Azi, 22 Noiembrie, se împlinesc 7 ani de la plecarea la Domnului a Părintelui Ioanichie Bălan (n. 10 februarie 1930, Stănița, județul Neamț – d. 22 noiembrie 2007, Mănăstirea Sihăstria), cunoscutul duhovnic și arhimandrit român care ne-a lăsat o carte de căpătâi a Ortodoxiei Române, “Patericul românesc”.
Integral la Mănăstirea Petru Vodă
„Grigore a fost un fel de paznic al neplierii, o sabie a demnităţii adevărului, care a lovit necruţător în neadevăr, în bestialitate şi în laşitate”. – Părintele Gheorghe Calciu
În anul 1791 imperiul austriac confiscă averea mănăstirii, o desființează iar bunurile rămase sunt transferate mănăstirii de la Cernoc (Munkaci). Ultimii călugări rămași se mută la Mănăstirea Neamţ. Un mic schit se păstrează totuși și funcționează sub tutela Mănăstirii de la Peri.
Mănăstirea Bârsana este reînființată în 1993 odată cu binecuvântarea acestui loc de către PS Justinian Chira – episcop al Maramureşului și Sătmarului. Este începută construcția bisericii noi, a altarului de vară, a chiliilor și a paraclisului. Întreg ansamblul este realizat de meșterii din Bârsana.
Nota mea, VR: Aşteptăm despăgubirile pentru miile de victime şi zecile de mănăstiri şi biserici distruse cu tunul de imperiul austriac în Transilvania.
Lansare de Carte: Vineri, 21 noiembrie, ora 15:00, Targul de Carte Gaudeamus, Editura Mica Valahie (standul 372, nivelul 3 – Bulevardul Marconi)
Ilie Bădescu şi Ciprian Bădescu
CONVERSIUNEA SISTEMELOR
Pustiul postmodern şi deformările lumii
Probleme epistemologice ale teoriei conversiunii
„Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi,
dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi?” (Luca, 12, 56)
…iar păstorii Mei n-au purtat grijă de oile Mele,
… şi oile Mele nu le-au păscut.
(Iezechiel, 34, 8)
Pentru că păstorii şi-au ieşit din minte şi
n-au căutat pe Domnul şi de aceea s-au şi purtat ei
nebuneşte şi toată turma ţării acesteea s-a risipit”
(Ieremia, 10, 21)
Mais où sont les neiges d’antan!
Dar unde-i neaua de mai an
(Fr. Villon, traducerea lui Mircea Vulcănescu)
We’ve all been given a gift, the gift of life.
What we do with our life is our gift back
(Edo)
Despre conversiunea sistemică şi despre deformare, pe scurt[1],
În loc de cuvânt introductiv
Pentru că păstorii şi-au ieşit din minte şi
n-au căutat pe Domnul şi de aceea s-au şi purtat ei
nebuneşte şi toată turma ţării acesteea s-a risipit”
(Ieremia, 10, 21)
Sindromul dependenţei de sistem
Sistemul mondial modern transmite marelui dinamism al lumii moderne o tendinţă sistematică spre selectarea unor formule de viaţă în care predomină nefirescul. Este nefiresc şi cu totul ne-natural, de pildă, ca în fruntea societăţii mondiale să se afle un grup mic care obţine averi uriaşe (uneori fără vreo compensaţie de muncă fizică ori intelectuală), în vreme ce mulţimea de jos, în proporţie masivă ce trece de 80%, trebuie să muncească din greu, risipit, difluent, adesea dezorganizat, ruinându-şi sănătatea şi zilele vieţii, pe bani atâta de puţini că mulţi nu-şi mai pot propaga stirpea de la o generaţie la alta. În această stare răzbate o faţetă a deformării lumii sintetizată într-un sindrom: dependenţa de un sistem, care generalizează nefirescul în dinamica lumii, induce dependenţe la o scară aşa de mare încât popoarele par lovite de o stranie dizabilitate economică.
Trufia celor îndestulaţi şi a celor care-i reprezintă, numindu-se „intelectuali reprezentativi”, merge aşa de departe încât poporului lovit de cruzimea sistemului îi scot învinuiri: de lene, de înclinaţii spre mituire, spre tranzacţionism şi deci spre coabitare cu răul etc. etc. Cum a ajuns un popor să-şi achite cu dificultate facturile, este o întrebare gravă, care însă o ascunde pe alta, mai gravă: cum a ajuns un popor să depindă de un sistem care-i deformează firea, îi denaturează viaţa, cu toate cele naturale ale ei, cu pământul şi cu apele, cu bogăţiile de pe pământ şi de sub pământ, cu rânduielile încă aşezate până mai an, cum se exprimă, aşa de frumos, Mircea Vulcănescu?! Cum s-a ajuns la o aşa de mare dependenţă de sistem? Şi nu numai la români, ci la toate popoarele pământului. Iată întrebarea de bază a acestei cărţi.
Web-lore-ul ne oferă o excelentă prezentare a acestui fenomen al dependenţei de sistem. Reproducem această poveste savuroasă şi amară, totodată, care circulă în spaţiul virtual ca o ilustrare pentru noul tip de imaginar creator datorat creatorului colectiv din reţeaua web, web-lore, creaţia web:
Doi mari duşmani ai României si prigonitori ai românilor din Basarabia şi nordul Bucovinei, Leonid Kucima şi Petru Lucinschi, au fost invitaţi pe 20 noiembrie la un dineu de gala dat de “Casa Regală” pentru marcarea împlinirii a 25 de ani de la căderea comunismului. Pe lângă politica şi acţiunile lor pline de ură faţă de români şi România, Kucima, cunoscut şi pentru afacerea Canalului Bâstroe, a fost anchetat de investigatori americani pentru crimă, după decapitarea jurnalistului independent Georgy Gongadze, fiind până la urmă şi chemat în instanţă, iar la capitolul “anticomunism”, pe Piotr Kirilovici Lucinsky anul 1991 l-a găsit în funcţia de prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească, după 20 de ani de servilism al sovietelor de pe “cele mai înalte culmi“. O gafa care pătează obrazul României – atâta timp cât “Casa Regală” se autointitulează a României – şi spurcă memoria tuturor românilor opresaţi din teritoriile româneşti ocupate de sovietici şi urmaşii lor. Cine-şi bate joc de Regele Mihai? Chiar el sau altcineva?
Foto cu Kucima si Lucinschi la Chisinau in 1997: Photo.md
Fiind vorba de un Concurs Internaţional de Canto la care au participat 430 de concurenţi din 41 de ţări, putem să ne bucurăm din inimă de succesul tinerilor artişti români, ca şi de roadele Cursurilor de Măiestrie Artistică, Master Class, pe care le ofer în cadrul manifestărilor Darclée.
Conferinţa a fost susţinută de dr. bioetician Virgiliu Gheorghe în data de 5 Octombrie 2014 la Paris – Parohia Ortodoxă Română Sf.Parascheva şi Sf.Genoveva.
Distinsul veteran de război Vasile Ilica, un cercetător minuţios al crimelor comise de sovietici asupra romanilor din nordul Bucovinei ocupate, a fost distins, astăzi, 11 noiembrie, chiar de ziua lui, la împlinirea frumoasei vârste de 90 de ani, cu Emblema de Onoare a Armatei României. Decoraţie de aur a fost acordată ca semn de înaltă apreciere pentru toate scrierile sale cât şi pentru activitatea exemplară ca reprezentant al onoarei militare, pe front dar şi în viaţa civilă, de colonel în retragere al Armatei Române. Amintim că dl. Vasile Ilica a fost premiat şi de Asociaţia Civic Media şi Basarabia-Bucovina.Info cu Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în jurnalism, în prezent bucovineanul aşteaptând de la Ucraina să i se ridice interdicţia abuzivă impusă de fostele autorităţi dictatoriale ale statului vecin. Civic Media şi portalul Basarabia-Bucovina.Info felicită autorii acestui demers gentil şi mulţumeşte MApN şi responsabililor săi pentru această deosebită manifestare de respect făţă de un luptător pentru adevăr cum este dl. Vasile Ilica, cât şi pentru grija pe care o poartă veteranilor Armatei Române.
Un avertisment venit de la Petru Vodă: Măcelărirea poporului român
Ordinul nr. 1170 din 22 octombrie 2014, prezentat şi comentat mai jos, arată gravitatea fără precedent a trădării săvârşite gradat şi constant de către guvernanţii de după 1989, şi finalizate acum de către Ministerul sănătăţii. Prin Ordinul 1170 orice cetăţean devine un potenţial donator de organe, iar Ministerul sănătăţii exportator autorizat al acestora, decizia donării de organe revenind oricui (rudă până la gradul 4, medicii curanţi, anestezişti, etc.), fără a fi nevoie de acordul donatorului! … Pe scurt, poporul român e transformat în piaţă de organe. Suntem nu vânduţi ca sclavi, ci omorâţi şi vânduţi bucată cu bucată. Se apropie sfârşitul prorocit de cuvântul Apocalipsei care vorbeşte despre vinderea şi cumpărarea de „trupuri şi suflete de oameni” (Apocalipsa 18:13) (…) Unul dintre primii duhovnici români care a avertizat asupra ameninţărilor aduse de ateismul tehnologic la adresa Creştinismului este Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă. Mănăstirea însăşi a continuat, încă din ianuarie 2009, această lucrare apologetică, iar apoi alături de ea, în apărarea integrităţii creştine, s-au unit multe comunităţi monahale şi laice. (…) Carduri de sănătate au multe ţări, însă nici într-o altă ţară cardul de sănătate nu transformă posesorul în masă de organe şi la dispoziţia oricui. Nici într-o altă ţară informaţiile intime despre sănătate nu sunt stocate înafara ţării de cetăţenie.
„Sfînta pomenire a Mucenicilor sfinţeşte cu Duhul Sfînt pe toţi cei ce o sfinţesc pe ea cu Ortodoxie” (Octoih, gl. 6, Luni la Utrenie)
Pentru că de curînd mi-a fost dat să citesc într-unul din cotidienele centrale că la Central University of Europe de la Budapesta, întemeiată în 1990, cel mai mare număr de studenţi din vreo ţară a fost cel al românilor, 145 de studenţi din 1990 pînă acum, am hotărît să scriu acest material despre ceea ce am văzut şi am auzit.
În cimitirul Mănăstirii Petru Vodă se odihneşte monahia Heruvima, pe care ca mireancă a chemat-o Svetlana Mihaela Tanasă. Maica Heruvima a terminat facultatea de limbi clasice la Iaşi şi în 1995 a primit o bursă de la Fundaţia Söröş pentru un masterat în istorie medievală la CEU, Budapesta. Lucrarea sa de masterat a constat în cercetarea unui manuscris al Tîlcuirii la Facere scrisă de Sfîntul Ioan Gură de Aur, şi dovedea în această lucrare că textul tipărit de iezuiţi şi preluat de J.P. Migne în Patrologia Graeca are numeroase interpolări şi modificări faţă de manuscrisul cercetat, în care se regăsea un text cu adevărat hrisostomic, plin de duh. Concluzia era că la o ulterioară ediţie critică a Tîlcuirii la Facere se va descoperi balastul introdus cu reavoinţă de iezuiţi (de altfel, apropo de asta, dar din neştiinţă de data aceasta, şi pr. Dumitru Fecioru a făcut acelaşi lucru cu traducerea în româneşte, pentru că a luat textul tradus la Neamţu şi care se găseşte într-un uriaş manuscris de la Academia Română, şi l-a prelucrat după cel tipărit în PG; o altă observaţie pe care aş vrea să o fac ar fi aceea că părinţii nemţeni de acum 200 de ani nu au tradus nici un singur cuvinţel după ediţiile apusene ale Sfinţilor Părinţi, ci doar după manuscrisele din spaţiul ortodox).
Profesorii ei i-au apreciat munca şi i-au propus să se înscrie la doctorat. Lucrarea sa de doctorat era axată tot pe tîlcuirea la cartea Facerii: trebuia să dovedească faptul că Sfinţii Părinţi l-au urmat în tîlcuirea lor la Facere pe ereticul Orighen. Svetlana s-a apucat de lucru cu încredere, neştiind ce i s-a cerut, de fapt. Dar, pe măsură ce mai citea din Sfinţii Părinţi cu pricina, realiza hula ce i se cerea să o dovedească. Am aici, rămase de la ea, Tîlcuirea la Facere a Fericitului Augustin (în latină), cea a lui Orighen (în greacă), cea a Fericitului Theodorit al Kirului (în greacă), şi cea a Sfîntului Efrem Sirul (în engleză), ba chiar şi comentariul filosofului evreu Filon din Alexandria (în greacă), lucrări pe care le citise acolo la Budapesta, în original. Cu cît citea mai mult, cu atît înţelegea că nu numai că Sfinţii Părinţi nu l-au urmat pe ereticul Orighen în lucrările lor, ci unul din motivele pentru care au întocmit aceste lucrări a fost acela de a-l combate pe eretic, şi se vedea asta din felul în care abordau fiecare chestiune în parte.
S-a întîmplat ca fiind acolo să-şi pună cîteva întrebări despre profesorii săi şi să afle că majoritatea sînt evrei, şi să vadă dispreţul lor pentru Ortodoxie şi pentru Tradiţie, cu toate studiile lor universitare. Iar cînd le-a comunicat concluzia de mai sus cu privire la Sfinţii Părinţi, ei i-au spus: „Nu, nu e aşa. Mai citeşte-i o dată. Mai gîndeşte-te. Noi te plătim ca tu să demonstrezi ceva, iar tu trebuie să o faci”.
Au urmat mai multe zile de certuri şi argumentări.
Venind în ţară pentru a-şi mai aduce nişte lucruri, s-a simţit rău şi s-a dus la medic să-şi facă un control. Aşa a aflat că are un cancer al pielii cu o evoluţie rapidă, în zona omoplatului stîng. Explicaţia era una singură: fusese iradiată. Doctorul i-a zis că mai are doar cîteva luni de trăit. S-a întors la Budapesta să-şi ia bagajele. S-a certat cu toată lumea, care îi spunea: „De ce pleci? Avem soluţii pentru boala ta. Nu e nimic grav, noi putem să-ţi oferim vindecarea. Fii ascultătoare şi vei scăpa cu viaţă.” (se pare că aveau dreptate, căci medicii au confirmat că se practică o metodă de inducere a cancerului care se poate vindeca dacă nu se zăboveşte, dar cu nişte costuri medicale uriaşe). A refuzat să se lepede de Sfinţii lui Dumnezeu, şi astfel n-a părăsit-o Dumnezeiescul har care a întărit-o pînă la capăt. A luat tot ce a putut (deşi mare parte din cărţi i-au rămas acolo) şi a venit în ţară. A venit la Părintele Iustin şi i-a povestit toată tărăşenia, iar Părintele i-a spus să rămînă la noi în mănăstire (aceasta se întîmpla în august 1997).
A urmat un an şi jumătate de suferinţă. Boala a ajuns repede la metastază. Încet, încet, se topea văzînd cu ochii. A primit să fie rasoforită, şi cu cîteva săptămîni înainte de a pleca dintre noi a fost călugărită de Părintele Iustin.
A refuzat să ia morfină, pentru a-şi şterge prin suferinţă toate păcatele săvîrşite în această lume. Pătimirile ei au dat mărturie de cuvintele Octoihului: „Sfinţii Tăi, Doamne, cu pavăza credinţei îmbrăcându-se, şi cu chipul Crucii pe sine întărindu-se, la munci bărbăteşte au alergat, şi trufia şi vicleşugul diavolului au surpat.” Urletele ei de durere vestesc şi astăzi, în urechile celor care le-au auzit, chinurile iadului prin care a trecut.
Dumnezeu i-a ascultat ultima dorinţă, aceea de a prinde sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli. După privegherea hramului mănăstirii noastre, în noaptea de 7 spre 8 noiembrie 1998, pe la ora 3 dimineaţa, Sfînta Muceniţă Heruvima a plecat dintre noi cu sufletul împăcat, luminoasă la chip, să mărturisească înaintea Sfintei Treimi lupta ortodocşilor împotriva stăpînitorilor acestui veac şi să mijlocească pentru iubitorii de adevăr. Dacă lumea în care trăim este, în întregul său, chipul Babilonului, al curvei celei mari, atunci Sfînta Heruvima dă mărturie despre ceea ce stă scris în Apocalipsă: «Şi într-însa s-a aflat sânge de prooroci şi de sfinţi şi de toţi cei junghiaţi pe pământ.» Venind aici, maica Heruvima ne-a spus despre faptul că de la CEU, mai înainte de ea, plecaseră din acelaşi motiv, cancer al pielii, un student din Bulgaria, o studentă din Georgia, şi o alta din SUA. Îmi pare rău că nu vă pot da numele lor. Poate cineva le va afla vreodată.
Batjocura cea mare a fost aceea că după plecarea maicii Heruvima, foştii ei profesori au instituit la CEU premiul Svetlana Tanasă, pentru cea mai bună lucrare a anului.
Diavolul a vrut să surpe în gheena acest suflet curat, dar mila Domnului l-a scos din ghearele sale pentru iubirea de adevăr, căci Adevărul este Hristos Dumnezeul nostru. Ortodoxia este vie şi rodeşte întru Adevăr, iar sămînţa credinţei este sîngele mucenicilor. „Degrab ne întîmpină pe noi mai înainte pînă ce nu ne robim de vrăjmaşii cei ce Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde-i cu Crucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, să cunoască cît poate credinţa ortodocşilor, pentru rugăciunile Sfinţilor Mucenici şi ale Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.”
“Multe şi înţelepte sunt povăţuirile pe care ni le dau îngerii numai de-am voi să plecăm urechea inimii spre ascultare lucrătoare spre cuvioasă cinstire.”
Elena Solunca Moise despre Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil
November 23rd, 2014 
VR 
Posted in 
Tags: 
