Ati auzit de Asociatia “Eurofilm”? Se pare ca, pe langa noi, acum, au mai auzit doar RAAPPS si Doru Buscu, deontologul de la Catavencu care facea scandal ca mai sunt demnitari care capuseaza statul si stau “pe banii nostri, ai poporului” in case “de fite”, si se dau “smecheri de Dorobanti”. Pai pe-acolo sta si deontologul nostru (foto mai sus) care a falimentat deja vreo doua-trei ziare si se pregateste sa ingroape si Realitatea TV. Mai mult, dupa cum scria Curentul acum ceva timp, moralistul lui Vintu – care-i lipea pe frunte vreo cinci miliardute pe an -, de sarac ce era platea chirie mai mica decat Melescanu, ministrul Apararii de la acea vreme :). Iata ca acum mi-a parvenit si documentul. Enjoy 🙂
Ce ii uneste si ce ii aseamana pe Vintu, Voiculescu, Patriciu?
Istoriile necenzurate ale mogulilor “presei libere”
Cine sunt “mogulii” presei romanesti si de ce acestia au devenit o tema centrala a discursului public actual ?
De ce televiziunile mogulilor Voiculescu si Vintu s-au inflamat pana la explozie pana si datorita unor mici pamflete vizuale create de fratele meu si alti “derbedei”, huligani, golani si gugulani? De ce s-a ajuns ca informatii despre moguli sau chiar luatul in ras ai acestora sa nu (mai) fie permise decat in spatiul online? – (desi agenti ai acestora din asa zisa societate civila incearca acum sa “reglementeze” pana si acest unic mediu de expresie unde mai exista inca libertate, pana la un punct).
De ce este atat de controlata presa, cu mijloace de presiune mult mai perfide decat in apusa epoca comunista?
De ce jurnalismul care se practica acum in Romania mai are foarte putin de-a face cu ideea de libertate si exprimare neingradita?
Sunt intrebari legitime in masura in care conceptul de “presa libera” mai are (inca) legitimitate, dupa 20 de ani de la momentul in care romanii au crezut ca “si-au luat ratia de libertate” in decembrie 1989. Anatema de “stupid people” aruncata in scarba romanilor acum 20 de ani de Silviu Brucan, unul din sefii vechii retele a Kominternului mai are inca putere si azi?
Nu reusim oare sa ridicam valul de minciuna, sa luptam cu armele cuVintului liber impotriva celor care isi propun, ca demni urmasi ai lui Brucan, sa impinga in jos, sa prosteasca si sa-i hipnotizeze pana la idiotizare pe romanii cu telecomanda in mana?
Chiar daca nu ne ramane decat online-ul ca mediu de exprimare libera, si eu si alti ziaristi, formati in mediul liber de comunism al Pietei Universitatii, trecuti prin mineriada, prin arest si prin proba batailor salbatice aplicate de mineri si securistii/militieni ai lui Ion Iliescu ne vom propune sa deslusim misterul mogulilor educati la scoala Brucan, facuti oameni – miliardari – de regimul Iliescu.
Este vorba in principal in serialul care urmeaza de Sorin Ovidiu Vintu, Dinu Costache Patriciu si Dan Felix Voiculescu, bazat pe informatii care deja circula dar pe care, in premiera, le completez cu date mai putin public, pentru care cer si sprijinul profesionistilor liberi din presa, din mediile de informatii. Asadar, intrucat este vorba de un work in progres invit pe toti cei care au date suplimentare ce pot completa, in beneficiul opiniei publice, profilul fiecaruia dintre cei trei sa mi le trimita si voi adauga aceste materiale la serialul pe care il voi publica aici cu respectarea confidentialitatii celor care o doresc.
2. Cum si-a cladit Vintu ciomagul media
In 2008 procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) au dechis un dosar pentru spalare de bani, ce viza modul in care Sorin Ovidiu Vintu a cumparat, prin intermediul unor off-shore inregistrate in Cipru, actiunile detinute de Silviu Prigoana la postul Realitatea TV.
Deputatul PDL Silviu Prigoana a dat de doua ori cu subsemnatul la DIICOT pe aceasta tema. Povestea sa, din surse ale parchetului a fost urmatoarea:
In noiembrie 2003 Silviu Prigoana, proprietarul postului la data respectiva, a cesionat 55% din Realitatea TV off-shore-ului elvetian Blue Link Comunicazzioni contra sumei de 165 de dolari (ati citi bine una suta saizeci si cinci de dolari).
In aprilie 2004, Sorin Ovidiu Vintu a cumparat optiunea de preluare a Realitatii TV de la Bluelink Comunicazioni.
In mai 2004 Prigoana a cesionat catre Bluelink si restul de 45 de procente unui anume Radu Mihai Margineanu, contra sumei de 133 dolari (ati citit bine una suta treizeci si trei de dolari).
In luna iunie 2004 Margineanu vinde actiunile cumparate de la Prigoana cu 133 de dolari contra sumei de 5.553.297 dolari catre Radoway Limited, un off-shore din Cipru, ce apartinea tot lui SOV.
Milioanele de dolari au fost insa virate si platite de Petromservice, fosta firma controlata de Liviu Luca, partenerul de afaceri cu SOVintu.
Alt off-shore cu acelasi nume ca off-shore-ul elvetian, respectiv Blue Link Comunicazioni Cipru, care apartine unui cetatean moldovean pe numele sau Vitalie Dobanda a preluat actiunile de la Radoway Limited.
In februarie 2006, Vintu anunta ca a preluat compania Blue Link Comunicazioni Elvetia, cu tot cu patrimoniul sau respectiv pachetul majoritar al Trustului de presa Realitatea.
Tranzactia preluarii a fost perfectata de Blue Link Comunicazioni Cipru, patronata de Vitalie Dobanda, interpusul lui SOV, apropiat de KGB si GRU.
Misteriosul Margineanu, care a perfectat tranzitia dintre Prigoana si SOV a Trustului Realitatea este finul si partenerul de afaceri al generalului Gheorghe Rotaru, fostul sef al Directiei Generale de Informatii a Armatei (DGIA) fost consilier al fostului ministru PD al Apararii, Sorin Frunzaverde. Generalul Rotaru detine alaturi de Radu Margineanu 50% din firma Compatible Systems International SRL, infiintata in 2006 si axata pe intermedieri de logistica militara.
Margineanu face parte din gruparea de afaceri condusa de Alexandru Bittner si Adrian Petrache. Firma sa lucreaza cu biroul notarial “Vladica Gheorghe”, patronat de Janina Ratiu si de Gheorghe Vladica. Janina Ratiu, este fiica generalului de securitate Gheorghe Ratiu, ultimul sef al fostei Directii a I-a din cadrul Securitatii Statului, fost sef al GELSOR-ului creat de Sorin Ovidiu Vintu.
Ani la rând presa a strâns frumos, sub preş, gunoiul din propria ogradă şi s-a ferit să vorbească public despre propriile slăbiciuni de teamă să nu-şi piardă credibilitatea. Vremea a trecut, credibilitatea s-a făcut praf, iar gunoiul de sub preş s-a transformat într-un munte de dejecţii morale, frumos ambalate şi vândute publicului sub eticheta „presa“.
În costume Armani sau în bluze de trening, analişti şi deontologi ne-au livrat ani la rând opinii şi analize despre care au susţinut că sunt independente 100%. Independente de ei, dependente de portofelul mogulului. Am auzit comentându-se că trebuiau şi ei să trăiască, săracii, să-şi plătească ratele la bănci, să-şi mai cumpere o maşină etc. Lucruri fireşti. Dar, în aceste condiţii, nu mai au dreptul moral de a se prezenta în faţa publicului în postura de cavaleri ai dreptăţii şi moralităţii, pentru că de sub armuri le curg banii şi contractele pe care le ţin departe de ochii publicului deoarece aşa e de bonton.
Nu poţi să vii la televizor, să ai pretenţii la credibilitate, dar în acelaşi timp să primeşti în plic lista cu subiecte şi cu ţinte, aşa cum ne povestea o fostă ziaristă că se întâmplă lucrurile la Realitatea TV. O declaraţie publică de interese, din partea fiecărui analist, ziarist, după modelul politicienilor, ne-ar ajuta să facem puţină curăţenie sub preşul unde s-a strâns mormanul de gunoi. Spre deosebire de alte instituţii care sunt controlate, verificate etc., presa are marea libertate de a se autoreglementa, de a-şi face singură curăţenie în propria ogradă. Problema e că nimeni nu face nimic, personaje demonstrate ca şantajişti notorii, precum Roşca Stănescu sau Bogdan Chirieac, sunt în continuare invitate şi prezentate ca ziarişti, iar deciziile organismelor de presă sunt aruncate direct la coşul de gunoi pentru că nu există sancţiuni, ci doar recomandări. În orice ţară cu o presă puternică, indivizi dovedţi ca şantajişti ar fi fost excluşi automat din breaslă şi cu siguranţă s-ar fi ales şi cu dosare penale. La noi, complicitatea unei părţi a presei cu propria mizerie a dus la o scădere la cote istorice a încrederii în această instituţie considerată cândva a patra putere în stat.
Vinovaţi pentru această situaţie nu sunt mogulii, pentru că ei, vorba unora, cumpără şi vând. Principalii vinovaţi sunt cei care se vând oricui şi oricum, fără condiţii şi fără conştiinţă.
Radu Moraru: Bună seara! Bun găsit la „Naşul”. Sunt Radu Moraru. Suntem în direct. Spuneam că încercăm să vedem cum stă România azi cu o lună… e ultima săptămână dinaintea ultimului termen de o lună, 1 septembrie, când ar trebui să se întâmple ceva grozav pentru România. Guvernul, după cum vedeţi, pregăteşte o măsură surpriză, încearcă să impună FMI-ului această cotă unică de 10%. Ar fi o mare surpriză, dar nu ştiu dacă va ieşi. Cert este că în România se consumă multă energie în subteran, din nou se ascut săbiile, chiar în interiorul PD-L, din nou se ascut săbiile oamenilor nerăbdători să ajungă odată sus la caşcaval, din nou se vorbeşte de suspendarea preşedintelui şi după cum o să vedeţi în zilele următoare, o să vedeţi o serie de şopârle care încep să apară, una câte una, doar s-o mai crea o condiţie pentru a-l zbura pe Băsescu şi cine ştie, pentru a instala eventual un viitor regim. România e pregătită pentru tot, chiar şi presa e pregătită, presa şi-a desfăcut foarte larg nu picioarele, ci buzunarele, buzunare în care Sorin Ovidiu Vântu a pompat zeci de miliarde de lei, pensiile a câteva sute de mii de pensionari, pentru ca politicieni, analişti, ziarişti, nu cei angajaţi ai trustului, ci cei aparent liberi vorbitori, să turuie zi de zi pe toate canalele. Pentru că îmi e tare greu să cred că unul bine plătit şi uns cu 5 miliarde de lei de către Vântu, chiar atunci când nu era pe Realitatea TV, să zicem că mergea pe alt post, ar fi ieşit din diagrama, din bileţelul în care i se spunea exact pe cine să înjure şi pe cine să laude. Cel mai bun exemplu e că ne-am întors săptămâna trecută pentru a relua această emisiune în direct şi am fost prima televiziune care am abordat acest subiect, alături de Vox News. Am rămas şi ultimele televiziuni fiindcă subiectul nu se discută pe nicio televiziune din România. Aşadar e linişte, bravo Sorin Ovidiu Vântu, bravo, ai cumpărat toată România, e linişte, e linişte în toată presa, mai puţin în ăştia nealiniaţi din presa scrisă şi televiziune. În această seară am invitat doi colegi nealiniaţi din presa scrisă. E vorba de Răzvan Ioan Banchiş, jurnalist la „Naţional”. Bună seara!
Răzvan Ioan Banchiş: Bună seara!
Radu Moraru: Şi George Roncea, jurnalist.
George Roncea: Bună seara!
Radu Moraru: Chiar observa colega mea că nu se vorbeşte pe niciun post de televiziune de subiectul Vantu, iar Tiberiu Lovin spunea ceva mai devreme, pe Vox: păi unde să se vorbească?
George Roncea: Se vorbeşte prin redacţii, asta ştiu precis; se trăncăneşte ca la balamuc. Sunt turbaţi, pentru că se uită şi ei pe liste. Deci am văzut cu ochii mei reacţii absolut fabuloase. Oamenii se uită şi zic: “Băi, al naibii, uite Turturică ăsta ce de bani lua când noi credeam că moare de foame!”. Dar fireşte, când oamenii văd cu ce sume plătea Vântu şi ii plăteşte în continuare pe cei care apar la televizor pe post de vuvuzele, piţipoance eoliene, filipinezi… Filipinezi le spun la politicieni, e o modă acum cu filipinezii, cu slugile… Când te uiţi, e un peisaj absolut incredibil. Noi bănuiam că se dau bani, exista o presupunere. Acum au apărut şi probele, colegii mei de la „Curentul” au scos pe ţeavă o listă nu extinsă încă, doar 40, mai sunt şi alţii, secretari de stat, politicieni, securisti… Sorin Ovidiu Vântu se lăuda el acum un an şi jumătate, ca are 150 de oameni în aparatul de stat şi administrativ. Noi nu am prins decât pe câţiva, pe unii putem să îi presupunem. De abia acum începe o dezbatere foarte interesantă. Stiti când spunea Sorin Ovidiu Vântu: “apăraţi-vă statul!”? Păi cum, că omul a infiltrat totul până în gât. Dacă stai şi te uiţi, percepţia publică, în mare parte îi aparţine. Bine, o mai împarte cu fratele Voiculescu şi cu fratele Patriciu, dar în ce priveşte statul şi acolo lucrurile stau într-un fel. Dacă ne gândim că de exemplu doi miniştri de Finanţe succesivi, mă refer la Sebastian Vlădescu, actualul ministru de Finanţe, şi Varujan Vosganian, fost ministru de Finanţe, sunt tot pe lista lui Vântu, care e un fel de listă mai tare decât lista lui Schindler… Devine o listă de celebritati deja.
Radu Moraru: Varujan Vosganian da, dar Sebastian Vlădescu de ce e pe listă?
George Roncea: Sebastian Vlădescu a lucrat la UPetrom o perioadă, in consiliul de administratie, UPetrom care după aia a fost luat de FSLI Petrom, respectiv de fratele Luca, fratele de intimitate al lui Vântu, iar la rândul său, în perioada Constantinescu, Sebastian Vlădescu a fost secretar de stat la Finanţe exact cam cand era si povestea cu CEC-ul si FNI. Deci nimeni nu “dormea liniştit” dacă nu era Camil Petrovici la CEC, respectiv statul, care să îşi asume povestea cu FNI, drăguţul premier Ciorbea pe care îl vedem foarte des pe Realitatea şi ne mirăm de ce, că săracul e cam aşa, într-o parte. Explicaţia există. Vântu nu şi-a făcut averea, respectiv furăciunile, nu le-a putut face singur, le-a făcut cu nişte pioni. Acum el spune public, are putere să o spună public: da, am 150 de oameni.
Radu Moraru: Vântu nu a făcut nicio furăciune, că e liber, nu a semnat nicio hârtie, fiindcă cei care au semnat sunt deocamdată urmăriţi sau în puşcărie.
George Roncea: Nu e aşa, sunt nişte dovezi… Nu e adevărat că Vântu nu e prins în aceste dosare, sunt o grămadă de poveşti în care este prins. Îl aşteptăm cu toţii pe Nicolae Popa să vină să dea şi el pe goarnă, poate mai avem ceva nou.
Radu Moraru: Ce e însă cel mai grav? Faptul că o Corina Drăgotescu, angajată la Realitatea să facă emisiuni, ia 5 miliarde… Domnule, dacă atât a crezut Vântu că merită mi se pare… dar ea e angajată, ştim că e plătită din banii lui Vântu. Însă politicienii ţi se pare normal să fie plătiţi, sau chiar miniştrii? E normal să fie plătiţi?
Răzvan Ioan Banchiş: Mi se pare anormal ca mulţi dintre ziarişti să fie ofiţeri şi ceea ce nu îi pot reproşa lui Sorin Ovidiu Vântu e un lucru foarte simplu, dacă un om vrea să te omenească, un patron vrea să te omenească, iar tu îţi asumi mercenariatul, e foarte bine. Din păcate domnul George Roncea a omis, fără să vrea, multe personaje. Avem aici silfide culturale care au ajuns subrete politice, avem… Haideţi să mergem la un caz concret, că până la urmă şi de asta m-ai chemat. Nu poţi să te dai conştiinţă naţională şi în acelaşi timp să fii centuristă fruntaşă. Nu poţi să dai lecţii naţiunii, iar în acelaşi timp tu să iei 2 miliarde fără să faci nimic, să spui: protestez faţă de nu ştiu ce, ce susţine Vântu, îmi suspend emisiunea, toată lumea l-a admirat pe Cristian Tudor Popescu, fiindcă despre el e vorba aici. Iar el să ia bani un an şi jumătate, să ridice 2 miliarde. Apoi să încerci să îţi păstrezi pentru public imaginea de om sărac. Păi ce om sărac, câte dacii intrau în ăia două miliarde? Pentru că domnul Cristian Tudor Popescu ne spunea că merge cu Dacia. Câte treninguri jerpelite cu care apărea la emisiuni… Şi apropo de treningurile alea jerpelite de le lua el de la chinezi, păi şi ăia făceau evaziune fiscală. Deci tot ceea ce se întâmplă în această presă e o mare mizerie şi sulul de hârtie igienică de la revoluţie a lui Victor Rebenciuc… Victor Rebenciuc le-a spus celor care au mâncat ce nu trebuie despre Nicolae Ceauşescu: luaţi şi ştergeţi-vă gurile. Până la urmă oamenii ăia nu aveau variante, nu puteai să fugi din ţară, aveau copii, au cedat. Acum însă, pentru că asta e foarte grav, să vii să dai lecţii naţiunii şi tu să vorbeşti la comanda unuia pe care nu îl recunoşti ca patron, dar sa te dai pe toate drumurile independent, nu se poate aşa ceva.
Radu Moraru: Ce mă miră e că ceva similar am spus şi noi săptămâna trecută, dar nicio reacţie. Şi la un moment dat îmi aduc aminte că şi pe vremea lui Nicolae Ceauşescu erau admise nişte bancuri mai timide şi nu păţeai nimic, doar că bancurile alea se loveau de un perete.
George Roncea: Unele dintre ele erau lansate de securitate.
Radu Moraru: Exact, nu creau emulaţie. Mă uitam acum, chiar am urmărit, i-am rugat pe colegi să îmi spună dacă văd dezbateri de genul ăsta, despre acest munte al moralităţii, “versant moral”…
Răzvan Ioan Banchiş: Nicolae Manolescu a avut o vorbă pe care a scris-o Alex Ştefănescu, în ţara asta nu se mai poate trăi fără CNP şi fără CTP. Şi acest om şi-a permis să spună că a schimbat preşedinţi de stat, că a influenţat alegerile.
Radu Moraru: Aşa de curajos, dar nu poţi da o replică unei emisiuni, unui ziarist, să spună: domnule, nu am luat banii ăştia, e o minciună. Sau: i-am luat pentru că sunt frumos, tuns, ras, frezat şi disciplinat, când mă cheamă Realitatea vin şi răspund. Poate că a luat pentru intervenţii, poate nu pentru emisiune, dar de-a lungul timpului a avut nişte intervenţii în jurnalele de ştiri, avea nişte înjurături la un moment dat, altă dată avea nişte laude. Dar e normal să ştim azi, după ce deja a fost dezvăluită această acuzaţie. Domnul Cristian Tudor Popescu, ştiu că nu vă suntem simpatici, dar nu e normal să nu răspundeţi, cu curajul dumneavoastră cu care aţi răsturnat Guverne, aţi făcut dreptate în ţară, aţi redus corupţia, aţi schimbat preşedinţi, nu e normal să nu daţi o replică în care să spuneţi: da domnule, Vântu mi-a plătit fiecare apariţie din jurnalele de ştiri cu 5 lei, 10 lei. Adunăm, vedem dacă e corect, dacă s-au plătit taxele “bravo şi la gară”.
Răzvan Ioan Banchiş: Dânsul e un “ziarist-Dumnezeu”, se pricepe de la navete spaţiale la manele. Vreau să ne spună şi nouă: au existat mulţi justiţiari săraci în istorie? Despre articolele lui, sigur că eu întotdeauna le-am citit cu plăcere, pentru că are o frază suculentă, nervoasă, a dat jurnalisticii o dimensiune “horror”, dar ceea ce văd oamenii acum e absolut dezgustător.
Radu Moraru: Mie ce îmi pare rău e că e un ziarist care nu s-a implicat suficient în momente importante şi în momente cheie. El tot timpul a mimat lupta grea, lupta frontală.
Răzvan Ioan Banchiş: Si mai e ceva: vine de la stafia ciumată a Scânteii, s-a spus despre el că e un mare ziarist. E un foarte bun editorialist, e bunicel copilul, dacă îl mai antrenez eu puţin poate chiar scot om din el, dar ca şef de ziar a preluat stafia ciumată a Scânteii, a lucrat cu Tinu… Cititi articolele lui Tinu; nu e frumos să vorbeşti despre un mort, dar au trecut destui ani. Sunt nişte compuneri de clasa a patra. Şi în umbra lui Cristian Tudor Popescu ce a crescut? A crescut Bogdan Chirieac, care scrie articolele cu nişte creioane de tâmplărie, dar are miliarde.
Radu Moraru: Dar se pricepe la afaceri, hai să recunoaştem.
Răzvan Ioan Banchiş: Doamna Lelia Munteanu, această Maica Tereza a presei române; de unde a avut 167 de mii de euro când s-a făcut ziarul „Gândul”, un alt rateu, un ziar născut mort.
Radu Moraru: Aici eu cred că s-au mai dat bani şi cu împrumut, că nu cred că aveau toţi.
Răzvan Ioan Banchiş: Nu, auzim: ziarul „Gândul”, ziar de calitate. Iertaţi-mă, dar aici se spune: hai sictir că te sufocă returul. Nu există acolo nicio calitate. (Rasete)
Radu Moraru: Bun, mă întorc la un alt caz. Sigur, sunt foarte mulţi oameni, eu nu i-aş băga pe toţi în aceeaşi oală, dar m-a mai mirat un caz: Adriana Săftoiu. La câteva zile după ce a plecat de la Cotroceni, imediat s-a înrolat în oastea lui Vântu.
George Roncea: Povestea e mai nasoală: adică pe noi nu are de ce să ne mire, pe noi ar trebui să ne mire cât de proastă mână are Traian Băsescu. Dacă mă uit acum cred că vreo 12 oameni a trebuit să dea afară din jurul lui şi cam toţi au ajuns în partea cealaltă. Weber de la Soros, deontoloagă de răsunet – hap cu Roşia Montană, hap cu Tokes – o vedem la PNL, europarlamentara. Pleşu!, acum e undeva în vârful piramidei editoriale a lui Patriciu. Dacă stăm şi ne uităm de fapt instituţia asta pe care a creat-o Patriciu în jurul lui pentru a se apăra de dosarul de crimă organizată – pentru că el aşa apare în rechizitoriul procurorilor din 2006, ca şef al unui grup de crimă organizată internaţională, deci un om care în Statele Unite dacă ar fi cumulate infracţiunile ar lua 340 de ani de puşcărie; la noi ar lua pe minim vreo 14 ani de puşcărie. Ori el e reprezentat în jurul său de un grup întreg care îl are pe domnul Andrei Pleşu la vedere, care văd că nu se jenează cu relaţia cu un astfel de om.
Poate unul dintre cei mai importanţi piloni pe care se clădeşte imperiul politico-economic al lui Sorin Ovidiu Vântu este cel format din politicieni şi analişti, o adevărată armată care împânzeşte societatea românească atât în instituţiile statului, cât şi pe ecranele televizoarelor la care ne uităm în fiecare zi, acolo unde ne sunt servite imagini şi portretizări apocaliptice ale peisajului actual, dar şi ale viitorului ţării noastre. De la termeni clociţi în laboratoarele Realităţii lui Vântu, precum „grecizare“ sau „faliment statal“, până la „dictator“ sau „revoluţie“, Realitatea încearcă zilnic să inoculeze spectatorilor ideea colapsului şi să creioneze peisajul unei decadenţe irecuperabile a societăţii în care trăim. Pentru a transmite aceste mesaje, analiştii care invadează zilnic ecranele televizoarelor stau aproape lunar la coadă la casieria lui Vântu. Mai grav este că la aceeaşi coadă stau şi politicieni din toate partidele politice, semn că reţeaua mogulului este multicoloră din punct de vedere politic. Pentru numărul de astăzi, ziarul „Curentul“ va da publicităţii în exclusivitate sumele pentru care politicienii noştri şi formatorii de opinie din România îşi vând conştiinţa pe arginţii lui Vântu.
Sfetnic al lui Traian Băsescu plătit de Vântu
Unul dintre numele grele care apar în documentele obţinute de ziarul „Curentul“ ca fiind plătit de mogulul Vântu este chiar cel al şefului Cancelariei Prezidenţiale, Cătălin Avramescu. Într-o emisiune TV realizată în primăvara lui 2008, SOV declara că statul este slab şi că are implantată o adevărată armată care lucrează pentru el din interiorul sistemului. Mogulul a menţionat de asemenea că partidele din actuala clasă politică sunt incapabile de a creşte vârfuri pe care apoi să le propulseze în ierarhia statului român, motiv pentru care acestea apelează la specialişti din zona privată. Pentru a întări această idee, SOV a numărat atunci mai mulţi oameni politici şi ziarişti apropiaţi ai PDL, printre care Sever Voinescu, Cătălin Avramescu sau Traian Ungureanu. Ceea ce au în comun toţi cei enumeraţi de păgubitorul FNI este că la un moment dat s-au aflat în pontajul goarnelor media ale lui Vântu, reunite sub titulatura incorect folosită de „grupul Realitatea-Caţavencu“. Pentru a ne lămuri şi a verifica informaţiile care ne-au parvenit vizavi de consilierul de la Cotroceni, Cătălin Avramescu, am mers pe fir până la sursă. Acesta ne-a declarat că este adevărat că a semnat articole pentru publicaţiile lui Vântu şi că de asemenea a fost plătit pentru apariţiile sale la Realitatea TV, dar nu poate fi acuzat că este omul lui. „Din articolele pe care le scriam. Pe atunci (2007 – n. red.) scriam la «Cotidianul». Ca să vă zic pe ani… întâi am scris la «Cotidianul», apoi la «Bursa». Mai erau drepturi de autor de la reviste unde scriam chiar ocazional, cum ar fi «Revista 22» sau «Dilema Veche»“, a precizat Avramescu. Întrebat dacă a încasat drepturi de autor şi de la Realitatea Media, Cătălin Avramescu ne-a răspuns afirmativ. „Da, cred că da“, a declarat uşor timorat consilierul prezidenţial. „Dar retineţi că nu am fost niciodată angajat al trustului Realitatea pentru că există o confuzie pe care herr (domnul – n. red.) Vântu a făcut-o odată. Dacă nu mă înşel, într-o emisiune a spus ceva de genul că Voinescu, Avramescu sau Ungureanu, la pagina de editorial, erau angajaţii mei. E vorba doar de drepturi de autor. Să zicem că d-voastră trimiteţi o carte sau un articol la o revistă sau editură şi ea se publică. Nu sunteţi angajatul nici al revistei, nici al editurii, dar ţi se dau drepturi de autor. În perioada 2006-2007 am primit şi de la radio BBC pentru că era printre puţinele care plăteau celor care veneau în emisiuni. De asemenea, Realitatea Media practica acest lucru şi chiar TVR“, a precizat consilierul prezidenţial. Trebuie subliniat că Avramescu a primit bani pe drepturi de autor de la Realitatea Media chiar şi în 2008, când a fost numit consilier de stat la Palatul Cotroceni, suma primită de la SOV fiind de doar 11.580.000 de lei. Trebuie precizat însă că în 2007, Avramescu a încasat de la Vântu 285.090.000 de lei, iar adunat, în cei doi ani de colaborare fructuoasă cu firmele lui SOV, actualul consilier de la Cotroceni a încasat 296.670.000 de lei. Interesant este că în declaraţia de avere Avramescu a specificat clar că a primit drepturi de autor de la „Bursa“ sau de la „Nemira“, dar în ceea ce priveşte Realitatea Media a păstrat sub tăcere asumarea publică a faptului că a luat bani, în timp ce era consilier la Cotroceni, de la una dintre firmele lui SOV.
Silviu Prigoană, la taifas cu Vântu pe drepturi de autor (more…)
Dupa ce Iulia Nueleanu intra in tema la Mbela Nzuzi, Razvan Boanchis si George Roncea dezbat problema vandutilor din presa, in partea a doua a filmarii de mai sus, incepand cu minutul 35.00, la Nasul Radu Moraru, cu date si umor cu carul. Concluzia emisiunii mai jos.
„Curentul” a publicat o listă cu ziariştii care au luat bani de la Vîntu. N-o am p-asta cu lupta de clasă, nu sînt împotriva îmbogăţirii. Dacă un patron încearcă să te omenească, iar tu îţi asumi mercenariatul, foarte bine! Grav e cînd vrei să fii şi fată mare, şi centuristă, şi ştachetă a eticii, şi combinagiu care umflă degeaba două miliarde de lei vechi. Aşa a procedat conştiinţa naţională pe nume Cristian Tudor Popescu. Între ianuarie 2008 şi vara lui 2009, acest revoltat comic şi-a suspendat emisiunea. În semn de protest, nu te joci cu aşa ceva! Dar asta nu l-a împiedicat pe mîncătorul de borş să salte de la Vîntu două miliarde de lei ca şi cum ar fi îmbîcsit scaunul la tocşoroaia în care avea misiunea să prostească fraierii că dînsul ar fi inflexibil, incoruptibil, impenetrabil, imparţial, impos… Nooo, cum să fie el impostor? Popescule, pentru ce te-a furajat Vîntu cu două miliarde? Erau taxă de mucles? Taxă de staroste? Aşa procedează un versant al moralei? Mai ai gecuţa de om sărac? Mai vii pe la emisiuni în trening, ca un cocalar la terasă? Cîte Dacii îţi puteai cumpăra cu banii ăştia? Aşa ai aburit poporul suveran, că tu mergi cu maşină de nevoiaş! Popescule, Popescule, a venit momentul să te evidenţiezi cu un gest memorabil! Ieşi pe post, povesteşte ce nenorociri a comis Clubul Român de Presă, iar la sfîrşit pune mîna apucătoare pe racheta de tenis şi fă-ţi-o guler!
După dezvăluirile din ziarul „Curentul“ legate de reţeaua de jurnalişti plătită generos de Vântu în aproape toate structurile presei româneşti, cineva mi-a pus o întrebare extrem de tranşantă: „Există vreo diferenţă între ziarişti şi curvele de pe centură?“. Greu de răspuns, mai ales din interiorul unei bresle cândva respectabile în România. Mi-am amintit cu ce entuziasm se făcea presă în anii ‘90, cât de mândri eram de profesia noastră în care cei mai mulţi ne-am specializat la locul de muncă. Umblam zile întregi după un subiect, vânam ştirile şi la sfârşit de lună luam bani cât să ne ajungă de ţigări, mâncare şi eventual o pereche de pantofi. Eram mulţumiţi şi mai ales fericiţi că puteam face această meserie care, continui să spun, este una dintre cele mai frumoase din lume. Cu anii, am constatat că mulţi colegi de generaţie au înlocuit fericirea de a scrie, de a fi jurnalist, cu mulţumirea dată de zerourile contului sau conturilor din bancă. Aşa că unii, în loc să vâneze subiecte de presă, au început să vâneze doar bani, punând pe planul doi meseria. Aceştia au fost cel mai uşor de cooptat în reţeaua Vântu, deoarece erau vulnerabili la sunetul arginţilor. Nu-i condamnă nimeni, a fost alegerea lor. Consider însă că e important ca telespectatorii lor, cititorii lor să ştie aceste lucruri. O declaraţie publică de interese din partea fiecărui jurnalist ar fi esenţială în aceste condiţii în care moralitatea a devenit o rara avis în societatea românească. Dacă vrei ca persoana care se uită la tine la televizor sau cel care te citeşte zilnic să creadă în ceea ce spui sau scrii trebuie să fii, în primul rând, onest. Cam dificil în zilele noastre, dar nu imposibil. Dacă vom sta în continuare să ne lamentăm şi să bocim pe la colţuri, plângându-ne de situaţia presei din România, ne merităm pe deplin soarta şi-i îndreptăţim pe ceilalţi să se întrebe în continuare dacă nu cumva diferenţa dintre ziarişti şi curvele de pe centură este doar de preţ.
<p style=”text-align: center;”><a href=”https://vimeo.com/13502369″>Cartianu prins cu minciuna. Lista cu sclavii lui Vintu din “presa libera”</a> from <a href=”https://vimeo.com/user4314166″>CivicMedia</a> on <a href=”https://vimeo.com”>Vimeo</a>.</p>
August 4th, 2010 
VR 
Ati auzit de Asociatia “Eurofilm”? Se pare ca, pe langa noi, acum, au mai auzit doar RAAPPS si Doru Buscu, deontologul de la Catavencu care facea scandal ca mai sunt demnitari care capuseaza statul si stau “pe banii nostri, ai poporului” in case “de fite”, si se dau “smecheri de Dorobanti”. Pai pe-acolo sta si deontologul nostru (foto mai sus) care a falimentat deja vreo doua-trei ziare si se pregateste sa ingroape si Realitatea TV. Mai mult, dupa cum scria Curentul acum ceva timp, moralistul lui Vintu – care-i lipea pe frunte vreo cinci miliardute pe an -, de sarac ce era platea chirie mai mica decat Melescanu, ministrul Apararii de la acea vreme :). Iata ca acum mi-a parvenit si documentul. Enjoy 🙂
Posted in 
Tags: 
