Posts Tagged ‘Raoul Sorban’

Ticalosiile UDMR si tradarile tuturor Guvernelor “romanesti”. Azi, Tradarea Testamentului GOJDU

Marea cardasie PNL-UDMR – 5 ani de la Tradarea din 20 octombrie 2005 – Acordul incheiat intre guvernele Romaniei si Ungariei pentru a fura Fundatia Gojdu

…Alegerile generale din 2004 au reconfigurat scena politicã românească. Fãră a calcula urmãrile reale ale tratativelor duplicitare purtate de PSD, care a iniţiat jocul periculos al trãdării idealurilor lui Gojdu (pe fondul absenteismului nejustifîcat manifestat de mitropoliţii şi episcopii ortodocşi din Transilvania şi Banat, mai puţin sau deloc interesaţi la acea orã de demersurile fundaţiei sibiene), reprezentanţii PNL au vãzut în continuarea şi finalizarea acestora un motiv de mândrie, un prilej nesperat de a-şi adjudeca o „victorie de palmares”. Cu gust amar, dar profitabilã pentru cei care se vor instala la cârma fundaţiei comune. Conform dezvaluirilor, între membrii acesteia se află chiar ministrul de exteme, Mihai Răzvan Ungureanu. Care a girat continuarea tratativelor bilaterale, ce au culminat cu definitivarea textului Acordului redactat de cãtre Ungaria şi propus în cadrul şedinţei guvemamentale comune, care a avut loc la Bucureşti, la 20 octombrie 2005. Fiind la curent cu mersul tratativelor celor două guverne, în primăvara anului 2004, în preajma sãrbătorii Sfintelor Paşti, firma Magyar Ingotlan a vândut clãdirile Gojdu companiei israeliene Autoker Holding Rt. Si au sărbătorit evenimentul cu mare fast şi – ca o dovadă a sfidării şi desconsiderãrii faţã de fundaţia sibiană – pantagruelicul festin a avut loc chiar în Curţile Gojdu.

Pentru ca ipocrizia sã fie fară cusur, „sprijinitorii” din MAE au sfatuit fundaţia sibiană să revendice imobilele pe care le-a avut în ţarã, la Oradea şi Cluj, unde la ora actualã se află pe rol procese intentate Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sãlajului (pentru casa în care s-a nãscut Emanuil Gojdu).

Acesta este contextul în care reprezentanţii MAE ungar şi cei ai MAE român au decis înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare „Gojdu” care face obiectul Acordului dintre cele douã guverne, semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005 (care, potrivit art. 2 din Acord devine singura proprietarã a imobilelor budapestane).

Aşadar artizanii şi principalii responsabili ai încheierii Acordului din 20 octombrie 2005 sunt, alături de omologii lor maghiari, prim miniştrii şi miniştrii de exteme ai României, respectiv Adrian Nãstase, Mircea Geoană, Calin Popescu Târiceanu şi Mihai Rãzvan Ungureanu.

Acordul în sine şi OUG nr. 183 ( de ratificare a acestuia ) au stârnit vii reacţii şi dezbateri aprinse în Parlamentul României şi în mass-media ( presa scrisã şi audiovizuală). Neconstituţionalitatea Acordului şi a OUG nr. 183 au fost evidenţiate de cãtre deputatul Aurelian Pavelescu ( independent ) care a prezentat la 26 ianuarie 2006, un Raport asupra uzurpãrii moştenirii lui Emanuil Gojdu de cãtre Guvernul României. De asemenea şi deputatul Adrian Moisoiu a rostit în plenul Camerei Deputaţilor, in şedinţa din 7 februarie a.c. declaraţia intitulată “Pânã când atâta obedienţã faţã de Budapesta?”

Ziarul Ziua a publicat, la rândul sãu, numeroase luãri de poziţie: Marele jaf (9 februarie); Bani publici pentru Averea „Gojdu” (10 februarie ); MAE: Gojdu ar sprijini, dacã ar fi în viaţã, Guvernul Tãriceanu (11 februarie ); PSD aruncă pisica la Tãriceanu (14 februarie 2006, luare de poziţie – cu multe inadvertenţe – a fostului secretar de stat în MAE, Cristian Diaconescu, „implicat” direct în aceste negocieri, caruia ţin să îi aduc la cunoştinţă pe această cale că a existat mereu o singurã Fundaţie Gojdu, cea de la Sibiu); Bani publici pentru o fundaţie fantomã (16 februarie ); Marea cârdâşie Gojdu; Ungaria încã nu recunoaşte Tratatul de la Trianon; Acordul Gojdu este o înşelătorie (17 februarie ); Noua Fundaţie nu are nimic în comun cu Testamentul Gojdu (21 februarie ) – interviu acordat de IPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, membru al Reprezentanţei fundaţiei sibiene; Biserica merge în Parlament să apere Gojdu ( 3 martie 2006 ), Raoul Sorban, ultimul interviu: Statul maghiar nu este onest in cazul Gojdu, ş.a.

Autorii acestor luări de poziţie condamnă uşurinţa cu care diplomaţii români – animaţi de ideea “reconcilierii româno-ungare”, după modelul franco-german – permit Ungariei să întreţină un diferend pe care 1-au creat în urmã cu peste 85 de ani. Şi – mai grav, prin acest act unilateral s-au creat premizele izbucnirii unui conflict deschis între Biserica Ortodoxă Română (singura îndreptăţitã să administreze bunurile fundaţiei aflate sub patronajul său, potrivit testamentului lui Gojdu) şi statul român transformat, prin Acordul din 20 noiembrie 2005, in complice al Ungariei la nedreptul act din 1952, prin care a fost naţionalizat patrimoniul budapestan al fundaţiei sibiene.

Judecat prin prisma implicaţiilor majore pe care le-a generat, Acordul semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005 este o mare victorie a diplomaţiei maghiare asupra diplomaţiei româneşti. O diplomaţie care, dupã 1989 , şi-a tumat cenuşă în cap (ca semn al neputinţei) şi a adoptat în faţa adversarilor poziţia struţului, aflându-se mereu în defensivă şi facând impardonabile concesii în detrimentul interesului naţional, în faţa Rusiei (cu tezaurul de la Moscova), în faţa Ucrainei (cu insula Serpilor) şi acum în faţa Ungariei, cu bunurile Fundaţiei Gojdu.  Frecvenţa acestor atitudini a condus la scăderea respectului altor state faţă de România, transformându-se într-un atentat la demnitatea noastră naţionalã. Toţi trebuie să cunoască şi să recunoascâ faptul că cele opt clãdiri din Curţile Gojdu — construite de cãtre fundaţie – sunt o palmã de pâmânt românesc în inima Budapestei. O palmă de pâmânt pe care nimeni nu are dreptul să o scoată la mezat şi să renunţe la moştenirea lãsatã de Gojdu doar neamului românesc.

Oricâte condiţii ar fi pus diplomaţii maghiari, în tentativa lor de a perpetua un act samavolnic de sorginte comunistã, diplomaţii şi guvernanţii noştri aveau datoria moralã de a cere ca bunurile disputate sâ revină proprietarului de drept: Fundaţia Gojdu cu sediul la Sibiu.

Aceasta în contextul în care România restituie , pe bandă rulantă, toate bunurile solicitate de maghiarii din Transilvania , la insistenţele faţişe ale Budapestei, care însă nu a restituit în naturã bunurile naţionalizate în Ungaria. Şi care nu a ratat nici un moment – din 2002 prin intermediul lui Hungarian Human Rights Fundation, care are sediul la New York – de a acuza România în faţa forurilor intemaţionale ( ex:Varşovia, adunare OSCE, octombrie 2004) pentru că nu a restituit încâ în totalitate bunurile naţionalizate de fostul regim comunist. Farã îndeplinirea acestei minime condiţii morale, în cazul ratificãrii Acordului din octombrie 2005, fundaţia sibianã pierde pentru totdeauna orice posibilitate de a mai recupera patrimoniul ce i-a fost naţionalizat, prevederile testamentului lui Gojdu nemaiputând fi puse în aplicare de cãtre instituţia pe care a creat-o în beneficiul neamului românesc. Iar Fundaţiei sibiene – în lipsa fondurilor şi a bunurilor materiale ce îi revin de drept şi pe care cele douã state le naţionalizează din nou – nu-i râmâne decât sã se desfiinţeze.

Votul din Camera Deputaţilor, din 30 martie 2006 – prin care s-a respins OUG nr. 183 şi implicit Acordul din 20 noiembrie 2005, la limitã de vot (cu unul singur in plus, prin mana unui ziarist ZIUA – nota mea!) şi dupã îndelungate şi tensionate dezbateri – a demonstrat cã trădarea lui Gojdu şi a idealurilor sale poartã astãzi un nume distinct: reprezentanţii MAE român şi deputaţii coaliţiei aflate la guvemare – PNL, PD, PC şi UDMR.

…Guvemele, prim miniştrii şi miniştrii de exteme vin şi pleacă de pe scena politicã românească. Dar Gojdu – prin faptele sale, al cãror corolar îl reprezintă fundaţia care îi eternizează numele – rãmâne veşnic în sufletul şi în conştiinţa românilor, aşa cum a dorit, mărturisind: “Ca fiu credincios al Bisericii mele laud Dumnezeirea, căci m-a creat român; iubirea ce o am faţã de naţiunea mea, neîncetat mă face să stărui în faptă pentru ca şi după moarte sã pot erumpe de sub gliile mormântului spre a putea fi pururi în sânul naţiunii mele”.

Conf. Univ. dr.Pavel Cherescu
Secretarul Fundaţiei Gojdu

Voi reveni!

Evreii din Ardealul ocupat: salvati de Raoul Sorban, ucisi de unguri. Masacrele de la Sarmas, Ip si Traznea si teroarea maghiara dezbatute de Sorban, Ungheanu, Badescu, Riza, Theodoru, Tepelea, Ovidiu Iuliu Moldovan si Neagu Cozma. DOCUMENTE

Dati accesarea fiecarei imagini de mai jos in parte veti putea deschide paginile la dimensiuni mari:


Crima colectiva cu autori cunoscuti: gropile comune si “fratii” maghiari

(more…)

Presedintele Israelului, Shimon Peres: Romanii au salvat de la moarte 400.000 de evrei. Cum au actionat preoti romani din Ardealul ocupat de unguri pentru a-i scapa pe evrei de la Auschwitz prin Retelele Omeniei conduse de Raoul Sorban

Shimon Peres, presedintele statului Israel: “Nu vom uita niciodată că, în perioada cea mai întunecată a Europei, în perioada nazistă, românii au salvat vieţile multor evrei de aici – 400.000 de evrei -, care au venit în Israel şi au contribuit şi contribuie la construirea Israelului; ei iubesc Israelul, dar nu şi-au uitat iubirea pentru România, şi-au păstrat cultura românească. Pentru aceasta, doresc să mulţumesc poporului român.” – 12 August 2010, Bucuresti, Palatul Cotroceni

Intr-un text memorialistic al fostului rabin al Clujului, Moshe Carmilly-Weinberger, datat “New York, în luna mai 1988″, text intitulat AJUTORUL ROMANIEI ÎN ACŢIUNEA DE SALVARE A EVREILOR ÎN TIMPUL NAZISMULUI, autorul afirmă:

“În primul rând putem afirma ca un fapt cert că nu am fi fost capabili să realizăm operaţia de salvare, dacă nu am fi primit ajutor din partea unor oameni, neevrei, cu gândire umanistă, antifascistă. Şi când reexaminez trecutul, în faţa mea apare în special figura unui om, care fără nici o ezitare s-a alăturat celor prigoniţi, întinzându-ne mâna sa protectoare şi frăţească. Acest om a fost profesorul RAOUL SORBAN. […] Prima iniţiativă de a găsi soluţii, de a lua nişte măsuri pozitive i-a aparţinut lui RAOUL ŞORBAN. La începutul anului 1941 mi s-a adresat cerându-mi ajutor […] Nu se pot enumera pe scurt toate acele iniţiative ale lui RAOUL ŞORBAN, care au fost decisive în evoluţia unor importante operaţiuni. Pe scurt, aş aminti un fapt decisiv pentru destinul operaţiunii, anume că, prin mijlocirea lui RAOUL ŞORBAN, s-a realizat o largă cooperare, cu participarea lui EMIL HAŢIEGANU, a episcopului IULIU HOSSU, a lui AUREL SOCOL, a mai multor preoţi greco-catolici şi ortodocşi, ca TITUS MOGA, FLOREA MUREŞAN, VASILE AŞTILEANU, COSMA, STĂNESCU şi a altora, a lui EUGEN FILOTTI, ambasadorul României la Budapesta, a consulului României la Oradea, MIHAI MARIN, a colonelului MIHAI GURGU, ataşat militar – cu maşina căruia au fost trecuţi peste graniţă, în România, mai mulţi evrei şi neevrei, între ei dr. ERNEST MARTON – şi a colonelului VICTOR CUPŞA din Turda, datorită căruia s-au obţinut sute de documente de călătorie pentru evreii refugiaţi în România, a profesorului dr. CORIOLAN TĂTARU din Sibiu şi a multor altora. Datorită acestei colaborări a fost mobilizată populaţia românească de-a lungul întregii frontiere româno-maghiare, care, în mod dezinteresat, a facilitat trecerea graniţei de către evrei.

RAOUL ŞORBAN a fost şi omul de legătură între mine şi > care îşi primeau onorariile numai după ce se reîntorceau cu mesajul cifrat, stabilit de mine, dovedind că operaţiunea de trecere a frontierei a reuşit. […] Dupa ce am sosit la Bucureşti, am fost ajutat din nou de RAOUL ŞORBAN, întrucât el s-a alăturat acţiunii de salvare a evreilor, condusă de A.L. ZISSU, şeful mişcării sioniste din România.

Prin mijlocirea lui RAOUL ŞORBAN am intrat in legătura cu IULIU MANIU. […] RAOUL ŞORBAN, gata să facă orice sacrificiu, a luat formularele pe care le-am primit de la IULIU MANIU şi a trecut clandestin graniţa în Ungaria, la Cluj, ca să le împartă evreilor ce urmau să vină în România. Dar la Cluj nu a mai găsit evrei. Maghiarii au golit ghetoul din Cluj în numai 6 săptămâni. Cu această ştire cumplită a revenit RAOUL ŞORBAN la Bucureşti.”

Iată acum şi un fragment din discursul venerabilului Alexandru Safran, Rabinul-şef al Genevei, rostit în Parlamentul României, la 28 martie 1995:

„Iar acei evrei rǎzleţi din Ardealul de Nord, care au izbutit sǎ scape de la deportarea la Auschwitz, datoresc salvarea lor simţului nobil românesc al profesorului Raoul Şorban, simţului nobil românesc al domniei-voastre, domnule profesor Şorban, chibzuinţei sale active şi a aceleia a prietenilor sǎi. Ei s-au cǎznit ca aceşti rǎzleţi evrei sǎ poatǎ sǎ treacǎ în România, la noi, şi de aici, din acest liman al izbǎvirii lor, sǎ ajungǎ apoi în Ţara Fǎgǎduinţei, în Ţara Sfântǎ.”

Întrebat de Constantin Mustaţă dacă a fost Holocaust în România, autorul spune tranşant: “Nu! Holocaust a fost în Ungaria. (p. 25). Raoul Şorban susţine că în România nu a existat Holocaust, dimpotrivă, că ţara noastră i-a salvat pe evrei, în timp ce Ungaria a trimis la moarte, în numai două luni, circa 618.000 de evrei. Această afirmaţie a făcut-o şi la inaugurarea Muzeului Holocaustului din Washington, opinia fiindu-i susţinută şi de doi mari evrei – cei doi Rabini plecaţi din România: Alexandru Şafran (decedat recent la Geneva) şi Moshe Carmilly-Weinberger din New York, fost Rabin al Clujului. ).

Cred că, într-o problemă atât de delicată, cum este cea a Holocaustului, era absolută nevoie ca autorul să indice sursele, documentele pe care se bazează în afirmaţii, mai ales atunci când foloseşte anumite cifre. Iată, de pildă, ce putem citi într-o lucare de specialitate: Mareşalul Ion Antonescu “are meritul de a fi salvat de la “Solutia finala” viaţa a circa 350.000 de evrei români. Poartă răspunderea deportării evreilor basarabeni şi bucovineni în Transnistria, din care cel puţîn 108.710 au pierit acolo. Poartă răspunderea războiului” (Dinu C. Giurescu, în O istorie a românilor. Coordonatori: Stephen Fischer-Galaţi, Dinu C. Giurescu, Ioan-Aurel Pop, Fundaţia Culturală Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 1998, p. 271).

Cartea de interviuri a lui Constantin Mustaţa ne oferă nenumărate ocazii de a reflecta la destinul unor oameni, la “aviatorismul” lor politic. Am să dau două exemple.

Raoul Şorban evocă o întâlnire, la Bucureşti, la Institutul de Istorie al Partidului Comunist Român, la care participase şi Randolph Braham, evreu român, trăitor o vreme la Dej (”unde au rămas pregnant în amintirea oamenilor convingerile sale bolşevice, de care n-a reuşit să se desprindă niciodată” (p. 15), cunoscut cercetător al Holocaustului, în prezent profesor la City College of the City University din New York. La întâlnirea cu pricina, acesta a propus să se ridice, la Bucureşti, o statuie închinată …mareşalului Ion Antonescu, pe care el îl considera salvatorul evreimii din România! Ulterior, prin acţiunile şi articolele sale, Braham s-a pus în slujba revizionismului maghiar, dorind a şterge crimele maghiarilor din al II-lea război mondial, ascunzând masacrele făcute de armata maghiară la Novi Sad, ca şi măcelul de la Kameneţ-Podolsk, unde au fost masacraţi 36.000 de evrei din zona Maramureşului. “Până în 1990 – scrie Raoul Şorban – poziţia lui a fost una corectă, după care, inexplicabil, şi-a modificat radical poziţia, schimbând albul cu negrul şi invers! Explicaţia > nici nu este greu de găsit, fie şi dacă admitem să ne gândim doar la faptul că preşedintele Ungariei, Arpád Göncz, i-a decernat o importantă medalie a Ungariei…” (p. 15 – Dialoguri cu Raoul Şorban, de Constantin Mustaţă, tipărita la Editura Anotimp din Oradea, 2002)
(…)
Chestiunea maghiară.

Problema căreia Raoul Şorban i-a dedicat cel mai multe timp se referă la ceea ce se numeşte “chestiunea maghiară”, respectiv la pretenţiile maghiarilor de a revendica Ardealul, de a reface Ungaria Mare.

(more…)

In amintirea lui Artur Silvestri si a muncii sale pentru adevar. Rolul internetului in prezent si viitor pentru Istoria reala a Romaniei

Nascut in 1953, Artur Silvestri a fost scriitor, istoric si a avut o controversata activitate de promotor imobiliar. Silvestri a fost si unul din proletcultistii “epocii de aur” comuniste, remarcandu-se in paginile revistei “Luceafarul”.
Asa consemna portalul HotNews moartea de ziua Sfantului Andrei, Apostolul Romanilor, a energicului si polivalentului Artur Silvestri care acum se odihneste in pace la Manastirea Pasarea. N-am inteles de ce insa, cand a fost vorba de “eroul anticomunist” Constantin Ticu Dumitrescu, aceeiasi deformatori ai realitatii faptice, au uitat sa consemneze ca tortionarul agent al tuturor regimurilor a primit de la Ceausescu Ordinul Muncii Clasa III – singurul “fost detinut politic” decorat vreodata de regimul comunist – ca era laudat in Scinteia si ca a stiu sa distruga, la ordinul lui Magureanu, trei organizatii: AFDPR, PNTCD si CNSAS. In Consiliul Noii Securitatii Anti Statale a dus o activitate febrila anti-ortodoxa alaturi de fosti membri de vaza ai PCR, ca Dinescu si Plesu (tovarasi pentru care a binevoit sa accepte inclusiv incalcarea Legii CNSAS, fraudulos denumita “Legea Ticu”, in fapt un proiect furat de laureatul PCR de la alti fosti detinuti politici parlamentari).
Tocmai la aceasta lucra Artur Silvestri: pentru indreptarea istoriei “prelucrate”, a minciunii transformata in adevar, tip 1984, fie si, sau mai ales, pe internet, vehiculul informativ principal al viitorului.
Injurat de unii intelectualoizi drept comunist, de altii evreu sau legionar (nu se puteau hotari), tintuit drept protocronist, ca peiorativ, Artur Silvestri a fost, inainte de toate un roman, adanc ancorat in fiinta acestui neam. Dovada sta imensa sa activitate de recuperare si de imparatasire catre lume a adevaratelor valori romanesti. Reconquista Culturala, acesta era proiectul sau de suflet. Dupa mine, desi nu l-am cunoscut foarte bine (ne-am strans mainile o singura data, la restaurantul unde-i placea sa mearga si regretatului Mihai Pelin), Silvestri a fost un agent propavaduitor al istoriei reale, pe internet si nu numai. Si de aceea nu am cum sa nu ma plec in fata muncii sale de palmas al adevarului.
Doua mici exemple, dintre sute de catarge: Artur Silvestri a fost singurul, repet: singurul, care a adunat, dupa moartea Patriarhului Teoctist, un volum in memoria sa: ►„Al cincilea Patriarh. Prea Fericitul Teoctist în câteva «gânduri», evocări şi documente“ – Documentar iniţiat, îngrijit şi orânduit de Artur Silvestri. Tot asa, singurul care s-a ridicat sa-i apere, printr-o lucrare scrisa, memoria lui Raoul Sorban, murdarit si dupa moarte de aceeasi cloaca de anti-romani si anti-crestini de la GDS, “22” si Academia PCR Stefan Gheorghiu ►„Patriarhul ardelean“. Studii, eseuri şi evocări despre Raoul Şorban.
O personalitate complexa, Artur Silvestri a incercat – prin prisma sa – sa recompuna o parte din universul romanesc, atacat si deformat continuu, in spatiul real si in cel internautic (vezi proiecte extinse de stergere sau preschimbare a trecutului, gen Wikipedia) si sa il transpuna intr-un spatiu virtual, unde poate scapa de planurile noii ordini mondiale. Opera sa merita continuata.
O sa redau, in memoriam si pentru o mai buna inventariere a resurselor adevarului romanesc de pe internet, cuvantul sau la implinirea unui an de la intemeierea Bibliotecilor sale online:BILANT LA UN AN DE LA APARITIE : “Cuvinte la Zile Mari”

Artur Silvestri, fondatorul Asociatiei Romane pentru Patrimoniu

Putini si-au dat seama ca in primavara lui 2007, revista “ Analize si Fapte” implinise un an de cand a aparut. Acum, la Craciunul recent, si mai putini au observat ca toate publicatiile ce editam, documentarele si ”bibliotecile” au, la randul lor, un an de la inceputuri caci, mai mult ca sigur, sentimentul aproape unanim este ca ele exista de cand lumea. Acest regim discret nu este intamplator fiindca in acelasi fel s-au facut actiunile tacute si nu putine – ce parca apartin “Romaniei tainice”- din anii recenti.
Din toate acestea s-a putut vedea – si auzi – destul de putin fiindca noi nu facem ceea ce facem pentru a capata” recunoastere “ si glorie ci pentru ca acesta este impulsul interior ireductibil si felul nostru de a fi. Mai mult s-a vazut din ceea ce oricum nu se cunoaste integral (caci abia s-a nascut si se dezvolta) dar se stie intr-o anumita masura, si care se considera a fi “cateva publicatii culturale on-line“.
Aparitia lor a surprins intr-un fel si unora nu le-a placut (desi nu ma gandisem nici de aceasta data sa plac cuiva caci nu ma intereseaza nici azi si nu mi-am dorit nici ieri) insa esentialul nu este acesta ci ” conceptul”, care vad, totusi, ca trebuie explicat mai ales ca am auzit ca, in aceasta tema, ar circula pareri ce trebuie corectate intr-un fel ce se va dovedi util pentru cine are bunavointa sa le asculte.
Ideea de origina nu a fost ”sa public reviste on-line” (aceasta o poate face oricine si, daca este capabil, sa o si faca in viitor) ci sa creez un program cultural definit si cu obiective ce constituie astazi prioritati.
Acesta este un program nu de “riposta” ci de “re-cucerire”, de completare de informatie si de alternativa, spargand “nucleul dominant” ce impune teme, idei si nume intr-un canon restrictiv care – dincolo de aspectul simplificator – ucide prin omisiune, ”etichetism“ stupid si intrerupere de continuitate acolo unde trebuie sa existe echilibru si fruct in evolutiile noastre.
Fiindca noi avem un “prezent” cate vreme avem un trecut si vom avea un viitor numai atat cat vom cunoaste ceea ce ne-a legitimat ieri pentru azi si pantru “maine”.
Cea dintai obligatie era, deci, aceea de a expune iarasi la lumina zilei teme amanate, uitate ori socotite a fi eretice. Aceasta se putea infaptui prin “reviste” (deci prin aparitie periodica de contributii si creatii) dar oricat ar fi fost de staruitoare si de inteligenta actiunea conjugata, cu timpul efectul ar fi devenit firav si stereotip, chiar minor.
Trebuia, prin urmare, si altceva, adica un numar de “repere” care , fiind astfel mai bine-cunoscute decat pana acum, puteau constitui reazem si argument in continuitatea noastra de atitudine si de directiva. Cele dintai ce am gandit ca fiind obligatorii au fost, astfel, “documentarele”, un fel de carti sumare gandite ” ad usum delphini“, care – nefiind exhaustive- se puteau reduce, pentru moment, la “extract elementar” sau la un rezumat de “prezenta istorica” de personalitate.
Astfel s-au constituit documentarele ce se intituleaza ”Efigii”, unde isi gasesc locul “Oamenii Mari” – si Invatatorii – care ne-au fost Doamna Busulenga, vladica Antonie Plamadeala, Raoul Sorban si Mitropolitul Nestor Vornicescu; insa, alaturi de ei, si alte “chipuri in prezentul continuu” ce nu mai sunt aici si s-au uitat ori se doreste sa fie uitate. Tabloul insusi trebuia sa fie incomparabil mai extins caci “vointa de a scoate in penumbra” si prin kerem pe cine nu se conformeaza este puternica si creeaza urmari in negativ insa am ales, acum, dintr-un total cu multe nume, doar pe cateva intre care “cazurile” lui Paul Anghel ori Traian Filip si Serban Andronescu sunt socante prin incorectitudinea in a le aprecia opera si lucrarea.
Apoi am trecut la “contemporanii activi”, adica la “scriitorii eretici” care, nefiind putini, ar fi putut ocupa multe “volume”. Dar nici aici principiul nu a fost exhaustiv ci “categorial”, alegand numai douazeci si ceva de nume, gandind, totusi, ca se va mai gasi si altcineva care, animat de o idee mai inalta, sa completeze ceea ce am inceput. Totusi, cateva adaosuri in cantitate am simtit ca trebuie facute si chiar daca nu am reusit sa creez “situri de micro-monografie sumara” pentru toti autorii in a caror opera cred, am imaginat doua antologii, una de nuvele si alta de poeme, unde “noua geografie literara” ce trebuie sa cuprinda valori de peste tot (fiindca aici nu se face cultura numai pe “Calea Victoriei”) trebuia afirmata si intarita.
Dar nici cu acestea nu m-am oprit si observand ca despre doar putini autori exista referinte documentare publice si opera ajunge rareori sa fie cunoscuta minimal, am crezut ca foloseste cuiva un mic “dictionar elementar” continand “scriitori romani de azi”, unde nazuiesc sa fie incluse toate vocile ce doresc sa se faca auzite si in acest fel. Ramane doar sa se prezinte. Ajuns aici nu m-am putut opri fiindca ramaneau deopotriva “teme” si “idei literare” tot atat de putin incurajate sau, mai bine zis, “predispuse la lichidarea fortata”. Intre acestea m-am gandit acum ca ” literatura straromana”, ”monografiile locale” ori ”postcalinescianismul” merita o evocare ce poate le-ar aduce noi lumini si nu m-am inselat; dar adaosuri trebuie facute si se vor face, daca si altii nu vor sta cu mainile in san, ca si pana azi, si vor abandona atitudinea de observatori “obiectivisti”care nu gresesc fiindca nu fac nimic sau aproape nimic.
Eu am incercat sa fac si nu am facut nimic de seama insa am adaugat ceva ce foloseste si nu exista inca in forma atestata acum.
”Revistele”, care am bagat de seama ca sunt “piatra scandalului” si supara pe unii, au completat planul originar. Ele sunt “multe”, intr-adevar (asa cum s-a spus) fiindca “sunt multe” temele periclitate de cultura oficiala si, deci, frontul trebuia sa fie larg. Multimea lor arata insa, deopotriva, diversitatea unde noi ne exprimam culturaliceste ca romani si, in acelasi timp, cat de intins este teritoriul ce trebuie recucerit. Cine le priveste cu luare-aminte si mai ales cu calm intelege ca in acelasi concept stau laolalta si publicatia de afirmatie de valori si “atitudine intelectuala” dar si periodicul de “tematica de interes restrans”, si, deci, si “Luceafarul Romanesc” dar si ” Dacoromanica”.
Unele sunt creatii din nimic (si fara nici o preistorie) precum”Studii de etnoistorie” care la noi nici nu se visau dar la altii sunt produs cultural cu traditie si optiune intelectuala fireasca. Puteau deci sa lipseasca de aici ”Carti Noi”, intr-o tara unde nu se stie cine ce publica si unde anume si cum se poate gasi o carte noua in monopolul ideologic abatut pana si asupra difuzarii de presa si de carte?
Puteam sa nu creez “Universul Cartilor”, care vorbeste despre scriitori, ”santierul lor” si gandurile lor amestecate cu iluzii si cu utopii, astazi, cand nici nu mai stim cu precizie nu “cine ce mai scrie” ci daca mai este in viata, pe Pamant, iar ”viata literara” a devenit un mediu infestat de trafic de influenta, coruptie si pseudo-mituri fabricate ce reproduc fidel modelul depravarii sociale care a imbolnavit ansamblul social ?
Unii vor zice, poate, ca doua publicatii in limbi straine, precum nadajduiesc sa fie ” L’Etoile du Danube” si ” Kogaion Review”, pot fi excesive si fara rost dar inainte de aceasta sa raspunda daca nu este nevoie de ele, daca exista altele cu acelasi obiectiv(si nu exista) si, daca le socotesc utile, de ce nu le-au facut? Exista un imperativ in toate, care ne porunceste sa nu lasam potentialul sa se risipeasca si -atunci cand suntem incredintati ca o fapta este necesara si va crea efect pozitiv – sa nu amanam si sa traducem gandul in gest chiar daca “facutul” va fi imperfect, poate “stangaci” si, deci, corectabil.
Eu am facut ce am putut, cu efortul meu de om liber, care nu a cerut nimanui nimic decat ingaduinta de a fi aproape si a se arata solidar; altii, daca pot, sa faca mai mult, sa dezvolte ceea ce s-a inceput si sa continue ori sa imagineze domenii noi -caci exista !- unde stratul nostru profund este atacat si primejduit.
Ceea ce am inceput voi continua si ma intareste in aceasta idee multimea celor ce inteleg, stiind sau intuind, ca tot ceea ce fac nu fac pentru mine fiindca nu am nevoie de nimic .
Si de aceasta data, retragandu-ma in munca si efort chinuitor, am putut vedea si simti alaturi multi oameni de toata isprava, caractere si suflete luminate; lor le sunt dator inainte de toate si nu voi uita ca atunci nu m-au uitat.
Acum a trecut greul si urmeaza ”si mai greul” caci “malurile trebuie intarite si cortul – tinut ridicat”.
Insa Dumnezeu ne-o ajuta si de aceasta data si nu ne va lasa!
ARTUR SILVESTRI
25 Martie 2007, in ziua de Bunavestire
cu adaugiri din 25 Decembrie 2007, in ziua de Craciun
La 25 Decembrie se implinesc doi ani de cand ambitiosul program ARP de ”cultura romaneasca on-line” a inceput sa functioneze; astazi, dupa un efort uneori supraomenesc, ARP administreaza 100 de pagini web, pe cele mai diferite teme, o mica enciclopedie de documente, creatie si atitudini la a carei formare au contribuit peste 1000 de autori romani de pretutindeni. O recapitulare a paginilor web administrate de ARP se poate consulta aici :
====================================================================
https://www.o-suta-de-izvoare.com/
1. PUBLICATII PERIODICE ON-LINE
In functiune
NEAMUL ROMANESC
https://neamulromanesc.wordpress.com/
LUCEAFARUL ROMANESC
https://revistaecoul.wordpress.com/
TANARUL SCRIITOR
https://www.tanarul-scriitor.com/
CAIETE DE PROTOCRONISM ROMANESC
https://protocronism.wordpress.com/
BOABE DE GRAU – revista patrimoniului in pericol
https://boabedegrau.wordpress.com/
DACOROMANICA-revista de studii straromane
https://dacoromanica.wordpress.com/
FLOAREA DARURILOR
2. INSTITUTII
ARP-ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU
https://patrimonium.wordpress.com/
ASOCIATIA “BIBLIOTECI PENTRU SATE“
https://www.biblioteci-pentru-sate.com/
INTERMUNDUS MEDIA – Agentia de presa on-line
https://intermundus.wordpress.com//
CENTRUL DE STUDII ETNO-ISTORICE
In definitivare
DICTIONARUL ON-LINE ” SCRIITORI ROMANI CONTEMPORANI”
https://www.scriitori-romani-contemporani.com/
ASOCIATIA SCRIITORILOR CRESTINI
https://asociatiascriitorilorcrestini.wordpress.com/
3. PROGRAMUL BIBLIOTECI GRATUITE ON-LINE
BIBLIOTECA ON-LINE -carti editate de ARP
https://bibliotecaonline.wordpress.com/
BIBLIOTECA ON-LINE – De la autori la cititori
https://bibliotecaonline2.wordpress.com/
BIBLIOTECA ON-LINE – Cartile lui Artur Silvestri
https://cartileluiartursilvestri.wordpress.com/
CARTEA PENTRU COPII: ”VULPEA ACADEMICIANA “
https://vulpeaacademiciana.wordpress.com/
In pregatire
BIBLIOTECA DE TEATRU
https://bibliotecadeteatru.wordpress.com/
4 .EDITURILE ARP
CARPATHIA PRESS & PRODUCTION
https://edituracarpathiapress.wordpress.com/
KOGAION EDITIONS
5. PROGRAMUL ”ANTI-BABEL“ – publicatii si biblioteci on-line in limbi straine
In definitivare
Revista ETOILE DU DANUBE (franceza )
https://etoiledudanube.wordpress.com/
Revista KOGAION REVIEW (engleza)
https://kogaionreview.wordpress.com/
In pregatire :
Revista KARPATEN KUNST UND LITERATUR (germana)
https://karpaten.wordpress.com/
Revista PONTO EUSSINO (italiana )
https://www.ponto-eussino.com/
Revista LETRAS RUMANAS
https://www.letrasrumanas.com/
ROMANIAN LIBRARY (biblioteca on-line in engleza )
https://www.romanian-library.com/
LIVRES ROUMAINES (biblioteca on-line in franceza)
https://livresroumaines.wordpress.com/
6. PUBLICATII IN EDITIE ON-LINE IN PARTENERIAT CU REDACTII DIN TARA SI STRAINATATE
In functiune
REVISTA ” IOSIF VULCAN” (Sydney, Australia)
https://revistaiosifvulcan.wordpress.com/
STUDII ROMANO-AMERICANE (Jackson, SUA)
https://studiiromanoamericane.wordpress.com/
AGORA LITERARA
www.agora-literara.com
SCRISOARE PASTORALA (Parohia Malovat, jud. Mehedinti)
https://malovat.wordpress.com/
Revista LUMINATORUL (Chisinau)
https://luminatorul.wordpress.com/
Revista VIATA DE PRETUTINDENI (Arad)
https://viatadepretutindeni.wordpress.com/
Revista CONTRAATAC (Adjud)
https://revistacontraatac.wordpress.com/
Revista ALMAJANA (Bozovici )
https://almajana.wordpress.com/
Revista VIATA CULTELOR
https://viatacultelor.wordpress.com/
Revista VESTEA (Mehadia )
https://vestea.wordpress.com/
Revista DOR DE DOR (Dor Marunt , jud. Calarasi )-numar aniversar
https://revistadordedor.wordpress.com/
In pregatire
Revista SUFLET NOU (Comlosu Mare)
https://sufletnou.wordpress.com/
Revista POVESTEA VORBEI (Rm. Valcea)
https://povesteavorbei.wordpress.com/
Revista LITERATORUL (Bucuresti )
https://literatorul.wordpress.com/
Revista SUD (Bolintin Deal )
https://revistasud.wordpress.com/
Revista ROD (Draganesti de Vlasca, jud. Teleorman )
https://revistarod.wordpress.com/
Mai multe reviste din tara si strainatate in
MAGAZINUL DE REVISTE
https://magazinuldereviste.wordpress.com/
7. RECONQUISTA – Scriitori romani de azi
ALEXANDRU NEMOIANU (SUA)
https://alexandrunemoianu.wordpress.com/
IOAN MICLAU (Australia )
https://ioanmiclau.wordpress.com/
DIMITRIE GRAMA (Danemarca)
CORNELIU FLOREA (Canada )
GRIGORE ARBORE (Italia )
https://artursilvestri.wordpress.com/
In pregatire
DAN ZAMFIRESCU
https://danzamfirescu.wordpress.com/
8. PROGRAMUL ” EFIGII ” – recuperarea modelelor si a marilor valori
ZOE DUMITRESCU-BUSULENGA
https://zoedumitrescubusulenga.wordpress.com/
NESTOR VORNICESCU
9. ANTOLOGII ON-LINE
In functiune
ANTOLOGIA DE NUVELE
https://antologiadenuvele.wordpress.com/
“HIPERBOREEA ” – Amintirea Paradisului
https://hiperboreea.wordpress.com/
In pregatire -CEAHLAUL – Povesti despre Muntele Sfant
https://ceahlaul.wordpress.com/
“NOUL ORFEU ” – poeti romani de azi
https://noul-orfeu.com/
10. MISCELLANEA
BEN TODICA – scriitor si cineast
https://bentodica.wordpress.com/
FRANCIS DESSART (Belgia)
https://francisdessart.wordpress.com/
COLECTIA DE ARTA CONTEMPORANA ”MARIETA SI BUCUR CHIRIAC”
https://bucurchiriac.wordpress%20.com/
PATRIARHUL BIBLIC – Patriarhul Teoctist in efigie
https://patriarhulbiblic.wordpress.com/
VLAD MUSATESCU – un mare umorist
https://vladmusatescu.wordpress%20.com/
In pregatire
CARTICICA DE COPII
https://carticicadecopii.wordpress.com/
“SOARELE “-Oameni si Fapte mari de azi
https://soarele.wordpress.com/
ABECEDAR DE CUGET ROMANESC
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova