Dupa ce, slava Domnului!, a cazut o parte din actul de tradare a Romaniei avizat de Funeriu prin Legea Invatamantului, prin care ungurii urmau sa obtina educatie, de la cresa la universitate, exclusiv in limba maghiara, inclusiv la Istorie si Geografie, UDMR a erupt pe toate orificiile. Unul dintre acestea s-a dovedit emisiunea EvZ de la B1Tv unde Marko Bela in persoana facea ca trenul in timp ce toata echipa de Eveniment Zilieri cainau bietul partid de grofi extremisti. Asta in timp ce la Senat santajul UDMR, pe mana cu PSD prin alianta Frunda-Sova facea sa cada legea ANI!
Pentru ziaristii cu vechime este, desigur, cunoscuta, o anumita empatie manifestata de Ioana Lupea pentru anumiti membri ai conducerii UDMR, inca din tineretile ei. Dar de aici pana la a transforma un ziar “independent” in tribuna in limba romana a UDMR e destul kilometraj, ca sa zic asa. Sau s-a transformat EvZ.ro in EvZ.hu si nici Bobby Paunescu nu stie?
Senatorul Iulian Urban reclama aceeasi curvasarie, in plin Parlament al Romaniei:
Adevaratul conducator al Romaniei UDMR, santajeaza Guvernul si PDL. Consecinta: legea pensiilor blocata, legea ANI trantita in Senat
Azi mi-am dat in sfarsit seama cine conduce Romania. Nu, nu este vorba de PDL sau de Guvernul Boc cum ati crede. Romania este condusa de UDMR. Da, ati auzit bine. UDMR este forta politica care face toate jocurile politice din Romania. Ceilalti, PDL, PSD sau PNL sunt doar simple planete fara viata ce graviteaza in jurul UDMR. Grupul UDMR din Senat a blocat azi discuţiile pe Legea unică a pensiilor după ce PDL prin membrii săi din Comisia de Învăţământ a Camerei Deputaţilor nu au votat un amendament al UDMR la Legea Educaţiei prin care Istoria României şi Geografiei României ar fi urmat să fie predate în limba maghiară. La fel cu Legea ANI.
In emisiunea lui Horia Alexandrescu de la OTV, Cafeneaua de presa, de azi, jurnalista de investigatie Nicoleta Savin (foto sus langa Traian Basescu) a facut mai multe acuzatii dure la adresa unor membri din arcul guvernamental si, in special, la adresa ministrului Economiei, Adriean Videanu. Nicoleta Savin a abordat transant problema internationala iscata de Adriean Videanu, prin interviul din Romania libera, titrat: Prezenţa ruşilor în sectoare strategice este foarte importantă (ca si cum nu ar fi acaparat deja aproape toate sectoarele strategice ale Romaniei!). Intregul interviu, expus pe un fond violet si realizat de cunoscuta ziarista GDS cu vederi rusofile si maghiarofile Sabina Fati, pare un advertorial maiastru al companiei rusesti Gazprom, desfasurat cu doar trei zile inainte de vizita oficiala in Romania a secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen. Ai zice ca Videanu isi cauta un alt loc de munca si, dupa modelul Schroeder, tinteste spre stapanul cu mana cea mai lunga: KGB.
“Acte de tradare de tara”
Jurnalista Nicoleta Savin il acuza direct pe ministrul si prim-vicepresedintele PDL Adriean Videanu de jocuri murdare impotriva Romaniei, care amintesc de “acte de tradare de tara” la fel ca vizita la Moscova, inca neelucidata public, a fostului sef PSD Mircea Geoana, in prezent audiat la DNA cu tot cu soacra in cazul Retelei Voicu, al carei fir rosu pare sa duca tot in Piata Lubianka (foto mai jos). Jurnalista de investigatie il someaza atat pe ministrul PDL, Adriean Videanu, cat si pe noul presedinte al PSD, Victor Ponta, ca actual sef al navetistului pe ruta Bucuresti-Moscova, sa raspunda acestor acuze, afirmand ca are si documente care ar putea proba ca itele acestor legaturi duc la planurile si interesele strategice ale Rusiei in zona Marii Negre si a Gurilor Dunarii, inclusiv prin preluarea oficiala a Petromului de la austriecii de la OMV. Savin provoaca serviciile secrete romanesti transmitandu-le ca, daca nu au informatii si documente pe aceasta tema, ar trebui sa solicite serviciile speciale occidentale sau pe cele ale multinationalelor cu activitate in Romania. Jurnalista mai afirma, cu ingrijorare, si ca il vede pe presedintele Basescu, din nou, din ce in ce mai izolat la Cotroceni.
L-a creditat Basescu pe Videanu cu mesajul pentru “deschiderea portilor Kremlinului”?
Rezultatul imediat al fumigenelor lansate de Videanu arata ca mesajul acestuia a fost interpretat ca si cum ar apartine Romaniei, lui Basescu personal si Cotrocenilor, ceea ce Savin se indoieste. O parte a presei de azi din Basarabia pare insa convinsa de acest lucru. Un articol de opinie al lui Petru Bogatu din Jurnal de Chisinau este citat azi, in acelasi stil dezinformator, de Romania libera, care prezinta o presupunere a editorialistului drept o afirmatie categorica, inca din titlu: Băsescu acceptă South Stream pentru a facilita integrarea R. Moldova în UE. Nici un “ar fi”, nici un “se pare”. Asa: din topor. Romania libera o fi incercat sa intre in capul lui Basescu insa, dupa parerea mea, s-a cam impotmolit pentru ca a ales usa din dos, cum ii place Sabinei Fati cel mai mult.
Nicoleta Savin are insa niste indoieli asupra acestor modalitati de PR mascat agresiv, pe care le expune public: “Nu o sa schimbati niciodata rusofobia intemeiata a romanilor!”. Pe langa opinia ferma, jurnalista profesionista mai are si argumente, prezentate, elevat, pe site-ul personal, Blog de veghe. Inainte de a iesi din transmisie, jurnalista de investigatie a tinut sa-i asigure pe cei care se bucura ca aceasta “specie” a fost indepartata din presa actuala mogulizata, ca ar fi cazul sa-si dramuiasca bucuriile: nici nu murim de foame si nici nu ne lasam de meserie. Subscriu si prezint mai jos una dintre postarile recente ale jurnaliste, exact pe aceasta tema, poate-poate vor intelege si Videanu si Fati vorba romaneasca “gura bate fundul”:
“Administratorul secret”, cheia rusească a jafului postdecembrist?
Ziua Libertatii Presei s-a consumat, ieri, printr-un chef – dupa cum s-a numit evenimentul organizat de Mircea Toma si ai lui. In stilul sau inconfundabil, eternul activist – simpatic doar in timpul liber – a sarbatorit prin bascalie starea dramatica a presei romane. Fideli unor percepte ideologice inversioniste foarte bine remunerate cat si buni la punerea lor in scena, Toma si brigadierii sai i-au acordat “repetentului” Traian Basescu “premiul cel mare” – “Mai, animalule!”, in aplauzele si hlizelile lui… Mircea Geoana, aflat si el, “intamplator”, la susaneau tovaraseasca cu mici si bere, probabil din nostalgie pentru vanghelioane. Un premiu serios, ca cel primit de un simplu jurnalist, dar demn de acest titlu, operatorul Dan Nitescu, acordat in memoriam Mile Carpenisan, pentru curajul demonstrat la Chisinau si nevoile sale de la Bucuresti, rasplatit si material, la rivalitate cu bine sponsorizatul Club al Presei, nu si-a facut loc printre vedetele porno-politicii si porno-presei de Dambovita. Nu vreau sa-l disculp in nici un fel pe Basescu, desi cred ca e treaba lui cum ii califica pe jurnalisti mai ales in conversatiile sale private, reclamate in public de mogulul media Dan Voiculescu si, acum, de mogulul ONG Mircea Toma. Dar, ma intreb, este Traian Basescu vinovat de dezastrul in care se afla presa romana, folosita cu cel mai mare succes, cu tot cu jurnalisti, pentru lustrul pantofilor sau al cururilor mogulilor? Evident, nu.
Rapoartele internationale – chiar ale acelor institutii la care (se) raporteaza Toma – indica faptul ca “gradul libertatii presei” ar fi urcat pe timpul mandatului lui Basescu. Perioada in care Mircea Toma a primit cateva miliarde bune, de la Vintu, dupa cele incasate, pe sest, de la Patriciu, doi moguli de la pompa carora sug seva si acum fostii sai companioni in deontologie si grupologie, ca Robert Turcescu si Ioan T Morar sau Lucian Mandruta si… Andrei Plesu. Prin aceasta “fratie” dintre moguli si ziaristi, din care nu lipsesc serviciile secrete, de la noi sau de pe la “vecinii din Est”, a fost lichidata presa romana, nu prin remarcile lui Traian Basescu in privat, catre sotia sa, Maria.
Sa amintim un amanunt care nu o sa apara niciodata in mult citatele “Rapoarte” ale Agentiei lui Toma (oare de ce?): In 2005, DIICOT a cuprins intre copertile Dosarului Rompetrol, pentru evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune, un anturaj al distinsului Dinu Patriciu format din fostul premier Calin Popescu Tariceanu si sotia sa, Ioana, senatorul Verestoy Attila, senatorul Teodor Melescanu, Ludovic Orban, fostul sef al SIE, Catalin Harnagea, Sorin Marin – fost actionar Rompetrol acum oengist “Anonim”, Dan Fischer-Francu si Camelia Voiculescu, fiica mogulului cu acelasi nume, presedintele Fundatiei Noua Europa, Andrei Plesu, cat si ziaristii Mircea Toma, Sorin Rosca Stanescu, Doru Buscu, Cornel Ivanciuc, Liviu Mihaiu si sotia sa, Ioan T. Morar. Ciudat, deontologii in cauza nu au explicat niciodata ce s-a intamplat cu miliardele circulate de Patriciu prin maruntaiele lor, inainte de a fi cumparati de Vintu. Justitia nu a reusit, inca, sa finalizeze procesul. Este Mircea Toma in postura sa-l judece pe Sorin Rosca Stanescu? Poate doar sa-i numere milioanele…
In aceeasi zi, a “libertatii presei”, zi in care eu am avut termen la procesul cu ZIUA, un jurnalist de opinie si investigatie, intamplator chiar fratele meu, George Roncea, a ales sa renunte la colaborarea cu ziarul “Curentul” dupa ce fusese pangarita memoria lui Mile Carpenisan prin indepartarea brutala a unui articol dedicat omagierii sale de ziua… “libertatii presei”. Desi anuntata in mediul online, reactia sa, venita ca protest fata de un abuz incalificabil, nu “a facut o stire”, ca sa il citez pe Cristoiu. Nu este prima oara. Nici cand mogulul-ospatar Marius Locic l-a indepartat, tot abuziv, de la conducerea fostului ziar Atac, pentru ca demascase intr-un editorial cardasia dintre Vintu, Rosca si Patriciu pe filiera KGB, nu s-a consemnat la “rapoartele” “libertatii presei”.
De data aceasta o fosta secretara devenita patroana, cu opinie, a ales, probabil din obisnuinta, sa calce, pentru periatul unor potai ale kominternismului, chiar si pe cadavre. In acest caz, maidanezul de Primaverii este Volodea Tismaneanu iar cadavrul este al prietenului nostru Mile Carpenisan, un jurnalist pur sange, ucis de prea multii agenti toxici care i-au otravit viata, pe fronturile de aiurea sau din Romania; atacat de boala dupa ce lasitatea si plastilina care tine loc de coloana colegilor nevertebrati s-a mulat pe lichelismul patronului, un alt mogul… “umanist”. Cazul ziaristului-reper Mile Carpenisan, cenzurat si dupa moarte, reflecta funebru si exact starea jurnalistului roman si a jurnalismului de astazi, din Romania semi-ocupata, asa cum nu se trateaza in Rapoartele brigadierilor de serviciu: un cadavru care, mai sta, inca, in debaraua presei dar de care trebuie musai scapat. Daca se trezeste?! Si misca?!
Moartea civila a cazut ca o ghilotina peste capul multor jurnalisti de opinie, al caror simplu cuvant, care era evaluat, la propriu si la bucata, la cateva mii de euro, in timpul campaniei electorale, acum trebuie ingropat rapid, sa nu mai supere pe vreun potentat, cu sau fara stele, rosu sau portocaliu, dispus sa livreze, la schimb, reclama mascata printre randuri si bale. Cine sa-si mai doreasca azi un ziarist care ataca si mogulii si cumetriile puterii, oricare ar fi ea?! Intr-o presa stapanita de “moguli buni” si “moguli rai”, adevarul asupra problemelor majore ale tarii si natiunii va mai sta pus, se pare, doar intr-un spatiu ingradit si bine delimitat, in latime si adancime: 2 metri. De pamant.
Jurnalistul de opinie a fost schimbat, din mers, cu informatorul de opinie. In locul jurnalistilor, se itesc, dand aprig din coada, intelectualistii si manelistii presei deontoloage, gen Tapalaga, adapat de la valorile supreme ascunse de ochii opiniei publice undeva sub buricul lui Tismaneanu sau Cartianu, care se suprapune cu succes si profilului agentului acoperit ideal: tamp si cu limba morisca, umectata regulamentar, mai ales cand are posibilitatea, rara, de a fi sluga la doi moguli. Alte vedete de gen, emanate din crescatoria de papagali de la “Dilema Veche”, laboratorul de retarzi intelectual al lui Plesu (de ce nu s-o lasa, oare, de meserie?!), cum ar fi expertul in jacuzzi Mandruta si expertul in nimic Turcescu, provoaca instant si simultan invidia in randul militienilor si curvelor cinstite.
Ziua presei tocmai trecuta a “vibrat puternic” si prin cazul nu stiu carei amante sau sotii a lui Turcescu, care a facut mult mai mult fas in asa-zisa presa onorabila, de maidan tv, on sau offline, decat recompensarea curajosului Nitescu in memoriam Mile Carpensian. Ba chiar, aflu cu surprindere, ziarista care a gafat in porno-gazeta “Click” a lui Patriciu, partenera de trust a revistei “Dilema Veche”, a fost si sanctionata: “cu tăierea salariului pe două luni şi un ultim avertisment“, dupa cum informeaza dealerul de tigarete ajuns manager de presa, Peter Imre, mai cunoscut in lumea din care face parte drept amantul Adrianei Saftoiu dacat drept sotul fiicei lui Melescanu (cu care mai imparte si acelasi numar de ani). Unii chiar se si bucura: Turcescu si-a “reperat onoarea”. Dar, intreb din nou: este mai vinovata biata scribulica blonda a lui Patriciu ca a gresit, o data, amantele unui gurist cu tafna, decat grizonatul la coafor care-i canta la balalaika lui Vintu, ca porno-ziarist de porno-politica, intoxicand opinia publica cu puhoaie de cuvinte peste pustiuri de idei? Desigur, cele cinci zerouri din coada salariului sau se exclud din cauza…
“Nu i-ar putea cere nimeni ziaristului sa stea deoparte de cele lumesti, dar printre cele lumesti se afla si puterea banului, si fascinatia puterii, iar banul si puterea nu sunt de regula sfetnic bun al celui menit sa comunice informatie corecta si opinie onesta”, scrie jurnalistul veteran Corneliu Vlad intr-un editorial dedicat Zilei Libertatii Presei: Jurnalismul nu mai e meserie emblematica.
“Modelul” Turcescu, invocat de amploaiatii “independenti” ai unui mafiot de presa sau ai altuia, sau chiar de catre el, pentru presedintia Televiziunii Nationale, “sparie gandul”. Inteleg de la StareaPresei.ro ca, mai nou, se isterizeaza pe Twitter la adresa lui Cornel Nistorescu dupa ce acesta a prezentat pierderile “Cotidianului” din perioada prestatiilor sale de “redactor sef si director E-DI-TO-RI-AL”: 4.000.000 de Euro. Ati citit bine. “Disidentul” Turcescu, care altfel ii reclama lui Nistorescu ca “tipa prin semne de exclamare”, emite nu mai putin de 9 (noua) mesaje de disculpare, afirmand in vreo noua feluri ca el si-a incasat sutele de mii de euro pe un “contract EXCLUSIV pe partea editoriala” si chiar ca “e mandru de ce a realizat impreuna cu fostii colegi de la Coti”. Am inteles, ho! Dar cum vine asta: vezi in primul an ca pierzi 416.103 euro, apoi, in al doilea an, ziarul cel mai cel, “quality press” cu bombe intelectuale gen “masinutele lui Liiceanu, Plesu si Patapievici“, vezi ca o ia spre fundul prapastiei, cu o pierdere de 1.500.000 de euro (!), si nu ai nici o umbra dilematica “editoriala”, ca sa te intrebi: “ba, dar poate sunt eu de vina, cu echipa mea de genii, de nu se vinde ziarul si am retururi jumatate din tiraj?” Oare nu era o chestiune de minim profesionalism, ca sa te intrebi, ca “director E-DI-TO-RI-AL” , preocupat nevoie-mare, de manuta cu trogloditul Buscu, de “ce scump ar costa unirea cu Basarabia“, si de ce si unde se scurg banii patronului, dragutul de Vintulica? Si apoi, in a treia perioada de conducere stralucitoare, cand pierzi “doar” 1.113.065 euro, nu iti inchipui ca poti sa generezi intrebari “E-DI-TO-RI-A-LE” in capetele unor procurori, gen: “O fi vorba de evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune, dupa modelul Rompetrol”? Ca doar si fostul puscarias, actual mogul securistoid care nu mai raspunde nici macar in fata creatorilor lui, are o experienta bogata in domeniu?
Dar sa vedem ce parere avea despre ziaristul-gonflabil si contracandidata virtuala la sefia TVR, aflata la alt pol decat Nistorescu, Rodica Culcer, dupa ce Turcescu, pe atunci pripasit la radioul patronat de PSD, Europa FM, o incondeiase cu ou si cu otet: “Cred ca este o campanie montata impotriva mea, pentru ca aceste atacuri au aparut in momentul in care am devenit director de stiri la TVR. Demisia mea a fost “sceneta”? De ce? Ca sa fiu somera sase luni de zile? Ca sa-mi pierd si emisiunea de la TVR? Cred ca Turcescu incearca sa-mi plateasca niste polite, pentru ca l-am inlocuit din functia de redactor-sef la Europa FM, pentru ca jurnalul, de care se ocupa, pierdea audienta, pentru ca era lucrat superficial. Cred ca nu-mi va ierta niciodata acest lucru”, spunea Culcer in Capital.
Hopaaa! Deja doua “surse” , ca sa fac un “spirit de gluma” 🙂
Dar, ajunge! (tip si eu ca Nistorescu 🙂 ) Oricum, TVR-ul nu poate intra pe mainile nici unuia dintre cei doi hiper-profesionisti, decat daca se doreste injectarea mortala, direct in cap, si a jurnalistilor si a natiunii tele-spectatoare. Poate doar Florin Calinescu, expert deja in inregimentatii KGB de la Catavencu si in cum sa execute “imbecili organizati”,“frustrati sexual”, “oengisti – babe si peltici”, sa mai salveze cu cateva socuri electrice bine aplicate inima presei nationale, in prezent asezonata pentru un infarct controlat.
Boala presei este, de fapt, o reproducere la scara mai mica a bolii societatii romanesti de azi, careia i s-au administrat in 50 plus 20 de ani atatea doze aproape letale, incat ma mir ca “mai misca”. “Etichetarea, moartea civilă, scoaterea din circulaţie, fondurile prohibite etc. au fost utilizate spre a falsifica memoria spirituală a unui popor, ceea ce echivalează cu un etnocid cultural”, spune un mare ganditor avertizand: “Oricine agresează patrimoniul spiritual al unui popor, în întregime ori în parte, sau generaţiile lui creatoare… agresează mental un popor, deschide războiul contra şi pentru ocuparea minţii unui popor”. Razboiul mai mult sau mai putin intrevazut in toata aceasta perioada trebuie sa duca la un deznodamant.
Cu creierul aproape adormit de otrava teleinoculata picatura cu picatura in sistemul lor imunitar, prin televiziune si presa, romanii, cobai ai dictaturii nonvalorii, mai au o sansa de supravietuire: rezistenta din munti se muta in orase. Sa-si arunce televizoarele si sa respinga minciunile mitraliate asupra lor si manipularile la care sunt supusi, sistematic, de catre diversionistii profesionisti care presteaza de sub reflectoarele mogulilor, “buni” sau “rai”. Orice dictatura, fie si media, are un sfarsit, de cele mai multe ori neplacut pentru cei care se folosesc de ea.
“Ce spunea Mile despre astfel de homunculi şi despre lumea lor?: … aveţi impresia că miroase a primăvară, dar vine Cărpenişan şi vă spune că pute”, amintea George Roncea. Mile Carpenisan: “… dar totusi scarba care te poate apuca de niste oameni care mai au si tupeul ordinar de a se uita in ochii tai stiind ca in momentul ala prin mintea ta trec numai ganduri criminale … deci da scarba aia nu o rezolva nici metoclopramidul. … In impostura lor poate ca ar trebui sa-i las doar ca astazi simt ca vreau sa spun: doamnelor si domnilor sunteti de cacat.”
“Am ajuns din nou sa traiesc un moment care-mi provoaca sila. Eu cu greata nu ar trebui sa am nici un fel de probleme pentru ca avand in istoricul medical o operatie – deloc fericita in urma careia mi-a fost scoasa fierea, iar prietenul meu care-si plimba bisturiul pe la mine prin abdomen a mai fost nevoit saracul sa si carpeasca un coledoc spart care arata ca un ciorap prin care iti iese degetul mare-pap medicamente. Chiar sunt obligat sa fiu o vedeta. Cand ma trezesc si inainte de culcare inghit cate un pumn de boambe. Mare parte dintre ele ar trebui sa-mi taie greata … dar totusi scarba care te poate apuca de niste oameni care mai au si tupeul ordinar de a se uita in ochii tai stiind ca in momentul ala prin mintea ta trec numai ganduri criminale … deci da scarba aia nu o rezolva nici metoclopramidul. Un astfel de animal caruia inca nu-i pronunt numele a avut nesimtirea sa ma priveasca senin in ochi si sa ma intrebe, intinand suferinta de ani si ani de zile a parintilor mei :
“Auzi? dar tu pe unde ai fost pe la ce razboi? Parca ai fost la razboi nu?”
-”Nu, eu nu am facut nimic si de fapt probabil cineva v-a intoxicat pentru ca eu am fost doar un biet debutant pus pe un cal mult mai mare decat merita”
Asa stand lucrurile, cred ca zilele astea va exploda mamaliga, voi suferi din cauza operatiei de fiere de o incontinenta si voi sfarsi cacandu-ma pe ei fara regrete. Si poate ca voi incepe sa spun lucrurilor si oamenilor pe nume…ceea ce pana acum am evitat pentru ca spre diferenta de jegurile alea eu am mai mult de 7 ani de acasa. Dar poate ca peste noapte metoclopramidul, trifermentul si alte alea – alea isi vor face efectul si maine cand cu siguranta ma vor suna toti lasii impostori sa-mi spuna sa nu zic nimic Pentru ca-mi fac rau mie le voi da ascultare, dar vreau sa le spun un singur lucru … niciodata nu vor merita stima si respectul meu. In impostura lor poate ca ar trebui sa-i las doar ca astazi simt ca vreau sa spun doamnelor si domnilor sunteti de cacat.”
“…In seara asta, NATO iar ne-a pus nervii la incercare. Alarma aeriana a sunat abia la 23:05, cand deja incepusem sa ne ingrijoram. Nu stiu daca e superstitie sau nu, dar, de cate ori alarma a intarziat, am avut parte de nopti grele. Imi amintesc primele seri ale razboiului, cand nu trecea ora 20:00, ca deja eram sub alarma. Acum ne putem considera veterani si radem cu pofta cand ne amintim cate necazuri i-am pricinuit lui Adelin Petrisor intr-una din primele seri de bombardamente. Stateam cu Mile in camera, pentru ca nu stiam ca ne putem urca pe acoperis. Afara se tot auzeau bubuituri infundate, pe care ne-am apucat sa le numaram. La un moment dat, am ajuns la 37 doar intr-o jumatate de ora. Desigur ca, si eu si Mile am povestit asta in relatarile noastre. Acum, cand am ajuns sa deosebim bubuiturile chiar si in somn, i-am amintit lui Mile de seara aceea si ne-am tavalit de ras. Bubuiturile le facea liftul, cand pornea sau se oprea. Si bietul Adelin primise o mustrare apriga de la ai lui, pe motiv ca noi am povestit cat de grea a fost noaptea la Belgrad, iar el a dormit si nu a auzit nimic.
Ne-am urcat pe acoperis, sa verificam daca totul e in regula. Nu se vedea nimic. Ne-am dus pana pe Kalemegdan, sa privim spre Novi Beograd. Era ora 1:45 si am auzit “Serbia ! Serbia !” dinspre podul Brankov. Era incredibil ! Sarbii stateau pe pod la ora aia, pentru a-l apara. Cateva zeci de oameni si-au pus in piept niste inimi rosii din plastic, pe care scria “I love YU” si care aveau in interior un beculet care clipea intermitent. Era felul lor de a se face vazuti de avioane, cu inimile alea in piept. Am plecat, tulburati, de acolo…”
Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism 2010
Jurnalistul si operatorul Dan Niţescu de la Antena 3 a fost distins azi, de Ziua Libertatii Presei, cu Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, oferit in premiera, in memoriam Mile Carpenisan. Dan Nitescu s-a remarcat in timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009 din Basarabia, prin curaj si profesionalism, in slujba adevarului, relatand din mijlocul manifestantilor anticomunisti in conditiile in care era urmarit pentru expulzare de catre autoritatile fostului regim represiv de la Chisinau (vezi Video mai jos). Momentul a fost oficiat de analistul de politica internationala Corneliu Vlad in mijlocul ziaristilor de la Trustul Intact. Luat prin surprindere si vizibil emotionat, jurnalistul Dan Nitescu, la inmanarea diplomei, a amintit de prietenia sa cu Mile Carpenisan. Premiul, in valoare de 1000 de Euro, a fost inmanat de reprezentantul ziarului Puterea, Dan Filimon, si a venit intr-un moment potrivit si fericit din viata lui Dan Nitescu, a carui sotie urmeaza sa nasca in scurt timp.
La 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotarârea sa ii omagieze trecerea pe acest pamânt prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramâne un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak sau România.
Astazi, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistii de la Civic Media au decernat Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj in Jurnalism unui coleg din presa, care pe parcursul anului trecut a dovedit, ca si Mile, ca pentru a transmite un reportaj sau a aduce adevarul de pe “teren” la cunostinta opiniei publice este in stare sa-si riste, intr-o situatie extrema, chiar si libertatea.
Activitatea celui desemnat sa primeasca Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism va fi redata pe portalul www.inmemoriam-milecarpenisan.ro lansat vineri, 30 aprilie 2010, la 40 de zile de la plecarea lui Mile Carpenisan. Prietenii jurnalistului si-au propus ca pana la anul sa instituie si bursa “Mile Carpenisan” pentru ziaristi tineri de investigatie.
…in schimb s-a gasit destul loc in ziar pentru poza mare a lui Tismaneanu si un text ipocrit si basit extreeem de “la zi”, emanat saptamana trecuta si preluat de pe blogul cinstitului mare gurist in viata, Volodea, in care politrucul scuipa mana lui Ilici, cea pe care a lins-o anterior indelung si balos… “Vizionarul”, dupa ce i-a lansat lui Iliescu “Marele soc” in toata lumea, in 2004, brat la brat cu “dreptaciul” Cristi Preda, crezand ca o sa ramana acelasi PSD cu acelasi SRI si acelasi SIE la putere, acum, dupa 20 de ani, a descoperit brusc ca fostul lui “distins si luminat partener de dialog” este acelasi “sub mandatul caruia a curs singe nevinovat pe strazi: dupa 22 decembrie 1989, in 13-15 iunie 1990, etc”….”patronand in acelasi timp structuri mafiotice care au parazitat (“mexicanizat”) economia si societatea acestei tari”. Te pisi pe tine de ras! Poate mai nou Tismaneanu sau vreun tovarasel cu trese de-al lui varsa reclama la Curentul, mai stii?…
Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism
Zilele trecute, la Timisoara, lui Mile Carpenisan i s-a savârsit parastasul de 40 de zile. La ceruri, fratele nostru Mile e în fata lui Hristos. Sa se inalte sufletul lui la Cer asa cum s-a inaltat Iisus dupa Inviere! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca în pace!
La 40 de zile de la trecerea la cele vesnice a jurnalistului de front Mile Carpenisan, un grup de initiativa format din ziaristi si prieteni ai sai a luat hotarârea sa ii omagieze trecerea pe acest pamânt prin instituirea unui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care sa poarte numele celui care ramâne un reper al jurnalismului de front – indiferent ca acesta este deschis in fosta Iugoslavie, Irak sau România.
Astazi, de Ziua Libertatii Presei, jurnalistii de la Civic Media vor decerna Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj in Jurnalism unui coleg din presa, care pe parcursul anului trecut a dovedit, ca si Mile, ca pentru a transmite un reportaj sau a aduce adevarul de pe “teren” la cunostinta opiniei publice este in stare sa-si riste, intr-o situatie extrema, chiar si libertatea.
Activitatea celui desemnat sa primeasca Premiul “Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism va fi redata, dupa decernarea premiului, pe portalul www.inmemoriam-milecarpenisan.ro lansat vineri, 30 aprilie 2010, la 40 de zile de la plecarea lui Mile. Parintii lui Mile Carpenisan au multumit cu emotie grupului de initiativa la aflarea proiectului dedicat memoriei curajosului ziarist distins de Presedintia României cu Ordinul National «Serviciul Credincios» in grad de Cavaler, singurul ziarist român pe care Armata Româna l-a primit in rândurile sale, cu gradul de sublocotenet post-mortem.
In Memoriam Mile Carpenisan
Este greu sa pui la cale un “proiect” despre un om drag disparut care este si un reper jurnalistic autentic. Desigur este o intreprindere delicata, nu un simplu proiect, acest gând de constructie comemorativa dedicata amintirii lui Mile Carpenisan.
S-a dus, la doar 34 de ani, in preajma sarbatorii de Buna Vestire, mare sarbatoare crestina. A fost petrecut pe ultimul drum, exact in ziua cand s-au implinit 11 ani de la inceputul bombardamentelor asupra Iugoslaviei, razboiul in care a debutat cariera de exceptie a lui Mile. Avea 23 de ani.
In anii care au trecut de atunci, Mile a devenit un reper, un meserias autentic, dintre cei din ce in ce mai putini astazi. Sârbul nostru bataios a fost un personaj aparte in peisajul destul de teren al presei noastre, un jurnalist cu autenticitate si energie, croit pe o matrice eroica, un adevarat Cavaler, cu fire de razboinic legendar, un luptator si un barbat dintr-o bucata, gata oricând sa apere o cauza dreapta. Pentru el jurnalismul era o cauza, nu o simpla slujba.
Toata lumea i-a admirat curajul nebunesc de a se duce in cele mai fierbinti locuri din lume si de a reusi aproape intotdeauna sa faca reportaje extraordinare, de invidiat de catre orice jurnalist care face meseria cu pasiune.
S-a dus prea devreme. Intr-una dintre ultimele sale postari de pe blog, Mile scria despre “calea sa”, intr-un racord emotional fata de o celebra melodie a lui Sinatra, My Way: „acum sfârsitul e aproape si infrunt cortina finala. Am facut ceea ce trebuie sa fac… am infruntat tot si am stat drept… mi-am asumat toate bunele si relele si pâna la urma am mers pe calea mea… un barbat trebuie sa aiba puterea sa spuna lucrurilor pe nume…“.
Asta a facut Mile, a spus lucrurilor pe nume, cu un profesionalism dublat de un curaj nebunesc, a infruntat iadul razboaielor nedrepte pentru a spune oamenilor, cât putea el de tare si de raspicat, ca e prea mult Rau in jur, in ceea ce fac puternicii lumii sau in ceea ce fac oamenii simpli de obicei tacând si trecând cu vederea nedreptatea si raul.
Traim intr-o lume cu valori rasturnate, in care recunoasterea valorii vine adesea doar dupa moarte. Si-atunci pentru o zi-doua, pâna ce iarasi vâltoarea cotidiana scufunda efigiile eroilor de lânga noi in uitare. Tocmai pentru neuitare ne vom stradui sa investim capitalul de iubire rezonanta cu suferinta pricinuita de disparitia lui Mile. Mile este al multora, al familiei, al sârbilor, al prietenilor, al jurnalistilor – câti or mai fi jurnalisti autentici, ba chiar si al Armatei Române.
In ce ne priveste ne-am asociat ad-hoc câtiva prieteni si câtiva fosti colegi si apropiati dispusi sa devina o echipa – indiferent de gruparea de presa din care fac parte si desigur eliminând din start orice interferenta de trust/partida etc.
Credem ca merita sa facem efortul de a-l pomeni cumva, a-l evoca cu pietate si drag, cu mijloacele noastre. Plus ca oameni ca Mile nu prea se mai nasc… dorinta noastra este sa incercam sa construim un reper memorial dedicat lui Mile.
Intentionam intr-o prima etapa instituirea acestui Premiu anual pentru Curaj si Excelenta in jurnalismul românesc, propus de Civic Media, iar ulterior am vrea sa instituim o bursa oferita unui tânar cu dedicatie pentru jurnalism.
Am mai dori sa inauguram o expozitie evocatoare, sa organizam o lansare de carte dedicata lui Mile si alte evenimente de “recuperare” a memoriei trecerii sale printre noi. Vom incerca sa sustinem cu pietate efortul acesta comemorativ, evocator si de respectuoasa si prieteneasca aducere aminte. Sunt bineveniti toti aceia care doresc cu inima curata si iubire in suflet sa se alature pomenirii lui Mile Carpenisan, cel care si-a croit calea spunând adevarul verde in fata indiferent de consecinte.
“Prin invierea Sa Hristos a inviat lumea, inviindu-ne si pe noi spre viata de veci, caci El este Invierea si Viata” (Ioan XI, 25)
De Ziua Libertatii Presei, aflu ca Romania se afla pe locul 88 in lume in ce priveste libertatea presei. Oricata neincredere ar inspira clasamentele, cu criteriile si institutiile lor de atatea ori discutabile, locul 88, dupa Burkina Fasso, nu onoreaza. Exprimarea libera in public este o proba de foc a democratiei, dar pentru a vorbi despre democratie, sa vedem mai intai ce mai este presa.
De zeci de ani, aproape cincizeci, lucrez neintrerupt – si doar – pe ogorul scrisului zilnic, caruia acum nici nu mai stiu cum ii mai zice. Inainte i se spunea presa – scrisa, vorbita, vazuta. Era, totusi, cam impropriu. Presa e doar ce iese din tipografie, de sub presa, iar in ziare, la radio si TV doar la figurat, cand ziaristul e presat de autoritati sau de patron. Acum se spune mass-media, din engleza, sau media, din franceza, dar termenul e cam rigid gramatical – e la singular, la singular-plural, ori cum o fi pluralul?
Oricum, spatiul mediatic are mai multe in el – si ca mod de abordare, si ca mod de comunicare. Schematic vorbind, sunt trei compartimente: 1. Presa scrisa si radiourile generaliste, care merg (sau ar trebui) mai ales pe anchete si analize, 2. Televiziunea, ce mizeaza pe imagine si transmitere instantanee, 3. Blogurile si site-urile de informare pe internet, cele mai slobode ca opinie, dar nu o data si la gura. Compartimentarea nu e etansa, si e bine asa, pentru ca si comunicatorii pot imprumuta de la unii la altii, iar consumatorul de informatie, tot mai flamand si mai pretentios, isi poate alcatui meniul luand de unde vrea ce vrea, dupa preferinte.
May 5th, 2010 
VR 
Dupa ce, slava Domnului!, a cazut o parte din actul de tradare a Romaniei avizat de Funeriu prin Legea Invatamantului, prin care ungurii urmau sa obtina educatie, de la cresa la universitate, exclusiv in limba maghiara, inclusiv la Istorie si Geografie, UDMR a erupt pe toate orificiile. Unul dintre acestea s-a dovedit emisiunea EvZ de la B1Tv unde Marko Bela in persoana facea ca trenul in timp ce toata echipa de Eveniment Zilieri cainau bietul partid de grofi extremisti. Asta in timp ce la Senat santajul UDMR, pe mana cu PSD prin alianta Frunda-Sova facea sa cada legea ANI!
Posted in 
Tags: 
