Posts Tagged ‘Plesu’

Andrei Plesu a colaborat cu Securitatea. Plesu si Liiceanu si-au facut disidenta pe banii comunistilor. Trecutul nu se prescrie. Pe langa SIE si SRI si CNSAS o stie. INTERVIU / DOCS. Scrisorile lui Plesu si Goma catre Ceausescu

O discutie incitanta, din 2006, cu scriitorul Mihai Pelin despre fosta Securitate si „zestrea” pe care ne-a lasat-o aceasta structura. Un subiect care, in ultima vreme, a umplut importante spatii de emisie si pagini intregi de ziare. Cu Mihai Pelin despre disidenti. Despre Andrei Plesu ori Paul Goma, cu detasarea de care toti ar trebui sa dam dovada :). Putem sa vorbim oricat despre disidenti, colaboratorii fostei Securitati, ofiteri, ofiteri acoperiti – mai ales ca subiectul este mai mult decat generos si reprezinta, fara nici un dubiu, un important moment al istoriei noastre contemporane -, dar sa o facem desprinzandu-ne de ticurile comuniste. Deconspirarea informatorilor si a ofiterilor de Securitate sa nu aduca aminte de infierarile proletaro-staliniste de trista amintire, pentru ca atunci nu suntem cu nimic mai buni decat cei care pana in 1989 au dat ordine politiei politice. Mai ales cand santajistii sunt fosti si actuali agenti ai unor puteri straine 🙂

La ce mai lucrati, domnule Pelin?

Acum, lucrez la o comanda ce mi-a fost facuta de o institutie guvernamentala italiana, referitoare la o perioada istorica determinata, si sper ca in martie, anul viitor, sa fie gata (lucrare pentru care a si fost decorat cu Ordinul de Cavaler al Republicii Italia – foto de la ceremonie).

Cu toate astea, ati avut timp sa puneti „tunurile” pe Andrei Plesu. De ce?

Domnule, el este un fel de sef al unor asa-zisi intelectuali de elita care mi-au adus nenumarate afronturi, mai ales dupa momentul in care am intrat in arhivele SRI. Stiau foarte bine ca eu voi da acolo de niste informatii care s-ar putea sa-i lezeze. Mi s-au intamplat niste chestiuni care doar atunci cand le pun pe hartie pot avea credibilitate. Am fost supus unor nenumarate intepaturi, ca sa ma exprim elegant, din partea unor domni si a unor cucoane. In ciuda faptului ca n-am avut in viata mea nici un fel de diferende cu ei si nici macar nu-i cunosc.

Dar ce legatura are Plesu cu acesti oameni?

Pai, de la el pleaca totul. Cand am publicat eu cartea in care se arata cum i-a urmarit Securitatea pe scriitori (Cartea Alba a Securitatii – Istorii literare si artistice 1969-1989, Editura Presa Romaneasca, 1996 – n.n.), Plesu a scris un editorial in „Dilema” in care a spus ca ar fi foarte curios sa vada dosarul meu de Securitate. A stat sase ani in Colegiul CNSAS si nu a reusit sa gaseasca dosarul meu. Ce mai vrea? Insa remarca lui a reprezentat un semnal. In afara de asta, ei au liste cu oameni care trebuie laudati si cu oameni care trebuie atacati.

Este stiut faptul ca ati stat cativa ani buni in arhivele Securitatii si ca, evident, ati studiat foarte multe dosare. Ce-a fost Andrei Plesu: un disident sau un om care a colaborat cu Securitatea? Despre el se vorbeste elogios, dar sunt voci, si nu putine, care-l acuza de oarece colaborare cu Securitatea. Un exemplu in acest sens este Gabriel Andreescu, o voce bine conturata a societatii civile romanesti.

Domnule, nu pot sa spun ca a fost informator al Securitatii, pentru ca, impotriva tuturor normelor morale, el, Dinescu si ceilalti din CNSAS nu vor sa deconspire propriile lor dosare. Cu asta trebuia inceput. Insa din ce se cunoaste, Plesu a fost un disident autodeclarat, iar disidenta lui a fost facuta pe banii comunistilor. Plesu a fost angajat la Institutul de Istorie a Artei si Institutul de Arte Platice mai mult de 15 ani, iar Liiceanu 15 ani in cap la Institutul de Istorie a Artei, ca de lucrat n-au lucrat nimic. Nu au miscat nici un pai din loc. Si totusi leafa le mergea. Nu le cerea nimeni nimic. Nu le cerea nimeni sa-l laude pe Ceausescu.

Ce legatura a existat intre Plesu si ofiterul de Securitate Vasile Malureanu?

Din propriile declaratii ale lui Plesu rezulta ca a furnizat acestuia date despre ce s-a intamplat in anii ’80, la Meditatia Transcendentala. Acum, trebuie vazute rapoartele lui Malureanu, care precis se afla in dosarul lui Plesu, pentru ca, dupa fiecare intalnire, ofiterul facea un raport. Ramane de vazut daca spusele lui Plesu privitoare la Meditatia Transcendentala erau impotriva celor care au aderat la aceasta miscare sau in favoarea acestora. Totusi, in ’81, daca nu ma insel, Plesu a fost dat afara din Partidul Comunist pentru ca a participat la sedinte de meditatie transcendentala. Nu era o sanctiune usoara in epoca. Din contra. Intr-adevar, nu era o sanctiune usoara. Acesta a fost motivul pentru care a ajuns sa-i scrie lui Ceausescu si sa-i ceara, cu palaria in mana si cu lacrimile in ochi, sa-l ierte. Sa nu-l dea afara din partidul in care intrase la 19 anisori, ca-i distruge viitorul. Ce este important de retinut: Meditatia Transcendentala functiona legal. Avea aprobarile Ministerului Invatamantului si ale altor institutii. Insa, la un moment dat, cineva s-a dus la Elena Ceausescu si i-a spus ca acolo se intampla lucruri necurate. Ceauseasca a dat ordin sa nu se mai ocupe de aceasta afacere Securitatea, care, in opinia ei, dormea in cizme – de fapt, o monitoriza molcom -, ci partidul. Totodata, a ordonat ca adeptii Miscarii sa fie dati afara din Partidul Comunist. Chiar daca Plesu se afla in relatie cu Vasile Malureanu, Securitatea n-a putut sa-l salveze, pentru ca ordinul era ordin.

Cum ati ajuns la aceasta concluzie, ati vazut documente in acest sens?

(more…)

Dinu Patriciu, patronul Dilema Veche, are un mesaj intelectual pentru Andrei Plesu: “Excelenta, am belit-o!”. No comment

Plesu si-a dat anti-crestinismul pe fata. FOTO-DOCUMENT 1990: “Jos A. Plesu! Andrei Plesu FSN = Manea Manescu PCR”

In gura cu Dumnezeu si in inima cu dracul, este proverbul care i se potriveste cel mai bine lui “guru” Plesu. Sub pretextul ca sustine religia in scoli, ideologul Fundatiei Dinu Patriciu a trantit un editorial la gazeta oligarhului, Pravda.ro, in care, de fapt, isi da pe fata arama de anti-crestin si anti-ortodox, in special. Practic, mergand pe urmele lui Zigu Ornea, Andrei Plesu da directivele schimbarii orelor si manualelor de religie intr-un curs de “istoria religiilor”, o  materie “ecumenica”.  Acum iese la iveala si de ce istoricul de arta se pretinde, mai nou, “filosof al religiilor” si mai invarte pe mana si cheile unui Institut de apartament cu eticheta de profil. ‘Geaba atata slova dulce daca pe fata-i sfant si pe-ascuns un drac cumplit (proverb romanesc). Parerea mea? Nu cred c-o sa-i mearga. Sa citim si sa ne crucim:

“Deocamdată, răspunsul meu ar suna, într-o primă instanţă, astfel: dacă ora de religie este administrată de un profesor ignar, rudimentar, apologetic până la furie, patriotard, chitit să demonstreze că suntem buricul pământului, xenofob, bolnav, cum ar fi spus Nietzsche, de „moralină“, atunci votez împotriva obligativităţii. Dacă ora de religie e un curs de propagandă naţională, în dispreţul oricărei alterităţi, dacă e programatic anti-culturală, anti-occidentală, ruptă cu totul de problematica veacului, atunci, de asemenea, votez împotrivă. Nu ne putem dori ca această oră să împrumute stilistica prelegerilor de învăţământ politic, cu efectul garantat al îndepărtării definitive a audienţilor de tematica ei. Nu ne putem dori un învăţământ religios de campanie, o teorie a iubirii dublată de o pragmatică a urii, adică de încruntături, sudalme şi excluziuni.”
(…)
“E inadmisibil ca la sfârşitul liceului să nu ştie ce înseamnă „sfintele taine”, „spovedanie”, „agneţ”, „euharistie”, „cincizecime”, „icoană” etc. Dar şi ce e cu Coranul şi cu Upanişadele, ce e un templu budist, ce sunt taoismul sau shintoismul. Faptul de a şti nu dăunează libertăţii de conştiinţă şi nu exclude credinţa, după cum faptul de a fi ignorant nu o garantează. Dar pentru ca ora de religie să arate normal, să aibă un efect formativ autentic, trebuie să avem o nouă generaţie de profesori. Ar trebui, aşadar, început cu o reformă de anvergură a învăţământului teologic, de natură să producă educatori cu adevărat competenţi. Obligativitatea orei de religie fără obligativitatea unei solide înzestrări didactice nu va produce decât bigotism sau respingere. Nu vrem nici una, nici alta.
Nota mea: Daca la inceputul ordinului de ex-ministru FSN Plesu vorbeste la persoana intaia singular, la sfarsit, se scapa: “Nu vrem nici una, nici alta”. Cine “nu vrem”, ca e o opinie personala la gazeta, nu-i asa?

Cioroianu declanseaza un nou scandal la Chisinau. Dupa propaganda pentru participarea trupelor Republicii Moldova la parada de la Moscova, produsul lui Andrei Plesu si Zoe Petre ataca si “micul popor moldovenesc” al/la Pu(b)lika TV

Scriam ieri despre cum Cioroianu presteaza la Pu(b)lika Tv a lui Vintu, in compania “revolutionarei” Natasha Morari, pentru ca trupele de la Chisinau sa marsaluiasca la Moscova. Esecul crescatoriei de papagali a lui Plesu. Cum lucreaza cooperativa antiromaneasca pentru Rusia.

InConstantIn il mai taxeaza, bine, pentru inca ceva: Adrian Cioroianu, fostul ministrul de Externe al României, celebru mai ales pentru alura-i de macho ratat printre consumatorii de tabloide, yesman desăvârşit în ochii cinici ai experţilor în gafe politice monumentale şi ţiganofob de ocazie şi din prostie, cu privirea rătăcită printre piramidele egiptene, a ajuns protagonistul unui miniscandal.

Prezent pe 24 aprilie într-o emisiune a postului de tristă rezonanţă de la Chişinău, Publika TV, distinsul domn se pare că a utilizat sintagma de “popor moldovenesc” în tirada-i proparticipare a soldaţilor din Republica Moldova la parada militară de la Moscova de pe 9 mai.

“Ce câştigă Republica Moldova din orice decizie? Cu siguranţă ar pierde dacă nu s-ar duce. Ruşii nu sunt naivi şi ar găsi o pârghie acolo pe care s-o rotească într-o direcţie care să usture”.

Aceasta este partea de declaraţie pe care o putem auzi şi în clipul video de mai jos. O a doua parte a declaraţiei este citită de cineva care a făcut un minicolaj al opiniior exprimate în cadrul discuţiilor din studioul Publika TV:

“Eroismul soldaţilor ruşi este incontestabil. Totuşi Putin şi Medvedev ar trebui să înţeleagă că deşi moldovenii sunt un popor mic, au şi ei mândria lor”, a mai subliniat Cioroianu.

Continuarea la InConstantIn

Eu cred ca, referindu-se la “micul popor moldovenesc”, produsul lui Zoe Petre si prestatorul lui Andrei Plesu se referea, de fapt, la cei reprezentati de televiziunea filoruseasca a lui Vintu, adica 0,19% dintre cetatenii din Republika Moldova, respectiv, cel mai probabil, angajatii Pu(b)lika TV.

Pentru ca Reporter Virtual citeaza de pe Blogul lui Eugen faptul ca Publika TV este pe ultimul loc la rating. Televiziunea recent-lansata de SOV peste Prut – Publika TV – este pe ultimul loc la capitolul audienta in perioada 12-18 aprilie, cu un rating de 0,19%, potrivit companiei TV MR MLD, reprezentantul oficial AGB Nielsen Media Research in Republica Moldova.

Pam-pam

Cioroianu presteaza la Pu(b)lika Tv a lui Vintu pentru ca trupele de la Chisinau sa marsaluiasca la Moscova. Esecul crescatoriei de papagali a lui Plesu. Cooperativa antiromaneasca


Secventa video de mai sus te lasa aproape fara comentarii. Ce sa mai zici?! Mi-am amintit ca in urma cu trei ani l-am inscris pe Cioroianu in filmul din care este extras cliseului de mai sus. Redau mai jos un editorial aparut in 2007 in defuncta Ziua (nu fara reprosurile lui Sorin Rosca Stanescu fata de anumite remarci legate de mafiotul Mark Rich), care il caracterizeaza si azi pe acest personaj lamentabil, un produs din seria lui Plesu gen Mandruta 1.0 sau Turcescu 2.0. Cu o mica corectie, fata de cele de atunci. Mihai Razvan Ungureanu promite mai multe…

Esecul cooperativei antiromanesti – Crescatoria de papagali

Comentariile neavizate ale sefului diplomatiei romane au fost privite drept o trecere a Romaniei cu arme si bagaje in tabara satelitilor Federatiei Ruse.

Domnul ministru de Externe al Romaniei Adrian Mihai Cioroianu s-a facut remarcat in mod deosebit pe plan international in timpul conferintei de presa sustinuta impreuna cu sefa Departamentului de Stat al SUA, Condoleezza Rice. “Da”, “da, da, desigur”, “bineinteles” si “va multumesc foarte mult” au fost onomatopeele reproduse de Cioroianu parca dupa o alta pasare, exotica, de talie medie sau mica, cu cioc incovoiat si cu penaj viu colorat. Ce este important, oricum, este ca a fost remarcat. Drept un yesman desavarsit. Aceasta merita insa Romania?

Cioroianu a reprezentat inca de la numirea sa drept cea mai proasta alegere pentru politica externa a Romaniei. Din mai multe motive. Primul, pentru faptul ca a fost si este contestat de presedintele Traian Basescu, in conditiile in care intre conducerea MAE si seful statului trebuie sa existe o coeziune care merge pana la simbioza, pentru a se promova coerent, pe plan international, linia diplomatiei Romaniei. Premierul Calin Popescu Tariceanu s-a ambitionat si Adrian Mihai Cioroianu i-a succedat lui Mihai Razvan Ungureanu. Or, la prima iesire europeana a lui Basescu de dupa Referendum – reuniunea la nivel inalt a tarilor central-europene de la Brno, Cehia – presedintia a transmis MAE ca domnul Cioroianu nu este admis in avionul delegatiei oficiale. Relatia inexistenta intre cei doi vectori ai diplomatiei afecteaza asadar Romania.

Apoi, ministrul roman de Externe a tulburat din prima apele Prutului si ale Nistrului si tarile preocupate de zona Transnistriei, in special Statele Unite, care fac presiuni pentru eliminarea trupelor rusesti din zona. Printr-o exprimare ambigua el si-a aratat ingrijorarea fata de o eventuala retragere a militarilor rusi din Republica Moldova. Comentariile neavizate ale sefului diplomatiei romane au fost privite drept o trecere a Romaniei cu arme si bagaje in tabara satelitilor Federatiei Ruse. Apoi, Cioroianu a ales, precum pe vremurile Tratatului de la Varsovia, ca prima intalnire bilaterala sa fie cu ministrul de Externe al Rusiei, experimentatul Serghei Lavrov. Care l-a facut sa repete, tot ca acea pasare viu colorata despre care v-am mai spus, ca Romania ar avea nevoie de o relatie “profitabila” cu Rusia. Adevarul, va dati seama, este total pe dos.

La scurt timp dupa ce Lavrov l-a mangaiat pe frunte, din prostia aparatului directiei de comunicare a ministerului s-a aflat ca secretarul american de Stat, Condoleezza Rice, refuzase solicitarea lui Cioroianu pentru o intalnire bilaterala la reuniunea ministrilor de externe ai tarilor NATO, de la Oslo.

Din nefericire, toate iesirile ciudate ale lui Cioroianu par sa aiba legatura cu o linie politica prestabilita deja. In favoarea Rusiei. Actiunile desfasurate din sediul MAE in defavoarea Romaniei nu sunt de ieri de azi. Daca in cazul lui Cioroianu, aceastea sunt stravezii, dintr-o inabilitate de amator, in cazul predecesorului sau acestea au fost destul de bine mascate. Adrian Mihai Cioroianu nu are insa numai patronimul in comun cu Razvan Mihai Ungureanu. Ambii reprezinta, inainte de vreo forta politica (Ungureanu a devenit membru PNL cu o zi inaintea numirii sale), produse ale unei retele bine infipte in toate sferele importante ale statului. Putina lume stie ca, pe langa functia de conducere din cadrul Fundatiei Soros, Ungureanu a fost atat bursier al Colegiului Noua Europa patronat de Andrei Plesu cat si al lui Marc Rich, cunoscut drept infractor de talie mondiala si inventator al oligarhilor rusi Oleg Deripaska si Igor Ziuzin. Cioroianu a fost atins si el cu ceva fonduri ale Soros, fiind bursier si scrib dilematic al Colegiului si Trustului lui Plesu, dar si membru al Grupului pentru Dialog Social. Ca si mentorul sau, de altfel, cunoscut drept, curios!, si ca oficial in toate guvernele Romaniei, de la Iliescu-KGB pana astazi. In esenta, cele doua pseudo-mandate ale ungro-cioroienilor, dovedesc cred eu, cu prisosinta, esecul cooperativei antiromanesti.

EXCLUSIV. Directorul Muzeului Taranului Roman, Vintila Mihailescu, si-a dat demisia, nu inainte de a desfiinta expozitia “Crucea”. “Prietenii lui Horia Bernea” acuza distrugerea mostenirii reintemeietorului Muzeului

“Un Muzeu in primejdie!“, asa se intitula o actiune de forta a intelectualilor lui  Dinu Patriciu, Ion Iliescu si Sorin Ovidiu Vintu, respectiv Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Horia Roman Patapievici. Se petrecea in 2004 si pretextul era salvarea salilor “Ferestre” si “Timp”, realizate de regretata Irina Nicolau, ca parti ale ansamblului “Crucea peste tot”, una dintre ultimele amprente culturale lasate posteritatii de refondatorul Muzeului Taranului Roman, pictorul Horia Bernea, acum dus la cele sfinte. Respectatul etnolog era fiul filosofului Ernest Bernea, unul dintre marii sociologi si etnografi romani ai perioadei interbelice, alaturi de Dimitrie Gusti si Traian Herseni sau geopoliticianul Simion Mehedinti. In afara cunoscatorilor, lumii dependente de mijloace de intoxicare media nu i s-a parut ciudat ca Fundatia “Anonimul”, a lui Dinu Patriciu si personaje ca cele de mai sus, din troika cea vestita a intregului Apus, basca Neagu Djuvara si Vintila Mihailescu, se  impreuneaza ideatic pe pajistea din fata Muzeului, “pentru Cruce”, sub coordonarea lui… Dragos Bucurenci. Si el, acolo, un “copil teribil” al euro-comunismului si ateismului ecologico-stiintific, pompat de masinile de propaganda ale mogulilor filorusi mai ceva ca Mandruta sau Turcescu (tot creatii ale “scolii” Dilema Veche). Miza li s-a descoperit celor mai atenti la scurt timp: fortarea demisiei lui Dinu C Giurescu si inlocuirea lui cu un fidel al gastii, Vintila Mihailescu.

Dupa sase ani, cand acelasi Vintila Mihailescu a anuntat ca va pune la naftalina ansamblul lui Horia Bernea, al taranului roman crestin-ortodox, distinsii militanti la comanda n-au zis nici pas. Nici un protest, nici o reactie. Mai mult: Mihailescu preda acum stafeta masoneriei.

(more…)

Al cui e “Adevarul lui Patriciu”? FOTO INFO

Detalii la Bad Politics: Idolii de mucava, Starea presei, Reporter virtual, Cariere de media, DEX online

Plus

(more…)

STAREA PRESEI: Inca un ziarist dat afara din media kazaha: Ana Alina Mirea, concediata abuziv de la Adevarul. Mediasind intervine

Mediasind a sesizat Inspectoratul Teritorial de Munca (ITM) asupra faptului ca la Adevarul iar nu se respecta drepturile salariatilor, conform Contractului Colectiv de Munca la nivelul Ramurii Mass-Media.

Alina Mirea i-a anuntat pe domnii din conducerea marelui ziar quality ca este membru Mediasind si si-a cerut sporurile, conform CCM-MM, asa cum am facut si eu, si altii, cu fiecare dintre marii patroni la care lucram. Onor conducerea Adevarul Holding a considerat aceasta ca fiind o sfidare si a inceput sa faca presiuni asupra fetei.

Cand Mirea s-a internat in spital pentru o interventie chirurgicala (conform informatiilor mele, Alina chiar nu voia, voia sa o mai amane, insa medicul a sfatuit-o sa nu faca acest lucru, pentru a-si proteja sanatatea), reactia Adevarul Holding a fost tipica: concediere abuziva

Către: Inspecţia Muncii

Domnului Constantin Miclău, Inspector General de Stat

Domnule Inspector General de Stat,

Federaţia Romana a Jurnaliştilor MediaSind, organizaţie reprezentativă pentru ramura mass-media, cu sediul in Piaţa Presei Libere nr. 1, corp B2, et. 3, sector 1, Bucureşti, vă sesizează grave abateri de la legislaţia muncii săvârşite de către Directorul General al SC Adevărul Holding SRL, Răzvan Cătălin Corneţeanu, împotriva Redactorului – Şef Presă Mirea Ana Alina, membră a Sindicatului Jurnaliştilor Profesionişti.

În data de 4 septembrie 2009, prin adresa nr. 130, dl Director General Răzvan Cătălin Corneţeanu a fost notificat de faptul că dna Ana Alina Mirea este membră a Sindicatului Jurnaliştilor Profesionişti si a Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, conform legitimaţiei internaţionale de presă nr. R 1121/28.08.2009. De asemenea, se solicita ca, în termen de 5 zile calendaristice de la primirea notificării, să achite la zi toate drepturile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură Mass-Media completate cu actele adiţionale 1, 2 şi 3 (cum ar fi sporul de vechime, de fidelitate, condiţii speciale, pentru orele suplimentare şi orele lucrate în zilele libere, sărbători legale, etc.)

În loc să răspundă favorabil acestei notificări, conducerea SC Adevărul a început sa hărţuiască membrul nostru de sindicat, i-a reziliat Contractul de Drepturi de Autor, i-a suspendat Contractul Individual de Muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti 267/KI/19 ianuarie 2009 şi, în final, i-a desfăcut abuziv CIM prin Decizia de concediere nr. 346/19.10.2009 pentru „grave abateri disciplinare” privind „săvârşirea unor activităţi prejudiciabile pentru angajator, insubordonare, neglijenţă, încălcări repetate ale obligaţiilor de serviciu”.

Decizia de concediere semnată de Directorul General este ilegală deoarece încalcă art. 60, alin 1, litera a din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii) care stipulează că nu poate fi dispusă concedierea salariaţilor „pe durata incapacităţii temporare de munca stabilită prin certificat legal,conform legii”. Deşi a fost notificat să reprogrameze cercetarea prealabilă disciplinară din data de 15. 10.2009, întrucât angajata se afla internată în spital pentru o intervenţie chirurgicală, Directorul General Răzvan Corneţeanu a încălcat prevederile art. 75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional şi ale art. 60, alin 1, litera a din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii) şi a dispus desfacerea Contractului Individual de Muncă.

Având în vedere aceste grave abateri de la legislaţia muncii săvârşite de către conducerea societăţii comerciale Adevărul Holding, vă solicitam sa dispuneţi efectuarea unui control la SC Adevărul Holding SRL cu sediul în str. Fabrica de Glucoză, nr. 21, sector 2, Bucureşti, J40/14119/2006, R18990288. Alăturat, vă transmitem sesizarea doamnei Ana Alina Mirea, notificarea nr. 130 a FRJ MediaSind către SC Adevărul Holding, notificarea pentru reprogramarea cercetării disciplinare prealabile, certificatele de concediu medical, deciziile de suspendare ale contractului de munca şi decizia de concediere.
2.11.2009

Cu stimă,

Preşedinte FRJ MediaSind, Cristi Godinac
Surse: Mediasind
Florin Budescu
https://budesh.blogspot.com/

PRELUCRAREA ISTORIEI: "Disidentul" Andrei Plesu cantat la Woodrow Wilson Center de yesman-ul lui Tismaneanu si Patapievici, "filosoful" Mihaita Neamtu


Idealists Against Ideologues: A Case Study in the Political History of the Romanian Intelligentsia

Event Summary

The Romanian dissident movement in the 1970s and 1980s was both less well-known and markedly different from its counterparts in Czechoslovakia and Poland. Mihail Neamtu, a Wilson Center Public Policy Scholar, discussed the case of Romanian intellectual Andrei Plesu who chose to exercise dissent by immersing himself in classical languages and culture, and by withholding the benefits of his intellect from the state.

Upon his graduation in 1971 from the University of Bucharest with a degree in art history, Plesu was confronted with a crackdown on intellectual freedom in the form of dictator Nicolae Ceausescu’s “July Theses” banning ‘cosmopolitanism’ as well as capitalist artistic models.

To cope with this increasingly constrained intellectual environment, Neamtu explained, Plesu surrounded himself with like-minded mentors and friends and immersed himself in the study of classical philosophy, as well as renaissance art.

Plesu’s growing expertise in these fields earned him the opportunity to study in West Germany from 1975-1977 and again from 1983-1984. Here he learned German and became acquainted with international politics as they were viewed outside Romania. As his prestige rose abroad, he faced constant pressure at home and was repeatedly demoted.

Following his return from Germany, Plesu began to focus on the “moral condition of Romanian intellectuals.” His 1988 monograph Minima Moralia hypothesized that Romanian intellectuals had shirked their moral responsibility to oppose Ceausescu’s regime by focusing on the natural sciences and thereby contributing to the communist leader’s efforts to “modernize” Romania.

In 1988, Romanian poet Mircea Dinescu took a public stance (in Moscow) in support of Gorbachev’s reforms and criticized Ceausescu’s cult of personality and lack of respect for human rights at home. As the secret police and the state mobilized to silence Dinescu, (unsuccessfully) Plesu and several other intellectuals signed a letter decrying the abusive treatment of their peer. This dissident act earned him exile in a Moldovan village until the December 1989 ouster of Ceausescu.

Starting in 1990, Plesu combined his carreer as a professor of philosophy in Bucharest with public service, first as minister of culture in the first post-89 government led by Petre Roman, and then as Foreign Minister from 1997-1999..

Plesu’s pre-1989 life prepared him for his unique dissident role after 1989, Mircea Munteanu argued. An important voice for the intellectual and political modernization of Romania after the Revolution, Plesu actively participated in government and public life while other former dissidents, disenchanted with the resurgence of reformist communists in post-Ceausescu Romania, chose not to engage in public service.

Drafted by Tim McDonnell and Mircea Munteanu
Edited by Christian Ostermann, Director, HAPP/WES
Live Webcast
Woodrow Wilson Center

PSEUDO-ELITA FARA ROST A GDS-ului ORTOMORFIEI: Plesu, Patapievici, Baconsky – sectantii "fraternitatii universale"

Despre atitudinea sectară şi păreri


Dintre cei care au comentat pe blogul lui Claudiu Târziu articolul dlui Pleşu întitulat „Sus inima!”, o persoană („Liliana”) consideră că replica mea[1] este „o părere”, aşa cum de altfel, o recunoaşte cu onestitate, este şi propria d-ei intervenţie.[2] Însă ideea că părerile sînt lipsite din capul locului de orice pretenţie de adevăr ne oferă avantajul confortabil de a respinge orice sau de a accepta orice, în funcţie de interesul de moment. De pildă, pentru că este o părere, ideea că trebuie să distingem între învăţătura creştină şi cea care, fără să fie creştină, se declară creştină, poate fi respinsă pentru că 1. este o părere şi 2. pentru că se dovedeşte „sectară”, întrucît separă. În schimb, în virtutea naturii ei generoase, părerea că oamenii trebuie să rămînă în comunicare, în „relaţie” unii faţă de alţii, e de preferat pentru că pare mai umană, mai însufleţită de iubire şi, deci, mai apropiată de ceea ce ni se pare nouă că ar fi învăţătura creştină.

Aş spune mai întîi că părerile noastre nu ar face, într-adevăr, doi bani, decît în situaţia în care nu ar exista un adevăr absolut. Orice creştin ştie însă că acest adevăr ni s-a revelat, a ajuns pînă la noi, că a rămas şi va fi cu noi în veci. Oamenii nu se separă în funcţie de acest adevăr, ci Adevărul însuşi este cel care îi separă, Care îi pune deoparte întru Sine. Tocmai de aceea se străduiesc adepţii înfrăţirii universale să-L pună deoparte. Ideea este exprimată, la nivel popular, în texte precum cel din melodia lui John Lennon, Imagine:


Închipuie-ţi că nu e nici un rai

(Haide, nu-i greu, încearcă doar),

Şi nici un iad sub noi,

Deasupra noastră nu-i decît cerul

Închipuie-ţi că toţi oamenii

Trăiesc doar pentru acum …


Închipuie-ţi că nu mai sînt ţări

(Haide, că nu-i imposibil)

Că nu mai ai pentru ce să ucizi ori să mori

Că nici religii nu mai sînt

Închipui-ţi că toţi oamenii

Vieţuiesc în pace …


Închipuie-ţi că nu mai sînt nici proprietăţi

(Mă întreb dacă eşti în stare)

Şi nici c-ar mai trebui să trudeşti, din lăcomie sau de foame:

Într-o frăţie a oamenilor

Se împarte tot ce-i pe lume …


Vei zice că sînt un visător

Dar nu sînt singurul

Sper că într-o zi vei fi şi tu unul

Atunci lumea va fi ca un singur om.[3]


La un nivel mai pretenţios, întîlnim această idee în textele dlui Pleşu (care ne propune, de pildă, să privim adevărul, omul, creştinismul din „perimetrul mai tuturor religiilor”), sau în declaraţiile dlui H.-R. Patapievici, căruia „criteriul competenţei dogmatice [nu-i] spune mare lucru, aşa că disputele legate, spre pildă, de filioque [îi] par în afara spiritului de iubire şi de dăruire care ar trebui să emane din definiţia ortodoxiei.”[4] Problema este că în momentul în care desprinzi iubirea de sensul ei creştin, ea se transformă pînă la urmă în opusul ei.[5] Dacă încetăm să mai distingem între adevărul creştin şi „adevărul” lumii, vom ajunge să nu mai putem distinge între lumină şi întuneric (decît pentru a urî lumina). Nu este oare curios că toţi aceşti oameni valorizează iubirea, înţelegerea, relaţia, pe seama învăţăturii de credinţă?

În al doilea rînd, sînt separări şi separări: Israel e scos dintre neamuri, Noul Israel este „seminţie aleasă” (1 Petru 2, 9). Creştinul se leapădă în permanenţă de omul vechi din el. A fi creştin nu înseamnă nici a merge cu toată lumea, nici a merge de năuc de unul singur, respingînd-i pe toţi de teamă de a nu fi impurificat. Înseamnă a continua să „călcăm drept, după adevărul Evangheliei” (Galateni 2, 14), fără a fi nici cu unii sau/şi cu alţii, nici împotriva unora sau altora. Înseamnă a rămîne pe Calea care este Hristos. Iar asta presupune că nu poţi rămîne nepăsător cînd afli ba că toate căile duc în acelaşi loc, ba că nu aflarea, ci căutarea este importantă. Întrebarea, nu răspunsul. Etc… Eroarea persoanei care se semnează „Liliana” este aceea de a crede că vom fi în Hristos atunci cînd vom fi cu toţii „în relaţie”; în realitate, vom fi cu toţii în relaţie de-abia atunci cînd vom fi cu toţii uniţi cu Hristos. Să nu confundăm deci Evanghelia cu un manual de PR.[6]

În al treilea rînd, atitudinea sectară nu este neapărat una care separă. Ortodoxia a rămas dreaptă-credinţă nu doar pentru că nu a scos nimic din învăţătura apostolică, ci şi pentru că nu a primit nimic străin de tradiţia ei. Mentalitatea sectară nu este în primul rînd una a separării, ci una a alegerii, a privilegierii anumitor elemente din corpul integral al învăţăturii. Actul de separare este ulterior acestei mişcări. Viziunea sectară este afectată de o incapacitate de a primi deplinătatea credinţei, concentrîndu-se în schimb pe ceea ce este considerat a fi „esenţial”: pentru unii botezul la maturitate, pentru alţii păzirea sîmbetei, pentru alţii vorbirea în limbi, etc.

În fapt, ce împiedică realizarea „fraternităţii universale” este tocmai religia iubirii, creştinismul. Oamenii nu pot fi fraţi decît în Hristos, adică într-o lume sfîntă, care s-a lepădat de păcat (în mod semnificativ, dl. Pleşu scrie «lume „căzută”», ghilimele avînd rolul de a-i sugera cititorului un sens figurat). Însă lumea este căzută pentru că iubeşte întunericul mai mult decît lumina. „Marile contururi ale realului” adăpostesc o lume căzută, care zace în Cel Rău. Textul dlui Pleşu nu îi cere cititorului decît să îşi schimbe puţin poziţia pentru a-i permite celui de care este legat să-şi dezmorţească încheieturile: „Mai uitaţi pentru o clipă de lanţurile astea”, ne îndeamnă de fapt domnul Pleşu. Prin urmare, a lua în serios acest text (sau oricare altul din scrierile religioase ale dlui Pleşu) înseamnă a nu crede că vreo eliberare s-a petrecut cu adevărat în istorie, că vreo eliberare ar mai fi vreodată cu putinţă.

Aceasta este perspectiva pe care ne-o dă creştinismul asupra realului. Pentru că un creştin nu priveşte lumea văzută şi nevăzută din „perimetrul mai tuturor religiilor”, ci de pe Golgota, locul cel mai înalt şi totodată cel mai adînc al acestei lumi. De aceea, dacă pot să înţeleg de ce „place” dl. Pleşu, îmi este mai greu să înţeleg cum l-ar putea lăsa lanţurile să asculte asemenea îndemnuri „cu detaşare” pe admiratorul înlănţuit de aceşti seducători profesionişti. În mod sigur, un creştin nu poate fi detaşat, decît dacă confundă isihia cu acel „don’t worry, be cool!” pe care ni-l recomanda dl. Baconsky într-o convorbire din cadrul emisiunii „Idei în dialog”. Fie că pătimeşte iubirea lui Dumnezeu sau depărtarea de El, creştinul urmează cuvîntului primit de Sfîntul Siluan Atonitul, continuînd să nădăjduiască în Hristos chiar şi în iad. Pentru că El a fost după noi pînă acolo:


„Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase; şi a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.”


(Utrenia Sfintelor Paşti)


[4] H.-R. Patapievici, „A fi ortodox”, în Politice, Humanitas, 2002, p. 227. Care este „definiţia” ortodoxiei, aflăm în rîndurile imediat următoare: .„este un mod de a fi, un fel de a simţi şi de a te mişca, un mod de a răspîndi şi unul de a primi miresmele […], este o savoare.” Vezi de asemenea şi „Postfaţa” exaltată făcută de dl. Patapievici cărţii Nobleţea spiritului. Un ideal uitat de Rob Riemen, unul din arhitecţii ultimei internaţionale umaniste.

[5] Lucrul acesta se petrece de altfel cu toate adevărurile. Cum spunea Chesterton despre timpurile noastre, „lumea e plină de virtuţi creştine care au luat-o razna”.

[6] Situaţie tragică, veche în Occident şi care se dovedeşte a fi „implementată” cu succes şi în ortodoxia românească de astăzi. Pentru ilustrare, vezi aici: https://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/La%20inceput%20a%20fost%20iubirea%20de%20Daniela%20Gifu.htm


https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/

Rost

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Revista Rost este o publicaţie lunară de orientare conservatoare, naţională şi creştină. Publicaţia cuprinde articole şi comentarii pe teme de acualitate politică, socială şi culturală. Un loc special îl ocupă tematica religioasă, revista publicând eseuri, comentariii şi studii legate de reflecţia teologică, etică şi social-politică de pe poziţii creştin ortodoxe româneşti.

În revistă pot fi întâlnite şi materiale sub semnătura unor personalităţi ale vieţii publice şi/sau culturale din România, ca: Antonie Plămădeală, Teodor Baconsky, Cristian Badiliţă, Iulian Boldea, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Hristu Cândroveanu, Ioan Petru Culianu, Constantin Galeriu, Paul Goma, Ştefan Gorovei, Adrian Iorgulescu, Nestor Vornicescu, Toader Paleologu, Dan Puric, Dan Stanca, Dumitru Stăniloae, Varujan Vosganian

La mai multe luni după apariţia primului număr, în martie 2003, revista “Rost” a fost caracterizată drept “o revista conservatoare, care slujeste românismul, fără să abuzeze de iluzia localismului îngust”, făcând cunoscute “o serie de valori tradiţionale ale societatii românesti, pe care puţini oameni sunt dispuşi să şi le mai asume in ziua de astăzi”. [1] În fiecare număr, publicaţia dedică o parte a paginilor sale “unei personalităţi a culturii sau religiei românesti, uitate sau marginalizate în vremurile comunismului, încercand s-o revalorizeze pe o scară axiologică firească”. [2]

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova