Demisii în grup la România liberă, ne informeaza ReporterVirtual, alias Tiberiu Lovin, care ne da si amanunte: În frunte cu Petre Mihai Băcanu, care de luni va fi scos din caseta editorială ca director fondator – la ordinul lui Turturică, 12 angajaţi părăsesc ziarul România liberă. Cei mai mulţi vor pleca să lucreze pentru săptămânalul Timpul, condus de echipa Băcanu şi Eliade Bălan, iar două ziariste au decis să emigreze. Continuarea la RV»
Tiberiu ne mai da niste stiri-traznet. Cum ar fi un Anunţ pe bune: caut jurnalist onest. Se pare ca pana acum doar Tatulici – ultimul ziarist onest din Romania – a raspuns apelului. Tot Mihai Tatulici este cel care îi duce dorul fostului coleg Robert Turcescu, ne spune RV la Ştiri scurte. Tatulici a declaratla o dezbatere intitulata (normal!) “Jurnalism intre politica si credibilitate” ( 🙂 ) că vrea să facă tot ce poate pentru a-l aduce pe Robert Turcescu înapoi, la Realitatea TV. “Vre au să-l aduc înapoi pe Robert Turcescu. Am şi negociat cu el”.
Compania care isi tot pregateste mandibulele sa-muste din pamantul aurifer stramosesc (zic asa pentru a mi se spune si nationalist) parca ar fi defunctul Comitet Central: convoaca niste ziaristi si-i trimite in actiune de propaganda. Iar ei raspund docil si respectuos. Indiferent daca sunt profesionisti sau nu, mai mult sau mai putin onesti. Nu e de facut de pe acum procese de intentie, vom vedea cum va presta fiecare “nominalizat” la intoarcere. Jenant e ca o firma hrapareata si ciudata face discretionar agenda unor nume de presa care-si pot imprastia mesajul mai generos “ajutati” decat alti de-ai lor. De aici, si responsabilitatea sporita de pe umerii lor (daca tin sa aiba umerii drepti, sira spinarii dreapta – si parte dintre cei din Noua Zeelanda tin la asta).
Actiunea firmei e o forma eleganta de influentare, de corupere. Dar, vorba ceea, barbatul e dator sa incerce, important e cum reactioneaza femeia. Deontologia firmei nu intra in discutie, firma poate fi amorala sau imorala, iar daca gaseste si parteneri oficiali pe potriva si rastalmacesc impreuna legi, afacerea necurata se face. Eventualitate trista, dar trist mai e si altceva.
Cu vizita in Noua Zeelanda, presa din Romania isi mai pierde niste procente de credibilitate. O credibilitate si asa in scadere. Fenomenul nu e exclusiv romanesc. Fascinat de puterea politica si de puterea banului, ziaristul pe cai mari coboara de pe piedestal, presupunand ca acesta exista, si se face sluga, gramofon, tonomat, unealta. Cine sa-l mai creada? Cum sa nu fie dispretuit?
Dar nu aceasta conditie a lui X sau Y, nume notoriu sau nu, ne intereseaza, ci credibilitatea presei, ca a patra putere in stat sau prima contraputere, cum spunea cineva. O instanta morala a presei (si a societatii), cum se vrea ori s-au vrut nu-s ce colegiu de onoare al nu stiu cui sau semnaturi ca Paler, Liiceanu, Patapievici, Dinescu, dar pana si micul invartitor si aventurier Bacanu, nu functioneaza.
Cu vreo 20 de ani in urma, Comisia pentru Cartea de identitate a ziaristilor profesionisti din Franta scria, intr-un comunicat, ca “in fata discreditarii presei in opinia publica, daca dam crezare sondajelor, si tinand seama de conditiile din ce in ce mai scabroase care ghideaza colectarea informatiei – asprimea concurentei, presiunea auditului, cautarea cu orice pret a scoopului, ponderea publicitatii, viteza accelerata a transmiterii stirilor, reducerea timpului necesar pentru verificarea lor etc. – Comisia cheama cei 27 000 de membri ai sai la cea mai mare vigilenta. In fata cascadei de derapaje care macina credibilitatea ziaristilor si a media, Comisia considera ca este de datoria ei sa cheme solemn editorii si ziaristii, fiecare potrivit responsabilitatilor sale, sa-si uneasca eforturile pentru a stavili aceasta periculoasa deriva.”
Cine ar putea stavili in Romania o asemenea “periculoasa deriva” daca “editori si ziaristi” care ar urma sa o faca se afla si printre voiajorii in Noua Zeelanda, unii dintre ei chiar membri ai penibilului consiliu sau colegiu autointitulat “de onoare” al breslei?
Oricum, masa, pentru unii informa si acerebrata, a cititorilor si privitorilor la televiziune nu poate fi inselata, caci simte si respinge minciuna, cat ar fi ea de iscusita. Consumatorul de informatie e un animal cu simturi mai ascutite decat rafinatii sai manipulatori. (“Natiunea”)
“Mie-mi plac deontologii. Mult imi plac. Cum sint ei asa, niste stilpi ai integritatii morale si profesionale si nu fac ei niciun compromis, niciun rabat nici de la manualul de jurnalism nici de la constiinta. Nu stau in genunchi in fata mogulului, si cind mogulul il sileste sa-si incalce deontologia, el pleaca dom’le, cu demnitate. (…)
Turcescu mi-a fost sef, la Cotidianul. Din fericire, pentru scurta vreme, si din fericire nu catadicsea sa vina prin redactie, sa puna osul la munca, ca era, desigur, ocupat sa reformeze presa, clasa politica si, cu siguranta, propriile conturi. Dar, altfel, era foarte implicat, cind se atingea in ziar orice subiect legat de anumite personaje sau partide.
Ca sa nu fiu acuzata ca repoduc aici zvonuri rautacioase, va spun chestii traite de mine, personal. In noiembrie 2007, la citeva saptamini dupa ce m-am angajat la Cotidianul, fara sa am onoarea vreodata sa il vad la fata pe seful Turcescu, am scris un articol, destul de insignifiant de altfel (il puteti citi aici), despre pesedistul Giugula, care declarase ca Radulescu de la PDL, pe vremea aia liderul deputatilor lui Basescu, fusese informator la USLA, adica la Secu’. Deontoloaga si eu, l-am sunat pe Radulescu, desigur, sa dea o replica, conform manualului de jurnalism. Scriu textul, Mihnea Maruta, redactorul sef il aproba, si ma car acasa. Peste vreo ora ma suna insusi Turcescu, care incepe sa zbiere la mine: “De unde ai scos tu povestea asta?! Pe agentiile de presa nu era tratat subiectul, de unde ai scos-o tu?! S-a suparat Cristi Radulescu!”. Zic, timid, pai credeam ca rostul nostru e sa scoatem alte stiri decit alea de pe agentiile de presa. El urla in continuare: “De azi inainte ti se interzice sa scrii stiri in afara agentiilor de presa!”.
Profesionist, sau ce? Bine, a dat Dumnezeu si domnul Vintu si l-au zburat de la Coti peste vreo doua saptamini. Insa urletele pe care mi le-a servit mie au rasunat in urechile multora dintre colegii mei, fiecare in parte suparind diversi prieteni ai domnului Turcescu de prin politica, si care vrea, poate sa povesteasca. De exemplu, Raul Balogh, fostul nostru coleg, plecat din presa, din fericire pentru el, a fost concediat de Turcescu fara drept de apel, pentru ca scrisese o stire amarita despre Cozmin Gusa, care il deranjase maxim pe acesta. Raul a fost salvat de Mihnea Maruta, care numai el stie cum facea balet pe sirma sa scoata ziarul intr-o forma onorabila intre atitea interventii.
Altfel, Turcescu era un monument de morala, cum ziceam. Anul trecut, in august, cind Vintu ne-a operat prima taiere de salarii, punind Cotidianul pe dric, marele Robert a scris un editorial de senzatie in care spunea ca “acesta este momentul in care jurnalistul adevarat isi da proba integritatii, cind se duce la ATM, baga cardul si vede ca nu are bani in cont”. Pai pe propria lui logica, sa intelegem ca de cind se duce la ATM si vede ca Vintu nu-i mai vireaza niciun euro, a cedat la integritate? Ca daca era ziarist adevarat, cum spune el, putea sa isi faca meseria si gratis, nu? Din vocatie.
Nu am nimic personal cu Turcescu, pentru ca pina la urma, nu am avut prea mult de-a face cu el. Dar am convingerea ca presa a ajuns in halul in care este, absolut jenanta, plina de imbecili, impostori, analfabeti si manipulatori, din cauza unor personaje ca Turcescu.”
E atat amuzament in stirea despre navetistii Gold Corporation din presa romana care cauta situri daco-romane prin Noua Zeelanda inca nu pot sa epuizez suculenta ei intr-o singura postare. Momentan doar o semnalez, pe scurt: simpaticul Mihai Gotiu (care face nota discordanta pe la Vox Publica, unde a fost cooptat doar ca sa le dea clasa sclavilor lui Vintu, fiind mereu in top) a anuntat inca de joi ca un grup de “alesi” din presa “centrala” a fost imbarcat intr-o excursie “VIP” de Rosia Montana Gold Corporation cu directia Noua Zeelanda. Printre neo-nomenclaturistii-fripturisti: Vlad Macovei (EvZ), Floriana Jucan (QM), Ioan T. Morar (Vintu), Emil Hurezeanu (Vintu), Mihai Tatulici (Vintu), Dragos Nedelcu (Vintu), Dan Apostol (Vintu) si, cu voia dvs, independentul sef al lui Vintu, Robert Turcescu (si lista ramane deschisa 🙂 ). Hmm, nu stiam ca sefa piaristilor RMGC, de la Links Associates – in foto mai sus – Corina Vintan (ex-MAE), despre care se spune prin targ ca ar fi ghida grupului pe carari neo-zeelandeze, lucreaza pentru… Vintu. Chipurile acolo, printre canguri si ornitorinci, ziaristii nostri de aur ar afla ca cianura nu e chiar asa otravitoare. Asa o fi, dar credeti ca o sa obtina vreo explicatie si privind distrugerea siturile daco-romane de la Rosia Montana – Alburnus Maior? 🙂 Stirea e disecata apoi de Mihai Gotiu – care le-o trage fara jena chiar “colegilor” de trust, Tatulici, ITM, Hurezeanu, Turcescu, Apostol – si raspandita de PaginadeMedia.ro, Reporter Virtual si Cotidianul.ro, acesta din urma in vreo doua postari zemoase: Şpagă turistică împachetată ca documentare profesională si Cum se plăteşte o vacanţă în Noua Zeelanda – Slugărnicie jurnalistică la un proiect minier anti-România.
Ce mai e simpatic: nici unul dintre VIP-isti nu a declarat inainte de plecare ca primeste aceasta spaga. Robert Turcescu, proaspatul independent al lui Vintu, care a devenit blogger cu mediatizarea si pe barba Realitatii TV – dupa cum demonstreaza Zoso – a tacut malc. Ioan T Morar, alt in-dependent de-al mogulului de Delta (si nu numai de-al lui; prietenii sie de ce), a anuntat ca pleaca “in vacanta” o saptamana :).
De ce zic ca demersul plimbarii de 200.000 de euro e futil si constituie o bataie de joc si la adresa patronilor RMGC, nu numai a publicului romanesc? Pentru ca distinsii aborigeni de pe plantatia lui Vintu, pusi acum sa scurme la bazele codului deontologic al jurnalistului, nu trebuie convinsi. Ei sunt deja convinsi, dupa cine plateste mai bine.
Sa-l dau exemplu pe navetistul sef al grupului, Ioan T Morar, zis “Biju”, ca sa inteleaga mai bine sefii RMGC ce vreau sa spun. Pai “intelectualul lui Basescu”, via Vintu si Tismaneanu simultan, a facut turul lumii cu ICR-ul lui Patapievici, indurand pe tot cuprinsul pamantului cresterea in grade, la umbra si la soare, impreuna cu vicepresedintele “Institutului”, Mircea Mihaies, care este nimeni altul decat sotul Ilonei Mihaies, care este nimeni alta decat presedinta Retelei Soros – Romania (Soros Open Network), care este, conform baietilor cu informatiile RMGC, in fruntea schemei de dusmani directi ai intereselor corporatiei. Pai si-atunci, de ce-au mai muncit atat sa deseneze caracatita Soros in Romania? Ha, ha, ha!
Iata si o poza de familie a celor de mai sus, facuta de nimeni altul decat de super-mega-anti-pro-comunistul-sef al patriei noastre socialiste, Vladimir Tis-ma-nea-nu, pe blogusorul lui:
“In douazeci de ani multe se schimba. In ce ma priveste, sunt bucuros ca am ramas statornic alaturi de MirceaMihaies, de N. Manolescu, de Mihnea Berindei, de Adriana Babeti, de Mircea Cartarescu, de Ioan T. Morar, de Tudor Jebeleanu (cu el sunt prieten de mi-e si frica sa-mi amintesc cati ani). Cum am ramas consecvent solidar cu GDS si revista 22. Pe MirceaMihaies l-am vazut prima oara cred ca pe 10 iunie. Era la Casa Scriitorilor, erau acolo Mircea Dinescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu. Revista Orizont publicase un dialog intre N. Manolescu si subsemnatul. M-a invitat la Timisoara, au venit minerii, am anulat vizita. In toti acesti douazeci de ani am scris cateva carti impreuna, ne-am vazut cel putin o data pe an, am fost la Timisoara de nici nu mai tin minte cate dati. Mircea a fost ca un membru al familiei noastre, l-a “urmarit” pe Adam crescand de la cateva luni (era in decembrie 1995 cand l-a vazut prima oara) si pana azi. La fel si Ilona. Il tin minte pe fiul lor, Dani, de pe cand avea patru-cinci ani. Acum Dani si Adam sunt amici. La fel cu fiul lui Biju, David.”
Intr-un mic promo de gasca pe care i-l face EvZ azi lui Turcescu – despre “motivele reale” ale plecarii de la Realitatea – se afirma ca deontologul lui Vintu si-a dat demisia ca urmare a constrangerilor editoriale impuse recent, mai precis saptamana trecuta, pe pontonul mogulului de Delta. Zice EvZ:
SOV şi ziaristul demisionar s-au întâlnit în urmă cu câteva zile în Deltă, prilej cu care Turcescu ar fi primit oferta de a realiza un nou talk-show. Sursele EVZ susţin că oferta a venit la pachet cu o condiţie: lista cu invitaţii pe care ziaristul urma să-i aducă în platou şi cu subiectele propuse spre dezbatere ar fi trebuit aprobată de Cătălin Popa, directorul Realitatea TV. Propunerea a fost respinsă categoric de Turcescu, refuz care a dus la demisia făcută publică ieri de jurnalist prin intermediul reţelelor de socializare on-line şi a blogului său.
Întrebat în ce măsură lipsa independenţei editoriale şi presiunile patronatului i-au influenţat decizia de a pleca, ziaristul a invocat “posibilitatea de a alege”: “Atunci când cineva nu se mai simte liber, potrivit propriei definiţii a libertăţii, are alternativă: pleacă. Atunci când există nişte contrângeri, poţi să le accepţi sau nu”.
Cu alte cuvinte – ati inteles, nu? – pana acum jurnalistul Turcescu a fost liber ca pasarica cerului la Realitatea, cunoscuta drept cea mai profesionista televiziune de pe planeta maimutelor. Profesionista in manipulare, intoxicare, dezinformare si diversiune, pe langa spalare de bani, dupa cum bine scria Dan Andronic mai deunazi. Practic, de abia de ieri, cam pe la pranz, a inceput dictatura la Realitatea, odata cu arderea pe rug a demisiei fecioarei televizioniste Roberta d’Arc. Iar cavalerul microfonului oranj si-a smuls cu manie revolutionara casca in care i-au dictat Popa si Toader in urechiusa 100% si apoi si-a rupt si lantisorul de aur pus de SoriNuş la gat acum sapte ani si i le-a azvarlit mogulului direct in nas, pe Twitter.
In ce priveste “noile reguli” ale “constrangerii”, il sustine, in EvZ, (acelasi) Andronic:
“Condiţia pe care Robert a pus-o în urmă cu şapte ani a fost libertatea editorială. Acum, plecarea lui era inevitabilă. Eu cred că a plecat pentru că nu a acceptat noile reguli: mai nou, la Realitatea TV, listele cu potenţialii invitaţi la emisiuni trebuie aprobate de conducere”, a declarat Andronic.
Nu stiu exact in ce categorie procentuala sa integrez afirmatiile acestea: in 100% prostie sau 1% manipulare de rahat?
Imi place si cartea de vizita pe care i-o publica EvZ, sub titluletul de “Polivalent” si in care apare, pe langa “lupta cu Nastase” (care il tinea insa la postul cu patronat PSD Europa FM), si colaborarea sa la “Dilema”. Probabil micii piaristi de presa de la EvZ nu i-au aflat opiniile bossului de la Dilema, Andrei Plesu, despre “colaboratorul” sau, Robert Turcescu. Sa-i ajutam: “O formaţie intelectuală precară şi lipsa de modestie (respectiv o infantilă vanitate de vedetă minoră) l-au destructurat. A intrat în categoria comună a gazetarilor-pedagogi, diriginţi aroganţi ai naţiunii, care iau de guler, mă-nţelegi, cu o suficienţă rudimentară, pe toată lumea… N-avea eleganţă, n-avea cordialitate, n-avea o cuviincioasă măsură”.
Ziare.com, 16 aug 2010: Consultantul politic Dan Andronic a declarat luni pentru Ziare.com ca Robert Turcescu este un jurnalist onest si nici macar banii nu l-au mai convins sa ramana acum la Realitatea TV care este un fel de teatru televizat. (Care bani, ca tocmai asta a fost motivul demisiei: taierea banilor! Sau acum cei doi ziaristi cam bronzati, pe la solarul mogulului odiosa, au achiesat la aceeasi Unitate (de valori, evident!)? – nota mea)
Cum memoria mea functioneaza probabil prea bine (defect profesional), mi-am adus aminte cu amuzament de alte declaratii despre Turcescu ale mega-consultantului tuturor guvernarilor (cu efectele cunoscute) Dan Andronic, care ar putea fi un baiat interesant daca ar tacea mai mult si s-ar consulta mai des cu unchiuletul lui, ceea ce ar putea determina si schimbarea sloganului de pe blogul sau intr-unul mai realist, poate ceva de genul: 100% mucles 1% DIE/CIE/SIE/MIE/TIE. Sau, de fapt, e vorba de total: 101 de… dalmatieni, indiferent de guvernare?!
Blog Dan Andronic, 27 mar 2009: Bomba lui Turcescu: o diversiune menită să ascundă mizeria devansării alegerilor prezidenţiale
Deloc inocent şi dezinteresat, Robert Turcescu a lansat o bombă fâsăită pe piaţă: alegeri prezidenţiale în iunie. Preluată cu graţie de Radu Berceanu, a devenit subiect de dezbatere. Vezi Doamne, e interesul ţării să facem cât mai repede alegerile prezidenţiale, să muncim, nu să ne certăm toată ziua la TV. Două personaje extrem de interesate de binele ţării au întreţinut această dezbatere: Turcescu şi Berceanu!
O postura care il caracterizeaza pe deontologul Turcescu. Vezi si Video mai jos.
Într-o postare pe Twitter, Robert Turcescu a anunţat că demisionează din postul de director general al RealitateaFM.
“Azi, 16.08.2010, anunt public demisia mea din Realitatea Media.”, a scris Turcescu pe reţeaua de socializare, informeaza Jurnalul National online. Explicatiile lui sunt ridicole. UPDATE: De fapt, i s-au taiat banii si s-a gandit sa protesteze :-). Ex-deontologul lui Vintu a declarat pentru HotNews.ro ca “imediata consecinta a anuntului meu este ca de la 1 septembrie se inchide Realitatea FM”, Turcescu precizand ca redactia a fost informata in acest sens de conducerea grupului la scurt timp dupa ce el a anuntat ca demisioneaza. Adica el stia ca vor urma restructurari si taieri de salarii si a ales sa-si dea demisia cu artificii. Amuzant, nimic de zis!
Daca si-a propus sa forteze intrarea in TVR s-ar putea sa se izbeasca de rezistenta doamnei ofiter (de presa, evident) Rodica Culcer, care avea urmatoarea parere despre el:
Capital: Robert Turceascu v-a atacat dur intr-un interviu: ati cenzurat stirile la Europa FM, ati facut o politica slugarnica fata de Adrian Nastase, iar demisia de la Europa FM a fost o “sceneta”. L-ati dat in judecata?
Rodica Culcer: N-o sa-mi pierd vremea cu asa ceva. Nu voi raspunde la acest atac josnic decat doar de dragul ziaristilor care la acea vreme au avut incredere in mine. De ce a tacut Robert Turcescu in aprilie 2003 si o spune acum, cand am ajuns director la TVR? Nu cumva el si Ovidiu Miculescu (director Europa FM – nota red.), care raspandeste aceeasi poveste in conversatii private, fac acum o campanie de subminare a unui nou curs la stirile TVR? Il cenzuram pe Turcescu? Ar fi fost foarte simplu sa-i iau emisiunea si sa fi pus pe cineva care era obedient PSD-ului.
Cred ca este o campanie montata impotriva mea, pentru ca aceste atacuri au aparut in momentul in care am devenit director de stiri la TVR. Demisia mea a fost “sceneta”? De ce? Ca sa fiu somera sase luni de zile? Ca sa-mi pierd si emisiunea de la TVR? Cred ca Turcescu incearca sa-mi plateasca niste polite, pentru ca l-am inlocuit din functia de redactor-sef la Europa FM, pentru ca jurnalul, de care se ocupa, pierdea audienta pentru ca era lucrat superficial. Cred ca nu-mi va ierta niciodata acest lucru.
PS: Robert Turcescu nu face nimic necalculat. De data asta este vorba de propria lui sceneta. Cu un mic trafic de influenta de la proptelele din aceeasi gama ca cea de mai sus, Turcescu ar putea prelua un post care se doreste (re)lansat la toamna. Sincer: sper sa nu.
Din categoria „deontolog în slujba lui Vîntu“, Robert Turcescu a provocat din nou greaţă telespectatorilor emisiunii „Naşul“ de la B1 TV.
Vizavi de şantajiştii din presă, Turcescu a vrut din nou să pozeze în fecioară neprihănită şi a vorbit minute în şir despre cât de lipsiţi de moralitate sunt jurnaliştii din ziua de azi, care iau şpagă şi care practică şantajul. „Hoţii strigă hoţii!“, am exclamat noi.
Cu o neobrăzare crasă, deontologul care se dorea şef la TVR a explicat că nu este de acord cu jurnaliştii pătaţi care practică acest sport. Ziarul „Curentul“ dezvăluia, fix în urmă cu un an, mizeriile făcute de Robert Turcescu. Este adevărat că el era mai mult din specia de şantajist emoţional, dar cu acelaşi grad de vinovăţie.
Demascarea lui Turcescu a realizat-o tocmai cel care îl plătise, finanţatorul Stelei, Gigi Becali. Acesta a explicat în urmă cu un an la OTV că Robert Turcescu a venit pentru a-i cere bani să scoată un CD despre Fundaţia Gojdu. Becali i-a dat suma cerută, după care Turcescu l-a făcut praf în câteva emisiuni ale sale. Enervat, Becali a încercat să îşi recupereze banii, dar Vîntu l-a rugat să îl ierte prin intermediul unui alt „deontolog“, Aurelian Pavelescu.
„Robert Turcescu a venit la mine să-mi spună că face un CD cu Fundaţia Gojdu, că ştie că sunt patriot şi să-l sponsorizez eu, pe societatea lui. A luat vreo două interviuri la Budapesta, vreo două la Bucureşti – cât puteau să-l coste? Hai să spunem vreo trei-patru mii de euro cu totul. Cât credeţi că mi-a cerut? 24.000 de euro! A venit la mine – eram la biroul meu de la Marriott – s-a rugat de mine, că îşi ia casă, că nu ştiu ce… şi i-am dat. Şpagă! Ia, mă, cu 20.000 mai mult! Da’ să ştii că te iau la picioare. I-am zis: pleacă de-aici că te iau la picioare! După care, tot el cu coada sus. La Realitatea mă tot înjura. Şi-atunci i-am zis: ia dă’, mă, tu banii ăia înapoi… şi fugea de mine. Şi-atunci, o persoană pe care o respect l-a scăpat. A venit Aurelian Pavelescu la mine şi m-a rugat din partea persoanei pe care o respect foarte mult să-l iert. Este o persoană ca mine… mă-nţelegeţi, cu bani. Nu vreau să dau nume. Şi i-am zis lui Pavelescu: mă, dar atunci să scoată el din buzunar 20.000 să plătească pentru Turcescu. Da’ pentru că-l respect prea mult l-am iertat pe Turcescu, pentru persoana asta, şi pot să spun şi cine e: patronul lui!“, a răbufnit atunci Becali.
Tocmai pentru acest lucru, îl rugăm pe domnul „deontolog“ Turcescu să lase ipocrizia şi să meargă pentru a se alătura colegilor de televiziune Chirieac şi Roşca în „Hall of Shame-ul“ meseriei de jurnalist!
Autopropusul si propulsatul Robert Turcescu ar fi primit in cele din urma oferta extrem de tentanta pe care si-o dorea, aceea de a prelua TVR de la interimarul Alexandru Sassu, scrie CariereMedia.ro.
Spre nemultumirea celor din PDL, Turcescu a refuzat insa dupa ce a purtat mai multe runde de discutii. Motivatia lui Turcescu a fost legata de faptul ca ar fi urmat sa fie tot interimar pana la votarea legii SRTV in Senat. Mult mai aproape de adevar este versiunea conform careia SOV l-ar fi convins pe Turcescu sa refuze, cel putin momentan, propunerea venita dinspre PDL. Despre motiv la CariereMedia.ro. Alte surse sustin ca, dimpotriva, Vintu este incantat de afacere, dupa ce prima incercare de penetrare a TVR, cu Cosmin Prelipceanu, nu prea i-a iesit. Turcescu, va inchipuiti, e si el in culmea fericirii. Urmatoarea etapa in cariera sa de dupa presedintia TVR ar putea fi, de exemplu, sa-l divorteze pe Petre Roman de tinerica lui manelista…
Ceea ce stiu eu insa este ca, in ciuda presiunilor unor PDL-iste bagacioase, Turcescu nu este inghitit pentru slugarnicia sa fata de Vintu si zgarda aurita cu cip si soc pe care i-a pus-o mogulul si de care nu va putea scapa nici daca, aparent, intr-una din zilele acestea, “va rupe lesa”. 🙂
September 2nd, 2010 
VR 
Demisii în grup la România liberă, ne informeaza ReporterVirtual, alias Tiberiu Lovin, care ne da si amanunte: În frunte cu Petre Mihai Băcanu, care de luni va fi scos din caseta editorială ca director fondator – la ordinul lui Turturică, 12 angajaţi părăsesc ziarul România liberă. Cei mai mulţi vor pleca să lucreze pentru săptămânalul Timpul, condus de echipa Băcanu şi Eliade Bălan, iar două ziariste au decis să emigreze. Continuarea la RV»
Posted in 
Tags: 
