Summitul NATO şi întâlnirea la vârf NATO-Medvedev de la Lisabona a fost o capodoperă de ingeniozitate. Toată lumea a plecat cu câte ceva bun acasă. Secretarul general al Alianţei, Rasmussen, anticipa că va fi unul dintre cele mai importante summituri nordatlantice din istorie. Aşa este, dar nu atât prin decizii istorice sau spectaculoase, cât mai ales pentru că mai toată lumea s-a declarat relativ mulţumită. Nu întrutotul uşurată, dar ceva mai despovărată de nişte griji.
Pentru că:
1. S-a adoptat noul concept strategic al Alianţei, unul care să-i mai justifice cumva existenţa. Căci dacă s-a afirmat explicit că Rusia nu mai e un pericol pentru NATO şi e puţin probabil că NATO va mai interveni militarmente în afara zonei sale (deşi documentul susţine contrariul), de ce-ar mai exista NATO? Prin formulările sale meşteşugite, noul concept mai pune un rând de aripi NATO. S-a aplanat şi o dispută care se iscase între Germania şi Franţa pe tema Apărare nucleară sau Apărare antirachetă. Aşadar, satisfacţie pentru toată lumea.
2. Faimosul articol 5, cu principiul că toţi îi apără pe toţi şi pe fiecare, a fost reconfirmat în mod apăsat. Satisfacţie mai ales pentru esteuropeni.
3. NATO va avea scut antirachetă, cel american, şi se va conlucra cu Rusia în materie. Satisfacţie pentru SUA, pentru europeni şi, în mod deosebit, pentru România, care e eliberată de eventuale explicaţii cu partenerii vesteuropeni şi de iritare din partea Moscovei.
4. Trupele combatante din Afganistan vor fi retrase, iar confruntarea din zonă se va „afganiza“. SUA vor ieşi cu faţa curată, aliaţii europeni vor ieşi din război. Satisfacţie tot generală.
La sfârşitul maratonului politico-diplomatic, declaraţii triumfaliste. Obama i-a mulţumit lui Medvedev pentru prezenţă şi l-a asigurat că Rusia e văzută de NATO „ca partener, nu ca adversar“. În ce-l priveşte, Medvedev a convenit şi el că „perioada foarte dificilă de tensiune“ a fost depăşită.
Sarkozy a remarcat un câştig care, după părerea sa, îi vizează pe esteuropeni. Formula de principiu în problema scutului antirachetă şi întâlnirea la vârf NATO-Rusia a oferit ocazia de a-i asigura pe foştii membri ai blocului sovietic, reticenţi la această colaborare. „Este o decizie istorică, a spus el. Istoria secolului XX a lăsat arsuri care sunt încă vii“. Şi iată că „URSS s-a terminat, Pactul de la Varşovia s-a terminat“, iar sfârşitul războiului rece „deschide pagina unei noi relaţii, domolite şi de încredere“. Cam idilică viziunea, totuşi, pentru esteuropeni.
Poate şi de aceea preşedintele României n-a scăpat prilejul să o amendeze, chiar la Lisabona. Da, e adevărat că „sunt domenii în care România cooperează foarte bine cu NATO, a confirmat el. Dar în vecinătatea estică a României, deci şi a NATO, persistă conflictele îngheţate de pe Nistru şi din Georgia, iar aici Rusia „trebuie să probeze în fapte declaraţiile de bune intenţii“. Şi, pentru a sublinia greutatea spuselor sale, a adăugat în stilul său caracteristic, nu neapărat protocolar: „Ceea ce spun acasă sau în alte împrejurări am spus şi avându-l pe preşedintele Medvedev în stânga mea“. Nu ştiu cum a reacţionat liderul de la Kremlin în acel moment. Dar reacţia Rusiei va deveni desigur cunoscută sau măcar ghicită. Sau va fi simţită.
Două treburi s-au întåmplat mai de curånd în relaţiile Romåniei cu lumea: scandalul european iscat de preşedintele Sarkozy şi ai săi pe seama ţiganilor originari din Romånia şi acordul romåno-azero-georgian privind transportul de gaz natural din zona caucaziană către Romånia, iar ceva-ceva şi în Europa de mai încolo (Ungaria, eventual Austria).
În primul caz, nu e „meritul“ Bucureştiului că Europa vorbeşte, în cheia respectivei etnii, despre noi. Dar am putea avea de cåştigat. Va trebui ca toţi europenii să înţeleagă, în sfårşit, că romånii sunt una, ţiganii (sau romii, sau rromii) sunt altceva şi că această problemă nu este doar una romånească, ci şi una care priveşte întreaga Europă Unită. Dezbaterea ţine de diplomaţia multilaterală şi, de data aceasta cel puţin, Romånia este, vrånd-nevrånd, în centrul atenţiei. De bine – de rău, Romånia este, aici, bine situată. Majoritatea statelor şi instituţiilor europene, inclusiv sectoare importante din Franţa, sunt pe o poziţie apropiată de cea a Romåniei. Că politica noastră europeană, ca şi, în general, politica noastră externă de tip multilateral, excelează cu încăpăţånare în mutism şi mediocritate, e altceva. De cånd Ceauşescu, Corneliu Mănescu sau Mizil se încontrau cu sovieticii prin Tratatul de la Varşovia sau CAER (deci tot în cadru multilateral), n-am mai întålnit vreo prestaţie romånească de luat în seamă, indiferent dacă în bine sau în rău, în incinte multilaterale, fie ele NATO şi UE sau ONU, OSCE etc. (cu excepţia remarcabilă a echipei Aurescu la Curtea de la Haga). În asemenea onorabile areopaguri suntem mai degrabă cuminţi şi anonimi decåt protagonişti. Nici în fruntea unor instituţii europene sau internaţionale nu se găsesc romåni, cum au polonezii preşedinte la Parlamentul European sau bulgarii la şefia UNESCO. În politica multilaterală, Romånia nu se prea vede, nu prea există.
În ce priveşte proiectul AGRI, deşi formula de colaborare e tripartită, reuşita e, în primul rånd, tot una a demersurilor bilaterale, ale Romåniei cu Azerbaidjanul şi Georgia. Va fi o reuşită dacă se vor găsi banii necesari şi gaz suficient pentru proiect. Dar e încurajator, adică se vede că putem face ceva şi pe cont propriu, nu numai ca interlocutori monosilabici prin felurite foruri, dar şi – nu mai puţin important – pentru că, în sfårşit, se încearcă iniţiative şi în afara spaţiilor NATO şi UE, de a căror fascinaţie exclusivistă Bucureştiul postdecembrist nu se poate dezbăra.
Şi atunci, pe ce tip de politică externă ar fi de mers? Pe cea bilaterală ori pe cea multilaterală? Dilemă stupidă, de genul pe cine iubeşti mai mult, pe mama sau pe tata.
Am vorbit în articolele precedente despre tendinţele Ucrainei în noua situaţie geopolitică dată, în primul rând de ascensiunea la putere a liderului prorus Victor Ianukovici. Discutam despre bătălia cu ouă din parlamentul ucrainean şi despre viitoarea secesiune a acestui stat. Iată că reacţiile la perspectivele de rupere a ţării nu s-au lăsat aşteptate, preşedintele Ianukovici propunând deja un proiect de federalizare a ţării, în intenţia de a întârzia procesul de secesiune, iminent, după părerea multor analişti. Conform acestui proiect, Ucraina va fi împărţită în cinci părţi (Galiţia, Ucraina Centrală, Kiev, Slobojanşina şi Crimeea). Din punctul nostru de vedere, zona vestică, Galiţia, prezintă cel mai mare interes.
Dar ideea este că Ianukovici, alături de consilierii săi ruşi, a intuit pericolul şi a încercat să facă ceva pentru a amâna deznodământul, care nu poate fi decât ruperea statului. O astfel de decizie poate doar întârzia, nu anula rezultatul final. În ideea că o autonomie federativă ar putea amortiza tendinţele secesioniste nu este viabilă, ci dimpotrivă. Provesticii îşi vor putea găsi o platformă oficială pentru ideile şi căile lor politice va coagula forţele secesioniste care îşi vor găsi şi vectorul de exprimare, parlamentul local sau orice formă de guvernare locală li se va pune la dispoziţie. La fel a început şi secesiunea iugoslavă, dacă aruncăm o privire doar cu douăzeci de ani în urmă.
Dar aş vrea să vorbesc acum despre Rusia, şi voi folosi tot sintagma celor douăzeci de ani, poate prea uşor uitată de istoricii şi analiştii de astăzi. Voi vorbi despre Rusia şi despre revenirea ei în forţă astăzi, un aspect deosebit de preocupant, pentru toţi cei interesaţi, în ciuda tuturor asigurărilor despre faptul că Războiul Rece s-a încheiat. Fiindcă, ne place sau nu ne place, Rusia revine în forţă, cu o retorică şi o atitudine care aminteşte mult de Războiul Rece, chiar dacă mulţi europeni şi chiar americani s-au cam lăsat seduşi de o anumită idee, gen cooperare sau resetare a relaţiilor. Poate pentru administraţia Obama, aflată la mii de kilometri, poţi vorbi de resetare a relaţiilor, dar pentru noi, în imediata vecinătate a ursului rusesc, nu ne este aşa de uşor. Iar lipsa de preocupare a mediei din ţara noastră faţă de acest fenomen clar şi pregnant devine îngrijorătoare.
În Primul Război Mondial, în 1916, soldaţii noştri au luptat pe un front ce depăşea ca lungime frontul de vest, care opunea germanilor pe francezi, belgieni şi britanici. A fost nevoie de armatele a patru state ca să ne împingă în Moldova: Austro-Ungaria, Germania, Bulgaria şi Turcia. Ne-am bătut în 1917 şi am câştigat victoriile de la Mărăşti, Oituz şi Mărăşeşti, dar ne-am trezit, în urma revoluţiei din Rusia, înconjuraţi din toate părţile de duşmani. Rusia ne-a lăsat baltă în urma puciului bolşevic, dar noi am continuat lupta. Soldaţii români au luptat în Italia, Franţa, în Siberia împotriva bolşevismului, pe Nistru tot împotriva bolşevicilor, după unirea cu Basarabia, am luptat şi am pacificat Ungaria bolşevică a lui Bela Kuhn, ocupând Budapesta în august 1919 şi salvând centrul Europei de teroarea bolşevică, am luptat în Siberia şi în 1920, la Şeragul şi Kuitun. Aşa am realizat România Mare.
Săptămâna trecută un fenomen ciudat a fost fotografiat de mai mulţi cititori Realitatea.net deasupra judeţului Constanţa. Imagini asemănătoare au fost fotografiate şi în judeţul Dâmboviţa. Cititorii Realitatea.net au surprins în imagini un nor încercuit de un inel, care pare să se desprindă din cer.
Fenomenul a apărut de acestă dată în comuna Dragomireşti din judeţul Dâmboviţa. Imaginile au fost publicate de un ziar local. Iulian din Agnita a filmat ciudatul fenomen în drum spre Medgidia în dreptul localităţii Feteşti, pe Autostrada Soarelui. Norii păreau că s-au strâns toţi într-un loc, iar Eugen din Bucureşti a fotografiat acest fenomen duminică dimineaţă.
Un fenomen asemănător a fost filmat şi la Moscova, iar imaginile au apărut pe youtube. Specialiştii români spun că este vorba despre o formaţiune noroasă, rară. Astfel de nori se formează – de regulă – înaintea furtunilor puternice de vară şi sunt un semn al cantităţi mari de vapori de apă care se adună în atmosferă, sustine Realitatea.net fara sa realizeze ca suntem in prag de iarna nu de vara.
Insa intr-un articol publicat in septembrie pe site-ul Space.com se afirma ca astfel de nori, care au fost vazuti si pe cerul Budapestei si care par a fi urmele unor “OZN”-uri sunt, de fapt, rezultatul unui experiment NASA cu aplicatii militare: obstructionarea urmaririi din sateliti a activitatii terestre. Se intampla acelasi lucru in Romania?
Cititi mai jos articolul (pentru traducere folositi google translate):
Eerie Cloud Created by NASA Rocket Experiment By Tariq Malik Managing Editor posted: 20 September 2009 05:24 pm ET
An eerie cloud that glowed briefly in the night sky Saturday was no UFO. It was created by humans – more specifically a NASA rocket built to make clouds that shine at night.
The rocket launched as part of an experiment to artificially create so-called noctilucent – or night-shining – clouds, the highest clouds on Earth. They naturally appear around 50 miles (80 km) above Earth’s high latitudes and are also known as polar mesospheric clouds.
Saturday night’s rocket experiment lifted off at 7:46 p.m. EDT (2346 GMT) from NASA’s Wallops Flight Facility on Wallops Island, Va. It created a brief light show that was visible across the United States’ East Coast and sparked calls from curious skywatchers as far away as Boston, according to the Associated Press.
“It was very impressive … albeit short-lived,” said Joe Rao, an instructor and guest lecturer at New York’s Hayden Planetarium, who witnessed the event. Rao is also SPACE.com’s skywatching columnist.
The experiment created a man-made noctilucent cloud using the fourth stage of a NASA Black Brant XII suborbital sounding rocket that spewed exhaust particles 173 miles (278 km) above Earth. Ground-based radar and camera stations recorded the resulting cloud’s formation and illumination. The U.S. Naval Research Laboratory and Department of Defense’s Space Test Program oversaw the launch, which it called the Charged Aerosol Release Experiment.
NASA has observed naturally occurring night-shining clouds using its AIM satellite. The Naval Research Laboratory and Space Test Program also uses a satellite called STPSat-1 to observe the phenomena and also used the spacecraft to observe Saturday night’s man-made cloud.
“We weren’t exactly sure what we were going to see, as this was the very first time that a noctilucent cloud experiment was attempted,” Rao said. “Would it be something obvious to the eye, or something rather faint?”
The result, he added, was spectacular.
Rao described the cloud as “a brilliant object” that displayed a wide, fan-shaped tail shortly after it was created. But the artificial phenomenon was over in just a few minutes.
“The “head” of the comet (which was the rocket’s fourth stage) rapidly faded out and the “tail” gradually faded over the next minute or so into the background of the sky,” Rao said.
Scientists will use the measurements of the artificial cloud to better understand natural noctilucent clouds, as well as help predict the effects of rocket engine exhaust in the upper atmosphere.
Saturday night’s experiment was a cooperative effort by NASA, the United States Naval Research Laboratory, the Defense Department’s Space Test Program and several universities. But the stunning cloud it created was seen by more than just the project’s scientists.
“I’m sure many unsuspecting folks up and down the East Coast were surprised by this very unusual sight,” Rao said.
Preşedintele Traian Băsescu a sintetizat tranşant, esenţial şi cu o sinceritate dezarmantă escala la Bucureşti a turneului european al vicepreşedintelui american Joe Biden: „nimic nu s-a schimbat“ în relaţiile bilaterale. Dar ce Doamne iartă-mă, ar fi putut să se schimbe? Şi, mai ales, ce a adus sau ar fi putut aduce nou această vizită? Vizita, convorbirile, declaraţiile publice au decurs previzibil, de fapt au confirmat cursul de pånă acum şi estimările despre evoluţiile ulterioare. Parteneriatul strategic Romånia-SUA merge înainte, vectorul lor fiind tot cel militar. Implicarea militară a Romåniei în Afganistan şi Irak a fost în mod constant primul element evocat de cei doi. Vicepreşedintele american a spus că Romånia a primit „cu mare bucurie“ şi „cu braţele deschise“ noua variantă de scut spaţial american în această parte de lume. Nu ştiu, totuşi, să fi fost vreo referire publică de remarcat a Bucureştiului oficial la acest proiect, mai ales că el nici nu ne este, nici nouă, nici altcuiva, cunoscut (unii scriu prin presă că radarul scutului ar putea fi instalat eventual în România, dar Biden nici n-a infirmat, nici n-a confirmat, iar presei nu i s-a dat prilejul să pună vreo întrebare în chestiune). La capitolul de securitate, notabil ar mai fi poate afirmarea explicită de către Biden a principiului muschetarilor (art. 5 din Carta Atlanticului) ca principiu viabil şi în relaţiile bilaterale Romånia-SUA. În partea privitoare la cooperarea economică, vicepreşedintele american a vorbit despre depăşirea în comun a crizei economice (dar cum oare în mod concret?), despre proiectele energetice, prin Romånia, care să reducă dependenţa în materie a Europei de Rusia, despre investiţii americane (care, în afară de Bechtel?), iar preşedintele Băsescu a atras atenţia că apartenenţa la NATO, adică securitatea Romåniei, „costă“. Ştiam. Despre eliminarea vizelor de călătorie în SUA, pentru romåni, nimic, nici unul, nici altul. Despre relaţiile Romåniei cu Rusia („puntea“ despre care vorbea atåt de frumos fostul preşedinte Bush), preşedintele Băsescu şi-a făcut un fel de mea culpa : trebuie relaţii pragmatice cu Rusia (a cåta oară ni se spune acest lucru, relaţii pragmatice, şi ce s-a făcut pånă acum?). Ne trebuie aşadar relaţii pragmatice şi cu Rusia, şi cu Turcia, căci ştim că proiectele romåneşti privitoare la Marea Neagră, care n-au ţinut seama nici de Rusia, nici de Turcia, au eşuat, iar vicepreşedintele american nici n-a pronunţat la Bucureşti vorbele Marea Neagră. Cum iarăşi era de aşteptat, vicepreşedintele Biden ne-a liniştit că SUA nu vor stabili cu nimeni nimic în ce ne priveşte, peste capul nostru, al „noilor europeni“, şi că „a venit timpul Europei Centrale“ (ca să facem ce?). Mici satisfacţii, după această vizită, putem totuşi avea: Romånia a fost inclusă şi ea ca etapă în „turneul de consolare“ al vicepreşedintelui SUA, conceput special pentru Polonia şi Cehia. De ce, rămåne de văzut (de ce n-au fost incluse de pildă şi Ungaria, Bulgaria etc?). Apoi, discursul „programatic“ pentru întreaga Europa Centrală şi de Est a fost rostit la Bucureşti. În sfårşit, am mai aflat cu această ocazie din sursa pe deplin avizată a vicepreşedintelui SUA că legătura între preşedintele Romåniei (care va fi el) şi preşedintele Obama va funcţiona pe filiera Gitenstein-Biden. Cam atåt.
Premierul Boc, primit in audienta la Papa Benedict al XVI-lea Cetatea Vaticanului, 16 sep – Trimisul special al AGERPRES, Georgiana Tanasescu, transmite: Premierul Emil Boc a fost primit miercuri, la Vatican, in audienta la Papa Benedict al XVI-lea, cu ocazia vizitei oficiale pe care seful Executivului roman, impreuna cu o delegatie guvernamentala, o efectueaza in Italia, la invitatia omologului sau Silvio Berlusconi. Primul-ministru a avut o intrevedere privata ce a durat aproximativ zece minute cu Suveranul Pontif, discutiile intre cei doi purtandu-se in limba engleza, dupa care membrii delegatiei au fost prezentati Sanctitatii Sale. Cu ocazia prezentei sale la Vatican, premierul Emil Boc i-a daruit Papei Benedict al XVI-lea un vas de sticla de culoare albastra cu fir de aur, lucrare ce poarta semnatura artistului Ioan Nemtoi. La randul sau, Papa Benedict al XVI-lea i-a oferit primului-ministru roman un stilou personalizat, iar membrilor delegatiei cate o medalie pontificala pentru barbati si un rozariu pentru femei. Alaturi de premierul Emil Boc s-au aflat ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, ministrul Economiei Adriean Videanu, ministrul Sanatatii, Ion Bazac, precum si seful de cabinet al primului-ministru, §tefania Ferencz. Emil Boc a afirmat ca la intalnirea cu Papa Benedict al XVI-lea militeaza pentru apararea demnitatii omului si a libertatilor religioase si sustine necesitatea angajarii unui dialog intercultural si interconfesional. ”Voi sublinia determinarea autoritatilor romane si a mea, ca sef al guvernului, de a milita pentru promovarea si apararea demnitatii omului, pentru importanta libertatilor religioase in ansamblul drepturilor universale ale omului, precum si pentru necesitatea angajarii unui dialog al cultelor si civilizatiilor si de sustinere a crestinismului”, a declarat premierul Emil Boc la plecarea spre Roma.
Basescu nu merge in SUA
De la Pro Tv aflam ca Emil Boc va participa, in a doua jumatate a lunii septembrie, la dezbaterile Adunarii Generale a ONU, precum si la summit-ul mondial privind schimbarile climatice, gazduit de sediul Naţiunilor Unite de la New York, cu toate ca, la aceste manifestari tara este reprezentata indeobste de presedinte. Ceea ce insemana ca Basescu evita astfel o receptie rece din partea autoritatilor americane iar intalnirirle bilaterale la nivel inalt pe care in mod normal le aranjeaza MAE nu sunt la inaltimea asteptarilor.
In cadrul Adunarii Generale a ONU, la 21 septembrie, va fi sarbatorita Ziua Internationala a Pacii, iar la 22 septembrie va avea loc summit-ul la nivel inalt privind schimbarile climatice. Premierul ar urma ulterior sa fie prezent la Chicago, la o serie de intalniri cu reprezentanti ai mediului de afaceri american, precum si cu membri ai comunitatii romanesti din Statele Unite, ceea ce ar fi fost o oportunitate pe placul lui Basescu.
Interesant, de reflectat: De ce este protejata o a doua tara din Europa de Sud Est? Tinand cont ca este vizata doar Romania, exista o miza electorala? Cine va fi afectat mai tare: Iliescu sau Basescu, presedintele care a dezmintit public existenta unor centre CIA in Romania?
Realitatea.net: Închisoarea CIA la Bucureşti avea gresie antiderapantă şi lambriuri de lemn
O clădire renovată de pe o stradă aglomerată din Bucureşti a servit drept închisoare secretă a CIA, amenajată pentru a găzdui maxim şase deţinuţi, a declarat fostul şef al principalei baze de aprovizionare a CIA din Europa, Kyle D. Foggo, citat de cotidianul The New York Times.
Închisorile CIA au fost unul dintre cele mai neconvenţionale programe de contraterorism ale administraţiei Bush, dar amenajarea lor a fost o operaţiune cât se poate de banală, au declarat oficiali din serviciile de informaţii. Kyle D. Foggo susţine că în martie 2003 doi oficiali CIA i-au cerut să-i ajute să amenajeze închisori secrete pentru a-i deţine aici pe unii dintre cei mai periculoşi terorişti. Foggo a supervizat personal construirea a trei centre de detenţie, fiecare conceput pentru a găzdui circa şase deţinuţi, potrivit unor foşti oficiali din serviciile de informaţii, scrie cotidianul american. Una dintre închisori era o clădire renovată de pe o stradă aglomerată din Bucureşti, au dezvăluit aceşti oficiali citaţi de New York Times sub acoperirea anonimatului. Altă închisoare era o structură de oţel amplasată într-un loc izolat din Maroc, care aparent nu fusese folosit niciodată. A treia închisoare – tot un proiect constând în remodelarea unei structuri deja existente – se afla în afara oraşului dintr-o altă ţară a fostului bloc estic, scrie NYT. De altfel, aceste închisori au fost proiectate să arate identic, astfel încât prizonierii să fie dezorientaţi şi să nu ştie unde se află, în caz că erau mutaţi de la o închisoare la alta, precizează New York Times. La centrele de detenţie amenajate de Foggo, spaţiile erau mici şi chiar dacă erau construite pentru şase deţinuţi, rar au găzduit mai mult de patru. Închisorile au fost construite la mijlocul anului 2003 sau puţin mai târziu. Celulele aveau caracteristici speciale pentru a preveni rănirea deţinuţilor în timpul interogatoriilor – podele antiderapante şi flexibile, pereţi îmbrăcaţi în lambriuri din lemn pentru a atenua impactul în momentul în care cineva ar fi fost izbit de perete. Prizonierii, ţinuţi în celule la suficientă distanţă pentru a împiedica o eventuală comunicare între ei, stăteau singuri în cameră timp de 23 de ore pe zi. Aveau dreptul la o oră de exerciţii pe zi, apoi erau duşi în celulele lor de către ofiţeri de securitate ai CIA care purtau măşti de schi negre pentru a-şi ascunde identitatea şi a-i intimida pe deţinuţi. Ca şi în închisorile din Statele Unite, exista un sistem de pedepse şi recompense: deţinuţii care se purtau bine primeau cărţi, DVD-uri şi alte forme de divertisment, care însă le erau luate, dacă aveau un comportament neadecvat. Pentru faimoasa tehnică de simulare a înecului nu era necesar nimic extravagant – totul se amenaja cu materiale disponibile la faţa locului, au spus oficialii citaţi de NYT. Analiştii CIA făceau tururi de câte 90 de zile la închisori pentru a asista la interogatorii, mai scrie cotidianul newyorkez. În 2005, înainte de a fi deschisă o anchetă pentru fraudă împotriva lui, Foggo şi alţi oficiali, inclusiv John Rizzo, principalul jurist al agenţiei, au făcut o vizită la unele închisori secrete, dându-le asigurări angajaţilor de acolo că activităţile pe care le desfăşurau erau legale. Foggo s-a întâlnit, de asemenea, cu unii reprezentanţi ai serviciilor de securitate din Europa de Est care l-au ajutat cu închisorile, potrivit The New York Times. El le-a mulţumit şi le-a oferit asistenţă, un gest pe care oficialii l-au refuzat politicos, susţine NYT. Pentru a construi închisorile CIA, Foggo s-a bazat pe agenţii financiari ai CIA, pe ingineri şi pe muncitori cu contract. Pe măsură ce lucrările se apropiau de finalizare, Foggo s-a orientat către Brent R. Wilkes, un vechi prieten cu o firmă în San Diego ce încheia contracte cu armata. Firma furniza toalete, echipamente pentru instalaţii, echipamente stereo, jocuri video, aşternuturi de pat, ochelari de protecţie cu infraroşu, căşti etc. Unele produse erau cumpărate de la supermarcheturi precum Wal-Mart şi erau trimise peste ocean. Departamentul Justiţiei ia în calcul posibilitatea de a deschide o anchetă penală care să se concentreze pe închisorile secrete ale CIA, cunoscute şi sub denumirea de “găuri negre”, reaminteşte The New York Times. Citeşte şiO închisoare CIA a fost amenajată “pe o stradă aglomerată din Bucureşti”, potrivit NYT Norica Nicolai despre închisorile CIA: Poate au existat proiecte, dar până la realitate este un pas care trebuie dovedit
Testimony of Mark H. Gitenstein Ambassador-Designate to Romania July 7, 2009 Senate Foreign Relations Committee
“Madame Chairwoman and Members of the Committee,
I am honored to appear before you today as President Obama’s nominee to be the United States Ambassador to Romania. I want to thank President Obama, Vice President Biden and Secretary Clinton for their support throughout this process and for their confidence in me. Madame Chairwoman, I am a Romanian-American. My great grandparents immigrated to America in the 1890s from Romania. If I am confirmed, I will be proud to be the first Romanian-American to hold this post. The story of Romania in the past two decades is a remarkable one – from a Soviet satellite to one of our most loyal and dependable allies in the region; and from a struggling government-managed market to what was the fastest growing economy in Europe before the world-wide recession hit. Fourteen Romanian soldiers have given their lives in Afghanistan and Iraq, and three times that number have been wounded. Romania’s commitment to this effort has earned it a place alongside other steadfast allies. Romanians share our strategic goals and place a priority on being a reliable NATO ally. They have joined us not only in fighting terrorism but on such critical issues as ensuring Europe’s energy security and protecting vulnerable refugees from crisis zones throughout the world. Romania became a part of the European Union in 2007 and moved quickly to reshape its economy to attract investment and spur growth. After several years of rapid growth, the economy is now in recession with a projected 4.1 percent contraction for this year. The leadership of Romania deserves praise for addressing immediate stability concerns by concluding an IMF-led relief package this spring that, coupled with measured policies, will promote stability and a faster recovery. There is a significant U.S. business presence in Romania, but we can and should do more. If confirmed, one of my highest priorities as ambassador will be to improve the environment for U.S. businesses and to increase trade between our two countries. Key to that effort will be convincing Romania to invest the resources needed to fight corruption, increase transparency, reform fiscal controls, and cement an independent judiciary and regulatory apparatus. Romania will not be able to attract long-term investment dollars without ensuring fairness to U.S. companies in terms of approvals, payments and reimbursements as they fulfill their contractual commitments. These are issues I know well from my 17 years working for then Senator Biden and others on the staffs of the Senate Intelligence and Judiciary Committees. Vezi si De ce nu merge Basescu la receptia Ambasadei SUA – nota mea) Resumption of international adoptions remains a priority of the United States, in particular the so-called “pipeline” cases. I can’t imagine how heart-wrenching it must be for parents to work so hard to identify a needy child to take into their home, only to suffer years of separation from them with no idea when they can be reunited. Finally, it is particularly heartening to see the genuine commitment expressed by leaders like President Basescu to eradicate anti-Semitism and end discrimination against the Roma people. If confirmed, I will be honored to be present at the planned dedication in Bucharest this fall of a Holocaust memorial. I was also pleased to see the Romanian government rescue Roma harassed in Ireland last month. However, we have work to continue with Romania in areas such as property restitution. In closing I would like to recognize my wife Libby. She is the love of my life and I am confident she will be the best ambassador’s spouse. She is not only fearless, eager and compassionate but as a visiting nurse and a crisis counselor she brings invaluable experience to the American community in Bucharest. My three children Rebecca, Ben and Sarah and their families, including two grandsons, Sam and Max, share Lib’s enthusiasm for this new challenge.
I would be happy to respond to your questions.” – (Nepublicate – Nota mea)
Gardianul: Noul ambasador al SUA in România promite ca va combate coruptia
Mark Gitenstein, desemnat de Barack Obama pentru postul de ambasador al Statelor Unite la Bucuresti, a promis ca va convinge Romånia sa investeasca pentru combaterea coruptiei si pentru transparenta.
Obiectivul ambasadorului Gitenstein este sa creeze o ambianta atractiva pentru firmele americane din Romania. “Cheia pentru acest efort va fi sa conving Romania sa investeasca in resursele necesare pentru combaterea coruptiei, cresterea transparentei, reformarea controalelor fiscale si consolidarea unei justitii independente si a aparatului de reglementare”, a explicat Mark Gitenstein in fata Comisiei pentru relatii externe a Senatului SUA. El a promis ca va milita pentru crearea unui climat corect pentru activitatea firmelor americane din Romania. A insistat foarte mult pe reforma Justitiei si pe combaterea coruptiei din tara noastra, a laudat masurile luate de Guvernul condus de Emil Boc impotriva crizei economice. “Exista o prezenta semnificativa a oamenilor de afaceri americani in Romania, dar putem si vom face mai multe. Daca voi fi numit, una din principalele mele prioritati va fi sa imbunatatesc mediul pentru afacerile americane si sa cresc schimburile comerciale dintre cele doua tari”. Noul ambasador al Statelor Unite crede ca investitiile americane din tara noastra depind de aplicarea legilor si de corectitudinea factorilor de decizie: “Romania nu va putea atrage investitii pe termen lung, fara sa asigure corectitudinea fata de companiile americane in ceea ce priveste aprobarile, platile si rambursarile cand isi indeplinesc angajamentele contractuale”.
Autostrada Transilvania – o groapa fara fund
Daca Michael Guest a criticat cu toata vehementa coruptia din timpul Guvernului Nastase abia dupa cateva luni de la instalare, iata ca noul ambasador american ia taurul de coarne inainte sa fie acceptat (fie si formal) de Comisia de politica externa a Senatului de la Washington. Mark Gitenstein a explicat ca ar cunoaste foarte bine dificultatile firmelor americane din Romania fiindca a lucrat timp de 17 ani cu senatorul Joe Biden si cu alti angajati din serviciile de informatii ale Senatului si din comisiile judiciare. Aici trebuie sa ne oprim putin. Activitatea lui pe langa “serviciile de informatii ale Senatului” coincide cu perioada in care s-a incheiat si contractul Guvernului Adrian Nastase cu trustul Bechtel pentru autostrada Transilvania. Perceptia publica din Romania cu privire la Autostrada Bechtel indica un inalt grad de coruptie din partea unor demnitari romani, dar si lacomie, lipsa de onestitate si transparenta din partea constructorului american. Cresterea preturilor peste noapte in plina criza economica mondiala nu se justifica. Cea mai controversata investitie strategica (si cea mai vizibila pentru marele public) din tara noastra se dovedeste o groapa fara fund. Bechtel a incasat peste 700 de milioane de euro, dar nu a finalizat niciun kilometru de asfalt. Controalele efectuate atesta grave incalcari ale legislatiei in vigoare. Eu cred ca noul ambasador american trebuie sa aiba in vedere si comportamentul companiilor americane in tara noastra, daca tot si-a propus sa asaneze mediul de afaceri. Termenul de finalizare a autostrazii Transilvania este anul 2013. Costurile initiale indicau 2,2 miliarde de euro. Din varii motive, s-a ajuns deja la dublarea sumei. In 2004, Guvernul Nastase a batut palma cu Bechtel pentru traseul Bors-Brasov. In 2005, regimul Basescu-Tariceanu a hotarat intreruperea lucrarilor pentru investigarea contractelor incheiate de guvernarea precedenta. Publicul nu a aflat nici pana astazi de clauzele secrete, dar se cheama ca s-a renegociat contractul. In defavoarea Romaniei: termenul de finalizare s-a amanat din decembrie 2012 pentru decembrie 2013. In august 2008, Bechtel anunta ca a finalizat primii cinci kilometri de autostrada dintr-un sector de 25 de kilometri, dintre Gilau si Campia Turzii. Un control efectuat in noiembrie 2008 la solicitarea Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale (CNADNR) arata ca Bechtel a savarsit grave erori de proiectare si de executie pe fragmentul mentionat. De aceea, se produsesera alunecari de teren. Bechtel a reprosat ca partea romana nu a dat banii la timp pentru lucrari si a promis ca termina in 2009 42 de kilometri din cei 54 ai tronsonului Turda-Gilau. Radu Berceanu, ministrul transporturilor, a declarat ca statul roman nu are bani pana in 2013 sa inceapa lucrarile si pe portiunea Brasov – Targu-Mures, asa ca ministerul vrea s-o concesioneze. El spera ca se va finaliza pana in 2013 doar jumatate din autostrada, adica tronsonul Targu-Mures – Bors.
„Un dusman personal al lui Traian Basescu“
Plecat si el sa inspecteze in calitate de “fost” lucrarile la autostrada, Adrian Nastase tine partea constructorului american. El se mira ca Bechtel a reusit sa termine autostrada din Albania la termen, dar nu finalizeaza nimic in Romania. Ironia a facut ca un reprezentant al companiei Bechtel nu i-a permis lui Adrian Nastase sa verifice santierul. “Nu este vina constructorului pana la urma, au fost niste impedimente care ne-au facut sa realizam doar 10% din acest traseu in cinci ani. Lipsa de dialog si faptul ca, in 2005, Bechtel a fost considerat un dusman personal al lui Traian Basescu, iar oamenii lui au vrut sa arate cu orice pret ca Basescu a avut dreptate in campania electorala cand a criticat acest proiect, au adus blocaje si cresteri enorme de pret. In ultimii ani, a existat o lipsa de finantare sau de vointa, fie o lipsa de interes”, explica Adrian Nastase. Ca era Calin Popesu Tariceanu premier, sustinut de PSD, asta e alta problema, dar Guvernul actual are deja datorii fata de Bechtel! “Sunt cheltuieli curente, care, practic, trebuie achitate si care vor fi acum, la inceputul lui iulie, aduse in graficul stabilit. Suntem intr-un grafic care poate fi rezolvat, este vorba de 48 de milioane de euro. Michael Meads, reprezentantul Bechtel si directorul proiectului autostrazii Transilvania, delicat si elegant mi-a spus ca exista usoare intarzieri, dar, repet, nu sunt probleme majore in ceea ce priveste asigurarea finantarii, pentru ca aducem banii din trimestrul 4 in trimestrul 3. De aceea, vor fi bani pentru a tine la ritm de 7 zile pe saptamana lucrarile de infrastructura”, a spus premierul Emil Boc. Trustul american are si alte bube. Curtea de Conturi a inceput sa-i verifice pe furnizorii de materii prime folosite la constructia autostrazii. Gelu Maracineanu, presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, a spus ca reprezentantii Bechtel au refuzat orice dialog. Din cele 10 firme furnizoare, 6 nu platesc redevente catre ANRM.
Radacinile lui Mark Gitenstein
Avocatul Mark Gitenstein este fiul Annei si al lui Seymour Gitenstein, un om de afaceri din Florala, un orasel de 2000 de locuitori din tinutul Convington, statul Alabama (sudul SUA). Bunicul dinspre tata era Israel Gitenstein, supranumit “Mister G”, a emigrat din Basarabia in America. A construit fabrici de confectii la Florala si la Franklin Ferguson. Noul ambasador este casatorit cu Libby, “iubirea vietii mele”, si are trei copii: Rebecca, Ben si Sarah.
Ce bine ca a tacut Basescu. L-a lasat astfel pe Voronin sa-si dea foc la valiza, singur, a doua oara. Sa demonstreze ca e satrapul unui regim totalitarist, criminal, vataf peste o Transnistrie mare, si ca uraste romanii, indiferent de cetatenia lor. Personaj care trebuie sanctionat cum se cuvine de intreaga comunitate internationala, asemenea dictatorului Lukasenko. Daca aceasta isi va arata solidaritatea si va condamna alaturi de Romania totalitarismul post-sovietic, la cererea presedintelui Traian Basescu. Ce trebuia demonstrat, s-a demonstrat: chiar daca nu s-a tras direct in tinerii protestatari, iata ca moartea tanarului Valeriu Boboc, decedat in custodia politiei, “din cauza fumului” de la Parlament si Presedintie, spune totul. Conform politiei, el a fost gasit mort in Piata Marii Adunari Nationale. Dar familia a fost anuntata dupa patru zile! Ramane sa stabileasca o echipa de investigatii internationala – cum e absolut necesar sa se intample – cand i-a fost gaurita fruntea si i-au fost rupte coastele, inainte sau dupa ce a murit?! Ce va face Romania?, este marea intrebare care framanta opinia publica romaneasca de pe ambele maluri ale Prutului. Va reusi sa arate ca exista si Bangkok, Moldova? In primul rand, pentru aceasta, ar trebui sa solicite o ancheta internationala asupra cazurilor de tortura semnalate ca si eliberarea neintarziata a tuturor tinerilor. In al doilea rand, tinand cont ca Republica Moldova este, inca, membra cu drepturi depline a Consiliului Europei si a Organizatiei Natiunilor Unite, Romania are toate mecanismele internationale sa intreprinda actiuni directe in favoarea acestor tineri etnici romani, dupa modelul – sa spunem – Ungariei. Legea recunoasterii cetateniei naturale a romanilor nostri vitregiti isi asteapta votarea de urgenta in Parlament, conform promisiunilor electorale ale PDL si PSD (cu tot cu tartorul mineriadelor, Ion Iliescu). A sosit momentul ca Romania, ca stat, macar dupa 20 de ani, si Traian Basescu, ca presedinte al tuturor romanilor, sa-si ia in seama rolul si responsabilitatile date de Dumnezeu si Constitutie pentru toti congenerii, mai ales cei aflati sub una dintre ultimele dictaturi ale Europei. Si sa nu-i uitam si pe cei din Ucraina.”Revolutia orfanilor” a sintetizat un tanar al Basarabiei, Dumitru Manzarari, pe blogul sau. Iar alt tanar analist, Vitalie Spranceana, observa cum frumosii nebuni ai strazii au fost abandonati, rapid, in ghearele fortelor speciale, de capii “Opozitiei”, care au intrat la negocieri cu “Mosu'”. De ce nu si-au depus mandatele de proaspat alesi, pentru a declansa alegeri anticipate? se intreaba alti tineri ai Basarabiei, care observa existenta profesionistilor sistemului sovietic si post-sovietic, care sug si de la tata romaneasca si de la cea ruseasca si de la cea “moldoveneasca”. Ca intotdeauna, putine se stiu despre ce se intampla cu adevarat peste Prut. In afara tanarului politician Dorin Chirtoaca, restul asa-zisei opozitii si-ar avea locul spre studiu in manualele specializate ale serviciilor NATO. Vladimir Filat a fost urmarit de SRI in Romania si dat pe mana organelor de ancheta dupa ce a fost prins in afaceri de trafic de tigari cu adjunctul Vamii Iasi. Experienta de afacerist i-a prins bine, pentru ca, imediat dupa aceasta, pe vremea lui Piotr Lucinski, a fost numit director al Privatizarii Proprietatii de Stat, de unde a plecat cu vreo doua-trei urmariri penale, salvate doar de imunitatea parlamentara. Serafim Urechean a fost membru al PCUS din deceniul sapte. Absolvent al Scolii Superioare de Partid din Leningrad a urcat pana in CC al PCM. In 1994 este numit, prin decret prezidential, primar al Chisinaului, functie in care sta 11 ani. Voronin e un drac, care mai are si cetatenie rusa; dar cine joaca tontoroiul in jurul lui? Aflam de la “Vocea Basarabiei”, singurul post de radio romanesc independent: “unul dintre cei mai importanti consilieri ai lui Vladimir Voronin este ‘analistul american’ Vladimir Socor, trotkist de marca deghizat in ‘luptator anticomunist’“. Acelasi care a convins PPCD sa se alieze cu PCRM. In al treilea rand, la fel de important este sa stam cu ochii pe Rusia, care, ieri, prin vocea ministrului Serghei Lavrov, cerea Statelor Unite “transparenta in privinta intereselor sale in spatiul CSI”, pentru ca in aceasta regiune “sa nu se faca anumite jocuri geopolitice” si statele ex si post-sovietice sa trebuiasca sa aleaga: “sunteti cu noi sau impotriva noastra”.
Barack Obama nu este interesat de zona Mării Negre. Declaraţia a fost făcută de fostul ambasador al Statelor Unite în România, Alfred Moses. Diplomatul mai crede că relaţiile dintre România şi SUA nu vor mai fi la fel de apropiate ca în perioada administraţiei Bush. Fostul ambasador al Statelor Unite în România, Alfred Moses (foto stanga-dreapta), susţine că zona Mării Negre nu va fi o prioritate a administraţiei Obama. El susţine că spre deosebire de George W. Bush, din echipa lui Obama nu va face parte niciun specialist în această zonă. “Europa nu va fi în atenţia sa în mod special. Administraţia Obama se va concentra pe Orientul Mijlociu, pe Iran, pe Afganistan, pe China. (…) Zona Mării Negre nu va fi însă o prioritate a administraţiei Obama. Din cunoştinţele mele, Barack Obama nu a fost niciodată în vizită în estul Europei”, a declarat Moses. Diplomatul american crede că relaţiile dintre România şi Statele Unite se vor schimba în timpul administraţiei Obama: “Nu cred că Obama va avea aceleaşi sentimente faţă de România. Relaţiile dintre România şi SUA nu vor fi la fel de calde şi de apropiate ca în cazul administraţiei Bush. (…) Preşedintele Bush a avut o relaţie specială cu Europa de Est şi cu România în mod special, pentru că ţara dumneavoastră a sprijinit politica americană în Irak, în Afganistan.”. Cu toate acestea, Alfred Moses susţine că România este în continuare bine văzută în Statele Unite atât de democraţi cât şi de republicani. Antena 3 / 9 noiembrie 2008 Alfred Moses, supranumit tatuka lui Mircea Geoana, presedinte de onoare al Comitetului Evreiesc American si donator al democratilor sprijina, dupa cum se vede din editorialul sau de mai jos, o relatie profunda intre Obama si Israel. Alti democrati contesta sinceritatea lui Obama, si sustin, la https://www.stop-obama.org/?p=77, ca noul presedinte ales al Americii minte. La fel, ramane de vazut… In tot cazul, la prima sa aparitie publica dupa alegeri, Obama a avut o declaratie in favoarea Israelului vizavi de dreptul Iranului de a-si dezvolta programul nuclear civil.
Barack Obama Is A Friend of Israel
By Alfred Moses Despite the ringing endorsement of Senator Barack Obama by Jewish colleagues in the Congress and ardent Jewish supporters in his home state of Illinois, the rumor mill does not stop churning out the spurious accusation that the presidential candidate is no friend of Israel (“Internal Memo Takes On Obama’s Mideast Approach,” January 23). The character assassins could not care less about accuracy; their aim is to sow doubt through insidious appeals to voters’ sensitivities — and for Jews, this means Israel. Last month, an internal memorandum written by a staffer at the American Jewish Committee, of which I am honorary president, was leaked to the Forward. The memorandum claims that Obama had called on Israel “to take risks for peace.” If true — and the staffer did not cite sources — these are the exact words used by President Bush when he visited Israel last month. They are also the same words repeated by Prime Minister Ehud Olmert before, during and since Bush’s visit. The staffer’s allegation that Obama has changed course in his views on Iran are equally vacuous. Listen to his words: “The world must work to stop Iran’s uranium enrichment program and prevent Iran from acquiring nuclear weapons. It is far too dangerous to have nuclear weapons in the hands of a radical theocracy. And while we should take no option, including military action, off the table, sustained and aggressive diplomacy combined with tough sanctions should be our primary means to prevent Iran from building nuclear weapons.” As far as I know, none of the presidential candidates, Republican or Democrat, is saying anything different. Obama’s position on Hamas, which the AJ Committee staffer also questions without any reference to statements by the senator, has been equally strong: “We must maintain the isolation of Hamas. To end the isolation, Hamas must first recognize Israel’s right to exist; renounce the use of violence; and abide by past agreements between Israel and the Palestinian Authority.” Here, again, Obama is in step with Israel’s leadership. None of Israel’s supporters is saying anything different. The AJ Committee has since apologized to the Obama campaign for “any inaccuracies that the memorandum might have contained,” explaining that it was prepared “on a tight deadline immediately after the Iowa caucuses.” Let there be no mistake: Obama is a friend of Israel. Everything he has said and done in his private life and in a decade of public service confirms his deep commitment to the security and well being of the Jewish state. Alfred Moses
Honorary President
American Jewish Committee
Washington, D.C.
February 1, 2008
Daca vreti, cititi despre povestea de dragoste a lui Alfred Moses la 76 plus de ani, aici:
“(…)That was in September, on a 10-day walking tour in Italy, and Ms. Schad was bowled over by Mr. Moses’s attention, said Abigail Schoff, her roommate on the trip. “She went from being a 60-something woman to being a teenager,” Ms. Schoff said. In October, Ms. Schad and Mr. Moses began traveling together, first to Istanbul, where Mr. Moses donated a Torah for the rededication of the Neve Shalom Synagogue, which had been bombed by terrorists in 2003. “Turkey was a revelation,” Ms. Schad said. “He was really a person of intellectual substance.” A month later they went to Romania, where they had lunch with the president at the time, Ion Iliescu, and then stole away for an overnight in the countryside. (…)”
November 22nd, 2010 
VR 
1. S-a adoptat noul concept strategic al Alianţei, unul care să-i mai justifice cumva existenţa. Căci dacă s-a afirmat explicit că Rusia nu mai e un pericol pentru NATO şi e puţin probabil că NATO va mai interveni militarmente în afara zonei sale (deşi documentul susţine contrariul), de ce-ar mai exista NATO? Prin formulările sale meşteşugite, noul concept mai pune un rând de aripi NATO. S-a aplanat şi o dispută care se iscase între Germania şi Franţa pe tema Apărare nucleară sau Apărare antirachetă. Aşadar, satisfacţie pentru toată lumea.
4. Trupele combatante din Afganistan vor fi retrase, iar confruntarea din zonă se va „afganiza“. SUA vor ieşi cu faţa curată, aliaţii europeni vor ieşi din război. Satisfacţie tot generală.
Posted in 
Tags: 
