Am citit cu interes editorialul scris de Cristian Tudor Popescu (CTP) in Gandul de azi despre Fenomenul Piata Universitatii. Concluzia mea este simpla: si dupa 20 de ani, reprezentantii partii reactionare din societatea romaneasca incearca sa rescrie istoria.
Iata, de exemplu, titlul dat de CTP randurilor pe care a tinut sa le scrie: “Piaţa Universităţii – un reflex al Cenaclului Flacăra”. Si daca eu, de exemplu, as spune despre CTP, cu la fel de multa indreptatire, ca este un reflex al gandirii romulane in societatea romaneasca, m-ar putea contrazice oare cineva? Mai nimeni.
In cursul editorialului, CTP tine sa se disculpe:
În finalul textului de faţă republic “Spirala violenţei”, unicul articol scris de mine în perioada mineriadei, apărut pe 17 iunie 1990 (în zilele precedente, ruşinoase pentru Adevărul, refuzasem să apar cu vreun rând în ziar); o fac nu pentru cretineţii care vor continua să mă insulte împotriva oricărei evidenţe, ci pentru cititorii de bună credinţă care vor fi ajuns să fie influenţaţi de această manipulare josnică.
Daca dl. CT Popescu tine ca, in urma scrierii de catre mine a acestor randuri, sa ma puna si pe mine in categoria “cretineţilor” la care se refera, nu ma deranjeaza. Inseamna ca sunt un tip absolut ok, cu o gandire sanatoasa.
Remarc insa cum CTP simte nevoia sa nege ca a scris vreun rand in timpul Mineriadei. Nici nu a fost vreodata acuzat ca ar fi scris in timpul Mineriadei din 13 – 15 iunie, ci in timpul Pietei Universitatii. Si mult.
Multe lucruri care nu-i fac cinste. Chiar daca am presupune ca nu a scris nici un rand, daca avea coloana vertebrala trebuia sa isi dea demisia de la “Adevarul”, pentru mizeriile pe care le scriau pe atunci colegii domniei-sale.
Despre ce s-a petrecut acolo în lunile aprilie-mai 1990 s-a ajuns să se facă vorbire ca despre un soi de Termopile, unde o mână de “golani” ar fi înfruntat hoardele lui Iliescu. Ceea ce este un fals istoric.
În luna şi mai bine până la alegerile din 20 mai în care s-au desfăşurat seratele cu muzică folk în Piaţă, nici picior de autoritate nu a intervenit în vreun fel, nici un “golan” nu a fost nici măcar întrebat cu ce drept blochează carosabilul zile în şir.
S-a cântat, s-a dansat în voie, s-au aprins brichete, s-au scuturat legături de chei…
…este ora 3 si jumatate dimineata. Acum un sfert de ora isi dadea duhul in bratele mele un baiat impuscat in gat.
Fix in urma cu 20 de ani. 14 iunie ’90.
Avea traheea zdrobita – un glonte il lovise in ceafa si lasase la iesire o ditai gaura prin care sangele ii tasnea ca dintr-o fantana arteziana. Stiam cum arata ranile produse de glont – iesirea la 7.62 este destul de urata. Se tragea in draci cu munitie de razboi. Fusesem chemat in scara blocului Romarta de niste tineri care m-au vazut cu aparatul foto de gat. In cursul zilei care trecuse deja, 13 iunie, trasesem pe film aproape toti mortii si ranitii – “legionarii” impuscati de cadrele MI si MApN la instigarea lui Ion Iliescu.
M-am trezit singur in scara blocului cu baiatul care agoniza pravalit pe jos, la baza scarilor. Un tanar imbracat ingrijit, cu un sacou pepit parca iar langa el zacea o geanta cu un letcon si niste sarme de fludor. Probabil electronist si venea de la munca. O femeie care locuia in bloc mi-a adus o lumanare si a fugit inapoi in casa, speriata de rafalele armelor. Intunericul din scara blocului era brazdat de palpairile flacarii lumanarii si de lumina blitz-ului. Tiuitul blitz-ului, in timp ce se reincarca, era acoperit de horcaitul baiatului. Se mai auzeau din cand in cand rafale de mitraliera, afara. Era foarte mult sange in jur si alunecam, straduindu-ma sa fixez lumanarea, sa tin si de aparatul foto, sa reglez obiectivul si sa trag de parghia aparatului, un Praktika old stile, care se arma greu dupa fiecare cadru tras. Manevrele fotografice erau sinistre, declansatorul imi aluneca deoarece ma umplusem de sange pe maini in timp ce incercam sa opresc cu palma suvoiul rosu care tasnea din gatul baiatului.
Simteam cum imi zvacnea mana datorita presiunii sangelui care erupea la fiecare expiratie si ma stropea printre degetele naclaite. Tanarul se sufoca, i se zguduia spasmodic tot corpul haraind, nu-i mai ajungea aerul in plamani, se auzea un fel de suierat, de galgait, din adancul sau.
Mi se parea ca ma urmareste cu privirea, ca ma implora sa-l ajut, atintindu-ma cu ochii holbati, innebuniti de spaima, din ce in ce mai cetosi, horcaind din greu, cuprins de convulsiile ingrozitoare ale sfarsitului. I se scurgea viata printre degetele mele, afara se tragea inca, nu aveam niciun ajutor si m-a cuprins disperarea dandu-mi seama ca isi pierde cunostinta si ca imi va muri in brate, sufocandu-se cu propriul sange care inundase totul in jur.
Cred ca intelegea ca se duce. Intelesesem si eu ca ma aflu din nou in preajma mortii si ma enerva teribil ca nu mai stiam ce sa fac, ca nu reuseam sa opresc suvoiul acela negru care nu se mai oprea sa se scurga impreuna cu viata din trupul ciuruit al tanarului. Si astazi ma enervez cand imi reamintesc momentele acelea. Nu voi uita niciodata ultimele clipe ale acelui baiat, momentele in care-i tineam lumanarea, tragand in cadru, pe film, marturia asasinarii sale.
I-am strigat nu stiu nici eu ce, crezand ca poate ma aude. Nici acum nu cunosc de unde a aparut si Victor, frate-miu, si el cu niste aparate foto spanzurate de gat, l-a luat in viteza pe baiat in brate, impreuna cu niste tineri, si l-au dus la o masina alba a medicilor de la Medicine sans Frontiere (care sustineau ca se vor duce la Coltea – ulterior nu s-a gasit nici o inregistrare a lor si a impuscatului Dragos Drumea la spital, pentru noaptea de 13-14 iunie 1990).
Am plecat catre Arhitectura si am avut puterea sa notez in jurnal (il am si acum, patat de sange) pe care apoi nu stiu de ce l-am ascuns sub un dulap, cuprins de un fel de presimtire, momentul uciderii tanarului care si-a dat duhul in bratele mele.
Am tinut apoi un fel de sedinta ad hoc cu baietii de la Liga Studentilor, alaturi de Arhitectura, in Universitate. Aflasem ca urmau sa vina peste noi muncitorii de pe platforma Galati, adusi de Adrian Sarbu, (viitorul boss al PRO TV, pe atunci om bun la toate la Cabinetul lui Petre Roman) cel care i-a cerut lui Stanculescu dinamita pentru a arunca in aer Balconul Universitatii (Stanculescu l-a refuzat dar marturia sa exista in dosarele unei comisii de ancheta parlamentara).
Sedinta de la Liga Studentilor a fost scurta. Au fost trimise acasa fetele si s-a votat sa ramanem in Arhitectura si Universitate un numar de studenti, nucleul celor care au coordonat intreaga munca din Piata Universitatii vreme de 54 de zile. In Universitate erau 16 baieti, in Arhitectura vreo sapte. Argumentul era ca ar fi fost rusinos, las si nedemn sa ne parasim “garnizoanele” si “campul de lupta” – Piata Universitatii – pentru a scapa de bataia care ne astepta. Ni se parea logic sa o si incasam dupa ce ne-am simtit atat de bine strigand Jos Iliescu! aproape doua luni. Cred ca speram, iluzoriu, ca bucurestenii sa ne apere. Nu stiam ca avangarda de soc urma sa fie compusa din minerii adusi din subterane de Voican si de fesenistii, militienii si securistii lui Iliescu. Nu stiam nici ca hoarda de mii de troli si vandali era deja pe drum, rostogolindu-se catre noi.
Ne-am reintors (“naluci”) in Arhitectura, eu si frate-miu, in atelierul de lucru al organizatiei studentilor arhitecti, unde aveam banerele si micul studio de montaj improvizat in care bricolam materialele video cu decembrie 1989 si Iliescu KGB pe care le puneam pe ecranul Arhitecturii. Am incarcat filme noi in aparatele foto si la un moment dat ni s-a parut ca auzim un fel de vuiet. Am fugit pe scari catre turnul Arhitecturii, cu aparatele pregatite. Era inca semintuneric dar in lumina palida a zorilor am apucat sa vedem licarele lanternelor de pe casti misunand in Piata si cum sunt lovite cu tarnacoapele usile Universitatii.
Intreaga Piata a Universitatii era o masa neagra, un melanj sinistru viermuind de siluete cu casti in cap, cu salopete, inarmati care mai de care cu tot felul de rangi, ciocane, bate si topoare. Acum, in timp ce scriu, in vine in minte izbitoarea asemanare a gloatei de sobolani negri de mina, vazuta in perspectiva descendenta, cu hoarda hidoaselor fapturi ale intunericului aflate in slujba lui Sauron, vrajitorul sinistru din Stapanul Inelelor. Vuietul din Piata crestea si in timp ce frate-miu tragea cadru dupa cadru am vazut cum cetele grohaitoare patrund haulind in facultate. Am realizat ca acelasi lucru se petrece si la intrarea Arhitecturii si l-am tras dupa mine inapoi pe Victor, alergand pe scari cu o viteza nebuna, inapoi, catre atelierul nostru, pentru a-i avertiza si pe ceilalti studenti aflati inca in facultate. Nu stiam unde sa ne pitim, nu aveam in minte un plan de refugiu, ne-am grupat alergand cu sufletul la gura catre un alt turn al scolii unde sa ne ascundem. Am incercat sa gasesc pe traseu un hidrant aflat pe la etajul trei al cladirii. Vroiam sa dau drumul la apa, sa se inunde scarile pe care vroiam sa le cablez cu faza de la o sursa de trifazic dintr-un atelier mecanic. Speram sa obtin un efect electrizant consistent chiar daca minerii aveau cizme de cauciuc in picioare.
A bocit ca o Magdalena de mila pensionarilor, a măturat pe jos cu Gabriela Vrînceanu Firea, a încercat (fără succes) să-l desfiinţeze pe ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, dar a sfîrşit într-un ridicol fără margini. În ura-i nemărginită faţă de tot ce are legătură cu Băsescu, Dan Voiculescu (căci despre el este vorba) s-a înfrînt la el în mogulărie.
Sfidînd bunul simţ şi profitînd de calitatea de jupîn la el în ogradă, Dan Voiculescu (patronul Antenelor) s-a autoinvitat la Ştirea zilei. Cu acordul lui Sebastian Vlădescu ce-i drept, principalul invitat al Gabrielei Vrînceanu Firea, pe care l-a sunat cu o jumătate de oră înainte de debutul talk-show-ului pentru a-l anunţa că vor fi parteneri de dezbatere. Din respect pentru Dan Voiculescu – care i-a fost îndrumător la lucrarea de diplomă – Vlădescu a acceptat.
Măsuri salvatoare pentru cine?
Strategia mogulului s-a bazat pe trei puncte simple: desfiinţarea măsurilor propuse de Executiv, umilirea lui Vlădescu – invitatul principal al emisiunii – şi …propunerea unor măsuri salvatoare. Încă din debut, Voiculescu şi-a dat cu stîngu-n dreptu’, afirmînd cu tărie că nu intenţionează să politizeze discuţia, ca după nici o secundă să înceapă să-l înjure pe Traian Băsescu cu aceeaşi tărie. (“Nu mai vreau în această seară să vorbesc politic, Traian Băsescu a reuşit, de cînd este conducător, mai mare sau mai mic, mai mic sau mai mare, să dividă, să împartă, să rupă diferite partide, diferite societăţi, cum ar fi societatea românească de astăzi”).
Cu un ochi plînge de mila pensionarilor, cu celălalt rîde la banii statului
Săptămåna aceasta se împlinesc 20 de ani de la deschiderea Balconului luminat al Universităţii, două decenii de la naşterea Golăniei, singura zonă cu adevărat anticomunistă a Romåniei de atunci. Începånd cu această săptămånă, „Curentul“ va susţine o campanie de mediatizare dedicată fenomenului Pieţei Universităţii, va oferi publicului mărturiile unor vechi golani, fondatori şi organizatori ai manifestaţiei care a rămas un reper ce marchează una dintre cele mai ferme şi mai îndelungate forme de protest anticomunist memorat de istoria contemporană. Memoria acestui eveniment a fost ocultată în fel şi chip, celebra ceaţă a Televiziunii Romåne, pretext universal invocat în acea vreme pentru a se evita mediatizarea manifestaţiei, învăluie încă fenomenul Piaţa Universităţii. Represiunea sălbatică a fost urmată de două decenii de manipulare şi minciuni, de ocultare a adevărului în scopul protejării vinovaţilor Mineriadei, cei care poartă încă pe måini urmele sångelui vărsat de Armată, Poliţie şi minerii coordonaţi de reprezentanţii fesenişti, de securiştii aserviţi conspiratorilor moscoviţi ajunşi în fruntea Romåniei căţăraţi pe cadavrele aşa-zisei revoluţii populare.
„Curentul“ va încerca să risipească ceaţa, bazåndu-se pe datele colectate deja, dar face totodată apel la vechii golani pentru a contribui la împărtăşirea memoriilor şi completarea mărturiilor ce privesc atåt manifestaţia Pieţei Universităţii, cåt şi Represiunea, Mineriada organizată de Ion Iliescu. Atåt la adresa redacţiei, cåt şi pe adresa [email protected] a site-ului nostru, Mineriada.org. pot fi trimise date, imagini, informaţii cu privire la istoria Pieţei Universităţii.
Autorul acestui material a format primul dosar cu mărturii de acest fel, adunate la sediul Ligii Studenţilor, imediat după ieşirea din infernul de la Măgurele. Primele demersuri juridice împotriva agresorilor tot în acea perioadă au fost iniţiate. Evident, procurorii au aruncat totul la coş.
Tradiţia aruncării la gunoi a informaţiilor care îl incriminau pe Ion Iliescu şi gaşca sa de complici a continuat pånă astăzi, iar actualii procurori ai statului romån au desăvårşit opera înaintaşilor lor exoneråndu-l pe Ion Iliescu, printr-unul dintre cele mai josnice NUP-uri din istoria Parchetului. Conducătorul echipei de procurori care l-au albit pe Iliescu de sångele de pe måini, elodianusul Marius Iacob, tocmai a fost confirmat din nou pe post.
Încă sunt pe rol procese intentate de Asociaţia Victimelor Mineriadei, vor urma probabil şi acţiuni la nivelul instanţelor internaţionale, însă pånă la condamnarea de către corupta şi/sau impotenta Justiţie romånească a celor vinovaţi de crimele din iunie 1990 va mai dura. Pånă una alta, actuala şi viitoarele generaţii de români au dreptul să cunoască dimensiunile crimelor săvârşite de guvernanţii postdecembrişti ai României împotriva poporului român.
Totodată, vom încerca să aducem la lumină aspecte mai puţin cunoscute legate de fenomenul Pieţei Universităţii, date cunoscute de un număr restråns pe persoane implicate direct la acea vreme în segmentul de organizare a protestului, membri ai unei echipe formate mai mult sau mai puţin ad-hoc, care a muncit în umbră neîncetat. Unii dintre aceştia au fost ţinta organelor de securitate de la vremea aceea, ba chiar şi în prezent „beneficiază“ de o atenţie informativă susţinută.
Scris de George Roncea O ştire Mediafax de zilele trecute a scăpat atenţiei publice în contextul agitaţiei pe marginea unui video montaj marca Patriciu & Vîntu, un fals grosolan care acredita ideea că Traian Băsescu ar fi un ucigaş de copii, un scelerat, a zis Patriciu, spre deosebire de Ion Iliescu, cel căruia i s-a oferit ocazia să prefaţeze şi să comenteze în premieră materialul video pe Antena lui Voiculescu. Ştirea Mediafax relua vorbele unui măscărici fost angajat al aceluiaşi Patriciu, Ludovic Orban, băietul „măcelarului din Braşov“, cum era supranumit tăticul său securist, dat afară din Securitate pentru că depăşise pånă şi limitele odioasei instituţii în materie de violenţă şi brutalitate. Orban zicea următoarele, citat de Mediafax: „Am să vă spun de ce votez cu Mircea Geoană. Un lucru pe care îl cunoaşte puţină lume despre Mircea Geoană. Spre deosebire de Traian Băsescu, care în perioada Pieţei Universităţii era înalt demnitar în Ministerul Transporturilor şi sub ochii lui au fost aduşi minerii cu trenul la Bucureşti, Mircea Geoană în perioada respectivă era în Piaţa Universităţii printre cei care demonstrau pentru democraţie“. Sunt momente în viaţă când rămâi fără cuvinte. Mie nu mi se întâmplă prea des, iar la ce a spus Orban aş avea destule de comentat, însă, din păcate, paginile unui ziar nu suportă ce ar merita Orban să i se spună. Mă rezum doar la a arăta cititorilor că Geoană, desigur, nu a avut nimic de-a face cu Piaţa Universităţii, decât poate ca unul dintre acei fesenişti care se preumblau la provocare între noi, cei din Piaţă, şi care primeau pe spate câte o etichetă cu secera şi ciocanul, aplicată de vreunul dintre colegii mei. Puşlamaua de Orban, odrasla de securist, încearcă să lipească de spatele lui Geoană, altă odraslă de securist, o etichetă care nu stă lipită deloc, de protestatar împotriva lui Ion Iliescu, deoarece se ştie că principala temă a celor aflaţi în Piaţa Universităţii era legată de ideea de sex oral aplicat cârpei kaghebiste. Performanţele care îl caracterizează pe Geoană în acest sens par jalnice dacă avem în vedere imagini apărute pe net ce înfăţişează o scenă în care ar apărea o „americancă“ ce râvnea fotoliul Învăţământului, care se străduia din greu să învie un cârnat anemic – atribuit de internauţi lui Mircea Geoană. Zilele trecute, un cunoscut bloger – Şuţu – insider al PSD-ului, în sensul de intromisionat profund în meandrele cufurite ale partidului lui Geoană, dădea ca zvon şi posibilitatea ca între cei doi să fie vorba şi de unele sume de bani, pe care doamna le-ar fi dat pentru a obţine postul râvnit. Ar exista şi o casetă care ar reda acest schimb de bani, crede blogerul susţinut şi de alţi comentatori. Nu ştim dacă banii s-au dat în acelaşi timp sau după partida redată de un alt bloger, Ioşka, din ograda lui Voiculescu, intim cu deputata PNL Diana Tuşa. Revenind, mi se pare cu totul improbabil ca Geoană să fi fost capabil să-i aplice altceva decât limbi Bunicuţei, cu excepţia momentului fatidic al răvaşului trimis lui Emil Constantinescu, din postura de ambasador numit de Ilici, în care Geoană, la trei minute după anunţul victoriei în alegeri a lui Emil, se defeca în capul lui Ion Iliescu. Registrul de acţiune al lui Mircea Geoană îl arată drept orice altceva decât un protestatar, cu atitudini erecte, virile. Eu am stat 54 de zile în Piaţa Universităţii şi n-am văzut picior de Geoană pe acolo. Cu atât mai puţin de Orban, care a făcut parte din guvernarea PNL care i-a acordat lui Petre Roman statutul de liberal cu funcţie în statul român. Anul trecut, victimele mineriadei au protestat energic pe această temă faţă de şeful lui Orban, Tăriceanu, la rândul său subordonatul lui Patriciu.
Liberalii l-au adus între ei pe criminalul Petre Roman
„Protestăm faţă de gestul imoral şi deplorabil al numirii lui Petre Roman într-o funcţie de demnitate publică, consilier de stat – Înalt Reprezentant al Guvernului României pentru românii din străinătate, în cadrul Cancelariei primului-ministru, în directa subordine a primului-ministru“, spuneau victimele Mineriadei, adăugând: „Aţi creat un precedent periculos, domnule prim-ministru, prin care criminali şi principali învinuiţi în dosarul Mineriadei iunie 1990 pot deveni acum beneficiari ale unor demnităţi ale statului român. Considerăm acest gest drept o formă gravă de corupţie la vârf a cabinetului dvs, direct implicat în salvarea lui Petre Roman şi a acoliţilor săi de răspunderea penală în cazul Represiunii din iunie 1990, în fapt o formă de război civil. Cu revoltă, constatăm, domnule prim-ministru, că la apropierea pragului celor două decenii reactivaţi plasarea noastră, ca popor, în categoria infamantă definită prin sintagma «stupid people» lansată de agentul bolşevic Silviu Brucan, cel care a impus numirea lui Petre Roman în scaunul pe care îl ocupaţi dumneavoastră acum. Represiunea în urma căreia au murit zeci de oameni, sute au fost răniţi, mii au fost maltrataţi şi arestaţi ilegal, acţiune ordonată şi organizată chiar de cuplul Petre Roman-Ion Iliescu. Ulterior, cu cinism şi neobrăzare, Petre Roman a fost acela care a susţinut că sângele celor măcelăriţi de mineri, sângele care împroşcase holurile şi pereţii Universităţii şi Arhitecturii este vopsea aplicată de studenţi intenţionat, pentru a atrage mila publică şi pentru a arunca o pată pe reverul tinerei «democraţii feseniste». Atât sediul PNŢCD-ului, cât şi al PNL-ului au fost de asemenea devastate de hoardele feseniste, organizate de Petre Roman. Minerii, coordonaţi de forţele Miliţiei şi Securităţii aflate în slujba Regimului FSN, au atacat şi sediile puţinelor publicaţii care aveau la vremea aceea o poziţie critică faţă de guvernarea grupării Roman-Iliescu. Petre Roman s-a ilustrat public atunci «demascåndu-i» pe Corneliu Coposu şi Radu Câmpeanu, actualul preşedinte onorific al PNL-ului dvs, drept «duşmani ai poporului».
PNL – fără stimă, fără respect
Acolitul domnului Petre Roman, Ion Iliescu, a cerut personal Armatei să tragă în plin asupra manifestanţilor Pieţei Universităţii, susţinând că «mişcarea este o rebeliune legionară şi se tratează ca atare». Cadrele din Reg. 60 Buzău au executat foc împotriva manifestanţilor, consumând nu mai puţin de 1.466 de gloanţe de război. Per ansamblu, fantasmele legionare ale lui Petre Roman şi Ion Iliescu au provocat zeci de morţi, dintre care doar şase au fost identificaţi şi recunoscuţi, s-au înregistrat 746 de răniţi, au fost violate şase femei (oficial) şi au fost deţinuţi ilegal peste o mie de «bărboşi, intelectuali, studenţi din Universitate şi Arhitectură, de către mineri şi forţele aflate în slujba FSN-ului». L-aţi numit pe unul dintre principalii autori ai Represiunii din iunie 1990, Petre Roman, în Cabinet şi conducerea PNL a validat candidatura lui Petre Roman la următoarele alegeri parlamentare. Practic, actuala guvernare liberală îşi asumă prin numirea acestuia tot răul făcut de Petre Roman, împreună cu fostul său comiliton Ion Iliescu. Domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, vă somăm să reveniţi asupra numirii infractorului Petre Roman ca reprezentant al Guvernului României. Fară stimă, Viorel Ene – Preşedinte A.V.M.R.“ Aşa se încheia punctul de vedere al victimelor Mineriadei faţă de peneliştii lui Orban, Tăriceanu, Patriciu, cei care acum încearcă să-l transforme şi pe prostovanul lui Ion Iliescu, criminalul cu mâinile roşii de sânge, în autentic „protestatar“, ba chiar puţin mai lipseşte să-l pună în ramă, ca un fel de liberal de „onoare“, alături de Petre Roman. Nu pot să nu adaug în încheiere câteva comentarii ale internauţilor faţă de cugetările tembele ale lui Orban: „Stimaţi liberali, aţi fost votaţi şi de studenţi pe 22 noiembrie… Ştiţi ce au primit studenţii cadou de la mineri în 1990??? Bâte, răngi de metal şi lanţuri… în cap… acum cei ce au primit răngi în cap de la mineri vreţi să îl susţină pe Iliescu şi pe Geoană??… Să vă fie ruşine!… Geoană vă aduce vouă un cârnat şi două ouă: cârnatul lui Patriciu şi ouăle lui Năstase – de producţie autohtonă aşa cum zice prostănacul, poftă mare şi enjoy, că asta este ultima masă mai decentă pe care o să o vedeţi în următorii 5 ani dacă votaţi candidatul psd-pnl-ului şi prm-udmr-png-pc…“ Subscriu.
Scris de George Roncea Candidatul PNL la prezidenţiale, Crin Antonescu, a declarat la „Ştirea zilei“ că Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ‘90 nu a pus Armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii. Liderul PNL a mai spus că traseul lui Ion Iliescu de la partidul comunist la momentul actual generează „optimism din punct de vedere antropologic“ şi este „un efort care merită salutat“. Antropologia se ocupă cu studiul ştiinţific al omului, iar la începuturile sale antropologia evoluţionistă, dominantă în epocă, susţinea că prin studierea „primitivilor animalici“, aflaţi pe o treaptă inferioară de evoluţie, putem ajunge la concluzii asupra evoluţiei speciei umane în timpul prezent. Crin Antonescu, informat probabil asupra semnificaţiei utilizării termenului, a trasat o linie de legătură între animalicul primitiv Ion Iliescu şi evoluţia de astăzi a politicienilor creaţi tot de el. Antropologia joacă însă o festă politicienilor deoarece impresia generală, lipsită de orice optimism, este că animalele politice de astăzi sunt la fel de abjecte şi lipsite de bun simţ ca şi Tataia lor, animalicul Ion Iliescu. Oricum merită consemnat şi fixat acest moment al campaniei electorale în care Ion Iliescu este readus în prim-plan, dovedindu-se că potenţialul său de utilizare nu s-a epuizat. Să-l auzi pe liderul liberalilor Crin Antonescu cum îl ridică în slăvi pe criminalul ce a distrus 20 de ani din istoria României face cât o vizită în bestiarul grădinii zoologice a kominternului. Pe de altă parte, şi bătrâna cucuvea kominternistă şi-a găsit, în sfârşit, lăudătorul potrivit – un broscoi exoftalmic care orăcăie cretinisme – fără orice complex al bunului-simţ – pe orice post de televiziune din ograda Grivco-FNI. Pentru cei care au uitat, Ion Iliescu, din punct de vedere antropologic, un criminal cu mâinile roşii de sânge – este cel care în iunie 1990 a cerut şi coordonat reprimarea cu bestialitate a manifestaţiei din Piaţa Universităţii. În urma represiunii din iunie 1990 a rezultat un număr de 756 de răniţi, peste 1.300 de bucureşteni au fost bătuţi şi reţinuţi abuziv (între 2 şi 60 de zile), au „rezultat“ 4 morţi prin împuşcare, 18 răniţi prin împuşcare recunoscuţi oficial, în realitate fiind peste 100 de persoane care au decedat, majoritatea în urma loviturilor primite în cap şi în alte părţi vitale, lovituri primite de la mineri, în 14-16 iunie.
Ion Iliescu – tartorul Represiunii militare
Sintezele informative ale serviciilor de informaţii, jurnalele de activitate şi registrele unităţilor Armatei, înregistrările convorbirilor telefonice oficiale, dar şi alte documente militare menţionează implicarea ex-preşedintelui Ion Iliescu în reprimarea demonstraţiei din iunie 1990, prin ordinele date cadrelor militare cu putere de decizie. Ordinele date de Iliescu vizau intervenţia în forţă contra demonstranţilor, distribuirea de muniţie către soldaţi, utilizarea de mijloace chimice. Ion Iliescu a ordonat şi punerea baionetelor la arme, care să fie folosite în caz de nevoie împotriva „contrarevoluţionarilor legionari care au ridicat drapelul verde pe sediul Poliţiei Capitalei“. Iliescu a ordonat, de fapt, o represiune după modelul celei dispuse de Antonescu. Aşa cum s-a menţionat şi în rechizitoriul iniţial, din probatoriul administrat şi actele aflate la dosar rezultă că militarii din U.M. 01847 Buzău, care au tras 1.466 de gloanţe de război – la fel ca şi trăgătorii de la sediul Ministerului de Interne, au executat un ordin militar, legal în formă şi aparent legal în conţinut, fără că ei să aibă posibilitatea, în condiţiile date, de a nu-l îndeplini. Mai mult, ca urmare a informaţiilor primite de la cel mai înalt nivel, ei aveau convingerea că acţionează împotriva unei „rebeliuni legionare şi că trebuie să acţioneze ca atare“. Ulterior, Ion Iliescu revine asupra temei Rebeliunii, întărind-o. Astfel, la orele 22.00, preşedintele Ion Iliescu a comunicat în noaptea aceasta (13/14.06.1990) că elemente legionare vor încerca să pătrundă în alte obiective, aceştia având asupra lor arme şi muniţie; toţi sunt chemaţi să se apere împotriva celor ce nu sunt revoluţionari, ci contrarevoluţionari legionari. Comunicarea a fost transmisă la toate comandamentele militare. Fostul şef al statului, Ion Iliescu, a folosit întreg lanţul aflat în subordinea sa – de la ministrul de Interne, generalul Mihai Chiţac, la comandanţii superiori militari, pentru a da ordinul de reprimare. Prin urmare, liderul de la care a plecat ordinul de justificare a executării focului este direct responsabil de faptele comise de către cei folosiţi în acţiune.
Jurnalul de luptă dezvăluie implicarea directă a lui Iliescu
Actorii principali ai teatrului de operaţiuni sunt binecunoscuţi, iar din Jurnalul de operaţiuni al unităţilor Armatei în Bucureşti se deduc cu limpezime treptele nivelului de răspundere şi rolul liderial al lui Ion Iliescu. „Jurnalul“ este un document preţios care pune în lumină concentrarea de forţe aruncate la ordinul lui Ion Iliescu asupra cetăţenilor Capitalei. Republicăm o parte din acest Jurnal, prezentat tot de „Curentul“, în luna iunie a acestui an. Ion Iliescu este cel care, după cum rezultă foarte clar din Jurnalul de luptă, a declarat Armatei „că este vorba de o rebeliune legionară“ şi a cerut „a se acţiona în consecinţă“. După cum se ştie, aşa-zisa Rebeliune din vremea lui Antonescu a fost înăbuşită în sânge de către Armată, iar comandanţii militari din perioada regimului Iliescu au înţeles foarte bine mesajul, respectiv modelul de acţiune care avea coordonate istorice bine cunoscute. Calea liberă către crimă a dat-o Ion Iliescu personal, garantul ideologic al Represiunii, furnizorul de autoritate al „justificării“ Rebeliunii legionare. Preşedintele Televiziunii, Răzvan Theodorescu, a afirmat ulterior, marşând pe aceeaşi teză a ameninţării legionare lansate de Ion Iliescu: „Ameninţările antisemite au fost subestimate. Consider că s-a făcut o greşeală în a se subestima ameninţările antisemite, antinaţionale, cu cruci încârligate la adresa noastră“. Tragerile militarilor cu gloanţe de război s-au efectuat în baza convingerii că au dreptul să deschidă focul, deoarece şeful statului a instituit o stare fortuită de necesitate invocând teoria Rebeliunii legionare. Ion Iliescu a incitat hotărât şi direct la răspunsul cu mijloace militare, de război, împotriva „Rebeliunii“.
Fantasma legionară din creierul sub-uman al lui Iliescu
Influenţa exercitată de acesta, ascendenţa sa liderială a activat mecanisme de subordonare – explicabile mai ales la militari. Tradiţia obedienţei a dus la ascultarea orbească şi la executarea măsurilor armate împotriva civililor, iar direct responsabil pentru faptele abominabile este în primul rând Ion Iliescu, care a folosit cu cinism fantasmagoria legionară pentru a justifica reprimarea criminală a opozanţilor anticomunişti, a studenţilor Pieţei Universităţii. În acest context apare foarte clar implicarea şefului statului Ion Iliescu în coordonarea personală a acţiunilor forţelor militare inclusiv a celor aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, fiind relevantă înregistrarea din Jurnalul Acţiunilor de Luptă existent la Ministerul Apărării Naţionale şi în care generalul Şchiopu a consemnat intervenţia şefului statului pentru trimiterea de tehnică de luptă, efective militare şi distribuirea muniţiei de război la aceste efective. Deoarece România nu se afla în stare de război, scoaterea din cazărmi a trupelor Ministerului Apărării Naţionale avea un caracter ilegal, care a creat condiţiile pentru ca aceste efective să folosească muniţia de război ce le-a fost distribuită din ordinul sau la intervenţia lui Iliescu, apărånd premizele unui măcel şi genocid împotriva propriului popor român. Activităţile criminale din ziua de 13 iunie au fost în întregime pregătite, organizate şi executate de către autorităţile statului sub dirijarea constantă a lui Ion Iliescu: conducerea politică, Ministerul de Interne şi, într-o anumită măsură, şi Ministerul Apărării Naţionale; la acţiunea criminală a acestora s-a adăugat mai tårziu complicitatea Ministerului public şi al Justiţiei în general. Ca unul dintre cei care au fost ţintă directă a gloanţelor trase la ordinul lui Ion Iliescu şi din toate aceste motive consemnate mai sus, cred cu tărie, astăzi, că Crin Antonescu este un cretin, o javră neghioabă şi un jeg sub-uman, antropologic vorbind. Semnez şi susţin.
Nu credeam că voi asista vreodată la episodul în care un membru al PNL va lustrui cu sârg la statuia lui Ion Iliescu. Din nefericire, am trăit acest moment jenant şi penibil pentru miile de liberali care mai cred şi astăzi în valorile autentice ale liberalismului, lăsate moştenire de Brătieni. Liderii de astăzi ai PNL au fraternizat public chiar cu aceia care au şters pe jos cu istoria partidului lor. Dacă pot înţelege strategia liberalilor de a se alia cu PSD pentru a ajunge mai uşor la putere, îmi este absolut imposibil să înţeleg atitudinea lui Crin Antonescu, candidatul PNL la preşedinţie, care i-a ridicat public osanale lui Ion Iliescu. Să fie vorba de vechi metehne de profesoraş de istorie din provincie? Poate fi un răspuns. „Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ‘90 nu a pus armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii“, a declarat, fără pic de jenă, Crin Antonescu, dovedind astfel că liberalismul este pentru el doar o faţadă în spatele căreia se ascund interesele sale meschine legate de bani, putere şi funcţii. Probabil că hoardele de mineri venite în iunie ‘90 în Bucureşti la chemarea lui Ion Iliescu, care au devastat sediile PNL şi PNŢCD, nu înseamnă nimic pentru memoria lui Crin Antonescu. Aşa cum miile de oameni strânşi în Piaţa Universităţii care au strigat din toţi rărunchii zile la rând „Mai bine mort decât comunist“, probabil că sunt doar nişte simpli golani pentru candidatul PNL la preşedinţie. Ce-i drept, nimeni nu l-a văzut pe Crin Antonescu în Piaţa Revoluţiei în zilele acelea de răstrişte. Probabil încă se mai gândea ce drum politic să apuce. După cum se vede limpede astăzi, a ales drumul greşit. Şi, pentru că tot ne vorbeşte de bun-simţ, în timp ce priveşte „cu optimism din punct de vedere antropologic“ evoluţia lui Ion Iliescu, în numele colegilor mei care au fost în Piaţa Universităţii şi au simţit pe spinarea lor evoluţia lui Iliescu, vom repeta gestul lui Victor Rebengiuc şi-i vom face cadou domnului Crin Antonescu un sul de hârtie igienică. Fină, ca şi el.
Procurorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie isi bat joc de victimele Mineriadei
Astazi membrii organizatiei victimelor Mineriadei au fost citati la Parchetul General in vederea solutionarii plangerii penale ce face obiectul dosarului 860/P/2009 impotriva procurorilor Parchetului Civil care au dat NUP in favoarea lui Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu, etc in dosarul Mineridei din 1990. Cu aceasta ocazia invitatia transmisa prin citatie scrisa de catre Parchet s-a dovedit a fi o forma de batjocura atat fata de cei citati cat si la adresa actului de justitie, deoarece nici un procuror nu a catadicsit sa dea curs citatiei trimisa chiar de Parchetul General. In vederea bunei informari a opiniei publice aducem la cunostinta datele acestei Plangeri Penale la adresa procurorilor Parchetului Civil in frunte cu Marius Iacob, celebrul argonaut al Elodiei, si elementele ce constituie obiectul dosarului in cauza.
PLANGERE PENALA
Impotriva numitilor: Gheorghe Stan, Marius Dan Foitos, Iuliu Moicus, Vasile Vintilescu, Marian Gherman – toti procurori in cadrul Pachetului de pe langa ICCJ – sectia urmarire penala si criminalistica si Marius Iacob – procuror sef al sectiei mentionate, rugandu-va sa dispuneti efectuarea de cercetari penale si trimiterea in judecata a acestora pentru savarsirea infractiunilor de: – abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 346 Cod Penal si favorizarea infractorului prev. de art. 264 Cod Penal, pentru urmatoarele:
MOTIVE
In fapt, prin rezolutiile din 10.10.2008 data in dosarul 1122/P/2007 si din 17.06.2009 data in dosarul 175/P/2008, susnumitii procurori au pronuntat solutii de neurmarire fata de Ion Iliescu si altii sub aspectul savarsirii mai multor infractiuni reclamate printre care enumar pe cea de: genocid – prev. de art. 357 lit. a, b, c, instigare la omor deosebit de grav – prev. de art. 31 raportat la art. 174-175 lit. e, 176 lit. b, tratamente neomenoase, etc. Facem precizarea ca, s-a procedat la disjungerea a mai multor dosare intre care cele doua enumerate mai sus, astfel incat fiecarui dosar sa-i lipseasca probe esentiale care dovedeau savarsirea faptelor neprescrise inca, intrucat erau in celalalt dosar si invers. Practic, in dosarele susmentionate procurorii susmentionati n-au efectuat acte de urmarire penala, ci s-au limitat a da rezolutiile la care am facut referire dupa o analiza superficiala si incompleta a dosarelor, cu buna stiinta, in scopul de a da satisfactie nomenclaturii post-decembriste si a favoriza infractorii – inclusiv si mai ales Ion Iliescu si Petre Roman – fata de care au dispus solutii de neurmarire. Numitul Marius Iacob la randul lui s-a limitat la preluarea argumentelor din rezolutia data de Gheorghe Stan, Marius Dan Foitos si Iuliu Molcut, fara a analiza efectiv sutele de volume la care am facut referire in plangerea impotriva rezolutiei, cu acelasi scop de a proteja interesele “mai marilor zilei” si de a-i favoriza pe infractori in detrimentul celor raniti si decedati in evenimentele cutremuratoare care au avut loc in 13-15 iunie 1990. Un exemplu evident al modului in care au actionat susnumitii il constituie modul in care au apreciat inexistenta situatiei premiza cu referire la infractiunea de genocid. Astfel, au apreciat ca, notiunea de colectivitate are intelesul de populatie individualizata geografic, social si istoric, astfel incat – considera procurorii – manifestantii din 13-15 iunie nu pot fi caracterizati ca facand parte dintr-o colectivitate de sine statatoare. Notiunea de colectivitate trebuie inteleasa in contextul evenimentelor dramatice de atunci cand zeci de mii de oameni au manifestat in Piata Universitatii avand un singur crez: caderea comunismului, astfel ca indiferent de etnie, de clasa sociala (intelectualitate, studenti, muncitori), toti au manifestat ca un grup unitar – cu toate caracteristicile unui grup unitar. Grupul celor care au cautat sa elibereze tara de comunism, de fosilele moscovite, grupul vechilor “huligani” – dupa cum i-a numit Ceausescu, “golani”, dupa cum i-a numit Ion Iliescu, eticheta care a devenit un insemn de onoare. Colectivitatea autentic romaneasca a celor care s-au jertfit pentru Libertate, in evenimentele din decembrie 1989 are un caracter bine definit iar sensul jerfei acestora si a luptei pentru Libertate a fost preluat si continuat in cursul demonstratiei din Piata Universitatii – cea mai indelungata manifestatie pentru Libertate si Adevar din istoria contemporana. Procurorii nu fac altceva decat sa mutileze memoria celor ucisi, raniti, torturati in evenimentele din 13-15 iunie spre a da satisfactie unei grupari malefice reprezentate la varf de Ion Iliescu, grupare de inspiratie straina, antiromaneasca, care n-a facut rau doar unei colectivitati, ci intregii tari. Modul in care au solutionat procurorii cele doua dosare, in frunte cu Marius Iacob in cazul plangerii impotriva rezolutiei 1122/P/2007 ii face practic partasi la atrocitatile comise in 13-15 iunie 1990, astfel ca, va rugam sa dispuneti cercetarea lor penala si trimiterea in judecata. In drept, ne intemeiem prezenta pe disp. art. 221-222 Cod Pr. Pen.
Asociatia Victimelor Mineriadelor din Romania –https://www.avmr.ro/ prin reprezentant legal Viorel Ene
“De ce, D-le Presedinte, acţionaţi pentru a elimina din limba română cuvintele celeritate, justiţie, dreptate, adevăr, cuvinte care nu mai au nimic de-a face cu realitatea abjectă în care este târâtă cu premeditare societatea românească? Nu ne confundati cu niste impostori si infractori ca Maries si Voinea!”
Catre PARCHETUL GENERAL De pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Stimata doamna Procuror General Laura Codruta Covesi
Subscrisa Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania (A.V.M.R.), reprezentata de presedintele Ene Viorel, cu sediul in str. Batistei, nr.11,B, ap.1, sector 2, Bucuresti, Asociatia Baricada Inter ‘89, presedinte Ion Iofciu, Asociatia Adevar si Dreptate, presedinte Ion Varlam, Grupul Independent pentru Democratie, prin Elena Andronache, Seniorii Ligii Studentilor, Asociatia pentru Apararea Drepturilor Apatrizilor si Refugiatilor, vicepresedinte Mihai Rapcea, Asociatia Pro-PNTCD, presedinte Marin Vasilescu, formulam prezenta:
PLANGERE PENALA
Impotriva numitului Traian Basescu, actual Presedinte al Romaniei, urmand sa dispuneti citarea acestuia la locul de munca – Palatul Cotroceni, Bucuresti, rugandu-va sa dispuneti procedurile juridice prevazute de lege pentru savarsirea infractiunilor de: – abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal si favorizarea infractorului prev.de art.264 Cod penal, pentru urmatoarele:
MOTIVE
In fapt, prin solicitarea publica si televizata a presedintelui Romaniei luata in data de 07..09.2009, de repunere in functia de procuror a pensionarului Dan Voinea, consideram ca a avut loc o imixtiune grava in actul de justitie anulandu-se practic principiul separarii puterilor in stat.
Presedintele Romaniei, in acelasi timp, a dat dovada unui comportament cu totul contradictoriu avand in vedere ca tot domnia sa a luat decizia de demitere a procurorului Dan Voinea din functia de Procuror Sef adj. al Parchetului General Sectia Militara pentru grave abateri privind instrumentarea dosarului represiunii din iunie 1990-MINERIADA, semnand actul de revocare din functie a acestuia, recent, in martie 2009. Presedintele avea posibilitatea sa nu-l revoce din functie pe Dan Voinea, avizul CSM in aceasta privinta fiind sctrict consultativ.
Faptul ca Dan Voinea a respins prin avocatul sau, Antonie Popescu, (fostul consilier prezidential al lui Emil Constantinescu – cel care i-a acordat gradul de general lui Voinea) decizia CSM nu avea in nici un fel influenta asupra actului de revocare semnat si asumat de presedintele Traian Basescu.
Ni se pare semnificativ faptul ca fostul procuror demis de presedintele Traian Basescu – Dan Voinea este aparat tocmai de un avocat al Casei de avocati Sfaraiala, o casa de avocatura “apropiata” fostului ministru al Transporturilor Ludovic Orban, despre care, recent, Ministrul Turismului Elena Udrea a dezvaluit ca este o casa de avocati care au “ajutat” statul sa piarda din patrimoniu hotelul Astoria din Bucuresti, simbolul ceferistilor, societatea de avocatura “Sfaraiala si Asociatii”, fiind totodata, dupa cum a asemnalat presa, si intr-o combinatie stransa cu fostul presedinte al AVAS, Teodor Atanasiu. Altfel spus observam ca arcul protector al lui Dan Voinea este format tocmai din apropiatii gruparilor politice care isi propun rasturnarea lui Traian Basescu.
Din punctul nostru de vedere, al Asociatiei Victimelor Mineriadei procurorul-sanctionat Dan Voinea este un personaj malefic, ale carui abuzuri au fost dovedite si sanctionate, si care in mod deliberat a tergiversat si musamalizat dosarul mineriadei din iunie 1990, in scopul protejarii principalului vinovat al represiunii, Ion Iliescu. Fostul presedinte Ion Iliescu, vechi prieten al Generalului Voinea, alaturi de care a participat la conspiratia moscovita din decembrie `89 – care figura la Parchetul militar condus de Dan Voinea ca urmarit penal – a devenit martor, iar singura audiere la care a participat a avut loc la 12 decembrie 2007.
Impostura fostului procuror militar a fost confirmata public de Procurorul Genaral Laura Codruta Kovesi care a afirmat ca nu trebuia aprobata decizia de pensionare a lui Dan Voinea, care este beneficiar al unei fabuloase pensii de 185.000.000 lei, desi a savarsit grave abateri constand in incalcarea dispozitiilor legale referitoare la incompatibilitati si exercitarea functiei cu rea-credinta.
Mai mult, tot cu aceeasi ocazie Procurorul general, Laura Codruta Kovesi, a completat povestea scandaloasa a generalului in rezerva Voinea cu amanunte documentate de inspectorii CSM, care au constatat nereguli fara precedent in instrumentarea dosarelor Revolutiei si Mineriadei: „Am avut inceperi de urmarire penala fata de persoane decedate, inceperi de urmarire penala desi faptele au fost prescrise, inceperi de urmarire penala pentru fapte care nu existau in Codul Penal la data cånd se presupune ca au fost comise. Vorbim de acte dispuse in dosar si de inceperi de urmariri penale? Stiti cum se incepea urmarirea penala in dosarele astea (ale lui Voinea)? Pe hartii fara antet, scrise de mana, fara incadrare juridica, trecute niste nume, 10-20 de nume dintre care 10 sau 15 persoane decedate, neinregistrate“, a acuzat public Kovesi modul in care se facea ca lucra procurorul militar Dan Voinea.
Procurorul general al Romaniei Laura Coduta Kovesi a formulat, in repetate randuri un adevarat rechizitoriu la adresa generalului in rezerva, fost procuror militar Dan Voinea, cel care a investigat mineriada, respectiv pe Ion Iliescu, al carui dosar are o grosime de doar zece centimetri, iar invinuitul nu a fost citat ori audiat niciodata in 17 ani.
“In momentul in care a fost declinat la procurorii civili, desi s-a sustinut ca au fost audiate foarte multe persoane, ca s-a lucrat foarte mult la acest dosar, de fapt acesta cand a venit arata cam asa: zece centimetri. Atat este dosarul care priveste aceasta cauza”, a mai adaugat procurorul general.
Kovesi a scos la iveala faptul ca desi nu era investit pentru acest dosar, fostul procuror militar Dan Voinea i-a prezentat invinuitului, adica lui Ion Iliescu, o alta acuzatie decat cea pentru care a inceput urmarirea penala.. Practic, Voinea a instrumentat dosarele „de forma“, facandu-se ca-l ancheteaza pe Iliescu, prefacandu-se ca il pune la zid, pentru ca in realitate, dupa cum a aratat Laura Codruta Kovesi, dosarul lui Ion Iliescu sa aiba o grosime de doar zece centimetri in peste un deceniu de „munca“ si nici macar o declaratie luata asa-zisului „cercetat“.
Procurorul general, Laura Codruta Kovesi, i-a trimis, pe 27 octombrie 2008, ministrului Justitiei, Catalin Predoiu, cererea de revocare a lui Dan Voinea, dupa care ministrul a analizat solicitarea procurorului general, si constatand justetea motivelor de revocare, a cerut avizul consultativ din partea Sectiei de procurori a CSM. Ulterior, potrivit procedurii, solicitarea a fost trimisa sefului statului, care a acceptat cererea de revocare din functie a lui Voinea.
Incepand cu anul decembrie 1998 Asociatia Victimelor Mineridelor 1990 – 1991 a formulat nenumarate plangeri la adresa procurorului militar Dan Voinea, cerand inclusiv revocarea din functie a acestuia.
Activitatea lui Dan Voinea a reprezentat, de-a lungul anilor, o forma grava de coruptie a Justitiei romane, direct implicata in salvarea lui Ion Iliescu si a acolitilor sai de raspunderea penala in cazul Mineriadei din 1990.
In decembrie 1998 fostul procuror militar Dan Voinea, pe atunci sef al Sectiei Militare din Parchetul General a supervizat si aprobat solutia de Neincepere a Urmaririi Penale (N.U.P.), propusa in data de 16.09.1998 de subordonatul sau procurorul militar Surdescu Gheorghe, decizie care ar fi dus la anularea Dosarului Mineriadei.
Ca urmare a protestelor de strada si a actiunilor organizatiei noastre NUP-ul a fost retras, dar mai apoi vreme de un deceniu Dosarul Mineriadei a fost tinut la index de aceeasi procurori.
In data de 14.11.2007 am depus o plangere impotriva fostului procuror magistrat Dan Voinea pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu – respectiv pentru tergiversarea Dosarului Represiunii din iunie 1990.
Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania l-a acuzat pe magistratul militar Dan Voinea, de nerespectarea deciziei de a trimite Dosarul Mineriadei la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In acelasi context se facea referire si la tergiversarea solutionarii dosarului si la favorizarea infractorilor Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Magureanu, Miron Cozma, etc.
Plangerea a fost inregistrata la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar doamna Procuror General Laura Codruta Kovesi a inaintat CSM cererea de verificare a activitatii parchetelor militare si a generalului in rezerva Dan Voinea in legatura cu musamalizarea Dosarului Mineriadei.
Am inaintat deasemenea alte sase plangeri penale la adresa fostului procuror militar Dan Voinea, concomitent depunand si la CSM adrese la care nu am primit raspuns pana acum.
Totusi Sectia pentru procurori a CSM a decis, la finalul lunii decembrie a anului trecut efectuarea controlului de fond, la solicitarea procurorului general, Laura Kovesi, la Sectia Parchetelor Militare din Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Pozitia sefului Parchetului Militar cu privire la activitatea lui Dan Voinea
Dupa cum a aratat chiar seful Parchetului Militar, Ion Vasilache, instrumentarea (voit) defectuoasa a Dosarului realizata de catre fostul procuror militar Dan Voinea ar fi dus la nulitatea absoluta a materialului de urmarire penala.
Fraza cheie care incheie Rezolutia din 27.02.2008 a Sefului Parchetului Militar este urmatoarea: „De altfel, conform prevederilor art. 210 alin. 1 C.p.p organul de urmarire penala este dator mai intai sa-si verifice competenta, iar potrivit art. 197 alin. 2 C.p.p. incalcarea dispozitiilor relative la competenta atrage nulitatea absoluta.”
In incheiere, consideram ca solicitarea doamnei procuror general Laura Codruta Kovesi de revocare a lui Dan Voinea a confirmat intreaga lupta a organizatiei noastre cu generalul Dan Voinea, cel care este direct si personal responsabil de neinceperea urmarii penale a lui Ion Iliescu, principalul responsabil al represiunii sangeroase din iunie 1990.
Am salutat public Presedintia Romaniei la momentul semnarii actului de revocare al fostului procuror Dan Voinea si am multumit personal presedintelui Traian Basescu.
Suntem siliti astazi, constatand schimbarea de neinteles a atitudinii presedintelui, sa actionam in consecinta, cerand Justitiei sa ia masurile care se impun fata de un fapt fara precedent pe care noi il incadram in categoria abuzului in functie in scopul favorizarii fostului procuror Dan Voinea, considerat de noi un infractor, ca si cel pe care l-a protejat atatia ani, criminalul Ion Iliescu.
In drept, ne intemeiem prezenta pe disp.art.221-222 Cod pr.pen.
Asociatia Victimelor Mineriadelor va invita sa semnati pentru arestarea lui Ion Iliescu la Crucea din “zona libera de neocomunism a Romaniei” si la https://www.petitiononline.com/Iliescu/
Asociatia Victimelor Mineriadelor, sprijinita de organizatiile Civic Net – Piata Universitatii, continua lupta pentru dreptate prin strangerea de semnaturi pentru arestarea responsabilului principal al crimele din iunie 1990 Ion Iliescu. Incepand de astazi si pana in data de 13 iunie 2009 vom strange semnaturi in Piata Universitatii – la Crucea victimelor mineriadelor din fata Teatrului National – intre orele 10.00-19.00. Toate semnaturile vor fi inmanate Procurorului General al Romaniei – Laura Codruta Kovesi careia i-am adresat si o Petitie Online in care ii cerem sa dispuna Parchetului punerea sub acuzare si arestarea infractorului Ion Iliescu, principalul vinovat al represiunii salbatice asupra studentilor anticomunisti, cunoscuta generic sub numele de Mineriada din 13-15 iunie ’90.Mineriada din iunie 1990 a produs zeci de morti, dintre care doar sase au fost identificati si recunoscuti. S-au inregistrat oficial, in spitalele Bucurestiului, 746 de raniti. Au fost retinuti si arestati abuziv 1024 de cetateni ai Capitalei. Au fost calcati in picioare de catre hoardele de mineri si activisti ai FSN mii de bucuresteni “barbosi”, studenti, intelectuali. S-au tras nu mai putin de 1466 cartuse de razboi de catre militarii din Reg. 60 Buzau. Organele de politie, si minerii condusi de fesenisti si de securistii lui Ion Iliescu au devastat Universitatea si Arhitectura, sediile partidelor istorice si ale ziarelor independent. Manifestatia pasnica organizata de studenti in Piata Universitatii la care au participat zilnic, timp de aproape doua luni, cateva zeci de mii de bucuresteni, a fost reprimata brutal de Ion Iliescu, cel care a ordonat lichidarea “bandelor de legionari care tulbura ordinea democratica”. Gruparea comunista adusa de Ion Iliescu la putere si formata din personaje aflate in relatii stranse cu serviciile moscovite – generalul Nicolae Militaru, Vasile Ionel, Silviu Brucan -, sau descendenti ai unor cadre NKVD, cum ar fi prim-ministrul Petre Roman – au utilizat forta violenta si au cerut Armatei uzul de arma impotriva tinerilor care cereau debarasarea comunistilor si kaghebistilor din functiile de conducere a Statului. Un Raport complex despre Dosarul Mineriadei, care cuprinde o sinteza de 18 pagini asupra crimelor din iunie 1990, a fost inmanat Presedintiei Romaniei, de catre reprezentantul organizatiei victimelor – Viorel Ene, in urma cu un an. (Memoriul poate fi descarcat de la adresele https://www.avmr.ro/, https://www.mineriada.org/ sau https://www.ziua.net/news.php?data=2008-07-26&id=9973) Acest Dosar cheie al Justitiei romanesti a fost tergiversat, musamalizat si mistificat vreme de aproape doua decenii, in mare parte prin grija personala a generalului Dan Voinea, complice al lui Ion Iliescu inca din decembrie 1989. Acest controversat episod al Justitiei romanesti arunca si azi o pata rusinoasa asupra credibilitatii Romaniei ca stat de drept. Stim ca, desi Dosarul este finalizat, procurorii se sfiesc sa-l puna sub acuzare pe principalul responsabil al represiunii sangeroase din iunie 1990 – Ion Iliescu si pe primul ministru FSN Petre Roman. Ne temem ca increngaturile securistice si astazi sugruma Justitia romana in defavoarea dreptatii atat de mult asteptata. Singura speranta a victimelor mineriadelor si a luptatorilor pentru dreptate ramane presa independent. Fiti alaturi de noi si semnati sau mediatizati aceasta “Petitie pentru arestarea lui Ion Iliescu” adresata procurorului general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, in vederea urgentarii inaintarii catre instanta a Dosarului Iliescu, aflata la adresa https://www.petitiononline.com/Iliescu/.
Ion Iliescu merita o dreapta judecata, in spiritul adevarului. Sa-l ajutam sa nu rateze aceasta sansa.
June 14th, 2010 
VR 
14 iunie 2010, 10:00
Posted in 
Tags: 
