Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar din cadrul Guvernului federal al Germaniei, Markus Loning (foto) a fost pus la curent cu situatia actuala a jurnalistului basarabean de origine armeana Ernest Vardanean, arestat, judecat si condamnat abuziv si ilegitim la 15 ani inchisoare de catre regimul nerecunoscut de la Tiraspol. Partea romaneasca din cadrul grupului de bloggeri si ziaristi din intreaga lume, aflat la Berlin in cadrul unui program al MAE german, respectiv Vlada Ciobanu de la Chisinau si Victor Roncea de la Bucuresti, a solicitat mai multor oficiali germani de rang inalt sa faca tot ce le sta in putinta pentru a-l elibera pe jurnalistul Ernest Vardanean dar si pe Ilie Cazac, condamnat aberant la 14 ani de temnita, in cadrul aceleiasi operatiuni sfidatoare la adresa institutiilor europene si euro-atlantice. In acest context s-a subliniat faptul ca, in urma sentintei CEDO privind Grupul Ilascu, de situatia nerespectarii drepturilor omului in Transnistria se face vinovata Federatia Rusa, condamnata de Curtea de la Strasbourg si pusa sa plateasca despagubiri pentru fostii detinuti politici inchisi ilegal pana la 15 ani, Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco. Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar, Markus Loning, a afirmat la reuniunea desfaurata vineri la sediul Ministerului Afacerilor Externe al Germaniei, ca va lua in considerare toate detaliile oferite despre acest caz mai ales ca Angela Merkel, Cancelarul german, este preocupata de problematica zonei si, in aces sens, din cate cunoaste, negociaza direct cu Guvernul Rusiei in ce priveste viitorul Transnistriei.
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni organizează în perioada 25 – 30 martie a.c. o vizită în cadrul comunităţii româneşti din New York a delegaţiei formate din domnul Alexandru Leşco, domnul Tudor Petrov Popa, domnul Andrei Ivanţoc – purtători ai Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler şi domnul Ştefan Urîtu – expert în domeniul drepturilor omului. Delegaţia va fi însoţită de către domnul Ion Găină, regizor în cadrul TVR şi domnul Radu Cosma, director adjunct al Direcţiei Management Programe din cadrul DRP.
Programul evenimentului va cuprinde întâlniri cu reprezentanţii comunităţii româneşti din New York, un seminar centrat pe respectarea drepturilor omului realizat în cadrul Universităţii Columbia, precum şi o întrevedere dedicată celebrării celor 93 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, informeaza DRP.
Eroii inchisi 12 si 15 ani la Tiraspol se vor intalni cu romanii din New York la Biserica Sfanta Maria din Woodside, dupa slujba, la orele 12.00, si la Biserica Sfintii Petru si Pavel din Astoria , la ora 14.30. Seara, la ora 19.00, va mai avea loc o intrunire la restaurantul romanesc Bucuresti din Queens iar luni, intre 12.30 si 1.30, cei patru vor lua parte la o masa rotunda pe tema provocarilor Transnistriei la Columbia University.
Se vor difuza mai multe filme despre Eroii pentru Romania printre care si acesta:
Orice conflict (geo)politic are doua dimensiuni. Una obiectiva, care tine de configuratia din teren, datele etno-religioase, demografice, militare, istorice, geografice etc
„Operaţiunea română” în cadrul Marii Terori din RASSM
Deşi s-a considerat, o anumită perioadă, că regimul comunist, în politica sa de exterminare în masă, se conducea în special, aşa cum declarau în repetate rânduri Stalin şi acoliţii săi, de principiul luptei de clasă, în realitate, nimicirea indezirabililor se efectua şi în baza criteriului etnic. O dovadă elocventă în acest sens o constituie şi aşa-numita „operaţiune română”, instrumentată de vârfurile organelor de represiune din perioada Marii Terori – Nikolai Ezhov, şeful NKVD, şi Andrei Vyshinsky, procurorul general al URSS, care au semnat câteva zeci de procese-verbale ale „dvoicii” de la Moscova, trimiţând la moarte, cu preponderenţă în baza criteriului etnic, câteva mii de persoane nevinovate de origine română din RASSM. Este adevărat că şi Troika Specială de la Tiraspol a condamnat la moarte sute de etnici români în baza aceluiaşi criteriu etnic, dar, până în prezent, nu s-a ştiut că românii moldoveni din pseudoformaţiunea statală „moldovenească” au avut parte de o „atenţie specială” din partea „corifeilor” terorii comuniste – Ezhov şi Vyshinsky. Cele câteva zeci de procese-verbale depistate în arhiva SIS al Republicii Moldova, semnate de cei doi „corifei” ai Marii Terori, înfiorează nu numai prin cruzimea fără de margini, ci şi prin pedantismul şi scrupulozitatea cu care a fost instrumentată „operaţiunea română”.
Listele persoanelor care au fost parte din aşa-numita „operaţiune română” erau alcătuite de NKVD din RASSM, vizate de şeful acestei instituţii de la Kiev şi, abia după asta, expediate la Moscova. După ce Ezhjov şi Vyshinsky semnau procesele-verbale de condamnare la moarte sau la ani grei de GULAG, respectivele procese-verbale, împreună cu alte documente adiacente, erau expediate la Kiev şi Tiraspol pentru a fi puse în aplicare sentinţele.
Condamnările la moarte în cadrul „operaţiunii române” au început la 8 octombrie 1937, când Nikolai Ezhov, comisarul poporului pentru Afacerile Interne al URSS, tot el – comisar general al securităţii statului, împreună cu un alt călău notoriu, Andrei Vyshinsky, procurorul general al URSS, au semnat procesul-verbal nr.1, cu care începea această monstruoasă şi imensă crimă, numită eufemistic „operaţiunea română”.
Cele 139 de persoane, învinuite de „spionaj şi activitate diversionistă în favoarea României”, care au fost incluse în acest prim proces-verbal, au fost „identificate” de conducerea a două detaşamente de grăniceri sovietici – Moldovenesc şi Râbniţa, dislocate la frontiera de vest a RASSM. Listele ticluite de responsabilii din cadrul celor două unităţi de grăniceri au fost prezentate lui Ezhov şi Vyshinsky de către conducerea NKVD de la Tiraspol.
I. Leplevski, comisar al poporului pentru Afacerile Interne al RSS Ucrainene şi şeful NKVD-ului de la Kiev, la 11 octombrie 1937, prin intermediul unei directive, ordona şefului NKVD-ului de la Tiraspol, Rivlin, să pună în aplicare neîntârziat sentinţa cu referire la cei 125 de oameni, condamnaţi la moarte de către Ezhov şi Vyshinsky, cu excepţia a 18 persoane, a căror execuţie a fost amânată. Printre cei 18 figurau mai mulţi reprezentanţi ai nomenclaturii de partid şi sovietice a RASSM din acea perioadă sau din perioada precedentă: Grigore Starâi-Borisov, preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului din RASSM; Iosif Badeev (Suslik sau Vanştein), secretarul Comitetului Moldovenesc Regional al PC(b)U în perioada 1924-1928; Nikolai Golub, secretarul al doilea al Comitetului Moldovenesc Regional al PC(b)U; Bogopolski Haim, secretar al aceluiaşi Comitet Moldovenesc Regional al PC(b)U în anii 1928-1930; Ivan Krivorukov, născut în Chişinău, fost membru al Sfatului Ţării, care a votat împotriva Unirii Basarabiei cu România, refugiat în stânga Nistrului, şef al „guvernului provizoriu muncitoresc-ţărănesc al Basarabiei”, cu sediul la Odesa, comisar al poporului pentru Agricultură în RASSM, în anul 1924. Cea mai mare parte din aceşti 18 demnitari de prim rang din RASSM vor fi executaţi ceva mai târziu şi doar pentru câţiva pedeapsa capitală va fi comutată cu ani grei de GULAG. Cel mai şocant lucru în drama acestor funcţionari importanţi din RASSM era faptul că decizia cu privire la includerea lor în categoria „spionilor români” a fost formulată de comandanţii unor detaşamente de grăniceri, care aveau totuşi obligaţiunea de a asigura paza frontierei URSS, şi nu de formulare a unor capete de acuzare unor demnitari de stat cu rang înalt.
La 13 octombrie 1937, la o zi de la emiterea directivei respective de către Leplevski, în închisoarea NKVD din Tiraspol erau executate primele 57 de persoane, iar încă peste o zi, la 15 octombrie – alte 48 de persoane. Sentinţa de condamnare la moarte a două femei – Domnica Tâmcişina din satul Slobozia, r-nul Codâma şi Marina Tanitoi, din satul Hlinoaia, r-nul Slobozia, în cazul celei dintâi a fost comutată cu 10 ani de lagăre, iar în cazul celei din urmă a fost anulată, aceasta fiind repusă în libertate – un caz aproape unic în istoria Marii Terori din RASSM. În schimb, Alexei Turtăcaldă, condamnat la 10 ani de lagăre, conform sentinţei din 18 octombrie 1937 – a fost împuşcat.
„Conveierul” morţii funcţiona practic non-stop la Tiraspol. Deja pe 10 octombrie 1937, Ezhov şi Vyshinsky semnau un nou proces-verbal din cadrul aceleiaşi „operaţiuni române”, nr. 4, prin care erau condamnate la moarte 66 de persoane, iar altele 20 – la câte 10 ani de GULAG.
NKVD-ul de la Moscova cerea subdiviziunii de la Kiev, dar şi celei de la Tiraspol ca decizia privind executarea celor 66 de persoane să fie „pusă imediat în aplicare”. Pe 15 octombrie, 65 din cei condamnaţi la moarte pe data de 10 octombrie, de Ejov şi Vyshinsky, erau împuşcaţi în închisoarea NKVD din Tiraspol. Cel de-al 66-lea din această „listă a morţii” – Vasile Volghin-Piskunenko a fost executat o lună mai târziu – pe 16 noiembrie 1937.
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat că Transnistria pare să fie un test de sinceritate pentru Rusia în politica europeană de securitate şi a afirmat că Moscova este gata să facă tot ce este posibil pentru rezolvarea problemei transnistrene. Adică, după cum înţeleg eu această declaraţie, Rusia este gata să pună pe masă, la negocierile de avantaje cu Europa, îngustul bandaj care pricinuieşte bătăi de cap în ultimii 20 de ani. Probabil, UE îşi va creşte influenţa în formatul de negocieri, chiar dacă, după aproape 20 de ani de independenţă, Transnistria nu va mai fi niciodată o provincie a Moldovei. Este de presupus, în actualul context, că viitorul Moldovei, ca “vecinătate apropiată” a UE, va fi federal! La Chişinău, ministrul de externe, Iurie Leancă, a salutat faptul că problema transnistreană a ajuns pe agenda discuţiilor dintre UE şi Rusia. Discuţiile nu sînt noi. Anul trecut, şeful Comisiei de afaceri externe din Duma de Stat de la Moscova, Konstantin Kosacev, spunea că europenii au respins Memorandumul Kozak din 2003, pentru că înţelegerea se făcuse fără ei. Conflictul transnistrean ar fi putut fi rezolvat în urmă cu 5-6 ani – susţinea şeful Comisiei de afaceri externe din Duma de Stat de la Moscova. Aflat la Bruxelles, Konstantin Kosacev a subliniat că europenii au respins Memorandumul Kozak din 2003, pentru că înţelegerea se făcuse fără ei. O declaraţie similară a făcut şi ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, la o întâlnire cu diplomaţi germani, francezi şi polonezi legată de negocierile în format 5+2 privind conflictul transnistrean.
Vara trecută, experţi din 15 ţări au discutat, timp de două zile, la Chişinău, despre arhitectura de securitate în vecinătatea estică a Uniunii Europene. Dezbaterile, la care am luat parte, au fost cu atît mai interesante cu cît în acele zile, potrivit publicaţiei ruseşti NEZAVISIMAIA GAZETA, Germania condiţionase ratificarea proiectului rusesc al unui nou sistem de securitate europeană de retragerea trupelor din Transnistria! Continuarea la Ziaristi Online
Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kirill, a supus unei critici virulente ideea aderării la Uniunea Europeană a republicilor care au făcut cândva parte din Uniunea Sovietică, întrucât acestea, în opinia sa, nu pot aspira în cadrul comunităţii europene decât la un rol secundar, relatează Novâi Reghion. “Mărgelele colorate seduc şi astăzi, nu doar pe vremea lui Mikluho Maklai” (un explorator rus care a avut de-a face cu papuaşii în secolul al XVIII-lea), a spus Patriarhul rus.
“Nu sunt deloc împotriva lumii occidentale. Cunosc bine Occidentul, am trăit acolo. Dar de ce în dialogul cu lumea occidentală adoptăm cu uşurinţă rolul de subordonat? Ce valori atât de preţioase ne poate propune Bruxellesul şi pe care noi să nu le avem? Ce lucru unicat ne poate servi această bogată civilizaţie? Suntem gata să intrăm în Europa unită cu ochii închişi, dar nu de dragul unor idei, ci pentru a ne umple burţile. Mergem acolo nu de dragul unui vaccin pentru un mod de viaţă corect, ci de dragul stomacului şi al banilor”, a spus, pe un ton acuzator, Patriarhul ruşilor, în pledoaria sa anti-UE.
Atât pentru Ucraina, cât şi pentru celelalte republici postsovietice, salvarea se află în spaţiul spiritual al Rusiei istorice, care reprezintă un proiect de civilizaţie grandios, consideră el. Avem potenţial pentru dezvoltarea unui dialog veritabil între Est şi Vest, ca între doi parteneri egali. Numai un asemenea dialog poate duce la edificarea unei Europe unite”, a afirmat Kirill, fără nici o referire la relaţiile de vasalitate dintre fostele republici sovietice şi Rusia în cadrul Comunităţii Statelor Independente, remarcă agenţia de presă ucraineană Unian, citata de AGERPRES.
Serghei Lavrov a respins ideea Germaniei a unei cooperări cu Occidentul pentru reglementarea conflictului cu separatiștii transnistreni.
Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a lăudat starea bună a relaţiilor Moscovei cu Occidentul. Vorbind la Moscova, la întâlnirea sa anuală cu presa (din 13 ianuarie a.c. – n.m.), Lavrov a salutat ceea a numit apariţia unei noi ordini mondiale, tot mai democratică şi mai stabilă, bazată pe cooperare în locul confruntării.
Exemplul cel mai important ar fi, în opinia lui Lavrov, evoluţia relaţiilor americano-ruse. Lavrov a spus că astăzi, lucrurile care unesc Rusia şi Statele Unite sunt mai numeroase decât cele care le despart şi că speră ca acest progres să nu devină victima vreunor manevre politice pe termen scurt.
Retorica optimistă a lui Lavrov se deosebeşte mult de tonul conferinţei sale de anul trecut, când a criticat aspru Occidentul, şi este foarte probabil ca Washingtonul să salute noile declaraţii, ca o dovadă a succesului politicii sale de „resetare” a relaţiilor cu Moscova.
Talentatul scriitor, jurnalist, calugar, artist, cantaret si interpret Savatie Bastovoi, cetatean al Republicii Moldova, membra a Comunitatii Statelor Independente (CIS/ex-URSS), in timpul liber sustinator al “drepturilor homosexualilor” – voi reveni asupra acestui subiect -, in prezent angajat al postului Jurnal TV MD, care fiinteaza cu sprijinul unor fonduri speciale livrate via Germania, in acelasi timp incadrat in unitatea de cult a colonelului Vladimir Cantarean, mitropolit moscovit prigonitor al monahilor si preotilor romani din Basarabia, suspectat de complicitate la crima, violente impotriva credinciosilor basarabeni si incendierea mai multor biserici ortodoxe romane cu sprijinul securitatii comuniste, a KGB-ului transnistrean si a trupelor cazacesti, un aliat fidel al lui Vladimir Voronin si al fostului sef al serviciului moldovenesc de informatii (SIS) Valeriu Pasat, in prezent consilier al lui Anatolie Ciubais, unul dintre oligarhii rusi ai KGB scosi din joben de magnatul evreo-elvetian Mark Rich (Marcell David Reich), condamnat in Statele Unite pentru afaceri ilegale cu Iranul (si altele si altele) etcetera, etcetera, a mai produs o stire de senzatie, provocatoare sa-i zicem: canonizarea ca mucenic al “poporului moldovenesc” inventat de Stalin al Sfantului Inchisorilor bolsevice, Valeriu Gafencu. Provocarea a incitat rapid blogosfera ortodoxa sau doar ortoflexa, dand nas unor biete oite amatoare sa cada in extaz si adulatie fata de acest gest tipic kaghebist, in timp ce altii, momentan, doar ridica din sprancene, observand cu tristete cum nepriceputii cred ca sabia internetului, preluata ca arma chiar de la vrajmas, se foloseste pentru taiat marar. Riscurile: sa ramai fara degete. Sau mai mult decat atat. Tuturor oitelor lui Dumnezeu le ofer sfatul lui Antonie cel Mare, transmis de Lupta pentru Ortodoxie: “Nestatornicii şi nepricepuţii să nu ispitească pe cei înţelepţi”.
Si acum, deocamdata, o analiza temeinica asupra provocarii agentului Bastovoi:
Cum se explica noua amicitie dintre parintele Savatie Bastovoi si Mitropolitul Vladimir al “intregii Moldove”?
Despre canonizarea mucenicilor romani din inchisori, “ortodoxia universala” in viziunea geopoliticii ortodoxe ruse si ortodoxia romaneasca din Basarabia. Alexandr Dughin, ideologul lui Putin, spune ca Moscova trebuie sa faca unirea Moldovei cu România în interesul Noii Rusii, sub flamurile ortodoxiei
Într-o emisiune a televiziunii Jurnal TV din Basarabia, părintele Savatie Baştovoi îl întreabă pe Mitropolitul-colonel Vladimir Cantarean despre canonizarea mucenicilor din închisorile comuniste. Mitropolitul îngaimă ceva despre amânarea canonizării acestora, chipurile din cauza blocării dosarelor de către SIS (serviciul de informaţii al Republicii Moldova, fondat de bunul său prieten Valeriu Pasat, alături de care a pornit campania de introducere în şcoli a unui manual de religie, care se deschide cu capitolul ”Rusia – Patria noastră”). Brusc, tovarăşul comuniştilor rusofili Smirnov şi Voronin devine avocatul canonizării Sfântului închisorilor comuniste, Valeriu Gafencu. Daca Biserica Ortodoxă Română nu-l canonizează, spune acesta, Mitropolia Moldovei (alta decât Mitropolia românească a Basarabiei) îl va propune spre canonizare Sfântului Sinod al Patriarhiei Moscovei, din a cărui jurisdicţie canonică face parte.
Mitropolia Basarabiei constată cu amărăciune că bucuria clerului şi a creştinilor noştri de Sărbătoarea Naşterii Domnului, a fost umbrită de unele declaraţiideplasate şi jignitoare ale Mitropolitului Vladimir îndreptate împotriva întâistătătorului Mitropoliei Basarabiei, ÎnaltpreasfinţitulMitropolit şi Exarh Petru Păduraru, în emisiunea „Pietrele vorbesc”, din 09 ianuarie 2011, de la postul Jurnal TV.
În legătură cu aşa-numita „oprire” a Episcopului Petru, Mitropolia Basarabiei precizează punctual următoarele:
În anul 1992, Preasfinţitul episcop Petru de Bălţi, a fost silit să părăsească Patriarhia Rusă, după ce a fost umilit fără temei şi alungat în stradăde către arhiepiscopul Vladimir de atunci şi anturajul său politizat, amoral, românofob şi corupt, având conexiuni în fostele servicii secrete sovietice.
Izgonirea Preasfinţitului episcop Petru din reşedinţa sa din Bălţi s-a făcut într-un mod violent, ca urmare a unor atacuri succesive din august-septembrie 1992, de către un comandou de preoţi agresivi în frunte cu arhiepiscopul Vladimir, comandou care a primit „întărituri” din partea poliţiei, a armatei naţionale, precum şi a trupelor căzăceşti din regiunea secesionistă Transnistria, fapt nu doar documentat minuţios, dar şi adus în timp util la cunoştinţa Patriarhiei Moscovei şi a Preafericitului Patriarh Alexei al II-lea.
Preasfinţitul episcop Petru a cerut oficial şi repetat implicarea personală şi apărarea din partea Patriarhului Alexei al II-lea şi a Sinodului rus împotriva valului nesăbuit de prigoană dezlănţuit de arhiepiscopul Vladimir şi acoliţii săi din cler, din structurile statului şi din trupele paramilitare ale separatiştilor. Numai după ce Patriarhia Moscovei a lăsat fără nici un răspuns cererile oficiale ale Preasfinţitului episcop Petru, după ce a fost scos cu forţa din reşedinţa sa, după ce i-au fost distruse demonstrativ actele de identitate, fiind lăsat pe drumuri şi alungat în Patriarhia Română, Preasfinţitul Petru s-a văzut nevoit nevoit să ceară ajutorul şi protecţiaPatriarhiei Române.
Dată fiind „cooperarea” arhiepiscopului Vladimir cu trupele de poliţie, ale armatei şi ale forţelor separatiste în luarea cu asalt a reşedinţei episcopale din Bălţi, Preasfinţitul episcop Petru a sesizat, prin scrisori oficiale, autorităţile statului, în speţă pe Preşedintele Republicii Mircea Snegur, pe primul ministru Andrei Sangheli şi pe ministrul Culturii şi Cultelor Ion Ungureanu, scrisori care au rămas fără examinare şi fără răspuns. Acest fapt a confirmat ulterior complicitatea dintre autorităţile statului şi arhiepiscopul Vladimir în persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru.
Preasfinţitul episcop Petru a sesizat şi Patriarhia Română asupra persecuţiilor nedrepte la care era supus de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său. Patriarhia Română l-a informat de fiecare dată pe Patriarhul Moscovei asupra situaţiei, cerându-i să se implice şi să-l determine pe arhiepiscopul Vladimir să înceteze atacurile violente şi prigoana împotriva Preasfinţitului Petru. Patriarhia Moscovei nu a dat curs demersurilor Române şi au încurajat persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său politizat, violent şi corupt.
Prin scrisoarea din 20 decembrie 1992, a Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române adresată Patriarhului Alexei al II-lea, Patriarhia Română aducea la cunoştinţa Patriarhiei Ruse că vechea Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la 14 septembrie 1992, fiind primită sub oblăduirea canonică a Bisericii mame – Biserica Ortodoxă Română, iar Preasfinţitul Episcop Petru de Bălţi a devenit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Mitropoliei Basarabiei(La 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de reactivare a Mitropoliei Basarabiei la care PS Petru de Bălţi a fost ales Locţiitor de Mitropolit).
Patriarhia Moscovei nu a avut niciodată vreun temei canonic real şi demn de luat în seamă pentru o aşa-numită „oprire” a Preasfinţitului episcop Petru de Bălţi. Totodată, Patriarhia Moscovei nu a adus niciodată la cunoştinţa Înaltpreasfinţitului Petru vreun document valabil, adoptat cu respectarea prescripţiilor canonice, privind aşa-numita „oprire”. Chiar dacă acum, la distanţă de aproape două decenii, un asemenea document ar putea fi alcătuit post-factum, el ar fi nul şi neavenit din punct al canoanelor ortodoxe şi al bunului-simţ.
De asemenea, „oprirea” nu este pomenită în corespondenţa din 06 octombrie 1992 şi 24 decembrie 1992 expediate de Patriarhul Alexei al II-lea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
După reactivarea canonică şi binecuvântarea sinodală a Mitropoliei istorice a Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Petru a cerut, în corespondenţa sa cu Patriarhul Alexei al II-lea, din anii 1992, 1993 şi 1994, în numele său propriu şi în numele clerului şi a credincioşilor de sub omoforul Mitropoliei Basarabiei să fie eliberaţi cu pace şi să nu mai fie consideraţi, împotriva voinţei lor, membri ai Patriarhiei Moscovei.
După acceptarea de către Patriarhia Moscovei, în anul 1997, a dialogului cerut de Patriarhia Română încă din 1992, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru a reînnoit cererile sale oficiale şi frăţeşti de a nu mai fi considerat, împotriva voinţei sale şi împotriva evidenţelor, membru al Sinodului rus. Astfel, prin scrisoarea sa din 10 septembrie 1997 Înaltpreasfinţitul Petru i-a cerut Patriarhului Alexei al II să i se „confirme eliberarea cu pace din Sfântul Sinod al Patriarhiei Ruse”.
Aceeaşi rugăminte a fost reiterată de către Înaltpreasfinţitul Petru în scrisoarea din 25 februarie 1999 adresată fostului Patriarh Alexei al II-lea, scrisoare în care a cerut ca „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse să aprobe trecerea mea canonică şi oficială în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române”. Ambele scrisori au rămas fără răspuns.
Cu ocazia rundei de dialog dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Moscovei din 15 ianuarie 1999, de la Chişinău, Înaltpreasfinţitul Petru, găsind deschidere şi înţelegere, a discutat personal, tête-à-tête, cu actualul Patriarh al Moscovei, Preafericitul Kirill, căruia i-a adus la cunoştinţă situaţia reală din 1992 şi responsabilitatea exclusivă a fostului arhiepiscop Vladimir pentru cele întâmplate, precum şi rolul său determinant în luarea deciziei de reactivare a Mitropoliei Basarabiei.
În această situaţie, exprimăm modesta părere că ar fi binevenită, fie şi cu o foarte mare întârziere,cel puţin o reacţie de regret din partea Mitropolitului Vladimir pentru comportamentul abuziv, politizat, agresiv, violent, românofob şi plin de ură al său şi al anturajului său corupt, manifestat la Sediul Episcopiei din Bălţi din vara şi toamna anului 1992 şi pentru tratamentul umilitor şi nedrept la care a fost supus vlădica Petru. Dacă o asemenea eventuală reacţie de regret va fi urmată şi de scuze frăţeşti, acestea vor fi acceptate cu bucurie şi iertare frăţească de către Înaltpreasfinţitul Petru.
Mitropolia Basarabiei consideră că Mitropolitul Vladimir va putea trece de la ură şi confruntare la înţelegere şi conlucrare cu Mitropolia Basarabiei şi cu întâistătătorul ei numai prin renunţarea la învinuiri gratuite, astfel încât pacea să se poată sălăşlui între fraţii ortodocşi ruşi şi români.
Întemniţat în subsolul clădirii Securitatii de la Tiraspol, la începutul lunii mai, ziaristul Ernest Vardanean a reuşit să transmita un S.O.S. în care afirmă că este torturat şi cere ajutor pentru soţia şi cei doi copii ai săi, care, susţine el, sunt ameninţaţi de autorităţile transnistrene, publica Adevarul din Moldova si Armenia Now. Pe Facebook exista un grup de ziaristi, constituit inca de la arestarea jurnalistului, prin care se cere eliberarea acestuia. Totodata, Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind şi Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova solicită sprijin internaţional pentru eliberarea jurnalistului Ernest Vardanean. Rapit si detinut de securistii de la Tiraspol la fel cum au procedat teroristii de la Bagdad cu ziaristii romani, Vardanean a fost condamnat, ilegal, la 15 ani de inchisoare, la fel ca patriotii romani din fostul Grup Ilascu.
„În numele tuturor sfinţilor, vă rog foarte mult, salvaţi-mi viaţa şi pe cea a copiilor mei. M-au făcut să spun că am spionat şi am trădat Transnistria în favoarea Republicii Moldova. Mă lovesc periodic şi mă ameninţă că mă vor supune unor acte “inventive” de tortură care să nu lase urme. Mi-au ameninţat soţia şi copiii. (…) Rog să nu fie date crezării filmările montate cu interogatoriile şi acuzaţiile de trădare şi spionaj care-mi sunt aduse. Aici, oricine poate fi făcut să mărturisească orice “, a transmis Vardanean printr-un S.O.S. transmis portalului Armenia Now si publicat de Ziua Libertatii Presei, 3 mai, anul acesta.
Cine este Ernest Vardanean?
Ernest Vardanean s-a născut la 11 mai 1980 în Armenia. Familia sa s-a mutat în Moldova după cutremurul catastrofal din decembrie 1988, care a făcut zeci de mii de victime şi a lăsat fără locuinţe sute de mii de persoane. Deja la Tiraspol, Ernest a absolvit şcoala medie, cu menţiune. În 1997 a fost admis la Facultatea de Relaţii Externe, Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii de Stat din Moldova, iar în 2002 şi-a susţinut diploma de licenţă, la specialitatea politologie.
A lucrat în presa oficială de la Tiraspol
Revenind la Tiraspol după facultate, a lucrat la agenţia de presă oficială a administraţiei transnistrene „Olvia-press“. Corespondenţele şi analizele sale apăreau frecvent pe site-ul agenţiei, dar şi în alte instituţii mass-media din stânga Nistrului. Potrivit unui CV publicat pe site-ului www.ernestvardanyan.do.am , în 2005, Ernest Vardanean a candidat la alegerile pentru funcţia de deputat în aşa-numitul „soviet suprem al republicii moldoveneşti nistrene“ (organul legislativ de la Tiraspol), dar nu a fost ales. După asta s-a angajat la agenţia rusească de ştiri „Novyi Region“, unde a lucrat până în 2008.
De la comsomoloşti la ONU
Ulterior, a lucrat o perioadă la Chişinău, în anonimat, pentru ziarul „Puls“ al Uniunii Tineretului Comunist din Moldova, făcând naveta de la Tiraspol. La momentul arestării sale de către serviciile secrete transnistrene (la 7 aprilie 2010), jurnalistul şi politologul Ernest Vardanean nu era angajat oficial la nicio instituţie media, aşteptând să fie confirmat într-o funcţie minoră la secretariatul ONU din New-York, pentru care aplicase încă în 2009. Obţinuse funcţia având atuul de bun cunoscător a mai multor limbi (rusă, română, armeană, engleză, franceză, germană), având trecute în CV şi mai multe stagii şi vizite peste hotare (printre care ediţia din 2009 a Universităţii de Vară a Şcolilor de Studii Politice din Europa, proiect susţinut de Consiliul Europei).
L-a criticat pe Smirnov
Potrivit Radio „Europa Liberă“, Ernest Vardanean era binecunoscut în cercurile politice din Tiraspol şi cele diplomatice şi politice din Chişinău, iar în perioada de maximă tensiune, la sfârşitul lui 2008, între administraţia transnistreană şi fostul preşedinte al „sovietului suprem“ Evgheni Şevciuc, a exprimat de mai multe ori, opinii critice la adresa lui Igor Smirnov în interviuri acordate mass-media de la Chişinău.
Potrivit mai multor surse, Ernest Vardanean nu a făcut parte din niciun partid sau mişcare social-politică, nu a participat la acţiuni de masă şi nu a publicat articole împotriva „republicii moldoveneşti nistrene“.
Ernest Vardanean este căsătorit. Soţia sa, Irina, şi cei doi copii (o fată şi un băiat) continuă să locuiască la Tiraspol, amintesc jurnalistele Domnica Negru si Alina Ţurcan pentru Adevarul, editia de Republica Moldova.
FRJ MediaSind şi Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova solicită sprijin internaţional pentru eliberarea jurnalistului Ernest Vardanean
Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind împreună cu membrul său afiliat Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova protestează faţă de condamnarea jurnalistului Ernest Vardanean la 15 ani privaţiune de libertate de către regimul ilegal de la Tiraspol.
Ernest Vardanean a fost reţinut în data de 7 aprilie 2010 de autorităţile autoproclamate transnistrene pentru presupuse acţiuni de înaltă tradare şi spionaj! Aşa-numitul proces împotriva jurnalistului a fost desfăşurat cu uşile închise, fără ca deţinutul să aibă drept la apărare calificată, în condiţii identice cu cele din epoca stalinistă.
„Va felicit calduros cu ocazia acestei aniversari glorioase din istoria Patriei, aniversarea organizatiei CeKa-KGB-FSB, sarbatoarea noastra comuna. Fiecare dintre noi si-a definit sensul vietii ca patriot al acestei tari, continuand glorioasele traditii ale generatiilor anterioare, credinciosi traditiilor de lupta ale Patriei Noastre” (din Mesajul trimis pe 20 decembrie 2002 de generalul Vladimir Antiufeiev, seful Securitatii din Transnistria, cu ocazia sarbatoririi oficiale a politiei secrete Ceka, devenita KGB, din care provine FSB)
A discuta numai despre „chestiunea transnistreana” este o cursa. Nu exista un conflict transnistrean in sine – iar odata acreditata aceasta perspectiva trimite problema intre granitele R. Moldova lasand acest stat sa se zbata neputincios in mlastina „solutiilor” interne si ocultand, concomitent, adevaratele mize si adevaratii responsabili. De pe scena sau din spatele ei. in realitate, esenta conflictului transnistrean – geopolitic, politic, ideologie etc., indiferent cum il evaluam in final – este redata perfect de scena semnarii documentului care a pus capat conflictului militar. „Conventia” din 21 iulie 1992 referitoare la incetarea ostilitatilor a fost parafata de reprezentantii Moldovei (presedintele Snegur) si cel al Federatiei Ruse (presedintele Boris Eltin), asistati de Igor Smirnov, liderul transnistrean, plasat unde in randul al doilea[1t.
In realitate, miza disputei este confruntarea dintre Federatia Rusa si R. Moldova – sau confruntarea pentru controlul R. Moldova -, dupa s-a pronuntat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in data de 08.07.2004 in cazul Ilascu si altii c. Moldova si Rusia[2t. „Conflictul din Transnistria” este doar un episod in aceasta confruntare geopolitica (in primul rand). Tot ce a urmat ulterior, proiecte de federalizare, Memorandumul Kozak, Episodul Belkovski etc. sunt parte a acestei dispute inca neostoite.
“L-am rugat pe George Friedman să aplice metoda sa de predicţie a viitorului asupra Republicii Moldova. Analizând mutările posibile de pe tabla de şah, ne-a spus franc că Rusia nu se va retrage de la Nistru. Nici în ruptul capului. Să nu ne facem iluzii. Pentru ruşi, afirmă politologul american, Transnistria este o linie strategică de apărare pe care nu au cum s-o abandoneze. Iată de ce suntem sortiţi să rămânem între tranşeele unui nou şi inevitabil război rece.”
Petru Bogatu: George Friedman şi amintirile sale despre viitor
Motto: Ceea ce a fost va mai fi, şi ceea ce s-a făcut se va mai face.
Eclesiastul
Secolul XXI va cunoaşte chiar mai multe războaie decât secolul XX. Cel puţin unul dintre ele va avea un caracter global. În curând, lumea va intra în faza celui de-al doilea război rece care va sfârşi, la fel ca cel dintâi, cu colapsul Rusiei.
Aducătorului de veşti proaste i se taie capul
China va trosni din toate încheieturile şi se va destrăma ca urmare a stagnării economice şi a animozităţilor interne. Uniunea Europeană va dispărea de pe harta politică a lumii, iar SUA vor fi invadate de imigranţi de pe toate meridianele globului.
Cam aşa va arăta lumea conform unui studiu publicat recent, la Washington, de cunoscutul politolog american, George Friedman, fondatorul şi directorul general al Serviciului privat de analiză Stratfor. Agenţia Bloomberg cataloghează lucrarea sa „Următorii 100 de ani. Previziuni pentru Secolul XXI” ca fiind un „thriller geopolitic” de mare succes. Şi subsemnatul confirmă că această cercetare în materie de viitorologie se citeşte dintr-o răsuflare, ca să te îndemne apoi să zăboveşti asupra paginilor ei. Să revii asupra predicţiilor uluitoare ale autorului.
Continuarea, care cuprinde trei analize, cu perspective diferite, despre calatoria sefului Stratfor laZiaristi Online.ro
April 10th, 2011 
VR 
Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar din cadrul Guvernului federal al Germaniei, Markus Loning (foto) a fost pus la curent cu situatia actuala a jurnalistului basarabean de origine armeana Ernest Vardanean, arestat, judecat si condamnat abuziv si ilegitim la 15 ani inchisoare de catre regimul nerecunoscut de la Tiraspol. Partea romaneasca din cadrul grupului de bloggeri si ziaristi din intreaga lume, aflat la Berlin in cadrul unui program al MAE german, respectiv Vlada Ciobanu de la Chisinau si Victor Roncea de la Bucuresti, a solicitat mai multor oficiali germani de rang inalt sa faca tot ce le sta in putinta pentru a-l elibera pe jurnalistul Ernest Vardanean dar si pe Ilie Cazac, condamnat aberant la 14 ani de temnita, in cadrul aceleiasi operatiuni sfidatoare la adresa institutiilor europene si euro-atlantice. In acest context s-a subliniat faptul ca, in urma sentintei CEDO privind Grupul Ilascu, de situatia nerespectarii drepturilor omului in Transnistria se face vinovata Federatia Rusa, condamnata de Curtea de la Strasbourg si pusa sa plateasca despagubiri pentru fostii detinuti politici inchisi ilegal pana la 15 ani, Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco. Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar, Markus Loning, a afirmat la reuniunea desfaurata vineri la sediul Ministerului Afacerilor Externe al Germaniei, ca va lua in considerare toate detaliile oferite despre acest caz mai ales ca Angela Merkel, Cancelarul german, este preocupata de problematica zonei si, in aces sens, din cate cunoaste, negociaza direct cu Guvernul Rusiei in ce priveste viitorul Transnistriei.
Posted in 
Tags: 
