Primariei Bucuresti, prin Muzeul Literaturii, la conducerea careia a ajuns prin frauda (cu ajutorul lui Ioan T. Morar si Mircea Mihaies) un alt xxxxxxxxxx la Europa Libera, Radu Calin Cristea, dupa spusele lui Ioan Talpes (dosarul lui e bine ascuns in arhiva DIE!). (NOTA MEA: Le cererea lui Radu Calin Cristea, exprimata telefonic, am eliminat aceasta afirmatie din cadrul informarii primita la redactie pe e-mail, deoarece nu poate fi verificata. Il rog pe cel care are aceste detalii sa vina si cu probe).
Devenit consilier de taina si strateg al ilegalului director fraudator R. C. Cristea, Antohi si Fundatia „Amfiteatru” au inceput prin a organiza cateva conferinte megalomanice (“Modernism si antimodernism. Teorii, viziuni, ideologii, politica”, „Romania Mare: Integrare si Dinamici Culturale”) etc., cu bugete consistente din fondurile alocate Muzeului Literaturii de catre Primaria Capitalei. Ca exemplu, numai prima conferinta (“Modernism si antimodernism”) ar fi costat peste 60. 000 euro! Numai ca impostorul Antohi si-a gasit nasul, unul mai hotz decat el: Aurel Borsan.

Nota mea: Ha, ha, ha!

Vezi aici cum s-a pricopsit Antohi pe seama “Romaniei Mari”

DESPRE SOBOLANI, eroi si morminte. Marele poet CEZAR IVANESCU ii pune in cutia cu monstri si agenti pe DINESCU, PLESU si ILIESCU. DOCUMENTE INEDITE

Cezar Ivanescu: Scurtă istorie a conflictului meu cu Mircea Dinescu

Mircea Dinescu a intrat în literatură ca un discipol al meu, chiar titlul primului său volum de versuri, Elegii de cînd eram mai tînăr, preia un vers din poemul meu, Amintirea Paradisului, „Cînd eram mai tînăr şi la trup curat…“.
Relaţia armonioasă, de reciprocă simpatie a durat destul de mult, culminînd cu o întîmplare hazlie, petrecută în 1975, la Alba-Iulia, unde ne aflam invitaţi mulţi scriitori români cu prilejul sărbătoririi oficiale a împlinirii a 375 de ani de la Prima Unire a Ţărilor Româneşti, împlinită de Mihai Viteazul.

Atunci Mircea Dinescu chiar s-a bătut cu un coleg (Mihai Gavril), amîndoi în stare de ebrietate, apărîndu-mi, chipurile, onoarea. Cînd a intervenit securistul oficial care călătorea cu noi, scriitorii, în autobuz, şi a încercat să-i despartă, toţi trei şi Mircea Dinescu şi securistul oficial au invocat numele cîte unui şef din Securitate, „eu sînt dintre oamenii lui cutare“, „eu dintre ai lui cutare“, „eu dintre ai lui cutare“. La acea vreme credeam ca e vorba de o pură retorică, acum îmi dau seama că mă înşelam amarnic…

Din 1975, pînă în toamna lui 1979, am locuit şi eu şi Mircea Dinescu la Casa de Creaţie de la Mogoşoaia, eu fiind protejat de Maestrul meu, Marin Preda, şi urît de mai toţi colegii întrucît nu eram băutor de alcool, eram mintea trează care veghea în preajma lui Marin Preda. Tot în 1975, pe coperta a IV-a a cărţii mele Rod III (Ed. C.R., 1975), Marin Preda a semnat singurul său text în care recunoaşte „o adevărată voce de mare poet“ la un contemporan al său.

Sintagma „mare poet“ mi-a creat adversităţi durabile în lumea literară şi a coincis cu începutul ascensiunii sociale a lui Mircea Dinescu: secretar UTC la USR, apoi membru PCR şi student la „Ştefan Gheorghiu“.

În 1980, după moartea lui Marin Preda, am publicat în revista „Luceafărul“ scrisoarea testamentară pe care mi-o lăsase Maestrul meu din primăvara anului 1979 şi i-am considerat vinovaţi pe toţi acei care, în ultima zi din viaţa marelui scriitor, au contribuit într-un fel la producerea tragicului deznodămînt, printre ei numărîndu-se şi Mircea Dinescu.

Am reluat toate acuzaţiile în cartea mea Pentru Marin Preda (Ed. Timpul, Iaşi, 1996).

În 1981 am fost martorul prozatorului Iulian Neacşu în procesul pe care acesta l-a intentat numiţilor Dinescu Mircea şi Dorin Tudoran, proces finalizat cu condamnarea celor doi…

În 1990, Mircea Dinescu, „disidentul“ făcînd parte din grupul de la Comana condus de Gheorghe (Gogu) Rădulescu, ajunge Preşedinte (provizoriu şi apoi ales) al USR şi-mi desface în mod abuziv contractul de muncă (redactor la revista „Luceafărul“ a USR), fiind obligat să declar greva foamei în 5 ian. 1990.

Am plecat din USR şi am reîntemeiat Societatea Scriitorilor Români (cu aproape 1000 de membri).

După mineriada din 14 iunie 1990, am zăcut bolnav aproape doi ani (fiind bătut bestial de mineri), sediul şi arhivele Societăţii Scriitorilor Români au fost distruse iar eu am revenit în USR chemat de Laurenţiu Ulici, Preşedinte interimar al USR după ce Mircea Dinescu a plecat fără să-şi încheie mandatul şi aducând USR în pragul falimentului.

Nu s-a făcut niciodată o anchetă serioasă privind ilegalităţile comise la USR în perioada în care a fost Preşedinte Mircea Dinescu.

În 2005 l-am anunţat pe Eugen Uricaru, Preşedintele în funcţie al USR, că voi candida la preşedenţia USR (iunie 2005). Într-o zi stînd de vorbă cu Eugen Uricaru în biroul său, în prezenţa mai multor martori, Eugen Uricaru a rostit ceva de genul: „ei, dragă, în 1990 cînd scriai în «Baricada» şi-l înjurai pe Dinescu, credeam şi eu ca atîţia alţii că eşti nebun, dar acuma îmi dau seama că dacă Dinescu nu risipea banii Uniunii, astăzi am fi dat lefuri (şi încă mari) scriitorilor…“

La scurt timp a venit verdictul de la CNSAS, că Eugen Uricaru a făcut poliţie politică, verdict neprobat în niciun fel.

Mi-am exprimat clar încă din 2005, în presă, neîncrederea în CNSAS atît timp cît în Colegiul acestei instituţii este cel puţin un securist, Mircea Dinescu.

Semnalez similaritatea situaţiilor: şi în 1990, şi în 2008, aflat într-o poziţie-cheie, Mircea Dinescu se răzbună comiţînd o ilegalitate.

Dacă în 1990, în România domnea o stare generală de anomie, azi ne pretindem un stat democratic, de drept, un stat european.

Cum e posibil atunci ca un individ periculos, care sfidează legile, să fie în continuare tolerat în funcţii importante, liber să decidă, după bunul său plac, destinul unor oameni?

Cezar Ivănescu,

Bucureşti, aprilie 2008
Foto: Mircea Dinescu intampinandu-l pe Nicoale Ceausescu cu pixul in mana

FOTO-DOCUMENT: Cezar Ivanescu catre ministrul FSN Andrei Plesu:
“Nu stiu daca functia ti-a creat organul… fiind, probabil, prea ocupat Domnia Ta sa “dai o paine” calailor culturii romane, (de la Gogu Radulescu, cel care ne dadea deunazi lectii ideologice in “Romania literara”, si Heghedus, pana la sobolanul Serban Velescu, omul care l-a cenzurat pe Noica… Cugeta, iubite Domn, la erotismul pervers dintre om si masca (persona) si incearca sa vezi daca rolul nu te-a batjocorit deja, cumva…

Cezar Ivănescu: „Nu mi-am cîştigat pîinea în ţara mea ca agent dublu (D. Deşliu, M. Dinescu)“.
Scrisoare deschisa adresată Preşedintelui CPUN, I. Iliescu
Domniei-Sale Domnului Preşedinte al C.P.U.N., Ion lliescu

Iubite Domn,

Am dorit mult în ultima vreme să vă întîlnesc spre a vă dărui două dintre ultimele cărţi de poeme însoţite de cîte o dedicaţie.

Dorinţa aceasta mă ţine cam din toamna anului trecut, cînd o distinsă doamnă poetă, redactor la Editura Tehnică al cărei director eraţi, a încercat de cîteva ori să-mi favorizeze această întîlnire, dar fatalitatea sau poate numai starea precară a sănătăţii mele au făcut să nu vă pot vedea.

Darul meu se voia, la acea vreme, un omagiu intim adus prezenţei Domniei-Voastre printre noi, scriitorii şi ziariştii care lucram în sinistrul Combinat „Casa Scînteii“…

Primiţi-l deci cu întîrziere, cum veţi primi, sper, şi cele două cărţi…

Apoi a venit Revoluţia şi, în mod firesc, m-aş fi adăugat alături de Domnia Voastră pe „lista rămasă deschisă“ a C.F.S.N. dacă prezenţa tot pe acea listă a unor oportunişti notorii (Dan Deşliu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana) lipsiţi de valoare literară nu m-ar fi obstaculat…

Nu mi-am cîştigat pîinea în ţara mea ca agent dublu (Dan Deşliu, Mircea Dinescu) şi dacă nu m-am dezonorat sub regimul comunist, atacat uneori şi de „Scînteia” şi de „Europa Liberă“ simultan, nu am acceptat, normal, să mă dezonorez sub un regim provizoriu democratic alăturîndu-mă unor inşi care nu au decît interese şi cărora nu le pasă de cauza poporului român.

Unul dintre aceşti inşi, Mircea Dinescu, posedind o mamă-soacră cetăţeancă sovietică şi un tată-socru maghiar, a ajuns (noi ştim cum !) în fruntea stalinistei instituţii care este Uniunea Scriitorilor din România, burduşită de securişti şi de textieri de muzică uşoară…

Imunda lui prezenţă în Parlament a determinat recent ca decretul-lege privind timbrul literar să se formuleze împotriva dispoziţiilor legale (vedeţi, vă rog, Domnule Preşedinte, explicaţiile juridice alăturate)… şi aceasta e doar ultima ilegalitate mijlocită da acest ins… De la înscăunarea sa ca Preşedinte provizoriu al Uniunii Scriitorilor din România şi pînă acum s-au comis atîtea ilegalităţi (dacă ar fi numai : 1. desfacerea ilegală a contractului nostru de muncă de la revista „Luceafărul“ şi 2. evacuarea abuzivă şi ocuparea de către M. D. a vilei din Brîncuţelor) încît vă cer imperios deschiderea unei anchete a guvernului la Uniunea Scriitorilor, pe de o parte, şi de asemenea modificarea formulării decretului-lege asupra timbrului literar.

Pînă la terminarea anchetei, v-aş ruga să se interzică acestui troglodit care se scarpină tot timpul în capu-i găunos să mai maculeze cu prezenţa-i incinta Parlamentului. Cînd asemenea huligani (tovarăşul P.C.R.-ist Mircea Dinescu a suferit mai de mult o condamnare pentru huliganism în bandă) nu vă vor mai sta în preajmă, poată vom reuşi să vă contactăm…

Cu dragoste şi cu scuzele de rigoare pentru a vă fi răpit timpul cu această epistolă.

CEZAR IVĂNESCU
Preşedintele interimar
al Societăţii Scriitorilor Români

Aparuta si in ziarul Baricada, ediţia din 27.III.1990

Cezar Ivanescu – cant crestin:
NOTA: Materialele de mai sus nu pot fi reproduse fara acordul fiicei poetului. Pentru aceasta gasiti coordonatele la https://cezar-ivanescu.blogspot.com/

BASESCU injurat pentru Basarabia de EXPIRATUL "analist american" Vladimir SOCOR, acum in zbor spre steaua rosie de pe varful Kremlinului

“Nimeni nu ia în serios retorica preşedintelui Traian Băsescu, dar asta nu are legătură cu partea economică, însă dăunează României. Putin şi-a bătut joc de România, are acest obicei faţă de alţii pe care îi dispreţuieşte sau pe care îi consideră mai slabi sau mai prejos decât el”, a susţinut Socor la Forumul economic ruso-european de la Bucuresti.
El a adăugat, răspunzând unei întrebări din partea presei referitoare la atitudinea ostilă a Rusiei faţă de România în problemele politice cu Republica Moldova, şi a posibilităţii încheierii unui parteneriat energetic româno-rus, că Moscova nu are niciun interes legitim în Basarabia, dar nici în relaţiile României cu Chişinăul, dar atitudinea lui Băsescu faăţ de Basarabia este incorectă.

“Atitudinea Guvernului român faţă de Moscova este corectă, dar este incorectă atitudinea lui Băsescu faţă de Basarabia. Rusia nu are niciun interes legitim în Basarabia, iar România trebuie să evite orice conexare a problemelor dintre România şi Basarabia cu Moscova”, a spus Socor, citat de Mediafax.

Conform stirii transmisa de Mediafax “Vladimir Socor s-a născut la Bucureşti, are cetăţenie americană şi în prezent locuieşte în Germania. El este specializat în politica, diplomaţia şi domeniul energetic din statele baltice, Caucaz, zona Caspică, Belarus, Ucraina şi Republica Moldova”.

Am mai scris in cateva randuri cine este acest Socor: un trotkist mascat, expirat, prafuit si ridicol, promovat doar de tovarasii lui de drum de la Europa Libera si GDS. Cine sa-l bage in seama si de ce? Dupa ce l-a lins in cur pe Voronin opt ani de zile azi face pe “independentul” si da lectii la Bucuresti. Merita sa-l bage cineva in ma-sa chiar acolo la conferinta de la Parlament. Analizele lui rasuflate sunt penibile si cea mai simpla dovada este procentul jalnic din “previziunile” sale de doi bani, care s-au si implinit. Si un student in anul I ar putea dovedi, printr-un banal studiu, ineficienta aruncarii de bani in fundul lui Socor la “Jamestown Foundation”. Nu le e rusine americanilor care-l sposorizeaza – dar mai si cersesc bani (vezi foto) – sa titreze ca Fundatia este “independenta, ne-partizana si fara agenda politica”? Chiar asa? Baietii de la CIA nu au cunostinta de intrarile si iesirile lui tov Socor la tov Voronin? Daca au nevoie sa lase un comentariu aici! Si Agenda Rusiei a ajuns atat de “ne-partizana”? Nu intamplator, “analizele” sale sunt copiate la indigo de farsorii GDS… Socoare, nu vrei sa-ti iei zboru’ spre culmile socialismului stiintific si sa te opresti unde ti-e locul: pe steaua rosie din varful Kremlinului?
Vezi mai jos: IN ATENTIA CIA’s Southeast Europe si Russia Divisions: Cititi ce zice “analistul occidental” si la Agentia Rusa OMEGA

OMEGA – Vladimir Socor: The top Romanian politicians outdistanced from the declarations on Moldova made by the President Băsescu

A number of top Romanian politicians outdistanced from the accusations brought by Romanian President, Traian Băsescu, against Chişinău, qualifying them as electoral declarations, declared the political analyst Vladimir Socor in the interview for OMEGA agency.
“A number of top Romanian politicians strongly criticised the declarations of Mr. Băsescu, and clearly outdistanced from them. Particularly the chairman of the Senate, Mircea Geoană – former minister of foreign affairs and candidate to the presidential position in the forthcoming elections in Romania – he made two declarations, whereby criticised and outdistanced from the declarations of Mr. Băsescu. Also, the liberal leader, Teodor Meleşcanu, had a clear outdistancing attitude regarding the declarations of Mr. Băsescu. These politicians do not consider that they need to resort to such diversion as Mr. Băsescu does with electoral purposes”, mentioned Socor.
The speech of Romanian president, Traian Băsescu, addressed in from of Romanian Parliament, whereby the Republic of Moldova was strongly criticised, was assessed by the chairman of Romanian Senate as an electoral speech. Mircea Geoană declared that Traian Băsescu “would better have preliminary consultations on this speech with political parties and with decision-makers in Romanian politics”.
Bucharest officials don’t have a single position on the number of applications from Moldova for getting Romanian citizenship
Traian Băsescu reiterates intention to grant one million Romanian citizenships to Moldovans, mentioning that no one seriously requested him to abandon this plan
Member of German Bundestag considers that Romania is the guilty one for current relations with Moldova
Romanian Parliament states the initiative of Băsescu regarding the citizenship for Moldovans could have a direct link with the intention of falsifying the elections in European Parliament
European officials are sceptical regarding the initiative of Traian Băsescu to grant passports in bulk to Moldovans
Declarations made by Romanian President have to worry the European Union – Moldovan President
Western analyst: Romania was self-disqualified as an objective and EU policy forming factor concerning the Republic of Moldova
Vladimir Socor: Romania is not objective as far as the Republic of Moldova is concerned
Romania has a chaotic and spontaneous policy towards Moldova, states a well-known western analyst
Vladimir Socor: It is correct that Vladimir Voronin didn’t try to react similarly to declaration made in Bucharest

DEGEABA LE-A CANTAT IN STRUNA doua ore. BASESCU, atacat visceral la Basarabia de Revista GDS. Armand Gosu il acuza murdar si pe Mihnea Constantinescu

Băsescu se luptă cu Molotov şi Ribbentrop
Armand Gosu (foto in picioare, gardand alti antiromani)
„Din păcate, Republica Moldova condiţionează semnarea acestui acord (micul trafic de frontieră) de semnarea tratatului de frontieră. Cine îşi poate imagina că un şef al statului român va semna un tratat prin care să consfinţească pactul Ribbentrop-Molotov? Numai o minte care nu înţelege ce înseamnă responsabilitatea şefului statului român. Considerăm inutilă semnarea unui tratat de frontieră care să facă din şeful statului român un partener al lui Ribbentrop şi Molotov.“ (Traian Băsescu)

Preşedintele argumentează refuzul României de a încheia un tratat de frontieră cu Republica Moldova cu dorinţa de a nu „consfinţi“ Pactul Ribbentrop-Molotov. Băsescu se referă la articolul 3 din protocolul secret care vorbea despre „interesul pentru Basarabia“ al URSS. S-a încetăţenit, în opinia publică, ideea că Basarabia a fost pierdută în 1940 ca urmare a pactului sovieto-german. Pactul a fost un factor care a contribuit la crearea premiselor cedării Basarabiei. Totuşi, renunţarea la Basarabia s-a făcut în urma unui schimb de note între Bucureşti şi Moscova, fără ca România vremii să tragă un foc de armă în apărarea ei. Sub pretextul recuperării Basarabiei, Antonescu a dat ordin, un an mai târziu, armatei române să treacă Prutul. A uitat, însă, să se oprească la Nistru, iar România a ieşit înfrântă din război.
Atacarea URSS de către Germania şi aliaţii săi la 22 iunie 1941 a făcut caduc tratatul de neagresiune încheiat la 23 august 1939, în al cărui protocol secret se face referire la Basarabia. Deci, reprezentanţii Marii Britanii, SUA, URSS au fixat frontiera actuală a României prin Tratatul de pace de la Paris, de la 10 februarie 1947, pornind de la realităţile post-conflict, şi nu de la Pactul Ribbentrop-Molotov. Astfel, afirmaţia preşedintelui Băsescu că semnarea unui tratat de frontieră cu Republica Moldova ar echivala cu o consfinţire a pactului şi-ar fi avut raţiunea în 1940, când România a răspuns notelor ultimative ale URSS, şi nu astăzi.
Invocarea Pactului Molotov-Ribbentrop nu este o formulare de pretenţii teritoriale, deşi exact asta pare pentru un observator din afară, ci indică neputinţa Bucureştiului de a contracara politica Chişinăului. Incapacitatea de a înţelege realităţile de peste Prut îi face pe politicieni să se comporte ca şi când România ar avea pretenţii teritoriale faţă de Moldova. Adică, exact ceea ce acuză şi Voronin. Inutil proclamă preşedintele în parlament faptul că România „nu vrea să revendice drepturi asupra unor teritorii pierdute în trecut“, dacă peste o lună declară că nu vrea să „consfinţească“ Pactul Molotov-Ribbentrop, semnând un tratat de frontieră. Aceste declaraţii pot oferi un singur diagnostic politicii externe a României: incoerenţă.
Semnele incoerenţei sunt de mult evidente, încă din 1991. România vrea să semneze acordul de mic trafic de frontieră, dar nu vrea să încheie tratatul de frontieră, fără niciun motiv, în cazul în care nu are pretenţii teritoriale. Cine să mai modernizeze, să apropie Republica Moldova de UE, dacă România acordă în regim de urgenţă paşapoarte – ca să plece mai repede din Moldova – tocmai celor care ar fi trebuit să contribuie decisiv la aceste procese? Ce rost are să mai vorbeşti de consolidarea opoziţiei democratice, când votanţii ei sunt invitaţi să-şi procure paşapoarte româneşti? Să nu ne mirăm dacă peste alţi 4 ani tot comuniştii vor fi votaţi de pensionarii care încă nu au plecat după copiii lor. Ruşii au argumente să combată diplomaţia română la Bruxelles. La rândul lui, Voronin poate să doarmă liniştit. România e cel mai bun agent electoral al comuniştilor.
Felul în care Bucureştiul alege ambasadorii pentru Republica Moldova, dintre diplomaţii-ofiţeri ai serviciilor de informaţii, este o batjocură la adresa Chişinăului. Nominalizarea unui ambasador fără obţinerea acordului Moldovei este o probă de dispreţ. Iar felul în care comisia de politică externă a Parlamentului României s-a grăbit să voteze în câteva ore un candidat, fără măcar să se uite pe CV-ul lui, care vorbea de la sine despre apartenenţa la serviciile secrete, indică acelaşi dispreţ. Ce argument perfect i-a servit Băsescu lui Voronin în discuţia cu Solana şi cu alţi demnitari de la Bruxelles!
Până să se lupte cu Molotov şi Ribbentrop, Băsescu ar face mai bine să se ocupe de curăţarea Ambasadei de la Chişinău. Nici măcar acum nu se vede unde a dus abandonarea relaţiilor cu Republica Moldova în mâna serviciilor secrete?

Revista 22

Mizeria de mai sus este aplaudata de oficiosul lui Voronin, Moldova Suverana, unde unul dintre cei mai buni spioni infiltrati de Romania in randurile comunistilor rusofoni de la Chisinau este nevoit, pentru a-si face jocul sub acoperire, sa scrie:

In ultimul numar al prestigioasei reviste ”22”, Armand Goșu, un cunoscator de prima mina al realitatilor din spatiul fostei URSS, face o analiza dura si autorizata a atitudinii Romaniei fata de Republica Moldova. Goșu reafirma ceea ce noi tot scriem de la venirea lui Basescu la conducerea Romaniei: presedintele roman, secondat sau condus de catre serviciile sale secrete, nu doar ca manipuleaza si inseala opinia publica nationala si internationala, ca foloseste false argumente in actiunile sale anexioniste fata de R. Moldova, dar, sub pretextul posturilor diplomatice, mentine Ambasada Romaniei de la Chisinau pe rol de Centrala a spionajului romanesc in spatiul estic, post-sovietic. Armand Goșu reconfirma si ultimele noastre dezvaluiri, potrivit carora Mihnea Constantinescu, cel care a fost propus ambasador la Chișinau, este agent acoperit. Editorialistul revistei ”22” rosteste un adevar usturator pentru Romania – acela ca politica Romaniei fata de R. Moldova este coordonata de catre serviciile secrete. Nu acelasi lucru il tot demonstram si noi in Moldova Suverana? (M. Contiu)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova