Posts Tagged ‘manastirea petru voda’

CE SPUN SIMPLII CRESTINI despre lucifericul Dan Puric si Inaltul Andrei, care, din eroare, se impotriveste proiectului Parintelui Justin pentru AIUD

Natalia a zis,
07/21/2009 la 7:22 PM
Eu v-am spus de mai mult timp ca Puric e duplicitar, dar s-au gasit unii grijulii sa-l apere. Acum ce vor mai zice “aparatorii” lui neplatiti ?

Mircea a zis,
07/21/2009 la 7:25 PM
Doamne, nu-mi vine sa cred! Aceasta este reactia lui Dan Puric in fata duhovnicului neamului, Parintele Justin Parvu? Asa il tratezi pe acest monument de demnitate romaneasca? Vazand imaginile, incep sa inteleg ca Dan Puric s-a fosit doar de numele Parintelui. Convingerea imi este intarita si de informatia privind pierderea banilor dedicati Memorialului (despre care inca n-am inteles ce va fi).Citind blogul lui Tarziu am crezut ca Puric s-a smerit in fata Parintelui. Cand colo, n-am vazut decat mandrie si agresivitate.M-a durut si atitudine IPS Andrei, vizibil intoxicat (santajat) de gruparea lui Puric si cel mai probabil amenintat de PF Daniel. Cum sa ne explicam altfel atitudinea Sfintiei Sale, dupa ce mult timp s-a opus proiectului ne-ortodox al lui Puric? O sa aduc si dovezi in acest sens.

Just another name a zis,
07/21/2009 la 7:25 PM
Cred ca acest tip de comportament nu face decat sa confirme ceea ce stiam de multa vreme. Este incredibila indrazneala cu care actioneaza Dan Puric, tupeul lui de neinchipuit si strigator la cer.
Tot ceea ce s-a scris pana acum aici a fost foarte adevarat, poate multi condamna limbajul uneori agresiv, dar cred ca trebuie abordata o asemenea maniera pentru ca numai asa poti trezi constiintele adormite.
Este pacat ca sunt putini cei ca Roncea, Danion Vasile, bloguri ortodoxe ca saccsiv sau razboi intru cuvant, marturisitoare in adevaratul sens al cuvantului si care au mentinut aceeasi linie pana la capat fara sa tradeze pe parcurs cauza pe care o sustineau.

fevronia a zis,
07/21/2009 la 7:48 PM
cata mihnire i-a putut fi provocata parintelui Iustin,dar sa multumim lui Dumnezeu ca ne-a descoperit adevarul despre acesti oamneni care se laudau ca-i sunt ucenici.ar trebui ca toti sa facem rugaciune,macar acoperamantul Maicii Domnului ca sa-i impiedice sa puna in lucrare ce si-au propus.sfintilor de la Aiud rugati-va lui Dumnezeu pentru noi!!!!!!!!!!

stefania a zis,
07/21/2009 la 9:02 PM
e dureros ceea ce se intampla, am ramas socata cand am citit articolul lui Claudiu Tarziu si am zis Doamne fereste, ce usor o iau oamenii razna.Deja in unele comentarii se spunea ca pana la urma e necesar si cipul, ca nu poti conduce o masina fara el, e de-a dreptul cutremurator ce fac banii si interesele din om, nu mai zic de rautatea fata de dvs.Dumnezeu sa va dea putere sa rezistati in continuare asa cum ati fost de la inceput, ma bucur ca nu va dati dupa cum bate vantul si pastrati linia adevarului ortodox.

Valentin a zis,
07/21/2009 la 9:29 PM
Nu-mi vine sa cred!!

elena a zis,
07/21/2009 la 9:43 PM
Am urmarit cu durere cele doua inregistrari video,este absolut ingrozitor,cui se adresa episcopul,Parintelui Iustin Parvu? In felul acela, cu obraznicie? O fi episcopul…episcop, dar Doamne iarta-ma, Parintele Iustin este un Parinte cu o viata sfanta,cum poti vorbi asa cu Sfintia Sa,de parca ar fi fost vreun copilas sau un batran senil?
De altfel, asta incearca toti contestatarii Parintelui sa faca, vor sa credem ca nu mai este in deplinatatea tuturor facultatilor mintale si ca il manipuleaza unii si altii cum vor!
Dupa apostazia lui Corneanu, sa ma ierte Bunul Dumnezeu, asta mi se pare a fi cea mai mare greseala pe care o face un ierarh al BOR!
Ce se intampla, eu il credeam pe episcopul Andreicut un om extraordinar, chiar am fost, sufleteste, alaturi de el in momentele scandalului cu CNSAS…ce forte incearca sa puna bete in roate in problema martirilor din inchisorile comuniste?
Ce sa mai vorbesc despre marea deziluzie pe care mi-a provocat-o Dan Puric, despre care o persoana mai varstnica si cu mai multa experienta de viata crestina,imi spusese de demult,ca nu este ceea ce vrea sa para… acum,citesc ca este si mason, membru al Clubului de la Roma…maestre, cum ramane cu slujirea la doi stapani, la Dumnezeu si la mamona? Jos mainile de pe Parintele Iustin, toti cei care incercati sa-i faceti rau…. comunistii ar fi invidiosi pe cei care, in zilele de astazi, il chinuie pe Batran, ale carui suferinte fizice, sub calaii rosii, or fi fost mai usor de suportat decat batjocura la care este supus astazi!
Bunul Dumnezeu sa ii ierte si sa ne ierte pe toti,sa ne lumineze mintile, pentru ca nu stiu cat ne va mai rabda, daca vom continua astfel!

pr.mihai a zis,
07/21/2009 la 9:58 PM
Vai,vai!Ce atitudine a lui Dan Puric si mai ales a InaltPreasfintieiei Sale Andreicut!Domnul Hristos sa-i ietrte si sa-i lumineze ca sa se indrepte.Sfintii de la Aiud sa-i ajute sa-si revina in fire pana nu e prea tarziu pentru iei!Mi se rupe sufletul ce am vazut!

Florin BC a zis,
07/21/2009 la 10:37 PM
Chiar daca cei care lupta impotriva parintelui Iustin deturnand planurile si scopul lucrarilor se considera victoriosi mahnind-ul ,nu fac decat sa-i adauge cununi peste cununi ; si chiar daca parintele se roaga pentru iertarea si luminarea lor , acest lucru nu le este de nici un folos daca nu se vor pocai si smeri in fata cutremuratoarei jertfe a Martirilor neamului romanesc ! Mai presus de vointa noastra trebuie sa fie amintirea, pilda si exemplul daruirii acestor ,,nemuritori”.

Dana BC a zis,
07/21/2009 la 11:13 PM
puric,esti un dezertor ! Nu uita, mai presus de episcop este Dumnezeu,care vede tot.Ce pacat ca viata nu se opreste la mormant…Voi cei care va credeti puternici in aceasta lume aveti de dat mare raspuns in fata lui Dumnezeu pentru turma pastorita.Dar sa stiti un lucru;noi poporul ORTODOX ne dezicem de voi.Nu ne reprezentati pe noi cei multi.

Vremurile de pe urmă a zis,
07/21/2009 la 11:29 PM
Nu pot să cred ! Dan Puric mi se părea un om bun,la locul lui……..Mi-am schimbat părerea despre el . Să îi fie rușine ! Se foloesește și îl trădează pe Părintele Iustin !

Antonia a zis,
07/22/2009 la 12:42 AM
Am o incredere oarba ca Sfintii Inchisorilor vor veghea astfel incat chiar si in aceste timpuri sa se faca tot voia lui Dumnezeu. Povestea cu banii actorului Puric e un prim indiciu ca Sfintii sunt alaturi de cine trebuie. Asa ca, sa spunem cu nadejde ,,Doamne, miluieste-i pe cei binecredinciosi!”‘ E posibil s-o mai pateasca si altii daca se vor opune construirii acestei manastiri.

Codreanu a zis,
07/22/2009 la 1:14 AM
Din surse sigure Andracut a fost amenintat de catre ss Daniel cu dezvaluirea dosarului de la securitate. I s-a spus ca nu-i de-ajuns ca-l numesc unii “securist”, vrea sa fie numit si “legionar”, provocandu-l sa nu accepte nimic ce vine din partea manastirii PetruVoda. Dar din fericire la acel dosar au si altii acces si in cateva zile va vom trimite pagini din dosarul de colaborare a lui Andrei Andracut cu securitatea. Speram sa aveti taria si curajul de ale publica si pe acest blog. In rest, nadejde, caci pentru rugaciunile Sfintilor din Inchisori si ale parintelui Iustin, Domnul nu ne va lasa. Doamne ajuta!

praslea a zis,
07/22/2009 la 9:37 AM
Ha, ha! In sfarsit mascariciul isi scoate masca. Eu mai vad ceva dureros in acea filmare. Stiu ca de administarea lucrarilor de la Aiud se ocupa Parintele Tudor Stanescu, fost detinut politic 20 de ani. Am ramas uimit sa vad cum IPS Andrei se poarta cu dansul in acea filmare de parca ar fi ultimul pusti de pe strada. Cum adica nu are dreptul sa se implice cel ce a sufeerit nenumarate chinuri si torturi de la tortionarii neamului? Sa-i fie rusine acestui episcop nerusinat, caruia nu-i tremura sufletul sa mustre un marturisitor, dupa cum nu i-a tremurat nici mana sa semeze turnatoriile la Secu. Cu ce drept vorbeste acest turnator, acum chipurile dictator episcop, unui marturisitor, care acum incearca sa reabiliteze memoria fratilor sai de suferinta si sa nu o murdareasca in continuare aceeasi nefartati prin manii muradari ai masonilor? Slava Domnului ca s-au pierdut.

praslea a zis,
07/22/2009 la 9:46 AM
Eu zic, fratilor, sa ne implicam cu totii! Toti avem dreptul sa participam la ridicarea acelei biserici memoriale, pentru ca aceasta biserica s-a cladit nu din banii masonilor, ci mai intai din sangele curs prin santuri, de unde vor sa suga astazi parazitii societatii. Nu pentru Puric sau pentru IPS Andracut si-au varsat sangele acei tineri, ci pentru noi, trupul bisericii, neamul romanesc.Fratilor! Ne cheama sfintii mucenici din inchisori! Sa mergem cu totii si sa le facem dreptate! Noi, poporul, sa le construim biserica, noi cei ce ii iubim si ne rugam sa ne fie alaturi! Ei nu vor fala si cladiri savante, ci simplitate si dragoste frateasca in adevarul pe care ei l-au marturisit si pentru care si-au dat viata.De aceea sa cerem spre dezbatere publica acest proiect. Sa cerem interventia lui IPS Anania, care tot pe acolo s-a nevoit si dansul si ar avea un cuvant puternic.Tristetea si lacrimile Parintelui Justin sa cada pe sufletele lor si glasul proorocului Iezechiel, cel care s-a praznuit ieri, sa le zguduie constiintele.

Laurentiu Ganea a zis,
07/22/2009 la 10:09 PM
Nu ma mira de atitudinea dictatoriala a ierarhului Andrei. Acest ierarh a alungat de la manastirea Sub Piatra pe pr Nectarie Apostol iar la schitul Livezile a schimbat-o pe stareta Fevronia cu o maica de la o manastire din Oltenia care a facut tulburari prin Gorj impreuna cu pr Siluan, pila exarhului Andrei de Alba. Acestea cu aportul relatiilor si influientei ce o are staretul Melchisedec de la Lupsa in zona Albei. Pe pr. Nectarie l-a alungat in urma unei indelungi crize de gelozie a maicii Semfora Stefan care a jucat un rol important in aceasta actiune de care PS Andrei a stiut sa profite cu dibacie. In urma plecarii pr Nectarie obstea de maici a vrut sa plece impreuna cu duhovnicul lor dar ierarhul de Alba le-a interzis sa il urmeze impunandu-le sa se spovedeasca la exarhul Andrei, cel care a tras sforile in aceasta “actiune” misterioasa.

Liana a zis,
07/22/2009 la 11:18 PM
@ monica suslanescuCred ca ar trebui sa-l lasati in pace pe Parintele Iustin Parvu, ca dumnealui nu poate sa se si roage, sa stea si pe campul de lupta; ce fac cei din ASCOR in aceste zile? Sunt in vacanta? Ar fi trebuit sa fie cu miile la Aiud, ca sa pazeasca “cel mai sfant loc din Romania”(am citat pe cineva, si personal cred ca asa este) si atunci nu ar mai fi venit “din greseala” nici Puric, nu-i zic domn, si nici Andreicut, nu-i mai zic nici acestiua nicicum, Domnul sa-i miluiasca si sa-i faca sfinti mari, si sa ma miluiasca si pe mine pacatoasa !Daca tinerii din ASCOR ar avea credinta celor care au murit la revolutie, sau ce-o fi fost, ar fi facut o noua Piata a Universitatii la Aiud, si Parintele Iustin Parvu, ar fi putut sa-si implineasca visul de a face ceva sfant pe un loc sfant, si slugile vrajmasului nu ar fi indraznit sa se apropieFaceti zid de aparare cu trupurile voastre si la Aiud, si langa Parintele Iustin Parvu; eu nu mai pot ca sunt batrana, iar celor care asteapta ca totul sa faca Parintele Iustin le spun: sa va fie rusine !

Victoria Haiduc a zis,
07/22/2009 la 11:00 PM
Referitor la ce a scris Laurentiu Ganea as mai adauga: La manastirea Cergau era staret un parinte cuminte si linistit, pr Leonid. Luna trecuta IPS Andrei l-a destituit fara nici un motiv inlocuindu-l cu un hot de magazine, un anume Calinic, care in timpul studiilor teologice se ocupa cu furturi din magazine. Stirea despre acest Calinic a fost data si pe PRO-TV fiind interogat in sectia de politie. Acest Calinic e de loc din Piatra Neamt si a intrat in manastire la Petru Voda. Dupa mai multe abateri pr Iustin l-a mustrat pe Calinic si neindreptandu-se l-a lasat sa plece in treaba lui. Lui Calinic ii place luxul si viata comoda. Acest Calinic era pe placul exarhului (om cu influienta la curtea episcopului de Alba) deoarece stie sa faca cadouri si sa fie “cuminte”, fiind chiar apreciat de sefi in acest sens. Iata inca cateva dedesupturi din culisele “blandului” ierarh de alba. Ca ziarista, in viitor promit ca voi face un articol pe acest subiect cat si pe cele prezentate de Laurentiu Ganea mai sus. E interesant.

marius liviu a zis,
07/23/2009 la 12:43 AM
tinere, puric, sa-ti fie rusine! si cu smerenie o spun! si inca ceva, te imbraci foarte prost…

Alexdall a zis,
07/23/2009 la 9:30 AM
Deci toată problema este “Memorial cu anexe” unde mănăstirea e una din anexe, şi “Mânăstire cu anexe” unde memorialul ar fi una din anexe. După părerea mea ar trebui consultaţi supravieţuitorii anticomunişti ai închisorii de la Aiud. Judecând după gestul IPS Andrei, acela de a nu invita niciunul dintre foştii deţinuţi luptători anticomunişti la sfinţirea locului “Memorialului”, concluziile vin de la sine.
PS. Am încercat şi eu să postez pe blogul lui Claudiu Târziu, comentariul însă n-a apărut. Sângele apă nu se face.

nume a zis,
07/23/2009 la 9:47 AM
Ce atacuri perverse la acesti inchipuiti “razboi intru cuvant”! Priviti fratilor cum il catalogheaza pe autorul acestui site!“Uneori e vorba doar de rataciri ale busolei duhovnicesti, de o ravna sincera, dar fara socoteala, cum cred ca este cazul la unii frati tineri apologeti”
De mult n-am mai citit ceva atat de pervers; cred ca “razboinicii” sunt manipulati din umbra de forte antiortodoxe cu masca ortodoxa din interiorul BOR, care le spun pas cu pas ce cand si cum sa scrie. Poate ca nici ei n-au habar ce jocuri fac si se conformeaza ca niste roboti; ‘idioti utili’ cum spunea tov. lenin… Asa era si in ASCOR inca de acum 10-15 ani! De fapt e o agentura veche securista (partida anti-ciobotea) care apara pe falsii ierarhi Teofan si Andreicut, dovediti ca eretici si securisti! Vai de noi, in Romania noastra avem coruptie fara corupti si erezie (ecumenism) fara eretici!! Pe nimeni nu intereseaza ortodoxia. Vai si amar ce a ajuns BORul! Artena de lupta intre gastile noilor masoni ciobotea si compania si vechii securisti Teofan, Andreicut etc. si toti la mana lui ciobotea care ii santajeaza!

Sumanele Negre a zis,
07/23/2009 la 1:36 AM
Andreicut a fost omul Securitatii. Dovedit de CNSAS. Basmul cu “nu a facut politie politica” este o gaselnita din legea CNSAS asa cum a fost ea facuta de comunistii camuflati din Parlament pt a nu fi deconspirati. Dar e certificat ca Andreicut a fost informator oficial. Ce calitate are un astfel de individ sa se adreseze astfel unui om care a facut detentie politica in regimul comunist, in timp ce Andreicut si securistii lui din BOR isi umflau burtile de satietate si huzur prin manastiri si episcopii? Sa nu ma in telegeti gresit. Cred in Biserica lui Hristos, dar nu am incredere in biserica intekleasa ca structura administrativa. Am in familie preoti care au suferit mult de pe urma colegilor olor preoti securisti, care au si murit din acest motiv. Iar unii din securistii si informatorii de atunci, dovediti cu documente, sunt acum profesori la Teologie, sunt acum preoti pe la parohii “bune” din centrul Bucurestiului, inclusiv la biserici zise “legionare”, sunt acum in consistorii, sunt acum episcopi sau mitropoliti.Si, revin: ce calitate au acesti colaborationisti sa decida ce se face pe oasele mortilor nostri din Aiud? Ce calitate morala au? Sa-si ia labele murdare de sange nevinovat de pe Rapa Robilor ! Sa se ocupe de afacerile lor veroase si de comisioanele lor de la nunti si inmormantari ! Dar macar mortii acestui neam sa-i lase in pace, caci vad ca acum au poftit si la moaste de martir. Biserica Ortodoxa Romana nu-si va putea reface reputatia morala inaintea Tarii pana nu va elimina din sanul ei securistii, coruptii si francmasonii.Un crestin-ortodox

bogdan a zis,
07/22/2009 la 1:50 PM
Doamne ajuta.
Nu pot ramane fara replica la aceea ce am citit si vazut.
Despre Dan Puric s-au vehiculat multe, si bune si rele.Cred ca de multa vreme ar fi trebuit ca unii dintre noi sa spuna niste intamplari care sa duca la niste concluzii clare. Poate nu le-am dat importanta pana acum. Dumnezeu sa ne pazeasca si sa ne lumineze.Iata cateva intamplari adevarate:
1- Cu timp in urma (sa fie vreo jumatate de an) intr-o vizita facuta de Puric insotit de “niste prieteni” in Banat la o manastire, unui parinte care a primit delegatia domnilor de la Bucuresti i s-a facut “invitatia” de catre cei ce-l insoteau pe Puric in acel “pelerinaj” sa ia loc impreuna cu ei la o masa din manastire sa mai stea de vorba, invitatia sunand cam asa: “parinte haideti sa luam loc la masa masoneriei …..” Parintele i-a repezit, dupa care i-a poftit sa mearga sa se inchine si dupa ce i-a condus cu privirea pana acestia au plecat, s-a retras in chilie
2 – Dan Puric, in dorinta de a restaura sala Rapsodia din Centru Istoric m-a instiintat intr-o discutie telefonica legata de cu totul alt subiect ca are nevoie de fonduri si l-am rugat sa-mi trimita o prezentare sa vad daca acea cladire este monument istoric sau nu, daca se poate incadra pentru o posibila finantare europeana. Mailul trimis pentru a-mi oferi detalii a fost o descriere mai mult personala. Incercand sa stabilesc o intrevedere sa aflu mai multe detalii despre proiect si nu despre Puric, am fost chemat la unul din spectacolele dumnealui unde maicile de la Diaconesti au fost invitate sa cante si unde a fost lansat albumul martirilor inchisi in inchisorile comuniste. Am fost surprins sa constat ca in sala erau mai multi preoti evanghelisti si catolici (sa fie oare o dorinta ascunsa de a transmite mesajele sale crestin ortodoxe si altor crestini neortodocsi sau dorinta de a expune public o atitudine pro ecumenica?!?). Terminandu-se spectacolul am avut intentia de a-i adresa cateva cuvinte referitoare la acel proiect: atitudinea.. n-as vrea s-o descriu. Pur si simplu m-a lasat fara replica si m-am gandit ca poate o fi fost obosit.
3 – Am fost surprins sa vad ca pe toate tarabele cartile lui Puric expuse la vedere au poza dumnealui mare pe coperta. De ce nu a pus o cruce? Sau un simbol crestin? Poate responsabil este cel care a facut creatia pentru coperta.. nu stiu…insa un lucru e cert: sa nu judecam noi, dar sa fim cu luare aminte si sa ne pazim!
Domnului Puric ii transmit un sfat: “Lucifer din mandrie a cazut! Aveti grija la cei cu care va intovarasiti ca speculeaza slabiciunile, asta daca nu cumva sunteti de-ai lor, ca vine ziua cand toti raspundem in fata Lui Dumnezeu”.
Continuarea mesajelor la www.apologeticum.wordpress.com

CALUGARUL SAVATIE BASTOVOI intervine din Basarabia in apararea proiectului Parintelui Justin Parvu pentru Manastirea Sfintilor Inchisorilor de la AIUD

Deşi sînt atent la tot ceea ce se întîmplă în jurul proiectului de la Aiud, m-am reţinut să-mi exprim public părerea din mai multe motive. Mai întîi, pentru că este vorba de un loc cu o neînchipuită încărcătură duhovnicească şi istorică, un loc cu adevărat sfînt şi sfinţitor, de care ar trebui să ne apropiem cu o evlavie pe măsură. În al doilea rînd, pentru că încă mai sînt în viaţă parte din martirii care au pătimit în acel loc, dar şi în alte locuri de suferinţă şi de jertfă creştină care s-au înmulţit în România prin lucrarea celui rău şi a slujitorilor lui. Aşadar, a vorbi despre lucruri atît de înalte nu mi s-a părut cuviincios, atîta vreme cît sînt încă în viaţă oamenii care sînt cei mai în măsură să vorbească: martirii înşişi.
De la o zi la alta şi de la an la an se pare însă că tocmai martirii rămaşi în viaţă sînt excluşi din sfatul cu privire la „proiectul Aiud”. Deoarece însăşi nevoia de a ridica un „monument” al „victimelor” comunismului (prefer cuvîntul jertfă), a venit foarte tîrziu, aproape prea tîrziu, avînd în vedere că între timp mulţi dintre supravieţuitorii iadului comunist din România s-au mutat la Domnul, se creează, vrei nu vrei, impresia că acest „complex” sau „monument” are menirea de a îngropa mai întîi toţi martorii, ca mai apoi să ia calea unui muzeu fără viaţă şi personalitate.
În acest sens glasul acelor puţini supravieţuitori ai calvarului comunist, care se aude azi doar în condiţii de „samizdat”, este perfect îndreptăţit. România nu are nevoie de un muzeu al comunismului şi nici de un centru de cercetări, România are nevoie de un loc viu al cinstirii martirilor din acest neam în duh creştin, prin rugăciune şi liturghie, aidoma cinstirii martirilor din primele secole, cinstire care era nedespărţită de liturghie.
Altminteri, ne-am putea trezi ca acest „muzeu” şi „centru de cercetări”să se transforme într-un loc fără coloană duhovnicească, areligios şi paraconfesional, sau că, ceea ce iarăşi nu este exclus, va deveni, în timp, un loc de cinstire al unui alt popor şi alte religii. Acest lucru nu este deloc exclus în condiţiile în care tot mai mulţi cercetători evrei susţin tot mai deschis că teroarea comunistă, ca şi nazismul, a fost îndreptată cu precădere împotriva evreilor. Verva şi puterea de persuasiune a unor astfel de cercetători este bine cunoscută, ei fiind susţinuţi şi de legislaţia care clasifică orice polemică referitoare la istoria evreilor drept un act de antisemitism.
Avînd în vedere timiditatea cu care BOR îşi afirmă solidaritatea cu martirii anticomunişti, tolerînd atacuri inadmisibile ale comunităţii evreieşti la adresa martirilor noştri, scenariul expus este posibil. Nu mai departe decît în toamna trecută martirii anticomunişti au fost numiţi, în jargonul comunist de altă dată, „bandiţi” şi „antisemiţi” de către directorul Institutului pentru Cercetarea Holocaustului din România. Expunerea fotografiilor celor pe care ortodocşii îi cinstesc ca martiri a fost catalogată o sfidare la adresa poporului evreu. Drept urmare expoziţia „Destine de martiri” a fost închisă cu scandal la Iaşi.
Mă întreb cum va fi tolerat un memorial al martirilor creştini-ortodocşi, cînd pînă şi simpla expunere a fotografiilor lor într-o expoziţie temporară a stîrnit atîta scandal, fiind închisă cu brutalitate? De aceea, cred că proiectul de la Aiud va fi unul extraconfesional, mai exact unul ce nu va avea ca scop principal cinstirea martirajului creştin. Cel mai probabil, cercetările ce se vor face acolo, pentru că tot trebuie să existe un centru de cercetări, se vor ocupa de partea exotică a lucrurilor, cum ar fi clasificarea tipurilor şi a uneltelor de tortură, a urmelor violenţei rămase pe oase, a descrierii perimetrelor celulelor şi a materialelor din care au fost construite. Dar cred că nu se va vorbi deloc sau aproape deloc despre motivul pentru care oamenii erau închişi acolo şi schingiuiţi, principalul motiv fiind acela de a crede în Hristos şi de a i se închina Lui ca unui Dumnezeu.
Avem toate motivele să credem că monumentul de la Aiud, dacă va urma proiectul arhitectonic de tip masonic, precum şi conceptul de centru de studii, s-ar putea transforma în cel mult 20 de ani într-un loc în care nu doar liturghia ortodoxă, ci pînă şi rostirea cuvîntului „ortodox” vor fi considerate o sfidare, aşa cum au fost considerate crucile polonezilor şi sîrbilor morţi la Auschwitz, fiind în cele din urme scoase.
Iată de ce cererea martirilor care au pătimit la Aiud, clerici şi laici, de a întemeia pe locul suferinţei lor şi a fraţilor lor de suferinţă a unui lăcaş de cinstire prin rugăciune şi liturghie, şi nu a unui centru ce cercetare rece şi străin de duhul Ortodoxiei, este o condiţie principială şi profetică. Îndărătnicia cu care această condiţie este înfruntată tocmai pe linie bisericească nu face decît să confirme suspiciunile ridicate în ultima vreme faţă de ceea ce a devenit „proiectul Aiud”.
În condiţiile în care muzeul Holocaustului, prevăzut a fi ridicat în Bucureşti, constituie un angajament şi un demers oficial al statului Român, este regretabil că recunoaşterea martirajului creştin din timpul comunismului nu este recunoscut prin lege, iar proiectul de la Aiud nu este unul al statului Român, ci unul mixt, incluzînd, înafara Arhiepiscopiei de Alba, unele organizaţii şi persoane cel puţin dubioase.
Cinstirea memoriei colective a Bisericii trebuie să devină un drept recunoscut prin lege în România, la fel ca cinstirea memoriei Holocaustului, pentru a evita atacurile sau amestecul din partea unor persoane sau grupuri străine.
Este de datoria Bisericii Ortodoxe Române să ceară printr-o adresare oficială recunoaşterea prin lege a martirajului creştin în perioada comunistă, aşa cum au făcut-o evreii, care şi-au delimitat foarte clar victimele propriului popor, dînd astfel o încărcătură religioasă şi naţională suferinţei pe care au îndurat-o, din varii motive, de-a lungul istoriei.
Atîta vreme cît chestiunea martirajului creştin din România comunistă nu va fi rezolvată prin lege, iar asta nu se va întîmpla dacă BOR nu va face demersuri oficiale în acest sens, confuziile smintitoare de tipul celor iscate în cazul proiectului Aiud vor rămîne nerezolvate. Patriarhia Română trebuie să instituie în regim de urgenţă o comisie care să formuleze în detalii proiectul de lege care să fie înaintat instanţelor statului român. Principalii consultanţi ai acestei comisii trebuie să fie în mod obligatoriu foştii deţinuţi politici, iar clericii dintre ei trebuie să se bucure de un statut aparte, în sensul de a-şi fi dublat propria suferinţă cu experienţa duhovniciei, experienţă din care cunosc profund şi nemijlocit frămîntările societăţii civile româneşti.
Cum se poate ca supravieţuitorii Holocaustului evreiesc să fie consultaţi în probleme de geopolitică la scară mondială şi să-şi permită să înfrunte Guverne, de fiecare dată cu succes, cum este cazul domnului Elie Wiesel, a cărui părere figurează frecvent alături de preşedintele SUA şi a altor lideri mondiali, iar supravieţuitorii Holocaustului creştin să fie trataţi cu dispreţ chiar şi atunci cînd nu cer nimic mai mult decît să fie consultaţi într-o problemă care îi priveşte în primul rînd pe ei şi pe cei alături de care au suferit? Ce-i lipseşte, de pildă, părintelui Iustin Pîrvu pentru a fi un Elie Wiesel al românilor, după cei 17 ani de chinuri? S-ar părea că nimic. Şi totuşi…

SAVATIE BAŞTOVOI

Ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.

DETINUTII politic Raul Volcinschi si Octav Bjoza, presedintele AFDPR, despre Cazul Dan Puric vs Manastirea de la Aiud – VIDEO/AUDIO

UMILIREA GROTEASCA A PARINTELUI JUSTIN PARVU. Tristete in Biserica: masonul-mim Dan Puric si acolitii lui submineaza Manastirea Sfintilor Inchisorilor

Complotul noilor tortionari de la Aiud

Apologeticum informeaza: Momente de revelatie a ceea ce au trait Sfintii Inchisorilor in temnitele comuniste, cand erau defaimati si impinsi la lepadarea de Hristos, s-au intamplat azi, la Aiud, cand Parintele Justin Parvu a fost supus din nou la umilire si tradare de cei ce se lauda a-i fi apropiati si il numesc, de fatada, “sfant”. Nu mai trebuie absolut nici o dovada si de acest lucru s-au convins toti cei de fata, ca “maestrul” Dan Puric – “imaginea oficiala” a Bancii Carpatica si membru al obscurului IPID – are pur si simplu o obsesie si crede ca nimic nu-l poate opri in a face jocul vrajmasului in proiectul de la Aiud.

Cursul evenimentelor a fost urmatorul:

Parintele Justin a ajuns la Aiud in jurul orei 11, fiind intampinat de parintele staret, Augustin. Decizia de a merge la Aiud a fost luata cu doar cateva ore inainte si parea exclus ca cei potrivnici vor afla de acest lucru (ceea ce demonstreaza ca gruparea masonica din care face parte Dan Puric dispune de turnatori si este conectata la structurile de informatii). Uimitor, la cateva minute este anuntata venirea lui Puric, care dupa spusele sale era in trecere, dupa o vizita facuta in prealabil la inaltul Andrei din Alba-Iulia. Sa fi fost sau nu in trecere, nu stim, caci poate nadajduia la o mangaiere din partea Parintelui Justin si a vrut sa profite de aceasta intaalnire cu sfintia sa la Aiud. Insa nu a fost deloc asa. Parintele era pe de-o parte uimit, cum de Puric se afla in acel moment la Aiud si pe de alta parte nu s-a bucurat de nici un fel de intrevederea cu “actorul non-stop”. A fost o intalnire de gheata, Parintele evitand sa schimbe macar doua vorbe cu actorul, dandu-i doar o binecuvantare smulsa de acesta din urma. Nimeni nu se bucura de aceasta situatie, insa aceasta intrevedea ce-o sa urmeze.

Aceasta atitudine de raceala din partea Parintelui, l-a determinat pe Puric sa-si schimbe planul si a inceput o serie de zeci de telefoane. Parea foarte tulburat si a facut sute de metri invartindu-se in cerc cu telefonul in mana. Nu mai pomenim de inchinarea sa in osuarul cu Sfinte moaste, care a fost de o durata fulgeratoare, ce a constat in prezentarea acestor marturii sfinte ca pe niste obiecte de arta, amicului care-l insotea. Apoi, dupa ce a trantit vreo cateva jigniri la adresa parintelui Teodor Stanescu (fost detinut politic, 20 de ani de temnita), ce vietuieste la acest schit, a iesit val-vartej pe poarta, increzator in ceea ce a pus la cale prin intermediul acelor telefoane. In inregistrarea de mai jos se observa cum Puric – care altfel se pretinde in fals “fiu duhovnicesc” al Parintelui Justin – il repede pe Parintele, salutandu-l din mers, si sunt surprinse si alte momente umilitoare la adresa Parintelui, care adeveresc cele scrise. (Multumim pe aceasta cale fratelui nostru prezent la Aiud, care ne-a furnizat imaginile)


La cateva minute dupa plecarea lui Puric apare si Andreicut, care tot in trecere se afla in drum spre Targu Mures. Dar sa zicem ca a fost pura intamplare si asta, nu? Cu o voce ce trada frica, episcopul a cerut ca sa discute doar cu parintele Justin, oprind pe ceilalti invitati sa intre la discutii. Mentionam ca Parintele Justin era insotit de catre arhitectul sau, cu proiectul manastirii facut dupa dorinta sfintiei sale. Astfel, confiscandu-l pe Parintele, Andreicut a inceput sa-i spuna Parintelui ca trebuie sa se retraga din proiectul de la Aiud si ca se vor ocupa ei de toate.

Cu durere va aducem la cunostiinta mahnirea provocata Parintelui de aceste cuvinte, caci s-a indreptat direct spre Biserica schitului pentru a se ruga Sfintilor, citind acatistul inchinat acestora. Va prezentam imagini cu atitudinea dictatoriala a acestui ierarh ce se lasa santajat de Puric, patriarhul Daniel, printr-un alt personaj, preotul Neofit, ce locuieste in casa lui Dan Puric si care trage sfori importante in blocarea construirii unei manastiri la Aiud.


Lucrul cel mai dureros intamplat astazi este mahnirea mare pricinuita Parintelui Justin, sfintia sa zicand ca nu credea ca mafia este atat de mare si de organizata. S-a clarificat faptul ca lui Puric nu-i pasa de dorinta Parintelui Justin si chiar cu pretul de a-i provoca durere, ca el nu se retrage din proiectul de la Aiud, dupa cum au dezinformat diversionist acolitii sai. Asa ca fiii minciunii ce scriu pe blogurile si in revistele lor – cu stipendii total nedefinite – se vadesc si ei ca sprijina un nemernic. Ca dovada este minciuna de articol a acestui lingau-purtator de vorba a lui Puric, Claudiu Tarziu, in care minte cu viclenie, la nici un minut de la plecarea lui Puric, ca intalnirea a fost una de “reapropriere”. Mai curand, atat intalnirea cat si minciuna postat rapid au fost pregatite cu atentie, de dinainte, de catre cadrele care ii pregatesc informativ pe aceste capuse ale Ortodoxiei romanesti.

Un alt lucru deosebit de grav a fost dezvaluit la aceasta intalnire, anume ca Dan Puric ar fi pierdut toti banii stransi pana acum prin conferintele sale, chipurile pentru “Memorialul” de la Aiud. Mai precis, managerul care se ocupa de aceste fonduri a facut disparuti acesti bani – 30.000 de… euro-arginti – , ce au fost jecmaniti de la oameni, sub imbold crestin, contra spectacolelor sale penibile, unele chiar blasfemiatoare.

Va rugam sa fiti alaturi de Parintele Justin si sa ne rugam la Sfintii de la Aiud, ca sa se faca Voia Domnului cu aceasta manastire inchinata lor. Tineti seama la cine aveti evlavie de-acum incolo, ca sa nu cadeti prada vrajamasului, prin acesti slujitori mincinosi ai lui.
Doamne miluieste!

Vezi si

Conferinta DICTATURA si MARTIRAJ despre SFINTII INCHISORILOR si DICTATURA BIOMETRICA – cipul controluluitotal

CAZUL "Memorialul" Puric vs Parintele Justin Parvu si Manastirea Sfintiilor Inchisorilor de la Aiud. Parintele Filotheu si Parintele Aldea. VIDEO


CANTEC DUMNEZEIESC. Marele protopsalt Anghelopoulos in vizita la Parintele Justin Parvu


Lykourgos Angelopoulos s-a născut la Pirgos, Ileias, în 1941. A studiat dreptul la Universitatea din Atena şi muzica bizantină cu Simon Karas. Este Protopsalt al bisericii „Sfânta Irina” (prima catedrală din Atena) încă din 1982, unde a pus capăt sistemului greşit de predare al lui I. Sakellaridis prin reintegrarea Corurilor de muzică bizantină. Este fondatorul şi dirijorul Corului Bizantin Grec şi predă muzica bizantină la Conservatorul de Stat din Atena, Conservatoarele „F. Nakas” şi „N. Skalkotas”. Este Directorul Corului Bizantin al studenţilor din cadrul Conservatorului de Stat din Atena şi Preşedinte al Şcolilor de muzică bizantină din cadrul Arhiepiscopiilor Ileias, Rethymnis, Avlopotamou şi Fthiotidos. De asemenea, colaborează cu Radioul National din Grecia în domeniul muzicii bizantine. Este implicat în proiecte de muzică contemporană (a interpretat numeroase lucrări ale compozitorilor M. Adamis, D. Terzakis, John Taverner, K. Sfetsas, G. Kyriakakis şi alţii) şi este membru al echipei de cercetători condusă de Marcel Peres, echipă ce studiază muzica veche din Occident şi legăturile ei cu muzica bizantină. Este Preşedintele Centrului de cercetare al muzicii contemporane din 2005, membru fondator al Fundaţiei Culturale Balcanice „Harta lui Riga”. Între 1998 şi 2007 a fost membru al Comitetului Artistic din cadrul Ministerul Naţional al Educaţiei şi Religiei, şi responsabil cu activitatea şcolilor de muzică din Grecia. A făcut imprimări în Franţa de muzică bizantină, creştină timpurie, ambroziană şi muzică veche occidentală.
https://www.apologeticum.wordpress.com/

PARINTELE JUSTIN PARVU si Manastirea Petru Voda au repudiat revista pseudo-ortodoxa ROST, care militeaza pentru implantarea cu cipuri biometrice

Conform portalului ortodox Apologeticum, ultimul numar al pseudo-revistei Rost a fost scos din pangarul Manastirii Petru Voda pentru ca era sursa de sminteala si raspandire a raului visceral. In sfarsit, se pare ca au inteles si monahii de la Petru Voda ce se ascunde in spatele vorbelor mieroase ale slujitorilor anti-romanismului si anti-crestinismului Adolf Crivat Vasile alias Razvan Codrescu si Riceard Tarziu alias Claudiu Tarziu (primele sunt numele lor reale!).
Reactia categorica a survenit urmare a unui articol prin care cei doi si-au dat arama pe fata (desi oricum sunt cam “colorati”, dupa cum se vede in foto), militand direct in favoarea acceptarii fara opozitie a actelor cu cip. Pentru ca sunt multi smintiti pe lumea asta, inclusiv in randul clerului tradator al obstii si Bisericii Neamului, cei doi au gasit repede unul asemenea lor si au ales sa se ascunda in vorbele unui pseudo-preot, instigat printr-un interviu. Este vorba, dupa cum v-am spus, de un personaj asemanator celor doi, strain de acest neam, de tara si credinta noastra, care, sub acoperirea “ortodoxiei”, activeaza de fapt direct impotriva crestinismului. Un alt numitor comun al celor doi cu preotul in cauza – care, sper, isi va reveni din cadere cat mai curand si se va pocai -, este afilierea acestuia. Intervievatul face parte din “Biserica Ortodoxa Rusa din Afara Rusiei” (adica din SVR). Iata ce spune acest personaj, pe numele lui Andrew Philips, publicat sub titlul manipulatoriu “Alegeti drumul invierii, nu Europa!”: “Acceptam cipurile, dar nu ne lepadam credinta… Nu putem sa nu dam cezarului ce este al cezarului. Poate nu m-am exprimat clar, nu-mi plac aceste cipuri pe care UE vrea sa le impuna, dar pentru ca nu ma despart de Hristos, in cele din urma, daca nu exista alternative, le voi lua”.
Bun indemn “parinte”! Probabil sta de mana cu un altul ca el, purtator de vorbe goale, care a afirmat ca va fi primul din Patriarhie care-si va lua Pasaport Biometric. Pe criteriul mediatizat de cei doi-trei “frati patati”, cand “cezarul” va legaliza prostitutia, ar trebui sa fim primii care sa ne dam mamele si surorile “la produs”, ca asa este “voia cezarului”. Pai atunci de ce nu incepe unul dintre “fartati” cu sora lui, rezidenta si “naturalizata” in Israel?
Conform Apologeticum, Duhovnicul Neamului, Parintele Justin Parvu, s-a aratat la fel de suparat in acest caz ca si intr-unul similar, cand un alt “maestru” bun la invartit cuvinte a reusit sa rasuceasca si mintile oamenilor, plecand cu tot cu sufletele lor, ca un adevarat Mefisto coborat de pe scena pentru a calca cu nerusinare peste vietile celor saraci cu duhul.
Iata ce a declarat Parintele Justin in aceasta privinta: “Cei care amesteca intunericul cu lumina sunt mai periculosi decat dusmanii fatisi ai lui Hristos, pentru ca induc pe cititori in eroare. Nu putem sluji si lui Dumnezeu si lui mamona. Unii propovaduiesc uneori pe Dumnezeu doar ca sa castige credibilitatea cititorilor, ca apoi sa isi strecoare cu viclenie si veninul invataturilor lor. Crestinul nu trebuie sa se increada decat in Hristos si in Sfintii Parinti si in cei care propovaduiesc pana la capat invatatura lor. Nu gazetarii increstineaza lumea, ci harul Sfantului Duh care se pogoara peste propovaduitorii in duh si in adevar”.
Amin!

DICTATURA BIOMETRICA. Parintele Filotheu despre diavol, pasapoarte biometrice si pierderea libertatii VIDEO


Conferinta Dictatura si Martiraj in tara

https://www.pentrulibertate.ro/
https://www.petruvoda.ro/

PARINTELE JUSTIN PARVU: Fără sacrificiu nu se poate face nimic! Campania despre Dictatura si Martiraj si lansarea cartii Dictatura Biometrica in Tara

Seria de conferinte Dictatura si Martiraj cu lansarea cartii Dictatura Biometrica continua cu cea de Duminica, 21 iunie, Ora 17.30, la Drobeta Turnu Severin, Sala Teatrului, apoi Luni, 22 iunie, Ora 19.00, la Timisoara, in Aula Magna a Universitatii si, tot Luni, 22 iunie, Ora 19.00, la Oradea, in Sala Teatrului Arcadia. Conferentiari: Parintii Ioan Sismanian si Florin Puscas, Monahii Filotheu si Eftime, Magistrat Alexandru Molea, Prof Dr Alin Teujdea si teologul Ioan Vladuca. Va asteptam!

Aceasta este soarta creştinismului – jertfa

Interviu cu Părintele Justin Pârvu realizat de monahia Fotini pentru Revista ATITUDINI

– Părinte, v-aş ruga să daţi un sfat tuturor celor care au suferit fel şi fel de piedici dinafară sau dinlăuntru în această luptă acerbă împotriva însemnării electronice şi puterile lor sufleteşti au început să slăbească, nesimţind ajutor sau întărire duhovnicească de nicăieri.
– Dragii mei, să nu ne mire asprimea sau amărăciunea acestei lupte în care ne-am angajat, pentru că aceasta este soarta creştinismului – jertfa; chiar de la începuturile sale creştinismul se găsea în acelaşi stadiu, cam cum ne găsim noi la ora aceasta. Şi primii creştini au luat cu tot dinadinsul cutezanţa, îndrăzneala aceasta de a mărturisi, pentru că numai aşa se regăseau în cuvintele Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Mt. 10:32-33).
Noi nu putem ceda în această luptă de mărturisire, pentru că aceasta ar fi o lepădare de Hristos. Noi trebuie să ne găsim pe baricade de mărturisire până în ultimul moment al vieţii, pentru că numai aşa dovedim că suntem lumină şi fii ai creştinismului de odinioară. Sigur că sunt vremurile acestea aşa înspăimântătoare, pentru că şi noi suntem supuşi firii căzute, şi de aceea nu noi ci firea omenească din noi se teme, dar aceste greutăţi ce sunt puse înaintea noastră sunt spre rezistenţa şi întărirea sufletului nostru. Să nu mai aşteptăm de la noi mari progrese duhovniceşti, pentru că ne aflăm faţă în faţă cu o neputinţă a firii dusă la extrem, în care Dumnezeu a îngăduit să ne lase singuri şi neajutoraţi cumva. Neputinţa firii se vădeşte şi lucrarea lui Dumnezeu în lume abia se mai întrezăreşte, încât pare că ne-a părăsit Dumnezeu. Dar nici pe departe nu este aşa, dragii mei!
Hristos spune, prin gura apostolului, că în slăbiciune se vădeşte puterea Sa, adică în asumarea smereniei şi vederea neputinţei firii în toată goliciunea ei. Dar mare este înţelegerea acestei neputinţe şi asumarea ei, după cum zice şi Sf. Siluan Athonitul, pentru vremurile noastre parcă „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui”, adică rezistă să vezi realitatea dură în care ne aflăm şi nu uita că Dumnezeu ne rabdă! E grea într-adevăr mărturisirea şi parcă suntem cu totul descoperiţi şi neînarmaţi. Dar să nu uităm că nici apostolii, când au plecat să propovăduiască adevărul Mântuitorului Hristos, nu au avut cu ei nici traistă, nici baston, nu au luat cu ei nimic fără numai convingerile, curajul şi moartea pentru adevăr. Iată că Dumnezeu ne dă prilejul să ne asemănăm primilor creştini, pentru că la fel suntem şi noi la ora actuală; ne confruntăm cu o lume cu totul potrivnică lui Hristos şi noi, care mai trăim aşa câtuşi de puţin, avem datoria să ducem mai departe adevărul acesta prin mărturisire, pentru a lăsa moştenire generaţiilor de după noi, un îndemn mărturisitor pentru cei care vor merge pe urmele lui Hristos. Bineînţeles că nu mai vedem noi o perioadă de strălucire a creştinismului sau alţii, după noi. Dar noi suntem convinşi că biruinţa este a lui Hristos şi a Bisericii Sale, al cărei trup suntem, şi porţile iadului nu o vor birui.
Acesta este îndemnul Mântuitorului la care trebuie să fim atenţi şi să ne găsim în poziţie de trezvie şi rezistenţă pe linia noastră, a Bisericii noastre străbune – „Fericită este sluga pe care o va afla priveghind, iar nevrednică este sluga pe care o va afla lenevindu-se”. Să fugim de această lenevie şi comoditate modernă, care duce la indiferenţă şi ignoranţă. E o ispită mare modernismul acesta. Va trebui să recitim cum trăiau pustnicii odinioară, retraşi, departe de dulceaţa acestei lumi, încât nici măcar un obiect din lumea aceasta nu suportau să aibă cu ei acolo. Beau apă din pumn şi o cărau de la o distanţă considerabilă, într-un vas de lemn, care până la chilie ajungea pe jumătate. Dar nu s-au menajat să-şi pună instalaţie, apă curentă, să facă canalizări. Nu! S-au lepădat cu totul de lucrurile acestea, şi-au luat doi cartofi acolo şi traista de făină şi din rădăcinile ierburilor cu care îi binecuvânta Domnul trăiau.

Acest cip este de fapt implantarea urii în sufletele noastre

– Şi credeţi că va fi o revenire la aceste vremuri?
– Păi, da, cred că revenirea este deja pentru noi foarte evidentă şi grăitoare… motivată de interdicţia aceasta de a nu putea cumpăra şi vinde, de a nu avea un adăpost la umbra unei legi, ba dimpotrivă, noi vom ieşi de sub orice ocrotire de lege, şi vom avea o soartă mai grea ca a unui animal, pe care tot îl mai protejezi cumva. Şi va veni vremea când o să se teamă să te primească cineva în casa ta. Iată am mai trăit vremurile acestea, cum au fost partizanii din munţii Făgăraşului care încercau să se ascundă de teroarea comunistă. Ei bine, unde să te mai duci tu la un cioban, la o stână, să-ţi dea o cupă de zer ca să bei sau să-ţi dea o bucăţică de brânză? Pentru că, după cum se ştie, au fost condamnaţi câte 10-15 ani pentru că au dat mâncare la un fugar. Pe vremea noastră aceşti fugari mai găseau încă pe ici pe colo adăpost şi alinare de la câte un om de bună credinţă dar acum, prin aceste cipuri şi sistem de supraveghere, se induce în sufletele oamenilor ura aceasta neţărmurită împotriva binelui şi a dragostei; acest cip este de fapt implantarea urii în sufletele noastre, manifestată prin urmărire, condamnare, neîncredere, bănuială, suspiciune – lucruri care pe parcurs vor şterge şi cea mai mică urmă de dragoste creştină.

Domnul ştie şi frunza pe care o călcăm în picioare

– Cum să facem să scăpăm de deznădejde?
– Să cugetăm la câte am greşit şi multe nu le ştim şi că nu merităm atenţia Domnului. Domnul ştie şi frunza pe care o călcăm în picioare. Nu mie îmi aparţine viaţa, ci lui Dumnezeu. Oare i-am depăşit noi în nevoinţe pe mucenicii apropiaţi nouă, din închisorile comuniste – Gherla, Piteşti, Aiud, Canal, Baia Sprie şi toate lagărele de concentrare? Ca să nu mai zic de primii mucenici ai Bisericii lui Hristos, care nu numai că sufereau orice tortură fizică, ci îşi şi asumau suferinţa, astfel încât din inima lor izvora dragostea şi iertarea faţă de cei ce-i prigoneau, după cum avem modelul Sfântului Arhidiacon Ştefan. Să nu credeţi că Hristos nu poate să insufle în sufletele noastre tăria aceasta a primilor martiri. Nici eu nu mă gândeam că voi trece prin toate suferinţele prin care am trecut, dar bunul Dumnezeu m-a ajutat să trec şi de această perioadă din viaţa mea. Dar de ce trebuie să transformăm acuma totul în dramă? Eu trebuie să-mi conserv sufletul şi să îl înfăţişez curat înaintea lui Dumnezeu aşa cum mi l-a dat El, cu umilinţa, cu posibilităţile mele, cu neputinţe, slăbiciuni, căderi. Acestea toate ne dau nouă smerenia care agoniseşte harul lui Dumnezeu.

Sunt unii preoti care au semănat neîncredere în sufletele credincioşilor faţă de Biserica lui Hristos

– Sunt credincioşi derutaţi de duhovnicii lor care, în loc să vădească această lucrare antihristică, nu văd niciun pericol în acceptarea acestor cipuri şi răspund şi ei precum cei de la Pro Tv, că “nu se poate ascunde dracul într-un paşaport”.
– Aceşti duhovnici sunt oameni care nu prea au curaj, se ascund şi ei pe ici pe colo, că dacă îi întrebi mâine despre o afirmaţie făcută alaltăieri, o să-şi găsească îndată refugiu şi răspunsuri. Din păcate aceştia produc sminteala şi au semănat neîncredere în sufletele credincioşilor faţă de Biserica lui Hristos. Aceştia au de dat un mare răspuns în faţa Judecăţii.
– Şi ce atitudine să aibă ucenicii faţă de astfel de duhovnici?
– Păi, să-i lase în pace! Ne rugăm ca Dumnezeu să-i lumineze, dar nu mai putem da ascultare sfaturilor lor. Va veni vremea când într-adevăr nu vei avea unde să intri într-o biserică care să ţină predania Părinţilor şi rar vei găsi un epitrahil unde să-ţi pleci capul. Şi nu suntem departe de acele vremuri. Bineînţeles că nu vom mai putea intra într-o astfel de biserică. Ne vom duce la morminte şi vom striga după cum zice Scriptura: „Ieşiţi voi, morţilor, să intrăm noi”. Este o perioadă destul de grea. Deci nu va fi uşor deloc. Este nevoie de multă rugăciune, pentru că ferească Dumnezeu să te cuprindă slăbirea sufletească în aceste momente şi să-ţi pierzi sufletul. Asta e important pentru noi – să nu ne părăsească tăria sufletească, chiar pe noi, cei care ne-am angajat acum la această luptă. Pentru că puterea este a lui Dumnezeu şi nu a noastră.
– Credeţi că faţă de toată această mânie năpustită asupra noastră e mai potrivit cuvântul: „Ascunde-te puţine clipe până când mânia va fi trecut”?
– Tot timpul au fost mânii şi persecuţii. Nu este prima dată în istorie când creştinătatea suferă prigonire de pe urma păgânilor. Astfel de mânii au fost şi nu au cum să nu vină. Aceste sensuri scripturistice sunt greu de descifrat. Un singur lucru este cert pentru noi – că trebuie să ne găsim cu mărturisirea pe buze, că nu ştii când vine moartea. Că ştim noi că nu este acum şi vine poimâine. Nu se ştie ce se mai întâmplă cu poimâine ăsta în care, nemărturisind, poţi să îţi pierzi sufletul. Şi Domnul ne-a dat prilejul acesta şi dacă ai fugit, ai ratat toată mărturisirea. Să ne bucurăm că avem prilej de mărturisire, de mucenicie, nu să ne ascundem.

Acceptarea cipului se încadrează la păcatul lepădării de Hristos

– Ce penitenţă credeţi că ar fi necesară celui ce primeşte aceste cipuri?
– Penitenţa aceasta rămâne la mila Domnului; sunt cam aspre canoanele pentru lepădare, pentru
că acest păcat se încadrează la păcatul lepădării de Hristos. Dar depinde însă de pocăinţa fiecăruia, de profunzimea durerii fiecărui individ în parte.
– Dar dacă păcătuieşte din neştiinţă?
– Nu prea mai există acuma păcatul acesta în zilele noastre; ai toate mijloacele de informare la îndemână. Chiar la pustie de ai fi, nu ai justificare, pentru că nu ai căutat să te informezi, atâta timp cât au fost destule voci ale Sfinţilor Părinţi din ultimele veacuri şi care au atras neîncetat atenţia asupra vremurilor în care trăim. Să nu privim superficial aceste lucruri, pentru că este posibil ca să nu mai existe acel timp de pocăinţă. Dar se mai poate întâmpla ca tu, cu toată ştiinţa ta, aşa informat cum eşti, la vremuri grele şi de impas, să cazi tu şi să aluneci în neştiinţă. Pentru că nu este suficientă informarea, ci să ai în permanenţă o viaţă de pocăinţă. Sau dacă ne vor înfricoşa chinurile? Să ne rugăm pentru acele vremuri. Căci îmi aduc aminte de crematoriile de pe vremea comunismului, de la Bucureşti, Braşov, în care te puneau pe o targă şi te băgau puţin câte puţin în foc, la pârlit şi te mai scoteau să vadă dacă nu cumva cedezi… Fel şi fel de metode de tortură… Noi, cei din închisori, eram caz fericit, pentru că acestora evreii le luau şi le aruncau cenuşa de la înălţime, să nu mai rămână nici urmă din neamul lor. Aşa era ura lor împotriva creştinismului….

Ucenicii mei sunt ca niste apostoli ai cuvantului

– Părinte, asistăm în ultima vreme la un atac mediatic asupra ucenicilor sfinţiei voastre, cum că nu v-ar reprezenta poziţia şi încearcă să discrediteze mănăstirea şi, prin urmare, cuvântul sfinţiei voastre.
– Totdeauna au fost oameni care au apreciat şi oameni care au dezapreciat ceea ce lucrează cineva. Cine lucrează poate să mai şi greşească, numai cine nu lucrează nu greşeşte. Cei care se năpustesc şi vor să anuleze o acţiune pe care o ducem noi aici sunt oameni care nu au nimic serios de lucru. Nu e nimic nou, au fost trădări în toate vremurile şi am avut şi am lângă mine tot timpul trădători; am mers la drum cu oameni care au crezut, dar şi cu oameni care nu au crezut, oameni care s-au devotat, dar şi oameni care s-au lepădat, ca şi ucenicii Mântuitorului. Toată sămânţa aceasta a credinţei nu cade întotdeauna pe acelaşi pământ. Credibilitatea faţă de unii sau alţii este după convingerile fiecăruia, nu putem să impunem nimănui crezul nostru. Eu nu cred că ucenicii mei una vorbesc şi alta fac, vorbesc despre convingerile acestea de doctrină, nu vorbim de păcatele noastre omeneşti. Eu nu cred că ei vor fi altceva decât au fost şi până acum. Dar chiar dacă nu se conformă cuvintele cu faptele lor, pe drum, acel omenesc, care este în fiecare din noi, se va curăţi, se va spăla, va dispare şi va rămâne ceea ce e de la Dumnezeu, un fruct pentru viitor. Nimeni nu este perfect, dar ei au binecuvântarea mea şi îmi asum această răspundere de a-i trimite ca pe nişte apostoli să cuvânteze în faţa oamenilor; nu e lucru uşor să ai poziţia aceasta de apostol. Acestea sunt sminteli ca să diminueze efectul cuvântului meu; însă eu cred că acum lucrurile s-au mai clarificat şi rămâne valabil ceea ce am spus, fie că este cuvântul meu integral, fie că este sub influenţa cuiva, dar dacă este o influenţă bună, sănătoasă, de ce să nu fie? Şi ce mesaj este acela fără consultare, cercetare? Orice lucru bun se face cu sfat. Pe cât li se putea li s-a dat şi ucenicilor, aşa şi noi, pe cât se poate… Am constatat că avem nevoie mai mult ca oricând de smerenie ca să rezistăm în acest război. De aceea îndemn să mergem cu multă smerenie pe acest drum, cu multă dragoste, nu cu îngâmfare că vai câte semnături am strâns noi, câtă misiune am făcut eu, pentru că acolo unde este îngâmfare, acolo este şi părăsirea lui Dumnezeu. Cu cât lucrarea noastră va fi mai în duhul creştin, cu atât se va apropia mai mult de adevăr. Cu cât viaţa noastră va fi mai potrivită cu ceea ce propovăduim, cu atât şi cuvântul va avea spor şi rod. Dar noi acum trebuie să ne pregătim foarte bine, să fim convinşi că adevărata noastră mărturisire este atunci când ne găsim în faţa primejdiei morţii şi rămânem cu adevărul acesta pe buze.
Să nu cumva vrăjmaşul diavol să micşoreze această ardoare a noastră şi să pierdem tocmai pe ultima sută cununa mărturisirii. Pentru aceasta trebuie să ne rugăm: Să nu ne părăsească puterile sufleteşti! Că atunci dovedeşti cum eşti: ucenic, urmaş apostolic sau iudă.

Un sihastru face cat şapte guverne

– De ce nu ies în faţă oameni cu trăire?
– Mai sunt, într-adevăr, oameni neştiuţi de nimeni, tainici, necunoscuţi, oameni de rugăciune ai neamului nostru şi poate mai mare este forţa lor, a acestor sihaştri, ascunşi prin crăpăturile pământului, rugători către Dumnezeu. Căci un astfel de rugător face cât şapte guverne, numai să se roage. Noi dacă am avea acum, cu adevărat, vreo câteva cete aşa de rugători şi asceţi, postitori, nevoitori, care să pătrundă în duhul lor puterile creşti, ar face mai mult decât orice conferinţă în parlament. Pentru că destinul omenirii nu e determinat de planurile noastre. Noi suntem poporul lui Dumnezeu. „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta”. Totuşi, la vreme de restrişte pentru Biserică, cei mai mari din sfinţii pustiei au ieşit să mărturisească. Nu este cu putinţă să dăinuiască Biserica fără mărturisitori, fără lucrători ai cuvântului lui Dumnezeu. De aceea este bine să se îmbine lucrarea unora cu a altora, cu dragoste şi dăruire.

Dumnezeu a vorbit prin cei slabi ca să îi ruşineze pe cei tari

– Dar vedeţi că ies cei mai slăbuţi în faţă…
– Dar apoi Dumnezeu a vorbit prin cei slabi ca să îi ruşineze pe cei tari. Căci cine dădea vreun preţ pe Sf. Apostoli Pavel, Petru, Andrei şi ceilalţi, care erau nişte oameni fugari prin Ierusalim, singuri, fără stăpân şi iată că avem de pe urmele lor toată fundaţia Bisericii. Aşa slabi cum suntem, suntem şi noi nişte apostoli, dar cu smerenie, dragoste, umilinţă şi batjocură.
– Credeţi că neamul nostru se va izbăvi de dictatura aceasta biometrică? – Dar câte dictaturi nu a avut neamul acesta! O să ne izbăvească şi de aceasta. Bineînţeles că fără sacrificiu nu se poate face nimic. Aşa ne ducem crucea până pe Golgota.

Romania este este cea mai înaltă fabrică de mucenici

– Părintele Arsenie Boca zicea să nu plecăm din ţară că ţara noastră va da mulţime de mucenici.
– Ţara noastră dă mucenici şi acuma; la noi aici este cea mai înaltă fabrică de mucenici, pentru că au grijă conducătorii noştri să ne toarne în cuptorul cu mucenici. Ortodoxia noastră a fost şi este o mucenicie continuă.
– Care este diferenţa dintre dictatura politică de până acum şi această nouă dictatură? – După 1920 dictaturile acestea s-au manifestat la noi în trepte diferite. Şi acuma s-a ajuns la această treaptă de lepădare totală. Comunismul, hitlerismul, fascismul, toate mişcările acestea puternice, s-au ciocnit aici în ţara noastră de-a lungul a zece ani.
Şi toate aceste lupte şi încercări grele, dictatoriale, au avut drept scop să se ajungă la faza actuală. A avut ţara noastră linişte şi pace vreodată? Niciodată! Doar lupte. Nu au fost tineri care au ajuns la culmea martirajului? Avem aceste modele proaspete: Ionel Moţa, Vasile Marin, Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu şi toţi aceşti tineri martiri ai neamului nostru. Dar acum folosesc o dictatură mai perversă, urmăresc să te vinzi de bună voie, încât să renunţi de bunăvoie la chipul lui Dumnezeu din tine. Nu a existat perioadă în era creştinismului, în care să nu curgă picătură de sânge. Dar să nu ne înfricoşeze aceste vremuri; ele trebuie să vină şi nu le putem schimba. Noi avem însă datoria să ne punem viaţa pentru Dumnezeul nostru. Cum nu încetează pe pământ cultura grâului pentru hrana omului, aşa nu încetează nici curgerea sângelui pentru menţinerea veşniciei cereşti.
Harul şi puterea mucenicilor şi sfinţilor noştri mărturisitori să ne însoţească şi să ne întărească în această luptă grea ce ne stă înainte! Să avem nădejde că Maica Domnului, ocrotitoare a acestui pământ românesc, şi toţi sfinţii noştri mucenici din temniţele comuniste nu ne vor lăsa, şi aşa neamul nostru va învinge fiara antihristă.
Amin
6 iunie, 2009

Video: https://proortodoxia.wordpress.com/

PARINTELE IUSTIN PARVU, DUHOVNICUL NEAMULUI: Prin sacrificii, ne vom izbavi de dictatura cipurilor. Romania e fabrica de mucenici… Mesaj de Rusalii

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova