Guvernul Boc a diminuat atat credibilitatea PD-L, cat si pe cea a lui Traian Basescu, este de parere europarlamentarul democrat liberal Cristian Preda, citat de Ziare.com. Eu cred ca mai degraba un politruc ca Cristian Preda este cel diminueaza incontinuu credibilitatea PD-L si a lui Traian Basescu, in numele caruia isi aroga ca gavareste (nu e nici o cacofonie si nici gagafonie, mai, Preda! – mai citeste-i si tu pe Iorga si Eminescu inainte de a-i da lectii lui Cezar Preda!). Iata ce-si permite listaciul din PE, dat afara recent de la Facultatea de Stiinte Politice:
“Din noiembrie incoace, de la realegerea presedintelui Basescu, Guvernul Boc a diminuat atat credibilitatea PD-L, cat si credibilitatea lui Traian Basescu. Sigur ca in aceste conditii se pune in mod acut, dramatic, as spune, chestiunea recapatarii unei increderi, recredibilizarii si a Partidului Democrat Liberal si, as spune, cred ca e nevoie si de acest plus de credibilitate pentru presedinte, pentru ca presedintele nu e intr-o logica electorala. Trebuie sa fim lucizi: in acest moment exista un deficit de credibilitate major”, a declarat Preda la RFI.
Se pune intrebarea simpla: cine este Cristian Preda? Cum isi permite un personaj care a ajuns europarlamentar pe lista, ca la PCR, sa critice munca unui om ales (si chiar reales, si primar si deputat)? Ce a facut acest individ guraliv pentru partidul din care face parte si, in fond, pentru tara? Mai concret: ce a facut acest om? In afara de parturi trase cu gura si supte apoi imediat de toate canalele mogulilor, in special prin intermediul Vox Pu(b)lika si al vuvuzelelor lui Vintu si Soros din presa, prin ce se recomanda acest stramb de “dreapta”? Prin faptul ca pe curul lui Teo Trandafir scrie mare si intelectualiceste “garantat Cristian Preda”? Prin injuraturile la adresa lui Eminescu “garantate” de Plesu? Prin odele pe care i le-a adus lui Ceausescu pe cand era trompetist UASCR (membru PCR din 1987!)?. Prin apartenenta la Reteaua Tismaneanu?
Am auzit chiar azi, din gaura din fata a unui coleg de tovarasie al “societatii in civil”, Cristian Pirvulescu, ca Cristian Preda, acelasi, s-ar afla pe o lista de “prezidentiabili” in 2014, pentru “era post-Basescu”, alaturi de – tineti-va bine! – Baconschi, Voinescu si… Dan Puric. Sigur n-a uitat pe cineva?! 🙂 Dincolo de ridicol, daca as fi membru PDL i-as propune stimabilului propagandist GDS, daca este asa de tare-n gura, sa-si dea demisia din Parlamentul European – ca tot critica alegerea pe liste! – si, la urmatorul post liber de parlamentar, sa nu mai propuna inca o Teo-ce-PLM, care sa arate cum stie ea sa fucka in fata natiunii si a PDL, la recomandarea tatukului Voiculescu, ci sa candideze personal. Singur, singurel, in fata poporului. Sa vedem: ia trei voturi si jumatate (Tismaneanu)? Si abia dupa aia sa (mai) vorbeasca daca o sa mai aiba vreun piuit ceva…
O discutie incitanta, din 2006, cu scriitorul Mihai Pelin despre fosta Securitate si „zestrea” pe care ne-a lasat-o aceasta structura. Un subiect care, in ultima vreme, a umplut importante spatii de emisie si pagini intregi de ziare. Cu Mihai Pelin despre disidenti. Despre Andrei Plesu ori Paul Goma, cu detasarea de care toti ar trebui sa dam dovada :). Putem sa vorbim oricat despre disidenti, colaboratorii fostei Securitati, ofiteri, ofiteri acoperiti – mai ales ca subiectul este mai mult decat generos si reprezinta, fara nici un dubiu, un important moment al istoriei noastre contemporane -, dar sa o facem desprinzandu-ne de ticurile comuniste. Deconspirarea informatorilor si a ofiterilor de Securitate sa nu aduca aminte de infierarile proletaro-staliniste de trista amintire, pentru ca atunci nu suntem cu nimic mai buni decat cei care pana in 1989 au dat ordine politiei politice. Mai ales cand santajistii sunt fosti si actuali agenti ai unor puteri straine 🙂
La ce mai lucrati, domnule Pelin?
Acum, lucrez la o comanda ce mi-a fost facuta de o institutie guvernamentala italiana, referitoare la o perioada istorica determinata, si sper ca in martie, anul viitor, sa fie gata (lucrare pentru care a si fost decorat cu Ordinul de Cavaler al Republicii Italia – foto de la ceremonie).
Cu toate astea, ati avut timp sa puneti „tunurile” pe Andrei Plesu. De ce?
Domnule, el este un fel de sef al unor asa-zisi intelectuali de elita care mi-au adus nenumarate afronturi, mai ales dupa momentul in care am intrat in arhivele SRI. Stiau foarte bine ca eu voi da acolo de niste informatii care s-ar putea sa-i lezeze. Mi s-au intamplat niste chestiuni care doar atunci cand le pun pe hartie pot avea credibilitate. Am fost supus unor nenumarate intepaturi, ca sa ma exprim elegant, din partea unor domni si a unor cucoane. In ciuda faptului ca n-am avut in viata mea nici un fel de diferende cu ei si nici macar nu-i cunosc.
Dar ce legatura are Plesu cu acesti oameni?
Pai, de la el pleaca totul. Cand am publicat eu cartea in care se arata cum i-a urmarit Securitatea pe scriitori (Cartea Alba a Securitatii – Istorii literare si artistice 1969-1989, Editura Presa Romaneasca, 1996 – n.n.), Plesu a scris un editorial in „Dilema” in care a spus ca ar fi foarte curios sa vada dosarul meu de Securitate. A stat sase ani in Colegiul CNSAS si nu a reusit sa gaseasca dosarul meu. Ce mai vrea? Insa remarca lui a reprezentat un semnal. In afara de asta, ei au liste cu oameni care trebuie laudati si cu oameni care trebuie atacati.
Este stiut faptul ca ati stat cativa ani buni in arhivele Securitatii si ca, evident, ati studiat foarte multe dosare. Ce-a fost Andrei Plesu: un disident sau un om care a colaborat cu Securitatea?Despre el se vorbeste elogios, dar sunt voci, si nu putine, care-l acuza de oarece colaborare cu Securitatea. Un exemplu in acest sens este Gabriel Andreescu, o voce bine conturata a societatii civile romanesti.
Domnule, nu pot sa spun ca a fost informator al Securitatii, pentru ca, impotriva tuturor normelor morale, el, Dinescu si ceilalti din CNSAS nu vor sa deconspire propriile lor dosare. Cu asta trebuia inceput. Insa din ce se cunoaste, Plesu a fost un disident autodeclarat, iar disidenta lui a fost facuta pe banii comunistilor. Plesu a fost angajat la Institutul de Istorie a Artei si Institutul de Arte Platice mai mult de 15 ani, iar Liiceanu 15 ani in cap la Institutul de Istorie a Artei, ca de lucrat n-au lucrat nimic. Nu au miscat nici un pai din loc. Si totusi leafa le mergea. Nu le cerea nimeni nimic. Nu le cerea nimeni sa-l laude pe Ceausescu.
Ce legatura a existat intre Plesu si ofiterul de Securitate Vasile Malureanu?
Din propriile declaratii ale lui Plesu rezulta ca a furnizat acestuia date despre ce s-a intamplat in anii ’80, la Meditatia Transcendentala. Acum, trebuie vazute rapoartele lui Malureanu, care precis se afla in dosarul lui Plesu, pentru ca, dupa fiecare intalnire, ofiterul facea un raport. Ramane de vazut daca spusele lui Plesu privitoare la Meditatia Transcendentala erau impotriva celor care au aderat la aceasta miscare sau in favoarea acestora. Totusi, in ’81, daca nu ma insel, Plesu a fost dat afara din Partidul Comunist pentru ca a participat la sedinte de meditatie transcendentala. Nu era o sanctiune usoara in epoca. Din contra. Intr-adevar, nu era o sanctiune usoara. Acesta a fost motivul pentru care a ajuns sa-i scrie lui Ceausescu si sa-i ceara, cu palaria in mana si cu lacrimile in ochi, sa-l ierte. Sa nu-l dea afara din partidul in care intrase la 19 anisori, ca-i distruge viitorul. Ce este important de retinut: Meditatia Transcendentala functiona legal. Avea aprobarile Ministerului Invatamantului si ale altor institutii. Insa, la un moment dat, cineva s-a dus la Elena Ceausescu si i-a spus ca acolo se intampla lucruri necurate. Ceauseasca a dat ordin sa nu se mai ocupe de aceasta afacere Securitatea, care, in opinia ei, dormea in cizme – de fapt, o monitoriza molcom -, ci partidul. Totodata, a ordonat ca adeptii Miscarii sa fie dati afara din Partidul Comunist. Chiar daca Plesu se afla in relatie cu Vasile Malureanu, Securitatea n-a putut sa-l salveze, pentru ca ordinul era ordin.
Cum ati ajuns la aceasta concluzie, ati vazut documente in acest sens?
Cristian Preda, europarlamentar PDL, vrea eliminarea religiei din scoli, eventual si a simbolurilor religioase, respectiv a icoanelor. Acesta a fost primul lucru pe care l-au facut bolsevicii cand au luat puterea. Dilema lui Cristian Preda, probabil mostenita de la Andrei Plesu, e simpla: Ori Partidul Comunist era de Dreapta, ori Partidul Democrat Liberal incepe sa se bolsevizeze, cum spune presedintele Traian Basescu. Sa vedem parerea lui Basescu despre icoane si, deci, religie, in scoli, aflata la antipodul “bolsevicilor anticomunisti”:
Pornind de la dezvaluirea CNSAS furnizata Civic Media, potrivit careia Gabriela Adamesteanu de la GDS si “22” a fost “sursa a UM 0544” (fosta DIE, ulterior CIE, in prezent SIE), lumea scriitorimi a luat foc. Poeta Niculina Oprea, mirata de faptul ca nimeni nu comenteaza aceasta informatie, a transmis-o printr-un mesaj privat mai multor scriitori, intrebandu-se ce s-a intamplat cu proiectul USR de deconspirare a colaboratorilor serviciilor secrete comuniste din sanul Uniunii (si nu sunt putine serviciile si nici putini palmasii si guralivii). Ce a urmat tine de domeniul grotescului dar si al penalului.
Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu prezinta pe site-ul sau personal evolutia cazului de ultraj, soldat cu amenintarea poetei Niculina Oprea, de catre presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, Horia Garbea, cu, citez, “muie”, excluderea si moartea.
Liviu Ioan Stoiciu despre “Un abuz inadmisibil al presedintelui ASB”: “Ce credeţi că s-a întâmplat, după ce Niculina Oprea a atras atenţia asupra acuzaţiilor de colaboratoare cu Securitatea (aripa Externă, DIE) aduse Gabrielei Adameşteanu de către Civic Media / Victor Roncea? A fost pusă la zid de preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti-ASB, Horia Gârbea. Folosind un vocabular incalificabil, de o rară josnicie („muie” – nu pot să cred că un scriitor bărbat poate să transmită public unei poete un asemenea cuvânt fără să fie penalizat). N-am urmărit cazul în sine (eu nu am fost pe lista celor ce primeau mesaje din partea Niculinei Oprea şi a lui Horia Gârbea). Am devenit atent atunci când, însă, am fost sesizat că Horia Gârbea a ameninţat-o pe Niculina Oprea cu excluderea din USR pentru îndrăzneala de a fi atras atenţia asupra acuzaţiei de colaboratoare a Securităţii care planează asupra Gabrielei Adameşteanu! Nu mi-a venit să cred. Horia Gârbea o avertiza pe Niculina Oprea că în noul statut al USR există o Comisie de excludere din USR pentru aducere de prejudicii morale! Un abuz flagrant al preşedintelui ASB, care se identifică deja cu fabricile şi uzinele USR şi cu conducerea ei. El fiind apărătorul din oficiu al tuturor celor ce vor mai fi de aici înainte acuzaţi că sunt colaboratori ai Securităţii?”
Cu alte cuvinte, USR a devenit de fapt un fel de PCR, azi esti scriitor, maine, daca nu mai vrea un Garbea sau un Manolescu, nu mai esti scriitor. Esti… exclus, precum un membru de partid.
Poeta Niculina Oprea a venit cu urmatoarele precizari pentru Liviu Ioan Stoiciu:
Motiv pentru care am rugat-o pe Niculina Oprea să-mi trimită şi mie amănunte despre incidentul în sine:
Domnule Stoiciu,
Povestea sta in felul urmator : cautind niste date ale citorva scriitori romani pe Google, am dat peste materialui postat pe site-ul lui Roncea, intrucit era vorba despre un act oficial i-am dat crezare si m-am necajit destul de mult ptr ca era vorba despre o scriitoare ale carei carti le-am cumparat cu banii mei si le-am trimis prietenilor in strainatate ca sa nu mai spun ca i-am pretuit scrierile si ptr faptul ca mi-a placut cum scrie, atunci am trimis mesajul de mai jos citorva persoane pe care le-am crezut prietene, printre care si Horia Garbea, de fapt eu doream sa semnalez acel articol pe (https://roncea.ro/?s=adamesteanu&x=0&y=0):
În data de 31 ianuarie 2010, 11:00, Niculina Oprea <[email protected]> a scris:
Desi conducerea sau conducerile USR nu au nici un interes de-a mai deconspira dintre zelosii turnatori ai literelor romanesti, iata ca a mai iesti unul la suprafata : Gabriela Adamesteanu GDS 0544 Informatoare Sursa DIE. Cine va urma ?
Niculina Oprea
Ceea ce a urmat (corespondenta mea cu Horia o aveti in attache) cred ca ati primit si dumneavoastra fiindca in momentul in care am aflat ca el a si trimis cerere ( ma intreb cui i-a trmis cererea respectiva?) pentru excluderea mea, atunci am inclus in lista mai multe persoane printre care si citeva despre care stiam ca fac parte din anumite comisii din USR, tocmai pentru a obserava si Domniile lor ce fel de limbaj foloseste directorul de imagine al USR fata de o femeie si de colega pina la urma.
Sincera sa fiu, vreau sa las sa treaca acest nedorit incident mai ales ptr ca el mi-a propus sa facem pace. Adica eu fac pace dar el a atacat miseleste in Luceafarul in urma cu 3-4 numere insa nu a dat nume si atunci m-am facut ca nu vad si nu aud. Incerc sa nu ma razboiesc fiindca chiar simt ca nu pot duce astfel de certuri…”
Iata mesajul dement al derbedeului grobian Horia Garbea, presedinte al Asociatiei Scriitorilor – Bucuresti (!):
Ce porcărie! Ce ticăloșie! USR nu are interesul?? Cine a cerut CNSAS dosarele TUTUROR membrilor Consiliului USR și ale red. șefi încă de acum 3 ani??? și de ce de la CNSAS n-au venit nici jumătate din cele cerute de noi?
Moarte mincinosilor!
Muie!
…
Intr-un email trimis mie si mai multor persoane, cu copia destinatarilor la vedere dna Niculina Oprea face afirmatii calomnioase la adresa conducerii USR. (a se vedea mai jos). Precizez ca s-au cerut in urma cu 3 ani CNSAS de catre USR toate dosarele membrilor Consiliului USR si redactorilor sefi de reviste. Au sosit numeroase adeverinte la solicitarea noastra, chiar daca nu toate, si am publicat periodic situatia celor primite. Toti membrii conducerii operative a USR si ai comitetului director din perioada 2005-2009 au primit insa adeverinte de necolaborare cu fosta Securitate.
Fata de cele afirmate in emailul dnei N. Oprea solicit excluderea dnei in cauza din USR pentru grava calomnie formulata.
Comisia de monitorizare si excluderi ca si cea de onoare, alese pe 28 ianuarie 2010 au ocazia sa isi inceapa activitatea de aparare a demnitatii organizatiei noastre.
Horia Gârbea”
LIS ofera documentul care consemneaza schimbul de mesaje devenit public:
“N-am banuit niciodata cīt de mult izbuteste un sat cu pecetea trecutului īnca vie sa fie tocmai din pricina aceasta, a pildei sub care exista, un sat al lumii de astazi, absolut integrat. N-am stiut ce deschidere catre sensul de astazi al existentei, ce acceptare a devenirii, ce īntelegere grava, a prezentului si a clipei, ce angajare īn rostul dezvoltarii noastre contemporane cresc, viguros si puternic, īn locurile unde istoria si traditia au ajuns īn muzee doua milenii mai tīrziu decīt ceasul īn care au luminat īncaperile sufletului omenesc. Mīndria satului romānesc de a se gasi īn centrul lumii si al unui destin! S-a pastrat neatinsa, prin vremuri, pentru timpul cīnd va putea sa devina temelie sigura a unei autentice istorii romānesti. Centru al patriei īn constiinta fiilor sai, satul de astazi are nevoie vitala de prefacerile prin care strabate structura īntregului pamīnt romānesc. Centru al lumii īn constiinta fiilor sai, tara de astazi are nevoie de experienta istorica, milenara, a satului romānesc. Satele noastre sīnt castelele noastre, sīnt cetatile noastre, sīnt tiparele civilizatiei noastre, de la un capat la altul al tarii, documente inestimabile de vechime si dainuire care nu trebuie cautate īn arhive, ci īntre hotarele muntilor si cīmpiilor. Am īntrebat la īnceputul primaverii, la Tansa, un sat asezat īn platoul central īnalt al Moldovei, un batrīn īn vīrsta de 90 de ani, cu cine voteaza: – Cu cine ne conduce, a spus. Cu tovarasul Ceausescu. El s-a ridicat dintre tarani ca sa ajunga muncitor si dintre muncitori ca sa ajunga conducatorul tarii si sa iubeasca taranii si muncitorii. Scrieti despre asta daca aveti atīta stiinta: sa se stie ca prima data īn istoria noastra iubim pe cīt sīntem iubiti…”
Razboiul pornit peste Prut de Vasile Stati, autorul dictionarului “moldo-roman”, este inspirat atat din tezele sovietice, cat si din textele consilierului prezidential Cristian Preda
Traian Basescu pierde consilieri pe banda si, in acelasi timp, fara ca opinia publica sa sesizeze ca pe poarta Cotrocenilor intra alte figuri, sterse dar foarte active si nocive in acelasi timp. Cristian Preda (foto), consilier prezidential pe probleme de educatie si reforma, este una dintre acestea.
Preda s-a remarcat, a fost selectat si urcat apoi, de la un simplu asistent la Facultatea de Stiinte Politice pana in varful dealului, la Palatul Cotroceni, dupa ce s-a lansat intr-un atac furibund la adresa lui Eminescu. Iata insa cum astazi Eminescu are si un efect de turnesol: cand de peste Prut s-a declansat un adevarat razboi cultural si informational anti-Romania, iese la iveala strident o legatura subterana directa intre ideologii de serviciu de la Bucuresti si cei de la Chisinau si Moscova. Intelectualii lui Basescu se dovedesc a fi vajnici propagandisti ai tezelor sovietice. In ciuda declaratiilor oficiale ale Cotrocenilor in ce priveste Basarabia, pe frontul anti-Eminescu oamenii lui Traian Basescu stau umar la umar cu cei ai lui Vladimir Voronin, impotriva intereselor nationale. In acest caz, limba si cultura romana, reprezentate de romanul absolut, Mihai Eminescu. La Chisinau, il avem pe “celebrul” Vasile Stati, care in prezent este profesor la Academia de Stiinte Administrative din subordinea Administratiei Prezidentiale a Republicii Moldova. Stati este considerat “parintele limbii moldovenesti” fiind si autorul “dictionarului moldo-roman”. Pentru Stati, Mihai Eminescu este “invaluit de stupefiante politicianiste, sovine (sic!), de cele mai multe ori cade in pacatul deformarii istoriei, de pilda, atunci cand trateaza independenta inchipuita a Valahiei la 1875 (sic!), divagatiile sale privind toponimul Basarabia”.
La Cotroceni, ocupandu-se, culmea!, de educatia copiilor nostri, il avem pe Cristi Preda, care promoveaza aceleasi teze ca Vasile Stati. Pepiniera GDS
Preda este membru al Grupului pentru Dialog Social, noua pepiniera de cadre a societatii in civil, aceeasi care l-a dat lumii si pe Adrian Cioroianu, cel mai mare gafeur impertinent din istoria diplomatiei romane sau pe Andrei Plesu, eminenta cenusie prezenta in toate guvernele Romaniei de dupa 1989. Pentru angajarea lui Preda la Cotroceni a intervenit reteaua clientelara reprezentata la vremea respectiva in Administratia Prezidentiala si de colegul sau de la “Dilema”, Teodor Baconsky, fost consilier pe probleme de politica interna ca succesor al lui Claudiu Saftoiu. Nu stim cat de folositoare a fost experienta lui Baconsky-Jacuzzi pentru consilierea lui Basescu, dar nici cea a lui Cristian Preda nu este de lepadat, mai ales ca aceasta este castigata si pe un teren cu implicatii penale, dupa cum veti vedea mai jos. Tezele sovietice
Intre Bucuresti si Chisinau exista o legatura subtila, dar din ce in ce mai clara pentru demolarea lui Mihai Eminescu. La Chisinau, ofensiva are un scop politic evident: scoaterea din circulatie a lui Eminescu – in calitate de standardizator al limbii romane moderne – permite sanctionarea unei “limbi moldovenesti” separate de limba romana, in conformitate cu directivele staliniste din anii ’20. Crearea “limbii moldovenesti” are in prezent aceleasi scopuri politice pe care le avea in perioada URSS. La Bucuresti, TVR Cultural aniversa ziua de nastere a lui Eminescu in ianuarie 2007 intr-o emisiune moderata de simpatizantul comunist Dragos Bucurenci, emisiune in care Neagu Djuvara isi exprima opinia ca publicistica lui Eminescu nu ar mai trebui sa fie editata pentru ca este “reactionara” si “neeuropeana”. Revenirea la ideea de scoatere din librarii, biblioteci si manuale a lui Mihai Eminescu a aparut in anii ’50, in perioada in care culturnicii trimisi de Moscova pe tancuri incercau sa modifice cultura romana. Multe din titlurile sale au fost, de altfel, interzise in perioda comunista, de la poemul-revolta “Doina” la scrierile sale politice din “Timpul”, unele de actualitate si azi. Vasile Stati – exclus inainte de 1989 din Uniunea Scriitorilor de la Chisinau pentru plagiat – este unul dintre dusmanii lui Eminescu de dincolo de Prut. Ideologul lui Voronin il vede pe Eminescu “ametit de inchipuiri amplificate de sovinism politicastru (sic!), M. Eminescu cheama la razboi “. Pentru a elimina aceste defecte profunde ale lui Eminescu, moldovenizatorul Stati recomanda “patrunderea in adancurile inepuizabile ale poeziei”, lasand deoparte “inchipuirile poetului despre Basarabia”. Pentru Vasile Stati, Eminescu nu poate fi “moldovan”, spiritul panromanesc din scrierile sale fiind greu de eliminat. Asa ca sunt recomandate versurile fara mesaj politic, dupa cum cere si Cristi Preda impreuna cu noile “Scantei”, “Dilema”, “22” si “Observator cultural”. Atac de Dambovita Preluand din zbor dejectiile lui Horia Roman Patapievici despre Eminescu, asistentul la FSP Cristian Preda s-a detasat in corul detractorilor simbolului Romaniei intr-un numar special al revistei lui Andrei Plesu dedicat “demitizarii” poetului, jurnalistului si ganditorului national, “curatat” in “Dilema” de “cultura si politica”.
In materialul sau, Preda explica cum, din cauza lui Eminescu, cultura romana este moarta, spre deosebire, de exemplu, de cea franceza, care nu are “un om deplin al culturii”, cum sunt romanii “obligati” sa-l considere pe Eminescu. “Regula intangibilitatii autorilor” care ilustreaza cultura romana o face sa fie “lipsita de viata, ea seamana cu un depozit de muzeu sau cu un cimitir al pasiunilor stinse”, afirma Preda. “Atunci cand cativa politicieni romani si-au marturisit sursele intelectuale, mentionandu-i pe Eminescu, Caragiale si Cosbuc, cetateanul nu s-a simtit insultat. El ar fi avut toate motivele sa se simta jignit, afrontul e real. (…) De altfel, incoerenta rationamentului unui Eminescu a facut posibila recuperarea sa atat de catre socialisti, cat si de catre nationalisti”, scrie Preda, incheind apoi, pe masurile date de magistrii sai: “De ce, totusi, asistam la asemenea accidente, care nu reprezinta altceva decat o curata pierdere de timp? Un posibil raspuns ar fi urmatorul: lenea de a gandi, ignoranta sunt marcile culturii politice de la noi. In acest context, Eminescu e un personaj manipulat. Din nefericire, influenta sa a fost mare, in masura in care pamfletul eminescian a devenit gen al literaturii politice. Conservarea acestui gen e sinonima cu transformarea superficialitatii agresive intr-un fel de canon al receptarii politicului. Eminescu trebuie contestat si demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gandire politica. Din acest punct de vedere, el e realmente nul. Nu ai obiect”. Fara comentarii. Universitati curat-murdare Cristi Preda a devenit mai cunoscut dupa ce a patronat cu functia imensa afacere a Summitului Francofoniei de anul trecut, pentru care a fost facut secretar de stat in MAE.
Preda a fost pescuit de la Facultatea de Stiinte Politice – noua “Stefan Gheorghiu” -, unde si in prezent ocupa functia de decan in ciuda celorlalte atributii oficiale ale sale. In 2004, cand, in urma unor investigatii ale Oficiului European de Lupta Anti-Frauda (OLAF), erau mari sperante sa se inceapa urmarirea penala contra fostului decan, Daniel Barbu, acesta s-a retras, impingandu-l in fata pe Preda. Facultatea a fost investigata oficial pentru un program cu participanti invizibili din MAE, MApN, Guvern si Parlament. OLAF, Corpul de Control al Guvernului, Curtea de Conturi si alte institutii speciale au relevat neregulile derularii programului TEMPUS PHARE, proiectul JEP_IB 13219-98, ce prevedea alocarea a 214.610 EURO pentru formarea si perfectionarea inaltilor functionari publici in administrarea acquis-ului comunitar, care a starnit un scandal cu interpelari in Parlamentul European si reverberatii in presa straina, pe tema coruptiei la universitari romani (vezi documentul Corpului de Control pe https://www.ziua.ro/). Preda este secondat de colaboratoarea lui apropiata, Alexandra Ionescu, ca prodecan. Cand Preda e plecat la celelalte slujbe ale lui, il suplineste cu placere cuplul Barbu-Ionescu la FSP sau la Institutul de Cercetari Politice (ICP). In cazul lui Preda, acesta trebuie sa alerge toata ziua: FSP, ICP, “Humanitas”, “Dilema”, “22”, GDS si, daca mai e timp, si la Cotroceni. Pentru alte afaceri, “Tata Preda” – proprietarul Societatii “Constructii, Servicii, Comert Preda SRL” – asigurat lucrari de constructii si reparatii la firma fiului. Iar sora decanului, Caterina Preda, doctoranda la FSP, ocupa si ea un loc in Consiliul Facultatii.
Ai zice ca simti “biciul lui Attila” vajaind in aer cand il auzi pe consilierul prezidential Cristian Preda la televizor dandu-si ca parerea despre putreziciunile, coruptia si lipsa de perspectiva a invatamantului romanesc si necesitatea unor “universitati curate”. “Viitor de aur” tara noastra are. “Intelectualii lui Basescu” – noii precupeti
Dupa cum scrie cercetatorul Adrian Gavrilescu in lucrarea sa “Noii precupeti – intelectualii publici din Romania de dupa 1989”, Cristian Preda, pentru a promova din asistent la FSPA in decan al acestei facultati, nu s-a dat in laturi de la nimic. Lista publicatiilor academice obligatorii era deja facuta, pe genunchi, la “Dilema” si “22”. Iata ce releva Gavrilescu: “Cristian Preda a rezolvat foarte comod evaluarile propriilor studii inainte de a le tipari. Autorul Preda s-a adresat editorului Preda, coordonator a doua colectii: “Biblioteca politica” la Editura Nemira si “Polis” la Editura Humanitas. Raspunsul a fost intotdeauna pozitiv. Astfel, in 1998, Cristian Preda debuteaza la Nemira cu un manuscris premiat la concursul din 1997, la categoria “eseu”. In 1999, la doar 33 de ani, preocupat de posteritate, isi strange articolele publicate intre 1998 si 1999 intr-un alt volum – util, probabil, pentru avansarea in grad didactic. Repeta gestul in 2001, de aceasta data cu articole aparute intre 1994 si 2000. 2002 este anul prestidigitatiilor publicistice, cand doua titluri atrag atentia cu deosebire: mai intai, o cronologie a anului politic 2001, alcatuita de un grup de studente si coordonata de Cristian Preda, care semneaza patru pagini, unde se citeaza pe sine o data si foloseste – fara citare – un fragment dintr-un text scris tot de el in revista 22; apoi, o carte aparuta la Editura Meridiane, intr-o colectie coordonata de maestrul sau, Daniel Barbu, si in care, dintr-un total de 160 de pagini, aproape jumatate sunt anexe, ceea ce reduce volumul la ambitiile unei modeste lucrari de diploma”. De la PCR la partidul lui Stoica
Gavrilescu mai arata in acelasi volum: “In 2003 publica la Editura Humanitas, in colectia pe care o conduce, un volum despre liberalism, avand configuratia unui curs universitar predat la FSPA. In 2004, semneaza la aceeasi editura un dictionar de “gandire politica liberala”, prefatat cu subtilitate de Daniel Barbu. In 2005 il regasim la Editura Nemira cu un volum statistic despre partidele postcomuniste – reluare a unui text publicat in revista Studia Politica, la care se adauga cateva interpretari numerice ale unor evenimente politice. In ceea ce priveste activitatea sa propriu-zisa de editor, se poate spune ca Preda este o autentica reprezentanta comerciala, atat pentru Daniel Barbu, cat si pentru unii dintre fostii si actualii sai colegi de la FSPA, carora le-a gazduit incercarile stiintifice cu o (dez)interesata filotimie. In mediile intelectuale bucurestene, el si-a consolidat pozitia de partizan al ideilor liberale si al oamenilor politici care le imbratiseaza, cum ar fi Valeriu Stoica”. Mai este de amintit ca Preda a aderat la Partidul Comunist in 1987, cand muncitorii revoltei anticomuniste de la Brasov erau macelariti si torturati de fortele regimului. Fericitul eveniment s-a petrecut imediat dupa ce a intrat la “filosofie”, care, pe atunci, insemna de fapt “socialism stiintific” si o trambulina catre o functie in Partid sau Securitate.
Cadavrul Eminescu, fecala Romania si ICR “Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana”. “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei” – Presedintele ICR, H.R. Patapievici. Pagina realizata de Luca ILIESCU
Unul dintre clientii de serviciu ai ICR, UTC-istul intarziat ITMorar ii arata pisica lui Basescu. Nu este primul semnal de acest gen, venit din partea profitorilor tuturor regimurilor, care se pregatesc, ca sobolanii, sa paraseasca nava de la Cotroceni. Evident, doar pana se schimba Carmaciul…
Tismaneanu, sub patul tovaraselor
Tot astazi, aflam din gurita “anticomunistului” Tismaneanu cat de mult a luptat el cu regimul trecut. Asa dupa cum o spune chiar el, in calitatea sa de “confesor” al tovaraselor: „Valentin nu a fost infiat, a fost copilul lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. Am cunoscut personal o ilegalistă care a împărţit camera de maternitate cu Elena Ceauşescu atunci când aceasta era în pragul aducerii pe lume a lui Valentin”. EVZ.ro — Ultimul Ceauşescu, povestea care trebuia spusă
Pai asa dizident si luptator cu regimul, care se baga pe sub patul ilegalistelor de rang inalt, prietene cu Tovarasa, mai rar!
Pasol na turbinca, ciorti!
Un alt gest de solidaritate sordita este cel al vicelui de la ICR al lui Patapievici, Mircea Mihaiesi (laudat la greu de Tismaneanu), cu tovarasul Andrei Plesu, primul Rattus din clasa Mammalia, ordinul Rodentia, familia Muridae, care a abandonat nava lui Basescu. Textul e aproape la fel de scarbos ca cel scris de Sever Voinescu Cotoi la aniversarea “maestrului”: 23 August: Omagiu conducatorului iubit …. Nu-l postez aici, ca mi-e mie jena. Dar il puteti citi la https://www.romaniaculturala.ro/images/articole/mm162009.pdf. Este intitulat “Vom mai avea un al doilea Plesu?” Doamne fereste!
A trebuit sa vina Craciunul ca sa aflam adevarul, via America: Tismaneanu e rus si pe deasupra mai e si disident.
Jeff Nall, un scriitor si activist de stanga american care, se vede treaba, s-a obosit si sa-l citeasca si sa-l citeze pe Tismaneanu, a publicat pe 24 decembrie anul trecut un articol intitulat sugestiv si “revolutionar”, dupa cum i-a insuflat microbul Tismaneanu – “Hannah Arendt: The Trouble With Representative Government in the US”. Iata ce scrie, negru pe alb, intelectualul rosu american:
Arendt and Civil Society
Russian dissident and post-communist scholar Vladimir Tismaneanudefines civil society “as the ensemble of grassroots, spontaneous, nongovernmental (although not necessarily antigovernmental) initiatives from below that emerge in the post-totalitarian order as a result of a loosening of state controls and the decline of the ideological constraints imposed by the ruling parties.”[1][1] He quotes Moshe Lewin in writing that civil society is comprised of “networks and institutions that either exist and act independently of the state or are official organizations capable of developing their own spontaneous views….” Advocates of civil society join together a group of private citizens, attempting to “control it and to limit” the “expansionist drive” of the state, according to Lewin. Indeed, Tismaneanu holds that among the keys to transforming society into one that is sufficiently open is “the formation of a political elite (class), which despite all natural divergences would be able to agree on the ultimate value characteristic of an open society, including the role of the market, the protection of the individual, and the indispensable guarantees for minorities.”[1][2] (Vezi Toward Freedom – Hannah Arendt: The Trouble With Representative … si https://www.zcommunications.org/znet/viewArticlePrint/20041)
Tare, nu?! Iata cum gura “revoltatului” pacatos american pe care a ajuns sa-l sminteasca Tismaneanu, adevar graieste! Acum, am inteles: oleaca de “os de ardelean” rus ar fi, daca tatal lui a venit tocmai din URSS, il mai chema si Leonte Tismenitki, si a facut parte si din brigazile rosii ale Internationalei comuniste criminale anti-spaniole si anti-crestine si, pe deasupra, avea si cel mai mare salariu din Romania primit de la Komintern (alaturi de o alta persoana “de calibru”- conform dezvalurilor facute de istoricul american LARRY WATTS: Cum au pus KGB-ul si GRU-ul stapanire pe tara. Factorul co-etnic. Reocuparea Romaniei)…
Dar ca mai e si “disident”!? O-la-la! Oare Basescu stie pe ce puicuta de intelectual-disident-rus a pus mana ca sa se ia la tranta cu comunismul? Ce mai: un mic Soljenitin!
Ciudata disidenta a avut, totusi, tanarul leninist Tismaneanu, daca, la momentul excursiei sale pe filiera trotkista din America de Sud incercand sa se infiltreze in Statele Unite, tocmai trafora pentru Editura Politica a Partidului Comunist la un „Mic dictionar social-politic pentru tineret“ sub coordonarea directa a lui… Virgil Magureanu!!! Alt disident, se stie! (VeziMinciunile lui Magureanu: ZIUA si Romania!: Tismaneanu si Evenimentul Zilei isi bat joc de romani)
Zicea bine, Basescu, ce zicea:
“Astăzi, structurile de putere ale fostului stat comunist nu mai funcţionează, v-o spun cu responsabilitatea unui şef de stat. Ce funcţionează însă: rămăşiţele umane ale unui sistem, care se manifestă, oameni care au trăit în vechiul sistem din muncă de partid”.
“(Democraţia – n.r.) le permite să încerce să îşi facă adepţi. Depinde de noi, de fiecare dintre români, cât ia din aceste poveşti, din jumătăţile de măsură pe care unii… încearcă să le dea societăţii româneşti”. Există încă oameni “mai mult sau mai puţin talentaţi în a păcăli”, “oameni mai mult sau mai puţin capabili să ne înşele”. “Dar poporul român nu mai are capacitatea de a tolera impostura”, a declarat Băsescu, chiar anul trecut.
La emisiunea “6, vine presa!” de la B1 Tv cu Mbela si Livia Dila, unde am fost invitat, s-a discutat din nou – evident – despre “cazul Coroiu”. Cine s-a trezit sa-si dea cu parerea (telefonic)? Traian Radu Ungureanu, jalnicul inTRUs, pupatorul in cur al lui Ceausescu de la organul Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti (UASCR) “Viata Studenteasca”, plecat in Occident cu acordul Securitatii, aparat vajnic de tovarasica Andreea Pora, de la organul GDS, “22”. Isi permitea sa-l judece pe Ion Cristoiu si sa execute el in dreapta si stanga. Uitase deja ca a fost deconspirat ca un demn colaborator si propagandist al regimului comunist. Iete-te dovada aici. Mai avem si altele… la timpul potrivit.
Amnistierea porcăriilor
de Radu Portocală
Un mic scandal agită presa dîmboviţeană: s-a descoperit că Traian Ungureanu a publicat cîndva în Viaţa Studenţească un articol “de tămîiere”. Unii îl acuză, dar cei mai mulţi îl scuză – aşa cum, de altfel, se întîmplă de fiecare dată cînd iese la iveală vreo mizerie comisă de “unul din ai noştri”, ceea ce, de-a lungul ultimilor 18 ani, s-a întîmplat mult prea des. Am putea considera că un om nu trebuie să fie lapidat pentru că a scris – în general, din motive meschine – o porcărie. Însă cei care, vreme de cinci decenii, au scris cîte o porcărie au fost atît de mulţi încît spaţiul public s-a transformat într-o adevărată cocină. Şi, tocmai pentru că n-au scris decît una, acum pretind să ne fie arbitri. Iar faptul cel mai tulburător este că, unul după altul, ei sînt apăraţi în faţa opiniei publice, dezvinovăţiţi, spălaţi, şi, în cele din urmă, transformaţi în martiri. Vinovaţi nu mai sînt cei care au scris cîte o porcărie, contribuind la murdărirea spiritelor, ci “istericii trecutului”, care scot din lăzile de gunoi şi exhibă abjecţiile produse de stîlpii actuali ai intelighenţiei. Într-o societate care s-a obişnuit să fie strîmbă, nu făptaşii sînt vinovaţi, ci judecătorii! Mircea Cărtărescu îl apără şi el pe Traian Ungureanu (Evenimentul Zilei, 14 martie 2008), arătînd că jurnalismul în România roşie implica sistematic riscul compromisului. Fireşte! Dar lucrul era ştiut şi, tocmai de aceea, jurnalişti deveneau aceia care, dintr-un motiv sau altul, sub o formă sau alta, erau pregătiţi moral să asume permanenta posibilitate a compromisului. Cei care nu aveau această înclinaţie (slăbiciune) se apucau de altă meserie. Pe de altă parte, compromiterea – porcăria – nu trebuie judecată cantitativ, aşa cum face, fals naiv, Mircea Cărtărescu. Pentru că, dacă pornim pe drumul acesta, vom ajunge să spunem că securistul care n-a torturat decît o dată e mai uşor de iertat decît cel care a torturat de o sută de ori. În ce mă priveşte, mi-e imposibil să găsesc diferenţa. Ba chiar îmi spun că poate Traian Ungureanu n-a scris decît o singură porcărie pentru că nu i s-o fi dat posibilitatea să scrie o sută. https://portocala.wordpress.com/
June 21st, 2010 
VR 
Guvernul Boc a diminuat atat credibilitatea PD-L, cat si pe cea a lui Traian Basescu, este de parere europarlamentarul democrat liberal Cristian Preda, citat de Ziare.com. Eu cred ca mai degraba un politruc ca Cristian Preda este cel diminueaza incontinuu credibilitatea PD-L si a lui Traian Basescu, in numele caruia isi aroga ca gavareste (nu e nici o cacofonie si nici gagafonie, mai, Preda! – mai citeste-i si tu pe Iorga si Eminescu inainte de a-i da lectii lui Cezar Preda!). Iata ce-si permite listaciul din PE, dat afara recent de la Facultatea de Stiinte Politice:
Posted in 
Tags: 
