In continuarea dezvaluirilor facute de fostul procuror general al Parchetului Curţii de Apel Bucureşti, George Bălan,privind implicarea Monicai Macovei in salvarea MISA si a lui “Guru” Bivolaru, LumeaJustitie.ro publica si un document relevant privind activitatea fostului procuror comunist devenit ministru de Justitiei al GDS. Intr-un Raport de activitate al Inspectiei Judiciare care a vizat perioada 1 ianuarie -1 august 2006, se afirma, privind controale efectuate de inspectorii CSM, ca: ”Verificarile au fost efectuate la solicitarea ministrului Justitiei si au vizat cazul Bivolaru, extradat pe motive politice. S-a constatat ca extradarea pe motive politice nu poate fi imputata judecatorilor si procurorilor, iar reprezentantii autoritatilor statului, prin afirmatiile facute, in sensul ca instantele ar trebui sa-l achite pe inculpat, au creat grave imixtiuni in activitatea procurorilor si judecatorilor”.
Iata cum se dovedeste ca procurorii care au lucrat la cazul ”MISA-Bivolaru”, precum si judecatorii care au avut dosarul acestuia in solutionare, au suportat o serie de presiuni facute de factorul politic, prin marea luptatoare anticoruptie a vremurilor postdecembriste, Monica Macovei – ministru al Justitiei in perioada in care s-a efectuat controlul Inspectiei CSM, afirma colegii mei Adina Anghelescu si Razvan Savalicu, asertiune la care subscriu in totalitate..
La declaratia transanta a lui Basescu de la Radio Romania Actualitati (RRA) privind eliminarea lui Preda, Voinescu si Feldman din PD-L, ca un copil de gradinita ce da vina pe colegul sau, curajosul Cristi Preda face pe fecioara nevinovata si zice cu glas subtire pe blogusorul lui, intr-o postare intitulata “inteligent” “RRA & RFA” (adica el, saracutul, n-a mancat usturoias): “Cred ca presedintele a fost iritat de interviul acordat de Radu F. Alexandru (RFA) Revistei 22”, a GDS, in care acesta spunea ca presedintele submineaza autoritatea lui Emil Boc prin intalnirile repetate de la Snagov.
Dar nu cumva insusi tovaraselul Preda de la GDS declara ceva asemanator cu reprosurile gaunoase ale lui “RFA”, atacandu-l direct pe seful PD-L (si el lui, nu?, oare?) Emil Boc? Sa ne aducem aminte: Cristian Preda diminueaza credibilitatea PDL si a lui Traian Basescu. Dupa ce a garantat pentru Teo cea cu PLM, GDS-istul ales pe lista, ca la PCR, ii da lectii de “credibilitate” premierului Boc. De la ode lui Ceausescu la atacurile la Eminescu
Poate mai bine ar fi sa-si dea demisia din PD-L, daca partidul e asa corupt, cum spunea si coleguta lui din GDS, madam Macovei. Si, totodata, sa se retraga din pozitia lui de sinecurist cu 15.000 de euro pe luna la Bruxelles.
Extrase din interviul pe care i l-a acordat Radu Feldman Alexandru Andreei Pora, publicat in Revista “22” a GDS:
– „sunt o mulţime de lucruri pe care Traian Băsescu le amendează cu perfectă motivaţie. Întrebarea care se pune este în ce calitate o face? De preşedinte al României? … Care este relaţia normală dintre preşedintele ţării şi oricare partid de pe scena politică…? Lista serviciilor pe care preşedintele Traian Băsescu le-a făcut PD şi PDL este extrem de lungă, dar trebuie să ne uităm şi pe lista deserviciilor pe care preşedintele Băsescu le face PDL.”
– „În măsura în care eşti preşedinte jucător doar într-o echipă, toate sentimentele şi toate resentimentele scenei politice şi ale opiniei publice se canalizează şi se revarsă în avantajul sau dezavantajul acelui partid. Iar, pe de altă parte, conducerea acelui partid, a PDL în speţă, este anulată ca autoritate, ca drept de a avea ultimul cuvânt în decizia pe care o ia.”
– „Emil Boc este un om a cărui principală „vină“ este o loialitate desăvârşită faţă de Traian Băsescu… Traian Băsescu subminează autoritatea preşedintelui partidului.”
– „N-am auzit pe nimeni din partid să fi fost întrebat. Ne-am trezit că s-a găsit soluţia ca PDL să guverneze cu PSD. Care a fost bilanţul, care a fost „câştigul“ acestei coaliţii contra naturii ştim foarte bine”
– „Declaraţiile pe care le face public (Băsescu – n.mea) nişte proaste practici.”
La începutul acestui an, în data de 5 ianuarie, cånd lumea încă nu-şi revenise de pe urma chefului de Revelion, harnicul europarlamentar PDL Cristian Preda trăgea de sirenă mai ceva ca Vasile Roaită, celebrul informator al Siguranţei, acoperit ca activist politic de circumstanţă. Şi Cristi Preda tot un fel de activist politic pare să fie, nu e clar însă al cui, de vreme ce proiectul politic, anunţat emfatic pe blogul personal, cu privire la „necesitatea modernizării partidului şi a clarificării sale doctrinare“ a scos pe ţeavă, după multe guiţături, o… Teo Trandafir, care a clarificat pe deplin relaţia sa doctrinară – asimilată de la profesorul ei – printr-un gest memorabil, plin de modernitate, care nu poate fi tradus în cuvinte decåt prin „v-am tras-o la m..ie, bă pedelei prostovani“.
Contextul raportării dispreţuitoare a lui Teo Trandafir, produsul politic al lui Cristian Preda, la PDL-ul care a intromisionat-o în Parlament nu este unul singular, de vreme ce chiar mentorul ei opina într-un interviu în revista „22“, publicaţie fondată de gurul modernităţii, doctrinarul Siviu Brucan, că „în PDL sunt foarte mulţi oameni care sunt mai aproape de Gigi Becali decåt de Traian Basescu şi e regretabil ca astfel de personaje să ajungă în poziţii de decizie publică“. Cånd a fost însă pus pe listele partidului în poziţie eligibilă pentru ocuparea scaunului de europarlamentar, unde a ajuns chiar coleg cu blamatul Gigi Becali, onorabilul Cristi Preda nu a protestat şi nici nu i s-a părut că pute învecinarea sa cu pedeliştii care-l umpleau de regrete.
În timp ce colegii săi de partid îi put, un alt coleg europarlamentar îi miroase a parfum de roze, i se umple gura cånd rosteşte „Laszlo Tokes“, pentru care nu găseşte decåt laude, aşa-zisul pastor, fost informator şi al Securităţii comuniste din Romånia, şi al Securităţii comuniste din Ungaria, reprezentånd nici mai mult, nici mai puţin decåt „un simbol al luptei împotriva comunismului“ şi un „erou anticomunist“. Desigur doar în optica stråmbă a lui Preda.
Doctor în arta confuziei, inversånd sistematic criteriile, Preda participă de fapt la un întreg proces de răsturnare a valorilor, operaţiune pe care o execută mai nou de pe o platformă de partid, partid pe care în fapt nu şi-l asumă, ci doar îl parazitează.
Scăldatul în mocirla falselor criterii este însă un atribut nu doar al trecutului, ci iată şi al prezentului – în ce-l priveşte pe Preda.
Pe toate cărările, şi mai ales pe cărăruia Vox Publica şi Realitatea TV a deontologului Sorin Ovidiu Våntu, deontologul Cristian Preda vine şi vorbeşte de principii. De anticomunism, de dreapta. Înjură la comunism de spui că a avut de suferit pe vremea Odiosului. Nici vorbă însă. A fost sluga perfectă. Îl regăsim în mai multe documente UASCR de pe vremea Răposatului. Era cadru de nădejde. Cenzor la UASCR (Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Romånia). Apare ca responsabil de organizarea Conferinţei Naţionale a UASCR din 1988 şi cu ode în lucrarea editată la acea vreme de Editura Politică.
Cristi Preda şi cântecul de sirenă al Partidului Comunist (more…)
Fostul UASCR-ist Cristian Preda continua atacurile la adresa conducerii PDL, in speranta ca va fi si el in garnitura de schimb a partidului. (Dar se pare ca a gresit putin initialele. Nu e PCR, e PDL 🙂 – nota mea) Nu mai e un secret pentru nimeni faptul ca Preda viseaza sa intre in flancul intai al conducerii PDL, partid pentru care nu a muncit nici macar o zi in teritoriu, asta daca nu punem la socoteala efortul depus pentru ca doamna Teo sa ajunga deputat, cu recomandarea sa calda. Si cum in partid nu prea are mari sanse sa fie sustinut pentru un post de conducere la varf , Cristian Preda face ceea ce stie el mai bine: acuza. Acuza partidul, acuza liderii partidului si politica dusa de acesta. Interesant este ca aceeasi lideri erau si atunci cand s-au facut listele pentru europarlamentare si nu i-am auzit nici pe Cristian Preda si nici pe Monica Macovei sa aibe obiectii in legatura cu legitimitatea liderilor PDL. Acum, din postura de europarlamentari ajunsi la Bruxelles gratie votului pe lista dat pentru PDL si nu individual pentru Preda sau Macovei, cei doi considera ca liderii partidului care au pierdut un vot in fata electoratului “nu trebuie sa se refugieze in partid”, dupa cum a precizat ieri seara, la o emisiune tv, Cristian Preda. “Daca pierzi batalia te duci acasa”, a mai completat el. Dar, daca n-ai participat niciodata la o batalie directa, oare nu ar trebui cel putin sa astepti sa participi la una si apoi sa comentezi? E o intrebare retorica desigur, deoarece atat Preda cat si Macovei considera ca in anumite privinte detin adevarul absolut, iar ceilalti trebuie sa se conformeze axiomelor emise de ei. Desigur, pentru orice guvern si pentru orice partid criticile pot fi constructive, dar pentru ca ele sa fie credibile nu trebuie sa ascunda, cel putin in cazul lui Preda, dorinta de a ajunge , cu orice pret, spre varful piramidei de conducere a partidului.
În vreme de criză, homosexualii ACCEPT se lăfăie în lux, servesc şampanie la Hilton, dau petreceri simandicoase şi se îndeasă cu lubrifiante din cele mai fine, special concepute pentru a atinge un maximum de rafinament al bucuriilor pe cale anală. Opulenţa ACCEPT-lui – organizaţie care pune la cale petreceri de mii de euro în locaţii ca Hilton, HJ Grand Plaza etc. a scos din sărite pånă şi pe homosexualii mai pălmaşi, care au „sifonat“ presei date scandaloase din undergroundul organizaţiei fanion a bulangiilor din Romånia. Jurnalişti care fac parte din două cunoscute organizaţii de media, Altermedia şi Civic Media, au adresat autorităţilor o cerere de anchetă a fraudelor comise de pederaşti, după ce au constatat că semnalele publice nu au determinat nicio reacţie a organelor de control, poate şi din cauza faptului că ACCEPT este susţinut şi de personaje politice, cum ar fi Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei în Guvernul Tăriceanu, actual deputat în Parlamentul European, Istvan Haler, secretar de stat, aflat în conducerea CNCD, ce provine din rezervorul de cadre ale Ligii Pro Europa, a fostei turnătoare Smaranda Enache, pidosnicii beneficiind însă de sprijin mai mult sau mai puţin pro-fund şi din partea altor persoane din mediul politic. De asemenea, este cunoscut faptul că în spatele Coaliţei Opriţi Codurile, care s-a ilustrat prin vocalize isterice la adresa Codului Familiei, care nu permite căsătoriile poponarilor şi adoptarea de copii de către pederaşti, s-a aflat tot organizaţia ACCEPT. Sumele accesate de această organizaţie sunt ameţitoare, sute de mii de euro anual se duc pe fundul homosexualilor, sub pretextul utilizării în scopuri de sănătate – cum ar fi lubrefiante cu parfum de caise şi alte marafeturi de acest tip. În timp ce criza medicamentelor este în toi şi pensionarii mor pe capete pentru că nu au dreptul la mai mult de o aspirină, Ministerul Sănătăţii gestionează generoasele finanţări ale homosexualilor, în calitate de intermediar al unor programe provenind din Fondul Global de combatere HIV/SIDA alimentate inclusiv de Banca Mondială. În luna noiembrie 2006, în cadrul Rundei a 6-a de finanţare, Fondul Global a aprobat aplicaţiile de ţară ale Romåniei, pentru cele două programe adresate prevenirii, tratamentului şi îngrijirii persoanelor cu HIV/SIDA şi Tuberculoză, aprobånd pentru Romånia o finanţare totală de 10.224.387 Euro din care 6.603.960 Euro pentru componenta HIV/SIDA. Printre finanţatorii majori ai Fondului Global de Combatere a HIV/SIDA, TBC şi Malariei se numără Uniunea Europeană şi Comisia Europeană. În prezent, în cadrul Rundei a 6-a de finanţare a Fondului Global, Asociaţia ACCEPT implementează două proiecte: Prevenirea HIV în rândul MSM (bărbaţi care fac sex cu bărbaţi) şi Servicii adecvate pentru MSM. „Serviciile adecvate“ includ tot felul de bucurii, de la cocktailuri de vis în locaţii de lux, la lubrifiante parfumate diafan, poate pentru a compensa „parfumul“ locului în care sunt introduse. Puşculiţa europeană este însă umplută şi de banii contribuabililor români, cu sau fără lubrifianţi cu arome eterice sau căcănii. Departamentul de Luptă AntiFraudă, Guvernul Romåniei, Garda Financiară Bucureşti, Autoritatea de Management a FGIHTM, Ministerul Sănătăţii Publice, Autoritatea de Implementare PHARE, Ministerul Dezvoltării Publice, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 au fost sesizate aupra fraudelor care reies chiar dintr-un raport de anchetă intern al Asociaţiei, care a ajuns public datorită scandalului dintre homosexuali prezentat de presă.
Materialul înaintat autorităţilor precizează:
„La verificarea utilizării fondurilor accesate de asociaţie pentru desfăşurarea Gay Fest 2008 s-a confirmat deturnarea acestora şi a altor fonduri primite de la Fondul Global împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei administrat de Ministerul Sănătăţii Publice. Ca urmare a deciziei Adunării Generale ACCEPT în şedinţa ordinară din data de 5 iulie 2008, s-a constituit o comisie de anchetă pentru verificarea cheltuielilor din cadrul Gay Fest 2008. Motivul invocat de membrii ACCEPT au fost costurile exagerat de mari ale organizării unui cocktail. Ancheta s-a extins până la verificarea diferitelor contracte suspecte cu firme deţinute de membri şi angajaţi ACCEPT, toate care au adus prejudicii nu numai asociaţiei, ci şi Statului Român prin manevrarea diferitelor fonduri nerambursabile administrate de autorităţile de management din cadrul ministerelor, în principal Fondul Global împotriva HIV/SIDA, Malariei şi Tuberculozei (FGIHTM) administrat de Ministerul Sănătăţii Publice.
Deturnări de fonduri
Îngrijorător este faptul că, pe lângă deturnările de fonduri obţinute de la FGIHTM demonstrate de comisia internă, ACCEPT a accesat proiecte PHARE de peste 150.000 de euro, unele dintre ele aflându-se în prezent în derulare, ceea ce lasă loc suspiciunii utilizării netransparente şi a fondurilor provenite de la Comisia Europeană. Comisia de anchetă nu şi-a extins verificarea şi asupra utilizării fondurilor europene, în condiţiile în care Florin Ghiţă, responsabil financiar ACCEPT, şi Daniel Petru Zăvoian, asistent de programe ACCEPT, s-au aflat în conflict de interese, contractând ca intermediari pentru produsele şi serviciile finanţate din proiectele Fondului Global, firme ale căror acţionari sunt sau cu care au dezvoltat relaţii reciproc avantajoase de-a lungul timpului, folosindu-se pentru acestea de calităţile de membri şi angajaţi ai asociaţiei. Deturnările de fonduri identificate de comisie sunt următoarele: – în cadrul cocktailului Gay Fest 2008, finanţat de FGIHTM, s-a adus un prejudiciu de aproximativ 3.000 de euro, dl Florin Ghiţă selectând firma Godmother SRL, cu care ACCEPT are relaţii contractuale încă din 2002, deşi oferta de preţuri este dublă faţă de piaţă, iar serviciile contractate nu au fost în totalitate furnizate. – în cadrul proiectelor de prevenire a infecţiei cu virusul HIV şi de promovare a sexului protejat, finanţate tot de FGIHTM, deturnarea fondurilor în interesele membrilor-angajaţi ai ACCEPT se face prin manevre de intermediere cu diferite firme pentru achiziţionarea articolelor de sex protejat, în locul achiziţionării articolelor direct de la producător. Astfel, SC Uranian Distribuţie SRL (deţinută de domnii Florin Ghiţă şi Daniel Petru Zăvoian) intermediază către ACCEPT tot prin Godmother SRL (sub denumirea veche de SC Speed Promotion SRL) cumpărarea de mari cantităţi de articole de sex protejat la preţuri duble faţă de preţurile practicate de furnizori. Conform rapoartelor de activitate, numărul de articole de sex protejat a fost de 241.638 în 2007 şi 91.000 în 2008, toate acestea achiziţionate la preţ dublu înainte de a fi distribuite beneficiarilor. – în contractele de prestări servicii ale ACCEPT, comisia a mai identificat un conflict de interese, asupra căruia nu a putut evalua prejudiciul deoarece i s-a refuzat accesul la documentele justificative. Este vorba de SC ACBE Design SRL, deţinută de domnii Florin Ghiţă şi Lucian David, membru în Consiliul de Conducere din 2008-prezent. Precizăm că următoarele persoane sunt membre ale Asociaţiei ACCEPT, conform registrelor Judecătoriei Sectorului 2, înregistrată prin HJ nr. 6727/25.10.1996: – Dna Monica Macovei, fost ministru independent al Justiţiei în Guvernul Tăriceanu, actual deputat în Parlamentul European şi membru onorific ACCEPT; – Dna Romaniţa Iordache, expert antidiscriminare al Comisiei Europene pentru România, senior expert al reţelei FRALEX în România şi membru în Consiliul de Conducere ACCEPT din 2005-prezent“. Redacţia „Curentul“ se alătură sesizării depuse de organizaţiile independente ale jurnaliştilor de la Altermedia şi Civic Media solicitând tuturor organelor Statului Român conform atribuţiilor instituţionale verificarea autencităţii raportului intern al ACCEPT în arhivele asociaţiei şi anchetarea neregulilor identificate de comisia internă, a contractelor şi mecanismelor de utilizare a fondurilor primite de la Fondul Global împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei şi de la Comisia Europeană. Totodată, cerem sancţionarea tuturor celor implicaţi în aceste fraude conform legislaţiei în vigoare, inclusiv a celor care s-au făcut complici la aceste ilegalităţi prin nedenunţarea lor către autorităţile competente, acest raport fiind elaborat la data de 29 iulie 2008. Prin urmare, solicităm organelor competente ale Statului Romån o anchetă publică şi transparentă”. George Roncea
DEPARTAMENTUL DE LUPTĂ ANTIFRAUDĂ – GUVERNUL ROMÂNIEI
GARDA FINANCIARĂ BUCUREŞTI
AUTORITATEA DE MANAGEMENT A FONDULUI GLOBAL ÎMPOTRIVA HIV/SIDA, TUBERCULOZEI ŞI MALARIEI – MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
AUTORITATEA DE IMPLEMENTARE PHARE – MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREŞTI
SESIZARE
În data de 27 iulie 2009, pe blogul https://www.wannabegay.org/ [la adresa https://wannabegay.org/2009/07/27/exclusiv-accept-ul-prezinta-in-adunarea-generala-neregulile-sesizate-si-de-wannabegay-org/ ] şi în 03 august 2009 în cotidianul “Can-Can” a fost făcut public un raport de anchetă intern al Asociaţiei “Accept”, cu sediul în Bucureşti, strada Lirei nr. 10, sector 2, raport care verifică utilizarea fondurilor accesate de asociaţie pentru desfăşurarea festivalului “Gay Fest”, ediţia 2008 şi confirmă deturnarea acestora precum şi a altor fonduri primite de la Fondul Global împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei, fond administrat de Ministerul Sănătăţii Publice. Ca urmare a deciziei Adunării Generale a Asociaţiei “Accept”, în şedinţa ordinară din data de 5 iulie 2008 s-a constituit o comisie de anchetă pentru verificarea cheltuielilor din cadrul “Gay Fest” 2008. Motivul invocat de membrii “Accept” au fost costurile exagerat de mari ale organizării unui cocktail. Ancheta s-a extins până la verificarea diferitelor contracte suspecte cu firme deţinute de membri şi angajaţi ai “Accept”. S-a constatat că aceste contracte au adus prejudicii nu numai Asociaţiei “Accept”, ci şi statului român, prin manevrarea frauduloasă a diferitelor fonduri nerambursabile administrate de autorităţile de management din cadrul ministerelor, în principal Fondul Global Împotriva HIV/SIDA, Malariei şi Tuberculozei (FGIHTM) administrat de Ministerul Sănătăţii Publice. Îngrijorător este faptul că, pe lângă deturnările de fonduri obţinute de la FGIHTM, deturnări demonstrate de comisia internă, Asociaţia “Accept” a accesat proiecte PHARE de peste 150.000 euro, unele dintre ele aflându-se în prezent în derulare, ceea ce lasă loc suspiciunii utilizării netransparente şi a fondurilor provenite de la Comisia Europeană. Comisia de anchetă nu şi-a extins verificarea şi asupra utilizării fondurilor europene, în condiţiile în care domnii Florin Ghiţă, responsabil financiar la Asociaţia “Accept” şi Daniel Petru Zăvoian, asistent de programe la Asociaţia “Accept”, s-au aflat într-un evident conflict de interese, contractând, ca intermediari pentru produsele şi serviciile finanţate din proiectele Fondului Global, firme ai căror acţionari sunt sau cu care au dezvoltat relaţii reciproc avantajoase de-a lungul timpului, folosindu-se pentru acestea de calităţile de membri şi angajaţi ai asociaţiei.
Deturnările de fonduri identificate de comisie sunt următoarele:
În cadrul cocktailului “Gay Fest” 2008, finanţat de FGIHTM, s-a adus un prejudiciu de aproximativ 3.000 de euro, dl. Florin Ghiţă selectând firma Godmother S.R.L., cu care Asociaţia “Accept” are relaţii contractuale încă din 2002, deşi oferta de preţuri a fost dublă faţă de piaţă, iar serviciile contractate nu au fost în totalitate furnizate. În cadrul proiectelor de prevenire a infecţiei cu virusul HIV şi de promovare a sexului protejat, finanţate tot de FGIHTM, deturnarea fondurilor în interesele membrilor-angajaţi ai “Accept” s-a făcut prin manevre de intermediere cu diferite firme pentru achizionarea articolelor de “sex protejat”, în locul achiziţionării articolelor direct de la producător. Astfel, S.C. Uranian Distribuţie S.R.L. (deţinută de domnii Florin Ghiţă şi Daniel Petru Zăvoian) intermediază către Asociaţia “Accept”, tot prin Godmother S.R.L. (sub denumirea veche de S.C. Speed Promotion S.R.L.), cumpărarea de mari cantităţi de articole de “sex protejat” la preţuri duble faţă de preţurile practicate de furnizori. Conform rapoartelor de activitate, numărul de articole de “sex protejat” a fost de 241.638 în 2007 şi 91.000 în 2008, toate acestea achizionate la preţ dublu, înainte de a fi distribuite beneficiarilor. În contractele de prestări servicii ale Asociaţiei “Accept”, comisia a mai identificat un conflict de interese, asupra căruia nu a putut evalua prejudiciul deoarece i s-a refuzat accesul la documentele justificative. Este vorba de S.C. ACBE Design S.R.L., deţinută de domnii Florin Ghiţă şi Lucian David, membru în Consiliul de Conducere “Accept” din 2008 şi până în prezent.
Pentru aceste motive, solicităm tuturor organelor competente ale statului român, conform atribuţiilor instituţionale:
– Verificarea autenticităţii raportului intern al Asociaţiei “Accept” în arhivele acesteia;
anchetarea neregulilor identificate de comisia internă, precum şi a altor eventuale nereguli;
anchetarea contractelor şi a mecanismelor de utilizare a fondurilor primite de la Fondul Global Împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei şi de la Comisia Europeană;
– Sancţionarea conform legislaţiei în vigoare a tuturor celor implicaţi în aceste fraude, inclusiv a celor care s-au făcut complici la aceste ilegalităţi prin nedenuntarea lor către autorităţile competente, dat fiind că acest raport a fost elaborat la data de 29 iulie 2008, deci în urmă cu mai bine de un an.
Precizăm că următoarele persoane publice sunt membre ale Asociaţiei “Accept”, conform registrelor Judecătoriei Sectorului 2, înregistrată prin HJ nr. 6727/25.10.1996:
– D-na Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei în Guvernul Tăriceanu, actual deputat în Parlamentul European (membru onorific “Accept”) – (In ciuda apartenentei partidului din care face parte, PDL, la PPE, grup politic european conservator care se opune exagerarii “drepturilor” homosexualilor, incurajate insa de fosta procuroare a PCR transformata in activista pro-homosexuala – Nota mea);
– D-na Romaniţa Iordache, expert antidiscriminare al Comisiei Europene pentru România, senior expert al reţelei FRALEX (European Union Agency for Fundamental Rights – Legal Experts) în România şi membru în Consiliul de Conducere al Asociaţiei “Accept” din 2005 şi până în prezent.
Prin urmare, solicităm organelor competente ale statului român o anchetă publică şi transparentă.
Ataşăm raportul intern postat electronic pe https://www.wannabegay.org/ şi preluat de publicaţia mai sus amintită precum şi ordinea de zi a Adunării Generale “Accept” din 25 iulie 2009, preluat din aceeaşi sursă.
Scrisoare deschisă adresata D-nei Monica Macovei, Ministru al Justitiei
Aceasta scrisoare, semnata de Ana si Ion Gavrila Ogoranu, a fost redactata ca urmare a refuzului autoritatilor de a recunoaste Anei Gavrila statulul de luptator in rezistenta anticomunista. Ana Gavrila si-a dedicat viata luptei impotriva comunismului: a facut parte din rezistenta din munti, a fost arestata si anchetata in numeroase randuri pentru a trada grupul de rezistenta din muntii Fagarasului, grup condus de sotul ei, Ion Gavrila Ogoranu.
Rugamintea familiei Gavrila este ca aceasta scrisoare sa ajunga in atentia cat mai multor romani.(O recomand in special ALIANTEI FAMILIILOR, care si-a permis sa o “garanteze” iresponsabil pe sinistra Macovei la alegerile europene)
Stimata Doamna Ministru,
În anul 2001, subsemnata Gavrila Ana din localitatea Galtiu judeţul Alba, soţia lui Ion Gavrila-Ogoranu, născută în 10 decembrie 1921, am înaintat Comisiei Comisiei pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, care functioneaza in cadrul Ministerului Justiţiei, un Memoriu documentat, în care solicitam dreptul de a mi se acorda calitatea de Luptător în Rezistenţa anticomunistă, relatând şi documentând faptele pentru care am cerut acest lucru cu probe juridice.
Nu am primit atunci nici un răspuns.
În data de 9 martie 2006, adică dupa 5 ani! am primit următorul răspuns la cererea mea: „Comisia, cu majoritatea voturilor membrilor, a decis respingerea cererii dumneavoastră de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 214/1999”.
Doamna Ministru, eu în expunerea mea de atunci mi-am prezentat faptele aşa cum le-am trăit eu, căci nu mi-am încadrat viaţa după articole de lege, rămânând ca onorata Comisie să cerceteze şi să judece. Prin prezenta scrisoare repet motivele pe care le-am invocat atunci, pentru că ele sunt însăşi viaţa mea, şi ca şi a mea, a mii de femei şi bărbaţi vii sau morţi din ţara noastră. Deci să-mi fie cu iertare dacă voi fi silită să-mi povestesc viaţa sub regimul comunist.
M-am născut în 1921, în 10 decembrie, în localitatea Drâmbar, jud. Alba. Am urmat cursurile şcolii de gospodărie, şi am fost înfiată de o mătuşă din localitatea Galtiu, jud. Alba. Mi-am făcut educaţia sub influenţa a doi oameni de mare suflet: Preotul greco-catolic Iosif Pop, viitorul Protopop din Târgu-Mureş, şi a profesorului Vasile Hanu, care şi la vârsta de 101 ani, azi, îşi mai aminteşte de mine.
M-am căsătorit în 1944 cu studentul medicinist Petru Săbăduş de la Facultatea de Medicină din Sibiu, refugiat din Ardealul de Nord. Am fost prevenită de soţ că alături de el vom avea necazuri mari în viaţă, şi eu am fost gata să fiu alături de el şi la bine şi la greu. Necazurile au început odată cu 23 august 1944. Soţul meu făcea parte dintr-o organizaţie studenţească naţionalistă. Zeci de studenţi bucovineni şi basarabeni, care se aflau în zonă, ne-au cerut ajutorul să-i ascundem să nu fie arestaţi de poliţia română şi sovietică pentru a fi deportaţi în URSS. Îmi amintesc de un student cu numele Dan Dumitrescu. Toată iarna ne-am ocupat de acest lucru, mai ales eu, căci soţul era străin de sat. Până când şi-a obţinut acte confecţionate de un student bucovinean cu numele Havrilescu.
Din Germania a sosit un grup de paraşutişti în plină iarnă, cărora soţul le-a găsit adăpost. Pe telegrafistul Gheorgheionii l-am ocrotit în casa părinţilor mei. În memoriile scrise ale acestuia, după 1990, aminteşte acest episod. Am contribuit la toate acestea, în condiţiile în care şi eu şi soţul locuiam în casă străină, căci în casa mătuşii era instalat comandamentul Armatei Roşii.
În anul 1946 ne-am mutat cu soţul la Cluj. Aici soţul era încadrat în organizaţia anti-comunistă de la Universitate. Zeci de studenţi veneau în casă la noi şi asistam fără să vreau la toate problemele lor, acordând ajutor celor care aveau nevoie. Sunt nume înscrise la loc de cinste în Istoria Rezistenţei anticomunistă. Dau câteva nume: Ion Golea, viitorul paraşutist din 1951, Doctorul Gruiţă Victor din Teiuş, Doctorul Nosa, Doctorul Scrob, studenţii Pintea Eugen, Pop Cornel, Ion Munteanu, Pavel Mârza, şi făgărăşenii Chiujdea Ion, Maga Mihai, Haşu Laurian şi Gavrilă Ion, viitori luptători în Rezistenţa făgărăşană.
Trăiesc încă şi pot da mărturie despre ce a fost în casa noastră Dr. Teofil Mija din Săcele, Braşov, directorul Institutului Cristiana şi Dr. Gheorghe Cornea din Bucureşti, veteran al Rezistenţei din Târgu Mureş.
În timpul grevelor studenţeşti din 1946, în casa noastră s-au pus la cale multe planuri, la care eram, fără să vreau, martoră. Aici s-au făcut şi planuri de retragere în munţi în grupuri de rezistenţă. În 1947 s-a ţinut în munţii Apuseni un congres al centrelor studenţeşti de pe ţară. Mulţi au plecat într-acolo cu raniţa din casa noastră din Galtiu, aprovizionaţi de mine.
Când în 1947 şi 1948 începuse teama arestărilor şi cei urmăriţi nu mai dormeau pe-acasă, eu puneam un covor pe sfoară spre a se şti dacă au fost căutaţi de Siguranţă sau nu în noaptea aceea, căci arestările se făceau de obicei noaptea.
În 15 mai 1948 nu am mai pus covor dimineaţa, căci noaptea un grup de poliţişti şi soldaţi au spart uşa casei căutându-mi soţul peste tot, înjurându-mă şi ameninţându-mă. Nu s-au sinchisit că în pătucuri dormeau cei doi copii ai noştri de 4 şi de 2 ani. Şi am rămas în casă ostatică timp de o săptămână, fără să pot ieşi să cumpăr hrană pentru copii. Apoi am fost evacuată cu copiii şi hainele de pe noi. M-am reîntâlnit cu soţul la un loc convenit dinainte. Ei, ce scăpaseră de arestările din mai, s-au hotărât să se retragă la munte, lucru ce l-au şi făcut. Eu am rămas să dau răspuns Securităţii unde ar putea să fie bărbatul pe care-l căutau peste tot. Într-o vreme când mă aşteptam să fiu şi eu arestată m-am mutat în ascuns cu copiii în munţii Apuseni, la nişte oameni în apropierea luptătorilor. Atunci am cunoscut o parte dintre ei: Popa Ştefan, Nicu Moldovan, şi mai ales pe studenta Alexandrina Teglaru cu care am şi locuit o bucată de vreme. De altfel în cartea amintirilor ei, intitulată „Lacrima prigoanei”, la pagina 102, această luptătoare mă aminteşte şi pe mine.
Spre toamnă, bărbaţii au hotărât ca un grup dintre ei să treacă graniţa iugoslavă, pe o cale pe unde s-a mai trecut. Între ei era şi soţul meu. Au fost prinşi pe graniţă, duşi la Timişoara şi apoi la Cluj, în lotul sutelor de studenţi arestaţi. O întreagă iarnă am fost aproape în fiecare zi, împreună cu sute de mame, soţii, surori, logodnice, am îngheţat în faţa porţilor de fier ale închisorii din Cluj pentru a le introduce, când era permis, alimente şi haine.
Am asistat la procesul studenţilor din săptămâna Paştilor din 1949, zile în şir, şi i-am cunoscut astfel pe mulţi, băieţi şi fete. I-am însoţit cu alte soţii până i-au urcat în dubă în gara Cluj. Ne-a îngrozit zgomotul de lanţuri şi zbieretele, când i-au dat jos în gara Aiud. Apoi nu am mai auzit nimic de ei, parcă i-ar fi înghiţit pământul. Se zvonea că ar fi fost duşi la Piteşti.
Prin 1951, s-a ajuns un zvon la Gherla, că soţul meu ar fi în această închisoare. Am reuşit să iau legătura cu sora Dr. Bărbosu, medicul închisorii. Eram mulţumită să ştiu că e viu, şi din când în când, sora Doctorului îmi confirma acest lucru.
Aşa a durat până în toamna anului 1952, când întâlnind-o, aceasta a început să plângă. Am înţeles: soţul meu era mort. Nu mi-a dat nici un amănunt decât că ar fi fost operat la spitalul din Dej.
Am colindat prin cunoscuţi Dejul, şi am aflat indirect că soţul meu a fost dus la acest spital. Doi foşti colegi de facultate, medici, au încercat zadarnic să-l salveze, dar toate organele interne erau zdrobite în bătaie. Adevărul îl voi afla de-abia peste ani, când deţinutul plutonier al carui nume nu mi-l amintesc, de pe strada Doinii din Alba Iulia mi-a povestit că soţul meu a fost bătut de directorul închisorii, Goiciu, pentru că l-a ridicat pe acest plutonier din curtea închisorii, şi l-a dus la infirmerie.
Am rămas de mână cu doi copii mici, fără casă, fără slujbă, că nimeni nu vroia să mă angajeze. Dintr-un loc practic alungată, în altul neprimită. Rudeniile mele au fost ameninţate că dacă mă mai ţin, vor fi duse în Bărăgan. În sfârşit mătuşa mi-a dat un petec de pământ în Galtiu, pe care am apucat să-l cultiv. Dar s-au găsit oameni de-ai partidului care au venit şi şi-au împărţit acest teren, rămânând şi fără el. Au construit pe el case pe care le folosesc ca proprietate legală până în ziua de azi. Între timp eram luată de securitate cu duba, şi interogată când despre unul, când despre alţii dintre colegii soţului meu, mai ales despre Alexandrina Teglaru. N-am recunoscut, oricâtă presiune a fost făcută asupra mea, iar despre altele, n-aveam ce spune, căci într-adevăr nu ştiam nimic.
În 1954 s-a întâmplat un caz care mă putea costa mare nenorocire. Soţul meu ascunsese aparatul de radio a lui Gheorghionii, care de altfel era şi defect, într-un fund al podului casei, fără ca eu să ştiu. Copiii jucându-se l-au găsit, l-au dat jos şi cu copiii din vecini, se jucau pe stradă cu el. A aflat securitatea, copiii au fost luaţi de scurt unde l-au găsit, şi toată vina a căzut pe mine. Am fost dusă la Securitatea din Orăştie şi Deva, anchetată dur, şi lovită să spun. A durat mult până s-au convins că într-adevăr eu nu ştiam nimic despre acel aparat. Am fost anchetată să spun după cine port doliu, şi de unde ştiu că soţul meu e mort. În acelaşi timp eram privită în sat cu ură şi desconsiderare. Îmi cumpărasem un cal, şi făceam cărăuşie, dar mi-a fost confiscat calul, lăsându-mă cu căruţul în mijlocul satului, sub motiv că particularii nu mai aveau voie să aibă cai.
În 1955, a sosit la mine din munţii Făgăraşului, fostul camarad şi coleg de liceu al soţului meu, Ion Gavrilă. L-am primit cu drag, ştiind cât ţinea soţul meu la el. El m-a rugat să mă deplasez la Cluj, să găsesc pe un alt coleg, Maga Mihai, student, lucru ce l-am şi făcut. Acesta mi-a spus că luptătorii făgărăşeni trecuseră în Grecia. Urma ca în primăvara următoare, să pornească şi Gavrilă pe acest drum, când Mihai Maga a venit cu vestea că luptătorii se aflau în realitate arestati la Securitate.
Ion Gavrilă a rămas în familia mea ascuns timp de 21 de ani. Mi-a povestit istoria grupului făgărăşean. Ştiam că e condamnat la moarte în contumacie, ştiam că legea prevedea că cine ajută un duşman al poporului, e pasibil de aceeaşi pedeapsă. Deci cunoşteam pericolul la care mă expuneam…
Am muncit cu braţele să câştig pâinea pentru familie, cu veşnica ameninţare că o nenorocire se putea întâmpla oricând. Am încredinţat casa şi familia Maicii Domnului, şi cu această credinţă am păşit într-o nouă încercare a vieţii. Şi-au fost destule situaţii când am ajuns la capătul puterilor.
Astfel, în 1959, de Sfântul Nicolae, 6 decembrie, am fost alungată din casă de miliţie, primărie şi securitate, pentru ca locuinţa să fie dată secretarului Sfatului popular. M-am mutat în prag de iarnă într-o moară părăsită, fără podele, ferestre şi uşi. În dosarul înaintat în 2001 se află acest lucru, confirmat în faţa notarului public printr-o declaraţie a soţiei fostului secretar, care a beneficiat de casă, şi care mai trăieşte şi azi. Am fost astfel deportată timp de 14 ani. Mi s-au făcut perchiziţii de către securitate, şi numai printr-o minune soţul meu nu a fost descoperit. Moara a suferit trei inundaţii, fiind aproape distrusă.
În 1970 m-am îmbolnăvit de meningită, şi am stat patru luni la spitalul din Cluj, îngrijită de profesorul Ioan Gavrilă. Întâmplările celor 21 de ani au fost povestite de soţul meu în cartea „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, şi-au fost relatate în Memorialul Durerii al Dnei Lucia Hossu Longin. De asemenea, faptul că am fost urmărită se află confirmat şi în documentele Securităţii, ca de exemplu: Când în 1969, în suita preşedintelui Nixon, a sosit din America preotul Mircea Toderici, eu i-am dus o scrisoare a soţului meu, în care îi cerea ajutorul, scrisoare care a ajuns pe masa preşedintelui Nixon, şi care a reprezentat salvarea soţului meu când a fost prins în 1976, la Cluj, de Securitate. Soţul meu stând ascuns, a păstrat în continuare şi în această situaţie, legătura cu unii fraţi de suferinţă: Dr. Mârza Pavel, Dr. Gruiţă, Dr. Nosa, Prof. Nicolae Mârza, Prof. Ion Grecu. De multe ori, legătura a fost făcută prin mine. Din casa mea a plecat în 29 iulie 1976 soţul meu la Cluj, şi s-a întors de la securitate peste 6 luni. Eu i-am pregătit raniţa când la 23 decembrie 1989 a plecat la Bucureşti cu intenţia de a contribui la formarea unei armate care să apere Revoluţia. Eu l-am îngrijit şi îndemnat să scrie întâmplările prin care am trecut.
Am renunţat la orice confort şi linişte de dragul idealurilor soţilor mei, şi a prietenilor lor, de dragul adevărului şi al dreptăţii. Am trăit toată viaţa din munca braţelor mele, fără a apela la mila nimănui.
Nu pentru bunuri materiale am cerut să fiu trecută printre luptătorii Rezistenţei anticomuniste, nici măcar pentru o mândrie deşartă. Voiam să se facă drepate şi celor din Rezistenţa anticomunistă.
Aceasta mi-a fost viaţa, la 85 de ani am conştiinţa împăcată că mi-am făcut datoria alături de cei doi soţi ai mei, şi ai fraţilor lor de idealuri. Nu aş fi deranjat nici de data asta pe nimeni, dar mă doare nedreptatea şi nepăsarea. Nu mă gândesc la cei ce coroborează art. 1 cu art. 2 şi cu art. 3, care, lucru sigur, n-au nimic în comun cu Rezistenţa anticomunistă din România. Mă gândesc însă cu groază şi cu adâncă tristeţe că între cei care au decis, cu majoritate de voturi, să fiu exclusă, au fost desigur şi foşti deţinuţi politici, care în piticimea lor, n-au învăţat nimic din istoria României. Căci dacă din expunerea vieţii mele sub comunism atât au priceput că art. 1 nu coroborează cu art. 2 din altă lege postdecembristă, insemnează că nici nu merită să ştie mai mult. E posibil ca între deţinuţii politici consultanţi să fie şi dintre cei cu suflete seci, care nu au fost în stare să trăiască istoria României, şi au fost aleşi anume. Noi am fost luptători, şi nu căutători de titluri.
Declar că îmi retrag cererea trimisa Comisiei cu 5 ani în urmă, şi refuz să fac „plângere” la instanţa de contencios. M-aş simţi încă o dată insultată şi umilită. Dacă ţara are nevoie de noi, cei care am luptat în Rezistenţa anticomunistă, să ne caute în arhivele Securităţii pe cei morţi, şi să ne contacteze pe cei care mai trăim.
Cu stimă,
Gavrilă Ana.
Aceasta a fost declaraţia soţiei mele. În situaţia ei, eu Ion Gavrilă Ogoranu eu cunosc zeci de cazuri asemănătoare, dacă nu chiar mai grave, de pe întreg cuprinsul ţării. Astfel, soţiile luptătorilor Ioan Pop şi Gheorghe Haşu, executaţi în Rezistenţa făgărăşană, nu au reusit să aibă calitatea de soţii de Luptător. Văduva Mariana Macavei n-a putut să obţină în justiţie calitatea de Luptător în Rezistenţă în lotul Dabija din Munţii Apuseni, pentru soţul ei Macavei Traian, şi nici pentru ea ca soţie de Luptător. Aceste femei trăiesc încă, şi pot da mărturie despre acest lucru, despre nedreptatea care li s-a făcut, prin justiţie. Fiica Luptătorului Lupşa din Vrancea, una din cele mai impunătoare grupuri de Rezistenţă, n-a reuşit să obţină pentru tatăl ei calitatea de Luptător în Rezistenţă, nefiind luată de nimeni în seamă. Şi aş putea să mai dau exemple destule. Dacă într-adevăr ţara doreşte să-şi reconsidere trecutul, şi să cinstească Rezistenţa, să ne caute ea pe noi, şi nu să ne oblige să ne umilim în faţa unor Instanţe nepotrivite şi nebinevoitoare.
Cu stimă,
Ion Gavrilă Ogoranu.
Nota mea: Badia a murit la scurt timp, pe 1 mai 2006, urmat, peste doua luni, la 7 iulie 2006, de iubita lui sotie, Ana.
Gasiti toate volumele epopeii lui Ion Gavrila Ogoranu “Brazii se frang dar nu se indoiesc” la Editura Marist, Baia Mare
Unul din membrii marcanti ai PPE, europarlamentarul maghiar Laszlo Surjan, pune sub semnul intrebarii admiterea Elenei Basescu in cel mai mare grup din Parlamentul European. Intr-un mail intern trimis tuturor europarlamentarilor si presedintelui PPE in data de 18 iunie, Laszlo Surjan le cere sa raspunda la un set de intrebari. Elena Basescu este singurul nume adus in discutie de europarlamentarul maghiar, care se intreaba, intre altele: “Este in interesul nostru sa primim printre noi pe cineva care a facut declaratii ambigue si chiar contradictorii referitoare la legalizarea drogurilor? Este acceptabil pentru noi atunci cand cineva castiga alegerile doar bazandu-se pe reputatia numelui familiei sale? Sustinem nepotismul?” .
HotNews.ro va prezinta in exclusivitate textul mail-ului trimis europarlamentarilor din Partidul Popular European:
“Este in interesul nostru sa acordam statutul de membru unor persoane care – tinand cont de cariera lor politice, de convingerile si declaratii publice – ar putea diviza usor unitatea grupului nostru politic? Este in interesul nostru sa acceptam pe cineva care a fost respins de partid sa candideze pe listele sale si care a candidat apoi individual, periclitand in mod clar sansele partidelor membre ale grupul nostru sa obtina rezultate bune in alegeri? Putem sa ne asteptam de la un astfel de membru sa lucreze in echipa?
Este in interesul nostru sa primim printre noi pe cineva care a facut declaratii ambigue si chiar contradictorii referitoare la legalizarea drogurilor? Este acceptabil pentru noi atunci cand cineva castiga alegerile doar bazandu-se pe reputatia numelui familiei sale? Sustinem nepotismul?
Exista explicatii acceptabile pentru care respectivul nu si-a castigat mandatul in cadrul grupului nostru? Care este adevarata motivatie a celui care vrea sa ni se alature? Suntem cel mai mare grup din Parlament. (…)
Tinand cont de intrebarile de mai sus veti suspecta probabil ca acest mesaj a fost provocat de cererea Elenei Basescu de a adera la grupul PPE. Nu chiar. Am nevoie de garantii si raspunsuri la intrebarile de mai sus pentru toate cazurile. Vreau sa fiu sigur ca fiecare nou coleg este gata de munca in echipa, si ca oricine adera la grupul nostru accepta si respecta valorile noastre si nu se razgandeste in fiecare luna.
Grupul ar trebui sa cunoasca opinia membrilor de partid din tara solicitantului. Dupa o evaluare matura, fiecare membru va vota in mod separat fiecare cerere. Dupa o examinare corespunzatoare a dorintei lor de a adera la grupul nostru, toti solicitantii, Elena Basescu si ceilalti, vor fi prieteni si colegi buni.”
Desi europarlamentarul maghiar neaga ca se refera doar la Elena Basescu, majoritatea intrebarilor o privesc in exclusivitate pe mezina presedintelui. De exemplu, una din intrebari se refera la declaratiile contradictorii pe tema drogurilor usoare facute de cei care azi solicita statutul de membru PPE.
Elena Basescu declarase in timpul campaniei la europarlamentare ca este de acord cu legalizarea droguruilor usoare. Ulterior a revenit, precizand ca nu este de acord cu legalizarea nici unui fel de drog. Cat priveste celelalte intrebari referitoare la nepotism si candidaturi independente care au pus in pericol scorul obtinut de PPE, ele o tintesc in mod clar tot pe Elena Basescu. Dan Tabalaba NOTA MEA: Laszlo Surjan este membru al Biroului Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni din partea partidului lui Viktor Orban Fidesz-Magyar Polgári Szövetség. Conform portalului https://www.europarl.europa.eu/, varianta in limba romana, ungurul lui Tapalaga este născut la 07 septembrie 1941, in “Kolozsvár”. Se pare ca nici traducatorii Parlamentului European nu prea stiu romaneste. Daca vreti sa ii scrieti, adresa lui este [email protected]
Sursele mele mi-au transmis ca “mail-ul intern” i-a fost furnizat lui Dan Tapalagade Monica Macovei.
Ma bucur ca se adevereste ce am scris aici si aici.
Razboiul pornit peste Prut de Vasile Stati, autorul dictionarului “moldo-roman”, este inspirat atat din tezele sovietice, cat si din textele consilierului prezidential Cristian Preda
Traian Basescu pierde consilieri pe banda si, in acelasi timp, fara ca opinia publica sa sesizeze ca pe poarta Cotrocenilor intra alte figuri, sterse dar foarte active si nocive in acelasi timp. Cristian Preda (foto), consilier prezidential pe probleme de educatie si reforma, este una dintre acestea.
Preda s-a remarcat, a fost selectat si urcat apoi, de la un simplu asistent la Facultatea de Stiinte Politice pana in varful dealului, la Palatul Cotroceni, dupa ce s-a lansat intr-un atac furibund la adresa lui Eminescu. Iata insa cum astazi Eminescu are si un efect de turnesol: cand de peste Prut s-a declansat un adevarat razboi cultural si informational anti-Romania, iese la iveala strident o legatura subterana directa intre ideologii de serviciu de la Bucuresti si cei de la Chisinau si Moscova. Intelectualii lui Basescu se dovedesc a fi vajnici propagandisti ai tezelor sovietice. In ciuda declaratiilor oficiale ale Cotrocenilor in ce priveste Basarabia, pe frontul anti-Eminescu oamenii lui Traian Basescu stau umar la umar cu cei ai lui Vladimir Voronin, impotriva intereselor nationale. In acest caz, limba si cultura romana, reprezentate de romanul absolut, Mihai Eminescu. La Chisinau, il avem pe “celebrul” Vasile Stati, care in prezent este profesor la Academia de Stiinte Administrative din subordinea Administratiei Prezidentiale a Republicii Moldova. Stati este considerat “parintele limbii moldovenesti” fiind si autorul “dictionarului moldo-roman”. Pentru Stati, Mihai Eminescu este “invaluit de stupefiante politicianiste, sovine (sic!), de cele mai multe ori cade in pacatul deformarii istoriei, de pilda, atunci cand trateaza independenta inchipuita a Valahiei la 1875 (sic!), divagatiile sale privind toponimul Basarabia”.
La Cotroceni, ocupandu-se, culmea!, de educatia copiilor nostri, il avem pe Cristi Preda, care promoveaza aceleasi teze ca Vasile Stati. Pepiniera GDS
Preda este membru al Grupului pentru Dialog Social, noua pepiniera de cadre a societatii in civil, aceeasi care l-a dat lumii si pe Adrian Cioroianu, cel mai mare gafeur impertinent din istoria diplomatiei romane sau pe Andrei Plesu, eminenta cenusie prezenta in toate guvernele Romaniei de dupa 1989. Pentru angajarea lui Preda la Cotroceni a intervenit reteaua clientelara reprezentata la vremea respectiva in Administratia Prezidentiala si de colegul sau de la “Dilema”, Teodor Baconsky, fost consilier pe probleme de politica interna ca succesor al lui Claudiu Saftoiu. Nu stim cat de folositoare a fost experienta lui Baconsky-Jacuzzi pentru consilierea lui Basescu, dar nici cea a lui Cristian Preda nu este de lepadat, mai ales ca aceasta este castigata si pe un teren cu implicatii penale, dupa cum veti vedea mai jos. Tezele sovietice
Intre Bucuresti si Chisinau exista o legatura subtila, dar din ce in ce mai clara pentru demolarea lui Mihai Eminescu. La Chisinau, ofensiva are un scop politic evident: scoaterea din circulatie a lui Eminescu – in calitate de standardizator al limbii romane moderne – permite sanctionarea unei “limbi moldovenesti” separate de limba romana, in conformitate cu directivele staliniste din anii ’20. Crearea “limbii moldovenesti” are in prezent aceleasi scopuri politice pe care le avea in perioada URSS. La Bucuresti, TVR Cultural aniversa ziua de nastere a lui Eminescu in ianuarie 2007 intr-o emisiune moderata de simpatizantul comunist Dragos Bucurenci, emisiune in care Neagu Djuvara isi exprima opinia ca publicistica lui Eminescu nu ar mai trebui sa fie editata pentru ca este “reactionara” si “neeuropeana”. Revenirea la ideea de scoatere din librarii, biblioteci si manuale a lui Mihai Eminescu a aparut in anii ’50, in perioada in care culturnicii trimisi de Moscova pe tancuri incercau sa modifice cultura romana. Multe din titlurile sale au fost, de altfel, interzise in perioda comunista, de la poemul-revolta “Doina” la scrierile sale politice din “Timpul”, unele de actualitate si azi. Vasile Stati – exclus inainte de 1989 din Uniunea Scriitorilor de la Chisinau pentru plagiat – este unul dintre dusmanii lui Eminescu de dincolo de Prut. Ideologul lui Voronin il vede pe Eminescu “ametit de inchipuiri amplificate de sovinism politicastru (sic!), M. Eminescu cheama la razboi “. Pentru a elimina aceste defecte profunde ale lui Eminescu, moldovenizatorul Stati recomanda “patrunderea in adancurile inepuizabile ale poeziei”, lasand deoparte “inchipuirile poetului despre Basarabia”. Pentru Vasile Stati, Eminescu nu poate fi “moldovan”, spiritul panromanesc din scrierile sale fiind greu de eliminat. Asa ca sunt recomandate versurile fara mesaj politic, dupa cum cere si Cristi Preda impreuna cu noile “Scantei”, “Dilema”, “22” si “Observator cultural”. Atac de Dambovita Preluand din zbor dejectiile lui Horia Roman Patapievici despre Eminescu, asistentul la FSP Cristian Preda s-a detasat in corul detractorilor simbolului Romaniei intr-un numar special al revistei lui Andrei Plesu dedicat “demitizarii” poetului, jurnalistului si ganditorului national, “curatat” in “Dilema” de “cultura si politica”.
In materialul sau, Preda explica cum, din cauza lui Eminescu, cultura romana este moarta, spre deosebire, de exemplu, de cea franceza, care nu are “un om deplin al culturii”, cum sunt romanii “obligati” sa-l considere pe Eminescu. “Regula intangibilitatii autorilor” care ilustreaza cultura romana o face sa fie “lipsita de viata, ea seamana cu un depozit de muzeu sau cu un cimitir al pasiunilor stinse”, afirma Preda. “Atunci cand cativa politicieni romani si-au marturisit sursele intelectuale, mentionandu-i pe Eminescu, Caragiale si Cosbuc, cetateanul nu s-a simtit insultat. El ar fi avut toate motivele sa se simta jignit, afrontul e real. (…) De altfel, incoerenta rationamentului unui Eminescu a facut posibila recuperarea sa atat de catre socialisti, cat si de catre nationalisti”, scrie Preda, incheind apoi, pe masurile date de magistrii sai: “De ce, totusi, asistam la asemenea accidente, care nu reprezinta altceva decat o curata pierdere de timp? Un posibil raspuns ar fi urmatorul: lenea de a gandi, ignoranta sunt marcile culturii politice de la noi. In acest context, Eminescu e un personaj manipulat. Din nefericire, influenta sa a fost mare, in masura in care pamfletul eminescian a devenit gen al literaturii politice. Conservarea acestui gen e sinonima cu transformarea superficialitatii agresive intr-un fel de canon al receptarii politicului. Eminescu trebuie contestat si demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gandire politica. Din acest punct de vedere, el e realmente nul. Nu ai obiect”. Fara comentarii. Universitati curat-murdare Cristi Preda a devenit mai cunoscut dupa ce a patronat cu functia imensa afacere a Summitului Francofoniei de anul trecut, pentru care a fost facut secretar de stat in MAE.
Preda a fost pescuit de la Facultatea de Stiinte Politice – noua “Stefan Gheorghiu” -, unde si in prezent ocupa functia de decan in ciuda celorlalte atributii oficiale ale sale. In 2004, cand, in urma unor investigatii ale Oficiului European de Lupta Anti-Frauda (OLAF), erau mari sperante sa se inceapa urmarirea penala contra fostului decan, Daniel Barbu, acesta s-a retras, impingandu-l in fata pe Preda. Facultatea a fost investigata oficial pentru un program cu participanti invizibili din MAE, MApN, Guvern si Parlament. OLAF, Corpul de Control al Guvernului, Curtea de Conturi si alte institutii speciale au relevat neregulile derularii programului TEMPUS PHARE, proiectul JEP_IB 13219-98, ce prevedea alocarea a 214.610 EURO pentru formarea si perfectionarea inaltilor functionari publici in administrarea acquis-ului comunitar, care a starnit un scandal cu interpelari in Parlamentul European si reverberatii in presa straina, pe tema coruptiei la universitari romani (vezi documentul Corpului de Control pe https://www.ziua.ro/). Preda este secondat de colaboratoarea lui apropiata, Alexandra Ionescu, ca prodecan. Cand Preda e plecat la celelalte slujbe ale lui, il suplineste cu placere cuplul Barbu-Ionescu la FSP sau la Institutul de Cercetari Politice (ICP). In cazul lui Preda, acesta trebuie sa alerge toata ziua: FSP, ICP, “Humanitas”, “Dilema”, “22”, GDS si, daca mai e timp, si la Cotroceni. Pentru alte afaceri, “Tata Preda” – proprietarul Societatii “Constructii, Servicii, Comert Preda SRL” – asigurat lucrari de constructii si reparatii la firma fiului. Iar sora decanului, Caterina Preda, doctoranda la FSP, ocupa si ea un loc in Consiliul Facultatii.
Ai zice ca simti “biciul lui Attila” vajaind in aer cand il auzi pe consilierul prezidential Cristian Preda la televizor dandu-si ca parerea despre putreziciunile, coruptia si lipsa de perspectiva a invatamantului romanesc si necesitatea unor “universitati curate”. “Viitor de aur” tara noastra are. “Intelectualii lui Basescu” – noii precupeti
Dupa cum scrie cercetatorul Adrian Gavrilescu in lucrarea sa “Noii precupeti – intelectualii publici din Romania de dupa 1989”, Cristian Preda, pentru a promova din asistent la FSPA in decan al acestei facultati, nu s-a dat in laturi de la nimic. Lista publicatiilor academice obligatorii era deja facuta, pe genunchi, la “Dilema” si “22”. Iata ce releva Gavrilescu: “Cristian Preda a rezolvat foarte comod evaluarile propriilor studii inainte de a le tipari. Autorul Preda s-a adresat editorului Preda, coordonator a doua colectii: “Biblioteca politica” la Editura Nemira si “Polis” la Editura Humanitas. Raspunsul a fost intotdeauna pozitiv. Astfel, in 1998, Cristian Preda debuteaza la Nemira cu un manuscris premiat la concursul din 1997, la categoria “eseu”. In 1999, la doar 33 de ani, preocupat de posteritate, isi strange articolele publicate intre 1998 si 1999 intr-un alt volum – util, probabil, pentru avansarea in grad didactic. Repeta gestul in 2001, de aceasta data cu articole aparute intre 1994 si 2000. 2002 este anul prestidigitatiilor publicistice, cand doua titluri atrag atentia cu deosebire: mai intai, o cronologie a anului politic 2001, alcatuita de un grup de studente si coordonata de Cristian Preda, care semneaza patru pagini, unde se citeaza pe sine o data si foloseste – fara citare – un fragment dintr-un text scris tot de el in revista 22; apoi, o carte aparuta la Editura Meridiane, intr-o colectie coordonata de maestrul sau, Daniel Barbu, si in care, dintr-un total de 160 de pagini, aproape jumatate sunt anexe, ceea ce reduce volumul la ambitiile unei modeste lucrari de diploma”. De la PCR la partidul lui Stoica
Gavrilescu mai arata in acelasi volum: “In 2003 publica la Editura Humanitas, in colectia pe care o conduce, un volum despre liberalism, avand configuratia unui curs universitar predat la FSPA. In 2004, semneaza la aceeasi editura un dictionar de “gandire politica liberala”, prefatat cu subtilitate de Daniel Barbu. In 2005 il regasim la Editura Nemira cu un volum statistic despre partidele postcomuniste – reluare a unui text publicat in revista Studia Politica, la care se adauga cateva interpretari numerice ale unor evenimente politice. In ceea ce priveste activitatea sa propriu-zisa de editor, se poate spune ca Preda este o autentica reprezentanta comerciala, atat pentru Daniel Barbu, cat si pentru unii dintre fostii si actualii sai colegi de la FSPA, carora le-a gazduit incercarile stiintifice cu o (dez)interesata filotimie. In mediile intelectuale bucurestene, el si-a consolidat pozitia de partizan al ideilor liberale si al oamenilor politici care le imbratiseaza, cum ar fi Valeriu Stoica”. Mai este de amintit ca Preda a aderat la Partidul Comunist in 1987, cand muncitorii revoltei anticomuniste de la Brasov erau macelariti si torturati de fortele regimului. Fericitul eveniment s-a petrecut imediat dupa ce a intrat la “filosofie”, care, pe atunci, insemna de fapt “socialism stiintific” si o trambulina catre o functie in Partid sau Securitate.
Cadavrul Eminescu, fecala Romania si ICR “Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana”. “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei” – Presedintele ICR, H.R. Patapievici. Pagina realizata de Luca ILIESCU
Indemnizatiile sunt menite sa acopere cheltuielile pe care le fac pentru indeplinirea atributiilor. Se platesc separat fata de salariu si sunt in numar de patru: indemnizatia pentru cheltuieli generale, indemnizatia forfetara de calatorie, indemnizatia anuala de calatorie si indemnizatia de sejur.I. SALARIULNoul statut prevede ca salariul europarlamentarilor va fi de 38,5% din salariul de baza al unui judecator la CJCE – 7.665,31 euro brut , respectiv 5.963,33 de euro dupa taxare in sistemul UE.
II. INDEMNIZATIA PENTRU CHELTUIELILE GENERALE Indemnizatia pentru cheltuieli generale vizeaza acoperirea cheltuielilor din statul membru in care se exercita dreptul de vot precum costurile de administrare a biroului membrilor, factura telefonica si taxele postale, achizitionarea, utilizarea si intretinerea echipamentului computerizat si telematic si costul calatoriilor. In 2009, valoarea indemnizatiei este de 4.202 euro lunar.
III. INDEMNIZATIA FORFETARA DE CALATORIE
Indemnizatia forfetara de calatorie vizeaza acoperirea costurilor calatoriilor efectuate de europarlamentari in cadrul Comunitatii Europene pentru a participa la reuniunile oficiale ale Parlamentului European precum sedintele plenare, reuniunile comisiilor sau ale grupurilor. Indemnizatia forfetara de calatorie acopera de asemenea cheltuielile aferente calatoriei precum costul rezervarilor, al biletelor, al transportului bagajelor sau al meselor. Suma rambursata depinde de tipul de transport pe care parlamentarul il utilizeaza.
IV. INDEMNIZATIA ANUALA DE CALATORIE
Indemnizatia anuala de calatorie este prevazuta pentru cazurile in care europarlamentarii trebuie sa calatoreasca in afara statului membru de origine pentru indeplinirea sarcinilor, dar in alte scopuri decat reuniunile oficiale. Aceasta este fixa si vizeaza atat costul drumului dar si cel al cazarii. Pentru 2009, indemnizatia este de cel mult 4.148 de euro.
V. INDEMNIZATIA DE SEJUR
Europarlamentarii vor primi indemnizatia de sejur in cuantum de 298 de euro pe zi, in cazul participarii la reuniunile oficiale ale organismelor parlamentare pe care fiecare eurodeputat le deserveste si care sunt organizate in cadrul Comunitatii Europene. Aceasta acopera cazarea, mesele si toate celelalte cheltuieli aferente participarii la reuniunile respective. In plus, PE plateste 149 de euro pe zi plus cheltuielile pentru cazare si mic dejun pentru participarea la reuniunile organizate in afara Comunitatii Europene.
VI. STAFF-UL EUROPARLAMENTARILOR
Eurodeputatii au dreptul de a-si angaja personal propriu care sa ii ajute in exercitarea atributiilor ce le revin. Membrii echipei sunt alesi in mod liber de eurodeputati. Suma lunara maxima de care dispun europarlamentarii pentru angajarea staff-ului se ridica la 17.540 de euro.
September 9th, 2010 
VR 
In continuarea dezvaluirilor facute de fostul procuror general al Parchetului Curţii de Apel Bucureşti, George Bălan, privind implicarea Monicai Macovei in salvarea MISA si a lui “Guru” Bivolaru, LumeaJustitie.ro publica si un document relevant privind activitatea fostului procuror comunist devenit ministru de Justitiei al GDS. Intr-un Raport de activitate al Inspectiei Judiciare care a vizat perioada 1 ianuarie -1 august 2006, se afirma, privind controale efectuate de inspectorii CSM, ca: ”Verificarile au fost efectuate la solicitarea ministrului Justitiei si au vizat cazul Bivolaru, extradat pe motive politice. S-a constatat ca extradarea pe motive politice nu poate fi imputata judecatorilor si procurorilor, iar reprezentantii autoritatilor statului, prin afirmatiile facute, in sensul ca instantele ar trebui sa-l achite pe inculpat, au creat grave imixtiuni in activitatea procurorilor si judecatorilor”. 
Posted in 
Tags: 
