Posts Tagged ‘hoitarii’

Ideologul GDS Andrei Cornea intoarce armele: “Mahalagiul Traian Basescu a fost indispensabil intelectualilor”. Dar nu mai e

Ideologul Grupului pentru Dialog Social (GDS), Andrei Cornea, fiul comsomolistului culturnic Paul Cornea, stapanul ideopolitic al lui Vladimir Tismaneanu, cu totii membri ai Clubului Hoitarii, explica “de ce a fost indispensabil Traian Băsescu”. Dar nu mai e. Pentru ca GDS l-a ales deja pe succesorul lui. Si-atunci, “mahalagiul Traian Basescu” poate sa mearga direct la gunoi, in viziunea GDS. Cand scriam ca “hoitarii” or sa-l ingroape si pe Basescu… Editorialul din organul GDS, revista 22, este primul care ia in calcul eventuala demitere a lui Basescu, pregatind asadar terenul pentru intoarcerea GDS la FSN si tartorul celor doua organizatii nefaste pentru Romania: Ion Ilici Iliescu. Il reproduc fara alte comentarii:

De ce a fost indispensabil Traian Băsescu?

de Andrei Cornea 

Traian Băsescu reprezintă o combinație rară de om politic: l-aș numi un mahalagiu cu viziune.

Printre criticii – numeroși acum – ai gu­vernării USL din săptămânile acestea dom­nește, uneori, o semnificativă ipocrizie. Acești critici, care susțin că ei apără statul de drept, legea și justiția, au deplină dreptate, având în vedere abuzurile fără pre­­cedent la care acestea au fost supuse din partea gu­vernării USL. Totuși, mulți dintre ei se feresc să critice la fel de vehement sus­pen­darea în sine a lui Tra­ian Băsescu, afirmând că ple­ca­rea de la putere a pre­șe­din­telui ales nu e un lucru grav, ba chiar că e pozitivă, cu condiția să se res­pecte Cons­tituția. Ei uită sau se fac că au uitat că bruma de stat de drept și de independență a justiției realizate în ultimii ani s-au da­torat nu numai pre­siunilor Uniunii Euro­pene, ci și rolului de „jucător“ al pre­șe­din­telui. Într-un fel, acești critici democrați sunt mai nedrepți decât adversarii politici antidemocrați ai președintelui din USL. Aceștia, cel puțin, știu de ce vor să scape de el: fiindcă reformele pe care le-a ins­pirat riscă să-i ducă la închisoare pe des­tui dintre ei.

Aici, mulți vor riposta: dar n-are și Bă­ses­cu defecte, ba chiar mari? Ba are, dar, ca să spun așa, ele erau aproape inevitabile. Iată de ce.

Traian Băsescu reprezintă o combinație ra­ră de om politic: l-aș numi un mahalagiu cu viziune. Fundamentul său este cel al ma­halalei (sau, dacă vreți, al plebei): de aici bancurile lui fără perdea adesea, de aici „hăhăitul“ celebru; de aici mai ales spi­ritul certăreț, de țață care se ceartă cu vecina peste gard, de aude toată maha­la­ua. (Ce altceva au fost intervențiile sale în direct la televiziuni?) Mahalaua, massa („pros­timea“) simte bine acest lucru și l-a primit (sau l-a huiduit) întotdeauna pe Bă­sescu ca pe unul de-al lor, vorbind limba lor. Ați observat plăcerea oamenilor sim­pli de a se fotografia cu pre­ședintele? Vi-i închipuiți fă­când același lucru cu An­to­nescu, cu Năstase, cu Pon­ta? Ferească Dumnezeu! Când greșește, din nou ma­halaua din el îi dictează ale­gerile: Elena Udrea, de pil­dă. Stilul său de conducere, perfect natural, cu o au­to­ri­tate înnăscută, este ceea ce mahalaua recunoaște, nu autoritatea dată de funcție. Cum se explică faptul că multă vreme după tăierile de salarii, mahalaua a rămas tăcută? Simplu: ea a recunoscut au­toritatea naturală a șefului, care e șef nu fiindcă alții l-au instalat, ci fiindcă este un conducător natural.

Peste acest fundament, Băsescu a așezat – numai el știe cum – o viziune și care se în­tâmplă să fie exact ideea unei părți nu foarte largi a populației: modernizarea sta­tului, înțelegând prin aceasta reforme ra­dicale în direcția statului de drept, a unei justiții imparțiale și eficiente, lupta îm­po­triva corupției, un nou sistem admi­nis­trativ, o nouă Constituție, o nouă educație etc. Lucruri importante pentru oamenii eli­tei intelectuale, dar deloc interesante pen­tru mahala, mai ales în vremuri de cri­ză economică. Paradoxul este deci că acest om, legat prin toate fibrele sale de ma­hala, s-a pus cu toată puterea, timp de 8 ani, în slujba unei viziuni care nu numai că nu era a mahalalei, dar o contrazicea fun­damental: mahalaua vrea un stat ar­haic, patrimonial și se împacă bine cu un sistem oligarhic și corupt al baronilor, cu condiția să-i „pice“ ceva. Cum atunci să di­rijezi națiunea spre statul modern? Într-un singur mod: preluând ideile părții ins­tru­ite, dar minoritare și seducând mahalaua ma­joritară și care nu vrea să știe de „idei“, în felul cum numai un om al ma­ha­lalei o poate face. De aceea, Băsescu a fost, printre politicieni, o rara avis. Chiar PDL l-a urmat cu rezerve și poticneli tot mai mari: politicienii de rând știu că tre­buie să fie „populari“, dar nici ei nu vor să audă de „idei“. Maxima lor abilitate es­te să plutească fără să se răstoarne în direc­ția curentului. Băsescu a încercat alt­ceva: să meargă împotriva curentului, pă­călind un timp mahalaua – ceea ce e a fă­cut din el un om de stat autentic și un li­der, singurul pe care l-am avut în ultimii douăzeci și ceva de ani. (Iliescu, care trece drept om de stat, nu fost așa ceva, deoa­re­ce el a preferat să meargă în direcția curen­tului, iar Constantinescu, adus la putere printr-un complex rar de împrejurări, a pierdut repede orice control asupra cu­ren­tului, răsturnându-se cu barcă cu tot.) Dar toate, absolut toate marile reforme din istorie (în lume sau la noi) s-au făcut îm­potriva curentului. Mahalaua n-a inven­tat niciodată nimic.

Combinația aceasta neobișnuită dintre ma­hala și viziune a fost fericită și indis­pen­sabilă pentru progres, dar tot ea i-a adus președintelui necazuri. Nu o dată, intelec­tu­alii au strâmbat din nas, atunci când ma­halaua a răzbătut în comportamentul pre­șe­dintelui: „e prea conflictual“, au zis ei; iar mahalaua s-a înfuriat când „patronul“ i-a cerut să strângă cureaua în numele unei idei. Și astfel s-a născut ipocrizia uno­ra și ura celorlalți.

Fără Traian Băsăscu (dacă va fi demis la re­ferendum), „dreapta“, sau mai bine partea reformistă a societății românești, va avea mari probleme. Numărul nu e de partea ei, iar democrația privilegiază numărul. Ma­halaua e totuși echitabilă: îi disprețuiște și pe politicienii din „dreapta“, și pe cei din „stânga“. Deocamdată, se va dărui ul­timilor, care măcar promit să o răs­plă­tească mai bine. Cu Băsescu a fost altceva: mahalaua l-a iubit mai întâi, apoi, parțial, l-a urât; dar nu l-a disprețuit niciodată. Cât despre intelectuali, recunoștința lor e, ca de obicei, călduță. Țipă pe stradă pen­tru statul de drept, dar destui nu înghit că cel care s-a bătut pentru acesta a avut doar un brevet de căpitan și „școala vieții“ și că, probabil, nu l-a citit niciodată pe Mircea Cărtărescu.

Sursa: Revista 22 a GDS

Sinistrul necrofag Tismaneanu contra presedintelui Traian Basescu si a marelui poet Adrian Paunescu. Nu ratati, azi: Sucombarea pe un colt de raport a ideologului de serviciu al unei lumi in declin sau Schreib Kampf-ul Final al lui Tismaneanu

“Nu ma mira catusi de putin faptul ca se inaugureaza in inima Bucurestiului un bust al lui Adrian Paunescu. M-ar fi mirat sa fie altfel. Marele bocet national de la moartea poetului de curte al dictaturii lui Ceausescu nu s-a incheiat. Privind inapoi si reconsiderand acel moment, as spune ca, simbolic, restauratia a inceput in noiembrie 2010. Nu era glorificat doar fostul conducator al Cenaclului Flacara al “tineretului revolutionar” (cel nerevolutionar asculta muzica la Europa Libera). Cititi pasajele despre Paunescu din “Raportul Final” si veti vedea in ce a constat rolul nefast al acestuia.”, scrie ridicolul Tismaneanu pe blogul lui final, recomandand, in incheierea luptei sale curajoase cu un mort, o voma publicistica aparuta sub titlul “La bustul marelui porc”.

Are dreptate Tismaneanu cand spune ca “restauratia a inceput in noiembrie 2010”. Este momentul cand presedintele Basescu isi da seama ca la moartea lui Adrian Paunescu porcul a ramas viu, rama si guita chiar in curtea lui si se numeste Vladimir Tismaneanu. A scapat vreo doua Craciunuri dar la marea sarbatoare a Inaltarii, Domnul a facut ca, in sfarsit, romanii sa se elibereze de aceasta fantoma sinistra a bolsevismului, poate cel mai scabros antiroman de pe fata pamantului, un vajnic kominternist, “pentru eternitate”. Fie-i tarana istoriei cat mai grea peste teasta! Si-acum iata “restauratia” Basescu:

Mesaj de condoleanţe din partea preşedintelui României, Traian Băsescu

Preşedintele României, Traian Băsescu, a transmis vineri, 05 noiembrie a.c., un mesaj de condoleanţe la încetarea din viaţa a poetului Adrian Păunescu. Vă prezentăm acest mesaj:

„Am primit cu tristeţe vestea plecării dintre noi a poetului Adrian Păunescu. Prin întreaga sa activitate literară, poetul Adrian Păunescu rămâne în amintirea celor care l-au apreciat pentru măiestria creaţiei sale, pentru pledoaria sa constantă pentru valorile naţionale şi pentru generozitatea cu care a promovat generaţii de tineri poeţi şi artişti în cadrul cenaclului „Flacăra”.

În aceste momente de tristeţe doresc să transmit familiei, colegilor şi tuturor celor apropiaţi sincere condoleanţe.

Dumnezeu să-l odihnească!”

Traian Basescu, Presedintele Romaniei

Acelasi Traian Basescu a depus apoi, in persoana, un buchet de crini albi la catafalcul lui Adrian Păunescu, s-a recules la capataiul poetului şi a declarat că s-a regăsit în poezia lui ca “mulţi dintre noi”.

Ce raspuns mai bun decat ultimul articol al marelui Fanus Neagu li se potriveste acestor necrofagi:

Ultimul articol al lui Fanus Neagu: HOITARII. Marele scriitor roman despre urmasii kominternistilor: cioclii GDS Tismaneanu, Cornea, eiusdem farinae

Cititi si Roncea.Ro: Adrian Paunescu a murit. Tismaneanu poate fi fericit. Razvan Boanchis: “Eu am fost porc!”. Condoleantele presedintelui. VIDEO cu poetul la aniversarea a 65 de ani si o replica data Deutsche Welle. Grigore Lese: “Sus, Romane, Sus!”

O noua rubrica Roncea.Ro: Diferenta dintre “intelectualii lui Basescu” si “intelectualii lui Ceausescu”. Azi: Patapievici vs Paunescu. Cu un strop de Catrinel Plesu si Ana Blandiana – ICR vs Cenaclul Flacara – Romania. VIDEO

Nu ratati, azi: Ridicolul Tismaneanu sau Schreib Kampf-ul Final al lui Tismaneanu

Pana atunci, va recomand:

Istoria recenta a Romaniei, intre marile carti, ca cea a lui Larry Watts, si Rapoarte pline de interpretarii si confuzii sau SUA vs Rusia »

In Memoriam Adrian Paunescu:

Grigore Lese la ziua lui Adrian Paunescu

Vezi mai multe video din evenimente

Singurul protest onorabil la adresa abuzului si atacului CNA fata de Ion Cristoiu, Eugenia Voda si libertatea de exprimare din Romania: al fostilor detinuti politici anticomunisti. DOC

Protestul luptatorilor anticomunisti

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti isi exprima deopotriva indignarea si ingrijorarea cu privire la sanctiunea acordata de CNA la adresa TVR1 si a realizatoarei emisiunii “Profesionistii”, d-na Eugenia Voda, in legatura cu afirmatiile d-lui Ion Cristoiu referitoare la Corneliu Zelea Codreanu.

Un astfel de act, pe care noi il consideram neprocedural si abuziv, este cu neputinta de imaginat la 21 de ani de la Revolutia din Decembrie 1989, cand, cu pretul sangelui varsat de tineretul sau, poporul roman si-a castigat Libertatea, concept care include si libertatea de expresie. Dupa cum, de neconceput consideram ca este indrazneala cu care, semnatarii scrisorii de protest, care se erijeaza in aparatori ai intereselor etniei evreiesti din Romania, inteleg sa-si manifeste public comportamentul abuziv, purtator al unor reminiscente de natura totalitara.

Acesti domni trebuie sa stie ca, prin sacrificiile facute in inchisorile si lagarele comuniste, in rezistenta armata anticomunista, precum si in timpul Revolutiei din decembrie 1989, neamul romanesc si-a castigat Libertatea, iar principiile pluralismului, libertatii de expresie si statului de drept, sunt cuceriri la care nu are dreptul sa atenteze nimeni, indiferent cine ar fi.

Noi, fostii luptatori in Rezistenta Nationala Anticomunista, cei care am dus greul acestei lupte, platind cu ani grei de detentie politica, ne rezervam dreptul moral de a condamna cu fermitate acest atentat la Libertatea castigata de poporul roman cu atat de multe sacrificii.

Dar cel mai ingrijorator ni se pare faptul ca o institutie precum CNA, in mod inadmisibil si contrar deontologiei profesionale, intelege sa cedeze la presiunile morale si politice exercitate de semnatarii scrisorii de protest.

Pe aceasta cale, noi, fostii detinuti politici, luptatori in Rezistenta Nationala Anticomunista, condamnam sanctiunea acordata postului TVR1 si emisiunii realizate la standarde de excelenta de profesionista Eugenia Voda, si cerem in mod imperativ acestei institutii sa revina asupra deciziei luate. CNA nu are voie sa uite ca este o institutie a Statului de Drept si ca are datoria de a apara deontologia profesionala, neavind voie sa abdice de la aceasta menire in urma lobby-ului desfasurat de terte persoane, indiferent cat de influente ar fi acestea pe plan intern sau international.

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti
Tel. 0745039625 // e-mail:  [email protected]

Presedinte,   dr. Constantin Iulian,  fost detinut politic
Secretar,  Gheorghe Jijie, fost detinut politici

Nota mea: De remarcat tacerea organizatiilor “de presa”, gen CRP, AJR si CPMB, si perversiunea kominternistilor GDS care, pretextand ca o apara pe Eugenia Voda, si-au reluat tezele barbare pentru care Fanus Neagu i-a botezat HOITARII

Maries si Voinea, agentii de PR ai lui Iliescu. Reinvierea comunismului sau cum se hranesc hoitarii si mustele lui Tismaneanu din starvul lui Ceausescu

Deja a facut “fas” bomba celor doi Pat si Patason ai lui Tismaneanu, Dorel Maries, penalul presedinte prin fals in acte publice al fostei Asociatii 21 Decembrie si Dan Voinea, umflatul general cu o pensie astronomica de 140 de milioane, angajat pe usa din dos si la IICCMER, un fel de CC al GDS. E vorba de asa-zisul decret – “Do-cu-ment Sen-za-tio-nal” – cum ca cica Iliescu ar fi vrut sa transforme condamnarea la moarte a lui Ceausescu in inchisoare pe viata. Semnat, chipurile, in ziua de Craciun, 25 decembrie 1989. E simpatic si cum apare: Pat il prezinta si Patason “il confirma”. Dar cum. De rasul curcilor. Citez: “Generalul Dan Voinea confirma autenticitatea documentului. Generalul magistrat Dan Voinea, fostul procuror din procesul sotilor Ceausescu, a dezvaluit presei, joi, ca decretul prin care Ion Iliescu a comutat pedeapsa cu moartea a sotilor Ceausescu, in cea cu inchisoarea pe viata a fost redactat in biroul de la MApN al generalului Victor Stanculescu: ”Eu am aflat de acest document recent. Probabil ca mai stiau de el toti cei care atunci au fost alaturi de Ion Iliescu si generalul Stanculescu in biroul acestuia din urma: Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu”.

Pai, daca el, procuror care l-a condamnat la moarte pe Ceausescu si “a studiat” 20 de ani Dosarele Revolutiei (alimentandu-si focul din vatra cu ele) “a aflat de acest document recent”, ce confirma de fapt Voinea? Ca e bou? La fel ca si cei care propaga acest fas, in frunte cu Cartianu, lustragiul de servicii al lui Tismaneanu?

Dincolo de faptul ca Voinea este acelasi individ avansat in grad de Iliescu si acelasi procuror care a tergiversat 20 de ani dosarele Revolutiei si Mineriade si, implicit, condamnarea lui Iliescu si Roman, cine iese bine din afacerea asta? Nu Iliescu, ca n-ar fi vrut sa fie criminal? Mosu’ insa, in loc sa profite de flasul celor doi, o tine una si buna, ca e “o provocare ordinara” si ca el a fost domnule criminal, el a vrut sa fie ucisi cei doi Ceausesti> Asa comunist de isprava…

Dar ce se doreste de fapt prin acest fals, parte a unei “strategii de marketing” (este fals pentru ca, intr-adevar, Iliescu este un criminal, 1) si 2) nu a stat nici o clipa singur in acea zi si 3) nu avea nici un interes sa nu-i omoare pe cei doi, dimpotriva – asta era ordinul!)?

Reinventarea unui subiect.  Sa mai sugem si noi de la tzatza lui Basescu ceva, ca asa am supt si de la Constantinescu si de la Iliescu si de la Ceausescu.

Un articol pe aceasta tema, a suptului, in Curentul de azi:

Tismăneanu sondează reînvierea comunismului pe copii de 15 ani

(more…)

Maestrul Fanus Neagu da de pamant cu loazele burgheziei rosii Tismaneanu si Cornea: HOITARII


Fanus Neagu – Patapievici si ai lui, niste oameni care urasc Romania de ZiaristiOnlineTV

Observ, plin de furie, că de la o vreme, ori de câte ori dispare în noaptea veşniciei un scriitor ro­mân de prestigiu, imediat, din deşertul gândirii se ridică doi, trei sau patru vulturi hoitari ca­re se reped să-i smulgă celui dis­pă­rut orice urmă de virtute sau talent.

Am în minte două cazuri care m-au cutremurat: va­lul de insulte azvârlit din prăpastia urii asupra cri­ti­cului Mihai Ungheanu, avându-l ca autor pe Vla­di­mir Tismăneanu, precum şi vârtejul de isterie barbară dezlănţuit la TVR 1 de Andrei Cornea împotriva lui Adrian Păunescu. Ţin să precizez că n-am schimbat în viaţa mea o vorbă cu domnii mai sus pomeniţi. Nu-i duşmănesc, nu-i preţuiesc, iar până acum mi-erau total indiferenţi.

I-am privit uluit cum împroşcau cu bale de turbare pe aceşti colegi ai mei pe care i-am iubit o viaţă întreagă şi mă opresc astăzi o clipă să-i întreb pe cei doi ticăloşi: Cum de îndrăzniţi să ne înjuraţi morţii chiar în ziua când îi ducem la groapă? De unde această pornire imbecilă de a ne spurca izvoarele? Poftei voastre scelerate de a ne însângera zilele când ne e sufletul cernit mă simt dator să îi răspund cu aceeaşi vehemenţă. Sunteţi doi provocatori de duzină, două jerpelituri. Să ne înţelegem, aveţi tot dreptul să nu vă placă ce au scris Mihai Ungheanu sau Adrian Păunescu – gusturile nu se discută, nu se amendează –, dar sunteţi de-a dreptul ticăloşi când voi, fiii unor torţionari comunişti, veniţi şi îi acuzaţi pe prietenii noştri dispăruţi că fac parte din şirul marilor vinovaţi care au întronat şi slujit dictatura stalinistă în România.

Să tragem răbojul din grindă şi să socotim: tatăl dumitale, domnule Vladimir Tismăneanu, cunoscut sub nu­me­le de Leon Tismineţchi, zis Ciungul, a fost agent KGB de când a dat în pământ şi până a murit. Stabilit în România după 23 august 1944, el raporta periodic Ambasadei sovie­ti­ce tot ceea ce se întâmpla în cadrul CC al PCR. La cererea expresă a lui Gheorghiu-Dej, Hruşciov a aprobat să fie eli­mi­nat din cadrele activului de conducere. A fost trecut lu­crător la Editura Politică, sub conducerea lui Walter Roman, unde a tradus, sunt dator s-o spun, în chip excelent ope­re­le lui Vladimir Ilici Lenin. Ani lungi m-am delectat cu scă­pă­rătoarele lui întorsături de fraze. Reproduc din memorie o misivă a lui Lenin către un secretar PCUS de gubernie: “Sti­mate tovarăşe N, pentru victoria revoluţiei împuşcă-i imediat pe toţi culacii din gubernie, pe toţi ţăranii mijlocaşi şi şi pe şovăielnici”. Acest şi adverbial îi dă şi astăzi emo­ţii calofilului care sunt. Pe când tatăl tău se străduia să ne pună sub ochi asemenea “opere”, tatăl lui Mihai Un­gheanu ara pământul în arida câmpie a Bărăganului. N-a fost membru al PCR, dar, se înţelege de la sine, el a impus comunismul în România.

Şi acum între noi, domnule Andrei Cornea. Vreau să te învăţ o rugăciune musulmană. Iat-o: Dă-mi, Doamne, să ştiu multe, dar să nu trec prin toate. Dar nu! Tu, balaure filo­zof (cu s  sau cu z, nu ştiu cum îţi convine?), vrei să treci de-a curmezişul prin toate şanţurile.

Adrian Păunescu este, după părerea mea, un poet ex­cep­­ţional. Uneori cu aspre scăderi. Dar nu asta mi s-a părut că te interesează pe dumneata, ci faptul că, în timpul co­mu­nismului (adică în timpul vieţii noastre!), a scris când n-a avut încotro şi versuri închinate regimului pe care atât de mult îl urăşti, încât îmi vine să cred că eu, şi nu dum­nea­ta, sunt fiul lui Paul Cornea, fost secretar al CC al UTC între 1948 şi 1954. Domnul Paul Cornea, pentru cultura că­ruia nutresc un deosebit respect, era în acei ani legătura directă a tuturor organizaţiilor de tineret cu următorii tovarăşi din conducerea superioară: Ioşka Chişinevski, Leonte Răutu şi Ofelia Manole.

Chişinevski a fost poate cel mai mare ticălos dintre toţi comuniştii care au pus pingeaua pe grumazul ţării ăsteia. Răutu nu lăsa să mişte nici frunza, nici ramul şi nici un vers din Eminescu. Iar Ofelia Manole… ei, tovarăşa Ofelia Manole, secretară de partid a comitetului regional Bucu­reşti, a fost cea mai sumbră ticăloasă care a trecut pe Bulevardul Magheru. Bătrânii scriitori pe care i-am cunoscut şi care mi-au rămas în inimă ca mari maeştri preferau să ajun­gă în Piaţa Unirii ocolind pe la Giurgiu decât să dea ochii cu tovarăşa Manole. Cred că nici Elena Ceauşescu n-a reuşit decât arareori s-o egaleze pe tovarăşa Manole. Cu toţii au răsuflat uşuraţi în ziua când un soldat, îndrăgostit de nepoata tovarăşei, a introdus două rafale de gloanţe în inima ei iubitoare de literatură, pe motiv că i-a refuzat mâna nepoatei sale. Dacă ai şti ce jale a fost în Bucureşti, şi acum sunt oameni care lăcrimează!

În anul 1948, când tatăl dumitale ţinea o strânsă legă­tu­ră cu corifeii comunismului românesc, învăţătorul Constantin Păunescu, din comuna Bârca, judeţul Dolj, intra în închisoare pentru ani lungi şi grei fiindcă fusese membru al Partidului Liberal. Nu ştiu dacă veniseşi pe lume, dar tocmai în anul acela (ca să vezi brodeală!) marele George Că­li­nescu era dat afară de la catedra pe care o deţinea la Universitate şi în locul lui era numit un dentist, un tinichigiu (bi­ne-a zis psalmistul mai anul trecut că şi azi avem nevoie de tinichigii şi chelneri), răspunzând la numele de Ion Vitner şi care-l avea asistent – ţin’te bine, neică! – pe tovarăşul Paul Cor­nea. Buldozere, progres şi luptă pentru ridicarea Româ­niei pe noi culmi. Călinescu nu s-a mai întors niciodată la ca­tedră. Nea Costică Păunescu s-a întors acasă ca să moară. Iar Adrian, fiul său, trebuie să plătească în eternitate pentru fap­tul că nea Costică a ales greşit: în loc să se ţină de pulpa­na roşie a lui Papaşa, credea în Brătieni şi în I.G. Duca.  Când mor scriitori ca Ungheanu şi Păunescu, neamul ro­mâ­nesc simte că i se rup un braţ, un râu sau un codru. No­rocul aces­tui pământ este că în aceeaşi noapte, undeva în­tr-un sat sau într-un oraş, la apus de lună sau la răsărit de soare, se naşte un alt soldat care să acopere tranşeea rămasă goală.

Fanus Neagu

Jurnalul National

Vezi si: MIHAI UNGHEANU: De ce trebuia ales VOLODEA TISMANEANU, un fiu al burgheziei rosii sa falsifice istoria ROMANIEI?

Un ultim glont in teasta lui Adrian Paunescu si apoi si un scuipat pe cadavrul lui, in direct la TVR. Lapidarea unui mort de catre cioclii de la GDS: Tismaneanu, Cornea, Culcer

Adrian Paunescu a murit. Tismaneanu poate fi fericit. Razvan Boanchis: “Eu am fost porc!”. Condoleantele presedintelui. VIDEO cu poetul la aniversarea a 65 de ani si o replica data Deutsche Welle. Grigore Lese: “Sus, Romane, Sus!”

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova