Dati accesarea fiecarei imagini de mai jos in parte veti putea deschide paginile la dimensiuni mari:
Crima colectiva cu autori cunoscuti: gropile comune si “fratii” maghiari
Crima colectiva cu autori cunoscuti |
|||
de Nicolae BALINT [email protected]
Doua gropi comune in punctul numit Suscut, din raza localitatii Camarasu (Cluj), in apropiere de Sarmasu-Mures. In ele, un total de 126 de cadavre, din care 31 de barbati adulti, 52 de femei adulte si 43 de copii pana la varsta de 15 ani. Toate victimele erau din localitatea Sarmasu-Mures. In februarie 1945, o comisie medico-legala formata din 5 persoane a procedat la deshumarea cadavrelor. Concluzia? Moarte violenta prin impuscare, iar in cazul mai multor copii, moarte violenta prin asfixiere, acestia fiind ingropati de vii. Trecerea Romaniei de partea fortelor Natiunilor Unite, dupa 23 august 1944, a determinat armatele germane si ungare sa treaca la o puternica ofensiva contra Romaniei patrunzand in Campia Transilvaniei pe o adancime de circa 30-60 de km, peste linia de frontiera impusa prin Diktatul de la Viena. Unitati ale armatei si jandarmeriei ungare au ocupat localitatile Sarmasu si Ludus situate in apropierea frontierei, si care faceau atunci parte din judetul Cluj-Turda. In localitatea Sarmasu existau la acea vreme 142 de evrei, iar in Ludus 575, localitatile fiind si centre de plasa. Pe data de 5 septembrie 1944, localitatea Sarmasu a fost ocupata de trupele maghiare, iar doua zile mai tarziu a avut loc o consfatuire secreta care s-a tinut in localitate, la locuinta farmacistului Varga Iuliu. Au luat parte Biro Jozef, ofiter in rezerva – instalat de autoritatile militare in functia de prim-pretor al plasii Sarmasu – Betegy Sandor, Wakszman Karoly si Wakszman Elemer (tata si fiu), Bethlen Daniel, Kemeny Bela, Maitelely Istvan, Gall Jozsef, mari proprietari din zona respectiva. Pe data de 8 septembrie 1944, a fost declansata actiunea de arestare si internare a tuturor evreilor din localitatea Sarmasu, intr-un lagar improvizat pe teritoriul localitatii, iar pe 16 septembrie 1944, cpt. Lancz Laszlo, care se afla in localitatea Sarmasel, la 3 km de Sarmasu, a transmis telefonic la compania de jandarmi din Sarmasu ordinul de a se trece la executarea evreilor. Ordinul a fost receptionat de catre telefonista Elisabeta Pacala, de la oficiul telefonic Sarmasu, care, dupa eliberarea localitatii, a facut cunoscut acest fapt Comisiei de ancheta. In aceeasi zi, de dimineata (16 septembrie 1944), 20 de evrei apti de munca au fost dusi de jandarmii unguri in hotarul localitatii Camarasu, pe dealul numit Suscut, unde au fost obligati sa sape doua gropi mari. In dupa-amiaza zilei respective, cei 126 de evrei aflati in lagarul improvizat din Sarmasu au fost imbarcati in care cu tractiune animala si dusi la locul numit Suscut, iar in noaptea de 16/17 septembrie, au fost executati de jandarmii si militarii unguri. Corpurile lor au fost apoi ingropate in cele doua gropi comune sapate dimineata. Aceleasi trupe de ocupatie ungare au mai savarsit un masacru si la Ludus, dupa ce au ajuns in aceasta localitate incepand din seara zilei de 5 septembrie 1944. Pe baza cercetarilor ulterioare, s-a putut stabili ca intre 5-13 septembrie, aceste trupe au impuscat alti 13 evrei, ale caror corpuri au putut fi identificate dupa eliberarea localitatii. Cei asasinati la Ludus au fost Polac Mihai, Polac Vilma si fiicele lor, Rozalia si Maria, Gluck Iosif si fiica lui Rozalia, Fred Mauriciu si Fred Ghizela. Surorile Haller Sarolta, Haller Fani si Haller Rozalia, impreuna cu Maria Kopstein si Izrael Adelca au fost impuscate in pivnita locuintei familiei Haller, dupa ce au fost siluite. Doua dintre aceste victime au fost asasinate in urma unui denunt facut de Bartha Elisabeta din Ludus care, dupa eliberarea localitatii de catre trupele romane, a fost condamnata la 5 ani de inchisoare. Cercetarile impotriva celor vinovati de masacrul de la Sarmasu si Ludus, dar si in cazul altor masacre comise de trupele de ocupatie maghiare pe teritoriul Transilvaniei, au fost incepute in cursul anului 1945 si finalizate in 1946. In acelasi an, 1946, ancheta in cazul masacrului de la Sarmas fiind finalizata, Tribunalul Poporului din Cluj a anuntat urmatoarele sentinte ² cpt. Lancz Laszlo, lt. Vecsey, slt. Halasz, slt. Fekete, plt.maj. Szabo, plt. Horvath Istvan si plt. Polgar au fost condamnati la moarte prin impuscare, iar soldatul de jandarmi Panczel Janos, participant la masacru, a fost condamnat la 20 de ani de munca silnica. Cetateanul Soos Istvan din localitatea Sarmasu, membru al garzii civile maghiare, unul dintre paznicii lagarului a fost condamnat la 5 ani temnita grea. Tribunalul Poporului din Cluj a mai judecat si condamnat in cursul anului 1946, un numar de 199 de persoane, dintre care 27 din judetul Mures. Daca identitatea celor vinovati precum si gradul lor de vinovatie s-a putut stabili, numai o parte dintre ei insa au putut fi arestati. In conditiile create de sfarsitul razboiului cea mai mare parte dintre acestia s-a sustras arestarii, reusind sa-si piarda urma in lumea larga. Dar poate ca n-au reusit sa se sustraga din fata propriei lor constiinte, la a carei judecata mai devreme sau mai tarziu au ajuns. A se vedea, spre exemplu, cazul farmacistului Iuliu Varga si al sotiei sale Ecaterina din Sarmas, care s-au sinucis pe data de 5 noiembrie 1944 sau al altui autor moral, locuitorul Kiss Pavel din Sarmas, cel care s-a spanzurat in timpul cercetarilor. Peste mai bine de jumatate de veac, aceeasi soarta o va avea si criminalul de razboi Wass Albert, cel care la o varsta inaintata si urmarit fiind probabil de cosmarurile tineretii sale incarcate, s-a sinucis. In lunile premergatoare Conferintei de la Paris, prim-ministrul Ungariei, Nagy Ferenc, in fruntea unei numeroase delegatii oficiale, a facut un turneu de propaganda in Occident si in SUA, cu scopul evident de a imbunatati sansele Ungariei la Conferinta ce urma sa aiba loc, mai ales in problema Transilvaniei. In timp ce acesta se afla in Occident, importante documente privind cele intamplate in Transilvania in perioada ocupatiei maghiare – inclusiv masacrul impotriva celor 126 de evrei de la Sarmasu si a celor 13 de la Ludus – au fost inmanate de dr. Kiraly Janos (presedinte al Organizatiei Fostilor Evrei Deportati) prin intermediul lui Aurel Socol, lui Iuliu Hatieganu. Aceasta actiune a fost mediata de Raul Sorban, cunoscut avocat al timpului si care ulterior a fost onorat de statul evreu cu titlul de „drept intre popoare¬ pentru actiunea sa de ajutorare a evreilor din Transilvania in perioada 1940-1944. Eminentul profesor, dr. in medicina Iuliu Hatieganu de la Universitatea din Cluj, a reusit pe canale neoficiale sa trimita plicul primit de el, astfel incat sa ajunga la Departamentul de Stat, dar si la un cunoscut publicist american de la „Christian Science Monitor¬, ziaristul Markham. Materialul a fost publicat in cele mai mari ziare din SUA, in timp ce primul-ministru al Ungariei se afla acolo. Cererea acestuia de audienta la Casa Alba a fost refuzata. Informatiile aparute in presa americana, concomitent cu rapoartele care au parvenit Departamentului de Stat, au determinat respectivul refuz. Date fiind conditiile, refuzul era dealtfel unul cat se poate de firesc. Ingropati de vii Straturile mortii Lista criminalilor de razboi * Subprefecti de judete² – dr. Marton Zsigmond, cetatean maghiar, subprefect al judetului Mures, condamnat la inchisoare pe viata, in contumacie³ * Primari² – dr. Majay Ferencz, cetatean roman de nationalitate maghiara, primar al municipiului Targu-Mures, condamnat la 20 de ani inchisoare, in contumacie³ – dr. Schmidt Emeric, cetatean roman de nationalitate germana, primar al orasului Reghin, condamnat la 10 ani inchisoare, acuzatul prezent la proces³ * Ofiteri de jandarmi si de politie² – col. dr. Pap Janos, cetatean maghiar, comandant al circumscriptiei de jandarmi nr. X, cu resedinta in Targu-Mures, condamnat la moarte, in contumacie³ – col. Zalantai Janos, cetatean maghiar, comandant al legiunii de jandarmi Mures, condamnat la moarte, in contumacie³ – lt. de jandarmi Szentpali G. Kalman, cetatean maghiar, comandant al sectorului de jandarmi Reghin, condamnat la 20 de ani munca silnica, in contumacie³ – dr. Bedo Geza, cetatean maghiar, chestor-sef al Politiei de Stat Ungare Targu-Mures, condamnat la moarte, in contumacie³ – Dudas Janos, cetatean maghiar, seful Politiei de Stat Ungare Reghin, condamnat la munca silnica pe viata, in contumacie³ * Militari din armata ungara² – general de corp de armata Kozma Istvan, cetatean maghiar, comandant al garnizoanei Targu-Mures, condamnat la inchisoare pe viata, in contumacie³ – col. Kormeny Geza, cetatean maghiar, comandant al administratiei militare a municipiului Targu-Mures, condamnat la munca silnica pe viata, in contumacie³ – maior Komaromy Geza, cetatean maghiar, comandant al administratiei militare a orasului Reghin, condamnat la 25 de ani inchisoare, in contumacie³ * Functionari de stat si particulari² – dr. Henner Ferenc, cetatean maghiar, prim-notar la Primaria municipiului Targu-Mures, condamnat la 12 ani inchisoare, in contumacie³ – dr. Javor Erno, cetatean maghiar, prim-notar la Prefectura judetului Mures, condamnat la 12 ani inchisoare ³ – Cerdacsics Jeno, cetatean maghiar, consilier la Primaria orasului Reghin, condamnat la 10 ani inchisoare, in contumacie ³ – Kugler Gyorgy, cetatean roman de nationalitate maghiara din Reghin, functionar particular, condamnat la 15 ani inchisoare, prezent la proces³ * Denuntatori si provocatori² – Lax Jozef, cetatean roman de nationalitate evreu, bijutier in municipiul Targu-Mures, denuntator, condamnat la 3 ani inchisoare, acuzatul prezent la proces ³ * Militari germani SS si Gestapo² – maior Schroder, prenume necunoscut, cetatean german din formatiunile SS, sef al sectiei Gestapo, din Targu-Mures, ca trupa de ocupatie in anul 1944, condamnat la moarte, in contumacie ³ (Extras din lista cu cele 199 de persoane condamnate pentru participarea la actiuni impotriva populatiei evreiesti din nord-vestul Transilvaniei, in timpul ocupatiei ungare, in perioada anilor 1940-1944. Datele fac parte din hotararile originale ale Tribunalului Poporului si ale Curtii de Apel Cluj, sentinta nr. 8 din 31.05.1946) |