Arta bricolajului de presa – o copro-ductie NewSin – HoţNews.ro – Kamikaze/Katavenku
Generatia lu’ tata Ilici. Afaceri de presa cu acordul “parintelui FNI”.
In data de 20 mai, la fix 20 de ani de la Duminica Orbului, cu mare tam tam publicistic, agregatul HoţNews/Catavencu/Kamikaze a mai aruncat oleaca de praf in ochii publicului inca inocent, lansand o asa zisa “bomba” de presa. Materialul de 14.545 de semne este asezonat cu pozisoare transformate intr-un slideshow cu muzichie pe fundal intitulat pompos Video, si impodobit cu vocea inchizitoriala a unui Tapalaga transformat intr-un fel de turcesco-cetepist, un procuror sui generis, deformatie de alcov probabil avand in vedere ca domnia sa este consortul unei judecatoare.
Sub genericul O coproductie HotNews.ro – Kamikaze: Generatia lu’ tata. Afaceri cu acordul parintilor,articolul are titlul VIDEO Cum il ajuta ginerele ministrului de interne pe omul gras sa slabeasca. Secretele unei casatorii fericite intre PDL si PSD iar “originalul”, Tapalaga, omul slab, reia fondul unui alt material de presa lansat de “independentii” (de Vintu, cica) de la Kamikaze publicat in data de 4 mai cu titlul Ginerele buldogului Blaga, 10.000.000 de euro de la Berceanu și Videanu, articol de 7535 de semne, plasat la sectiunea “anchete dezvaluri”, ca si cand ar fi fost vorba de o ancheta proprie a revistei sinucigas/pseudo-umoristice desprinsa din trupul “satanicului instrument al oribilului si hotului de mogul Sorin Ovidiu Vintu” (am citat din spusele “dezertorilor” de la Catavencu).
Articolul cu pricina, „dezvaluirea” – cica, este de fapt reluarea sub forma de plagiat dezvoltat a unui material publicat de NewSin, in data de 18 aprilie, cu titlul Licitaţia pentru paza CNH, câştigată de un grup din care face parte şi firma ginerelui lui Blaga.
Publicam ieri despre noul capitol al cartii electronice Target, a lui Sorin Bogdan, in care sunt relatate aventurile lui Ion Cristoiu pe acoperisul fierbinte al hotelului corespondentilor de razboi de la Belgrad, Mile, Sorin Bogdan si George Roncea si cum au transmis cei patru o corespondenta in direct, de sub bombardamentele din ’99, la Radio 21, unde, impreuna cu efervescentul Nic Cocarlea, am trait dramatismul acelor momente cu o si mai mare intensitate. Pentru simplul motiv ca ne gandeam ca ei pot sa moara in orice clipa, in timp ce noi stateam ca prostii in studioul radioului de la etajul 10 din Calea Victoriei, intoxicandu-ne de nervi cu alcool si tutun. Ma intrebam ce s-o fi intamplat cu inregistrarea acelei emisiuni flamboiante, care a ridicat parul maciuca ascultatorilor postului. Nic mi-a scris azi pentru a-mi confirma ceea ce banuiam: “baietii” au pus mana pe ea:
“din pacate banda martor a acelei nopti a fost furata. ar fi fost interesant, cred, sa fi fost postat aici la tine soundtrackul acelei nopti, aiuritor de suprarealiste pentru ce se numeste astazi radio. asa, citeodata, cand ma impaunez cu “realizarile” mele radiofonice, amintesc si acea noapte cind george, cristoiu si mile au intrat in direct de pe hotelul din belgrad. da’ nu ma crede nimeni. pe tine te crede cineva? vezi…asa merg lucrurile. atunci avansasem io o idee nociva, culeasa de pe site-ul disinfo.com, care zicea in mare cam asa: avioanele si rachetele care cad cu precizie peste belgrad vin dinspre romania. politrucul care se ocupa de radio mi-a atras atentia ca asa ceva nu se spune! chiar de-ar fi asa.
astept nerabdator episodul in care ne-am apucat noi, pe 22 seara, sa salvam picturile de pe peretii muzeului national de arta, aflate sub tirul condus de papitoiul de hamlet.
multumesc pentru amare aduceri aminte.”
Vom avea noi grija si de Hamlet. Pana atunci, Sorin Bogdan revine cu un nou episod, in care Rosca Stanescu il pune pe liber pe George, pentru ca asa ii sugerase Emil Constantinescu, un fel de presedinte-avatar de-al lui Zoe Petre:
“Alarma aeriana a sunat din nou la 20:52. Eram in barul hotelului si George Roncea ne-a spus ca Sorin Rosca-Stanescu refuza sa-i mai publice corespondentele din Belgrad, pentru ca erau mult prea partizane. Cam avea dreptate: George era mult prea impresionat de drama sarbilor pentru a fi obiectiv. Acum, ar fi vrut sa ramana cu noi in Iugoslavia, dar Rosca-Stanescu i-a atras atentia ca nu ii mai finanteaza sederea si n-are decat sa-si caute alt ziar ca sa-i publice corespondentele. I-am spus ca singurul care ar putea sa-i accepte stilul ar fi Ion Cristoiu, insa l-am avertizat ca auzisem zvonuri ca acesta urma sa fie indepartat de la conducerea “Cotidianului“. George s-a hotarat sa riste si ne-a spus ca maine il va suna pe Cristoiu, sa-i propuna o colaborare.
Il cunosteam pe George Roncea din ianuarie 1990, cand timisorenii incercau sa descopere ce-au facut “miticii” la Revolutie si invers. Viata ne-a intersectat destinele de multe ori, cand prin miscarea studenteasca din ‘90 si ‘91, cand prin Moldova si Transnistria, cand prin muntii Maramuresului infiintand Miscarea pentru Romania, cand prin Slovenia secesionista, cand despartindu-ne de Marian Munteanu datorita ciudatei intorsaturi a destinului acestuia, cand prin redactiile unor ziare. Nici acum, dupa 20 de ani, nu s-a schimbat aproape deloc. Un personaj fascinant si un prieten formidabil. Intre timp, l-am intalnit la celalalt capat al lumii, in 1991 la New York, si pe fratele sau Victor si ne-am imprietenit inca inainte de a se intoarce in Romania, dar si pe sora lor, Vera, singura cuminte din familie (?). Nu imi mai amintesc cum ajunsese George Roncea la Belgrad in aprilie 1999, dar sunt sigur ca printr-o intamplare fabuloasa, ca de obicei, pe care o va povesti el intr-o carte.”
Capitalismul a fost modul de producţie cel mai performant din câte s-au perindat de-a lungul istoriei omenirii. Axat pe conceptul de libertate a descătuşat energiile creatoare ale omenirii şi astfel a dat un impuls decisiv dezvoltării ştiinţei şi a forţelor de producţie. Dar ca orice dat uman avea o valoare relativă, existând posibilitatea unor derapaje cu consecinţe devastatoare. La conferinţa de la Bretton Woods care avea menirea de-a pune bazele unei economii în plină dezvoltare în perioada de după cel de-al doilea război mondial, economistul englez John Maynard Keynes a prevenit că ar trebui create mecanisme care să nu permită ivirea unor derapaje grave. Dar, în euforia victoriei care se contura, economiştii americani fetişizau aproape conceptul de libertate neadmiţând nici o derogare de la teoria şi practica pieţei libere şi concurenţiale. Astfel acest principiu a devenit dominant ca şi concepţie economică în lumea capitalistă. Dar datorită faptului că factorii economici erau obsedaţi de dorinţa de a-şi maximaliza profiturile derapajele s-au produs şi astfel accentul nu mai cădea peproducţie, ci pe speculaţie, când prin tranzacţii dubioase se obţinea tocmai ceea ce se dorea, profitul maxim. Băncile în loc să realizeze operaţiunile tradiţionale şi anume de-a primi depozite şi de-a acorda împrumuturi au trecut la folosirea unei a treia forme de activitate şi anume, speculaţia. Noul compartiment al trade-erilor fiind de fapt cel mai important în activitatea băncilor.
Existenţa paradisurilor fiscale, care absorbeau cantităţi uriaşe de bani care circulau fără nici un control, fără nici o evidenţă şi dispăreau nu ştie unde, agravau situaţia. Din cauze, de acum bine ştiute, adică prin operaţiuni dubioase, o serie de bănci au dat faliment fiind necesară intervenţia statului. Acesta a fost obligat să injecteze bani în anumite bănci, în întreprinderi mari, cum erau General Motors şi altele, care altădată erau o mândrie a industriei americane. Partea gravă consta în faptul că nu statul influenţa băncile, ci băncile începuseră să controleze statul, chiar şi atunci când banii erau injectaţi în bănci şi mari întreprinderi cu sume importante, aceste bănci îşi continua obiceiurile. În felul acesta criza a cuprins Statele Unite ale Americii, iar de aici a fost rostogolită peste partenerii economici ai Americii, peste ţările din vestul Europei şi peste ţările din estul Europei. Criza părea mondială şi totuşi nu a fost aşa ceea ce ne arată că sistemul era vinovat care a creat criza şi a rostogolit-o peste alţii.