Posts Tagged ‘Procesul Noica – Pillat’

Filosoful Constantin Barbu despre pensionabilul de la USR si UNESCO: “Nu poţi compara niciodată doi plagiatori, adică Manolescu şi Cărtărescu, cu geniul indescriptibil al lui Noica”. Emil Cioran: „Bref portrait de Dinu Noica”. DOCUMENT

Intelectualul de bucatarie N. Manolescu, asteptandu-si pensia

Intelectualul de bucatarie N. Manolescu, asteptandu-si pensia

Aprigul jurnalist Ion Spanu demonstreaza, din nou, ca pensionabilul de la USR si UNESCO N. Manolescu are probleme nu numai cu prostata. Manolescu este pus la insectar, unde ii este locul, intr-un articol epocal, as spune, aparut in Cotidianul de azi sub titlul “Gafă monumentală a preşedintelui Uniunii Scriitorilor: Nicolae Manolescu publică “Un text inedit” care a mai fost publicat de două ori”. Este vorba de textul lui Emil Cioran „Bref portrait de Dinu Noïca”, citit iniţial la „Europa liberă”, fiind publicat apoi atat in Romania cat si in Franta. Textul ar fi fost, chipurile, tradus chiar de Manolescu. Un mare critic de arta roman, care a asistat la o “prelegere” a lui Manolescu despre Brancusi intr-o limba schimonista cu vagi inflexiuni de prin suburbiile Parisului s-a intrebat sec: “A invatat Manolescu franceza?”. Prin amabilitatea filosofului Constantin Barbu si a jurnalistului Ion Spanu (combatant si in cunoscutul Proces Liicheanu), public aici facsimilul Emil Cioran despre Dinu Noica si opinia profesorului Barbu, discipol al marelui Noica, despre această (noua) mistificare a lui Manolescu:

„Nicolae Manolescu publică în România Literară nr. 19/10 mai 2013 “Un text inedit”, traducând “Scurt portret al lui Dinu Noica”. Manolescu crede că “textul n-a fost tipărit niciodată”. Istoria literară n-a fost niciodată punctul tare al lui Manolescu, „Bref portrait de Dinu Noïca” fiind tipărit de mai multe ori după 1990, când apare în cărticica  „L’Ami lointain, Paris-Bucarest”,  Paris, Criterion, 1991 (fără corecturile pe care le vedem în facsimilul alăturat).

Eu însumi aveam o copie xerox a textului, copie pe care mi-a dăruit-o Cioran în septembrie 1990, când l-am vizitat prima dată la Paris (o altă copie aveam chiar înainte de 1990, când îi trimisesem printr-un scriitor craiovean o carte a mea în care îi dedicasem un capitol despre prepoziţia Sans şi primisem, între altele, un autograf pe prima ediţie din „Histoire et utopie”).

Dactilograma lui Cioran are corecturile autorului însuşi („à la Nationale”, „du”, „harceleur”) şi ale “unei doamne” (al cărui nume Cioran mi l-a spus dar nu mi-l amintesc) – anume cuvintele “tyran” şi “aux autorités”. Am publicat textul de mai multe ori (2001, 2006, 2011) în caietul  „Cioran”  şi în „Cioran. Nihilistul privat” (Editura Contrafort, pag. 175-176, text francez fără corecturile dactilogramei, ca în „L’Ami lointain”, şi pag. 177-180, dactilograma textului cu corecturile).

Informaţia privind publicarea textului  „Bref portrait de Dinu Noica” putea s-o găsească Manolescu şi în „Cioran, L’Herne”, Paris 2009, pagina 534. Nu este un lucru grav că Manolescu nu ştie că textul nu este inedit, mai ales că zice “din câte ştiu”. Iar Manolescu nu ştie, iar împotriva lui Noica scrie de câţiva ani cu mult venin şi incultură. De ce? Întâi fiindcă ştie că Noica nu-l aprecia decât ca pe un harnic foiletonist din “epoca de aur”. Apoi fiindcă Manolescu vrea să acrediteze ideea ridicolă că epoca anilor ’80 nu ar fi dominată de Noica şi Şcoala de la Păltiniş ci de Manolescu şi Cenaclul de luni (lucru exprimat şi de Cărtărescu în teza de doctorat despre „Postmodernismul românesc”, într-un subsol, teză de doctorat susţinută cu celebrul stalinist Paul Cornea). Nu poţi compara niciodată doi plagiatori, adică Manolescu şi Cărtărescu, cu geniul indescriptibil al lui Noica. La Păltiniş au participat, în hestia culturii de performanţă, mai multe genii tinere. În timp ce la bietul Cenaclu de luni nu era decât un ceape literar…

Ce poţi să-i ceri lui Manolescu care n-a aflat nici acum (când e membru al Academiei Române, preşedinte al Uniunii, ministru UNESCO la Paris şi pensionar) că în „Caietele” lui Eminescu se află opera literară a lui Eminescu şi este imposibil de gândit că marile „Caiete” n-ar avea “nicio valoare literară” (aşa cum scrie stupefiant Manolescu în „Istoria critică a literaturii române”).

Am publicat (împreună cu acad. Alexandru Surdu, acad. Răzvan Theodorescu, Florin Rotaru, Victor Roncea) în „Arhiva neagră. Dosarele distrugerii elitei româneşti” cele 25 de volume ale dosarului Noica – Pillat. Şi ştiu ce vorbesc despre Noica. Aproape nouă ani am stat în preajma lui Noica, mi-a vorbit şi despre Eminescu, şi despre Cioran, Eliade şi Ionesco şi, o singură dată, despre puşcăria îndurată.

Manolescu crede că îşi poate bate joc de viaţa lui Noica. Istoria familiei sale îl obliga la decenţă şi înţelegere. I-am administrat lui Manolescu două pamflete din cauza mizeriilor pe care şi le-a permis, în chip sinucigaş, să le scrie împotriva lui Noica. Manolescu va rămâne un simplu critic minor din “Epoca Noica”.

Nu poţi să ai aere de canonizator literar când scrii următoarea propoziţie despre  „Luceafărul” lui Eminescu:  “Demiurgul îi promite lui Hyperion marea cu sarea”. Un lucru e cert: în materie de Eminescu, bietul Manolescu e necalificat.

Să nu uit: nu-i recomand să polemizeze cu mine în materie de Eminescu (cum a încercat, anonim, într-un text din “România literară”). Dacă îndrăzneşte îl invit public la o polemică faţă în faţă. Va rămâne fără faţă. Dacă frica îl face înţelept îl provoc public să scrie 20-30 de pagini despre „Luceafărul” lui Eminescu ca să vadă toată scriitorimea română că preşedintele Uniunii Scriitorilor e gol”.

Orice alte comentarii sînt de prisos. Este clar pentru toată lumea că Nicolae Manolescu n-a publicat un „text inedit” al lui Cioran, întrucît „BREF PORTRAIT DE DINU NOICA” apăruse de mai multe ori înainte de reproducerea din „România literară”. Sîntem, aşadar, în faţa unei gafe monumentale, comisă de academicianul, ambasadorul, preşedintele Uniunii Scriitorilor şi directorul „României literare”, în faţa căreia nu trebuie să ne stăpînim umorul.

Îi recomandăm, totuşi, domnului Manolescu următoarele versuri: „Nu se trec la noi potcoave / De la iepe demult moarte ­ / Pune-te de-nvaţă, dragă: / Nu ştii carte, nu ştii carte” (Eminescu).

Iată acum facsimilul celor patru pagini scrise de Cioran la moartea lui Noica. Nu sînt inedite, ci splendide:

Bref portrait du Dinu Noica 1 - Emil Cioran via Constantin Barbu - Roncea Ro & Ziaristi Online

Bref portrait du Dinu Noica 2 - Emil Cioran via Constantin Barbu - Roncea Ro & Ziaristi Online

Bref portrait du Dinu Noica 3 - Emil Cioran via Constantin Barbu - Roncea Ro & Ziaristi Online

Bref portrait du Dinu Noica 4 - Emil Cioran via Constantin Barbu - Roncea Ro & Ziaristi OnlineArticolul magistral al lui Ion Spanu poate fi citit integral la Cotidianul

PS: Nu ratati maine de la Roncea Ro si Ziaristi Online: JAFUL DE LA ICR: RAPORT FINAL

Lansare azi, la ora 18, la Biblioteca Metropolitana Bucuresti: ARHIVA NEAGRA – Dosarele distrugerii elitei romanesti. Procesul Noica – Pillat. Antologie coordonata de profesorul Constantin Barbu

Arhiva neagră

 

Să aibă Nietzsche dreptate când spune că istoria unui popor înseamnă ocolirea în timp pentru a ajunge la șase-șapte genii?

Dacă ne gândim numai la înnebunirea și uciderea lui Eminescu, ne întrebăm cum de mai este posibilă o cultură română. Există mărturia unui doctor care a ținut creierul lui Eminescu în mână și spune că ar fi fost ucis de o mână criminală. Chiar craniul nu va mai fi găsit întreg, la deshumare.

Si Cantemir s-a întors în țară, fără craniu. Din Mihai Viteazul nu a mai rămas decât craniul.

Nicolae Iorga, genialul istoric, a sfârșit prin a fi împușcat într-o pădure, de niște derbedei.

Marele meu maestru, Noica, îmi spunea că atunci când nu mai ai niciun cuvânt potrivit despre oameni să îi numești derbedei.

O seamă de derbedei sunt cei care au instrumentat, înscenat și „judecat” Procesul Noica-Pillat.

Când mi-a povestit câteva lucruri din „epocă”, mi-a spus că îl dădeau cu capul de pereți până când rămânea sângele pe pereți. Și pentru ce? Scrisese o carte despre Hegel, scrisese o carte despre Goethe și primise o scrisoare de la Cioran (căruia îi răspunsese pe câteva pagini).

Când i-am povestit la Paris lui Cioran ce știam de la Noica, înrăitul nihilist mi-a zis: „Eu nu rezistam nicio săptămână. Mă sinucideam!”.

În Dosarele Procesului Noica-Pillat mai apare și numele lui Mircea Eliade, cel condamnat la moarte în contumacie. Chiar și dramaturgul absurdului Eugen Ionescu ar fi făcut câțiva ani de pușcărie pentru un articolaș din Revista Fundațiilor Regale, parcă.

Intelectualii din Procesul Noica-Pillat ar fi trebuit să facă aproape un sfert de mileniu de pușcărie. Și fără niciun fel de vină materială. Analfabeții conduceau țara. Și țara asculta de „justiția lor”.

Nici Arghezi nu a scăpat de pușcărie. Chiar și Slavici, nevinovatul din 1916.

Deschidem Arhiva Neagră cu dosarele lui Eminescu și ale lotului Noica-Pillat.

Vom scrie însă despre opera și geniul lor, nu despre cei care în loc de sanscrită scriau „sanscriptă”. Vom scrie însă despre opera și geniul lor, nu despre plutonierii care îl învățau pe Noica să traducă „La forêt interdite” cum vrea mintea lor, adică nimicul privativ.

Când ai în față dosarele de interdicție ale lui Eminescu și Autopsia în care Șuțu însuși scrie: „Eroare. Eminescu nu a avut sifilis.”, când ai în față dosarele de arestare ale lui Noica – nu știi ce să mai crezi.

Noi le publicăm în facsimil fiindcă avem insomnii.

Ar fi bine să aveți insomnii și voi, cei care veți răsfoi aceste cărți, sau să țineți minte și să încercați în viitorul acestei țări, dacă va mai exista, să schimbați cursul și decursul geniilor așa cum ar merita ocolul acela prin timp. Nu pare deloc greu, din moment ce orice popor nu are decât șase-șapte genii.

 

Constantin Barbu

Vedeti si 25 de ani de la moartea lui Noica. Nici o manifestare culturala omagiala. Cu o singura exceptie: NOICA – ARHIVA NEAGRA – Dosarele distrugerii elitei romanesti. Antologie coordonata de Constantin Barbu si sustinuta de Civic Media. Lansare: Joi, 6 Decembrie 2012, la Biblioteca Metropoolitana Bucuresti

25 de ani de la moartea lui Noica. Nici o manifestare culturala omagiala. Cu o singura exceptie: NOICA – ARHIVA NEAGRA – Dosarele distrugerii elitei romanesti. Antologie coordonata de Constantin Barbu si sustinuta de Civic Media. Lansare: Joi, 6 Decembrie 2012, la Biblioteca Metropoolitana Bucuresti

La moartea lui Constantin Noica: Parintele Nicolae Steinhardt, Constantin Barbu, Mihai Sora si altii

ARHIVA NEAGRA – Dosarele distrugerii elitei romanesti. Procesul Noica – Pillat. Antologie coordonata de Constantin Barbu si sustinuta documentar de Civic Media. Lansare: Joi, 6 Decembrie, la Biblioteca Metropolitana Bucuresti

Cum a fost la lansarea de la Gaudeamus:

Vedeti si Liiceanu si vila “Constantin Noica” de la Păltiniş. Situatia actuala. FOTO: 16 instantanee inedite cu filosoful legionar, de Dinu Lazar

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova