Într-un interviu-bombă, cum ar putea fi cotat în limbaj gazetăresc, Larry Watts vorbeşte franc despre relaţiile sale cu CIA, cu fostul şef al SIE, Ioan Talpeş, dar şi despre chestiuni de mare profunzime istorică în raporturile dintre Bucureşti şi Moscova, cu agenţii săi KGB şi GRU infiltraţi până la cele mai înalte nivele ale politicii, sistemului de apărare şi aparatului de securitate din România. Chestionat de cercetători ai Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR) într-un interviu publicat de Expres Magazin şi preluat de Ziaristi Online, Larry Watts oferă noi nume de agenţi sovietici, dintre care unul, culmea!, este un apropiat al maestrului Dan Puric si al maestrului Calin Georgescu, ca membru al conducerii unor structuri din care fac parte cei doi, respectiv IPID (afiliat Clubului de la Roma), Alianţa Profesioniştilor pentru Progres şi Clubul de la Roma. De asemenea, respectivul cadru este şi fondatorul fundaţiei la care, în prezent, il regăsim preşedinte pe Dan Dungaciu: organizaţia FUM.
După ce i-a dedicat şefulul SRI un pamflet antologic ce ar putea fi intitulat “Băi, George” – de fapt o provocare contondentă la duel verbal în care realizatorul TV Radu Moraru face dezvăluiri fulminante din culisele subputerii -, Elena Udrea, aka “Băsescu-5%“, ca o veritabilă Văduvă Neagră, şi-a înfipt trompa plină de venin în pulpa creatorului emisiunii şi postului Naşul TV.
Mă leagă de Radu Moraru atât o simpatie personală cât şi o soartă comună. Ambii l-am susţinut pe Băsescu atunci când era singur, de pripas, ca un câine vagabond, cu blana udă şi coada între picioare, lipit cu botul de vitrina B1 de pe Calea Victoriei, privind jigărit, cu jind, la studioul lui Radu Moraru, care, de altfel, i-a şi adus victoria.
Ambii am refuzat funcţii de subordonare propuse de aceeaşi Elena Udrea, unul la CNA, altul, după cum dezvăluie azi Radu Moraru, la TVR. E adevărat că mi-a făcut cu ochiul propunerea, mai ales că a venit într-un moment când muream de foame, după ce fusesem ras, în prealabil, din presa “centrală”. Dar, la un “second thought”, am zis “pas”: prefer să ramân liber!
Ambii am fost apoi, executaţi, în mod similar, fiecare la nivelul lui. Îmi aduc aminte ca acum discuţia cu şeful şi adjunctul unui serviciu foarte apropiat preşedintelui Băsescu, pe care am avut-o, la o masă cu bucate de protocol, într-o vilă “conspirativă” din Primăverii (care, în paranteză fie spus, mie îmi era mai cunoscută decât lor). Arătându-mi spre şef, după prânz, de pe terasa ce dădea spre curtea lui Iliescu, adjunctul, la rândul lui şef al unei structurii importante, îmi spune: “E foarte bun şeful, dar şi când îl supără cineva… imediat îl scoate din peisaj. Harşt! şi gata, a dispărut!”
Să fie foarte clar: fără Radu Moraru Traian Băsescu nu ar fi ajuns din nou preşedinte, în 2009. Şi-atunci Elena Udrea ce-ar fi fost? Păi acelaşi lucru: o fostă, actuală şi viitoare paraşută. Deja cam trecută…
“Orgoliosi, politrucii astia. Daca te lasi racolat sunt stapanii tai, daca ii refuzi nu se lasa pana nu te distrug. Iar daca ii bagi putin in cerneala si ii pui la gazeta se zburlesc imediat de zici ca i-ai injurat de mama!
Hai, fa, Udrea, nu te mai da rotunda, ca ai mai vandut TVR-ul si altora! Scuze ca iti vorbesc ca Ponta, dar am impresia ca doar asa ma intelegi, cand vorbesc pe limba voastra de politruci care ati nenorocit aceasta tara”, îi răspunde, pe limba ei, Radu Moraru.
Un PS şi pentru idealistul Radu Moraru: Când te-ai fript cu Băse crezi că komisara lui, Mandela, e mai brează!?
Iat-o şi pe Văduva Neagră, pe vremea când statea şi la coada lui Moraru, nu numai a lui Băse:
In 17 noiembrie va asteptam la concertul de lansare VINO, ŢEPEŞ!
Evenimentul va avea loc la Teatrul National Bucuresti.
„Weekend Adevărul“: Ce a fost Nicu Covaci până la Phoenix?
Nicu Covaci: Înainte de Phoenix, eram un copil fără tată. Uite, acum realizez că niciunul dintre cei care au făcut parte din prima formulă a formaţiei nu avea tată. Cinci băieţi fără tată. Nu mai ţin minte care era povestea fiecăruia dintre noi, în ceea ce mă priveşte tatăl meu se afla în puşcărie. A fost legionar şi din acest motiv a ajuns să fie arestat. Cred că aveam 1 an sau 2 ani când l-au luat. Până la 11 ani, nu l-am cunoscut, nu am ştiut că am tată. Maică-mea, de spaimă, ca să nu scape hăţurile – eram un copil plin de energie –, mă ţinea din scurt. Am luat la bătaie când eram mic cât pentru patru. Pentru mine bătaia a fost ruptă din Rai. Îi mulţumesc la nesfârşit pentru că a procedat aşa cu mine. În acelaşi timp, a fost extrem de atentă cu educaţia mea. A plătit profesor de germană, profesor de engleză şi profesor de pian ca să-mi ofere o educaţie cât mai bună.
A fost şi mamă, şi tată, cum s-ar spune…
Da. Părinţii mei au divorţat imediat după arestarea tatălui, aşa s-au gândit că e mai bine. Cred că tata a acceptat să facă asta pentru mama şi pentru mine, să nu avem necazuri cu poliţia. În perioada anilor de puşcărie, sora lui mergea lunar după el pe unde era mutat şi mama afla veşti despre el. Cea mai lungă perioadă a stat la canal, Auschwitz-ul românesc. A reuşit, totuşi, să supravieţuiască.
5, 6% a obţinut travestitul Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale din 2014. Respectiv circa 484 397 voturi. Sau, dacă lui îi place mai mult cu o operaţie estetică de mărire de procent, conform declaraţiei candidatei sale, Elena Udrea, “peste jumătate de milion de români”. Demenţa grandomaniei e mare. Pe măsura tupeului. La fel şi la cealaltă pocnitoare expirată a lui Băsescu, Monica Mandela Moscovei, care, susţinută de “primii intelectuali ai ţării”, aplaudacii ex-prezidenţiali Liiceanu şi Tismăneanu, cu măreţul ei procent de 4% (uite-aşa am aflat şi câţi cretini sunt în România), ameninţă deja cu “revoluţia”. Bolşevică, normal.
Jalnic sfârşit pentru “El Comandante” şi brigăzile lui de borfete “intelectuale”…
Şi-a înecat “Biruinţa” ca ţiganul la mal, cu tot cu ultimii şobolani…
O fotografie extrasa din Arhivele Nationale ale Romaniei, cu persoane decedate in catastrofa de la Certej – femei, copii si barbati dezbracati, ale caror figuri se disting clar -, aflate la morga, a fost publicata, la rezolutie maxima, de cotidianul Gandul fiind reprodusa de Mediafax in promo-ul de pe site-ul autointitulat “cel mai bun site de stiri”. Publicarea unei astfel de fotografii incalca demnitatea umana si dreptul la respectarea vietii – si mortii – private, constituindu-se intr-un grav derapaj de la normele profesionale si de bun simt. In reportajul in cauza, care urmareste ticalos sensibilizarea – a se citi manipularea – opiniei publice pe un subiect pretins ecologist, folosindu-se imagini soc, este publicata si o fotografie care poarta amprenta organizatiei marxiste din cadrul Retelei Soros, “Militia spirituala”. Persoana care a copiat aceste fotografii din Arhiva Nationala trebuie sa primeasca interdictie definitiva in aceasta institutiei iar cotidianul Gandul si site-ul Mediafax sa stearga aceasta imagine si sa-si ceara public scuze. Am sesizat Arhivele Nationale si Clubul Roman de Presa, condus ani la rand de CTP, mare mahar la… Gandul si care am inteles ca o are la conducere acum pe Indira Crasnea, redactor-sef adjunct la… Mediafax. Aceste personaje se ocupa, chipurile, de “codurile deontologice” si “autoreglementare” in presa… de limba romana. Curata deontologie, nu gluma!
Cele doua organe de presa ale trustului lui Adrian Sarbu si ong-ul extremist de stanga manevrat de Mircea Toma si Liviu Mihaiu in actiuni de gherila incalca inclusiv Codul deontologic al arhivistului, care stipuleaza, la punctul 7:
7. Arhiviştii trebuie să asigure atât accesul la documente, cât şi respectul vieţii private şi să acţioneze în limitele legislaţiei în vigoare. Arhiviştii trebuie să aibă grijă ca viaţa persoanelor fizice şi juridice, precum şi securitatea naţională să fie protejate (…). Ei trebuie să respecte viaţa privată a indivizilorcare au creat sau care constituie subiectul documentelor, în special a acelora care nu au fost consultaţi asupra folosirii dau destinaţiei documentelor.
Pentru o chestiune incadrata cam la acelasi articol – in audiovizual -, dar, in comparatie cu oribilitatea savarsita de Gandul si Mediafax, ceva mai “soft”, CNA a interzis clipul cu Brancusi folosit drept reclama de CEC. Articolul in cauza stipuleaza necesitatea respectarii “principiilor de protecţie a minorului, de informare corectă a publicului, de respectare a demnităţii umane”. Iata comunicarea CNA:
Către: Asociaţia Civic Media
În atenţia Domnului Victor Roncea, Preşedinte
Distinse Domnule Preşedinte,
Ca urmare a sesizărilor dumneavoastră, înregistrate la CNA cu nr. 11689 din 26.09.2014 şi din 24.10.2014, vă comunicăm următoarele:
Întrunit în şedinţa publică din data de 28.10.2014, Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat raportul de monitorizare, întocmit de direcţia de specialitate, cu privire la spoturile publicitare pentru CEC Bank în care s-a folosit imaginea sculptorului Constantin Brâncuşi.
Referitor la campania CEC Bank, CNA a solicitat şi un punct de vedere Consiliului Român pentru Publicitate (RAC), cu care instituţia noastră a încheiat un acord de colaborare. Comitetul Etic al RAC a analizat cazul şi a decis că sunt încalcate prevederi ale Codului de practică în publicitate, elaborat de acest for.
În urma vizionării şi a discuţiilor din şedinţă, Consiliul a hotărât să emită o decizie de intrare în legalitate în privinţa celor patru spoturi ale CEC Bank, deoarece, la difuzarea acestora la posturile de televiziune, nu au fost respectate dispoziţiile art. 93[1]din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Cu deosebită consideraţie,
Laura GEORGESCU
Preşedinte
Întocmit: Biroul Comunicare şi Relaţii cu Publicul
Mihaela TICĂ, Şef Birou
[1] „Comunicările comerciale audiovizuale trebuie să respecte, indiferent de formă şi de durată, principiile de protecţie a minorului, de informare corectă a publicului, de respectare a demnităţii umane, de asigurare a unei concurenţe loiale”.
Pentru “reorganizarea statului” la nivel “colectivităţilor locale” “valorificarea experienţei europene este un fapt natural, iar argumentele legate de separatism şi dezmembrare naţională sunt irelevante în noul context.” – Din Raportul Comisiei Prezidenţiale “Stanomir”
Când Băsescu a înfiinţat în 2008 pompos intitulata “Comisie Prezidenţială de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România” şi l-a pus în fruntea ei pe Stanomir, busboy-ul lui Tismăneanu, mi-am zis în sinea mea: “Căcaţii ăştia vor sa schimbe Constituţia în favoarea ungurilor şi să dezmembreze România”. Aşa mi-am spus, aşa scriu. Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe unul dintre cei mai informaţi oameni ai României atrăgându-i atenţia că se pune la cale un atentat la statul naţional-unitar sub umbrela Preşedinţiei. Mi s-a spus să “situaţia e sub control”. Dar iată că respectivele dejecţii umane au elaborat un Raport care a constituit apoi baza declanşării demenţei cu “regionalizarea”, în fapt o operaţiune complexă de distrugere a României care continuă şi azi, deja la vedere şi cu obrăznicie. Artizani principali: PDL-ul lui Băsescu (atunci) pe mână cu UDMR.
În 2011, Szasz Jeno, apologet al criminalului de război antisemit şi antiroman Wass Albert si presedinte al Partidului Civic Maghiar, devoala într-o emisiune TV adevărata miză a echipei lui Stanomir: “Dacă cetățenii românii de origine maghiară au legiferate drepturile colective, atunci ei sunt și mai loiali statului român. În acest sens, cred că trebuie să dăm curs soluției comisiei Stanomir, soluție care vorbește despre libera asociere a autorităților locale și cred că atunci am ajunge la soluția cea mai liberă și democratică posibilă și pentru maghiarii din România și pentru români. Asta e în esență ce credem noi despre reorganizarea teritorială.”
Cu politica “paşilor mărunţi” a agenţilor maghiari bine infiltraţi – după cum se vede, până în vârful dealului – ungurii extremişti din UDMR au ajuns azi să “voteze” în Covasna înfiinţarea “Ţinutului Secuiesc” chiar pe baza “Raportului Stanomir”, după cum îi era menirea. În dispreţul total al legii, a Constituţiei României încă nemodificată conform “recomandărilor” Comisiei lui Băsescu-Stanomir-Tismăneanu. De adăugat că acelaşi cuplu otrăvitor, Tismăneanu-Stanomir, proţăpit de Basescu în structurile de stat, s-a împotrivit oficial unui proiect de lege care instituia o zi a comemorării victimelor regimului sovietic din Basarabia si Bucovina.
De aceea, când auziţi câte un discurs sforăitor de-al lui Băsescu, ca cel de la Carei, cu cum ar trece el Prutul şi ce fapte de măreţie ar mai face – deşi au trecut, iată, 10 ani şi, concret… nimic, niente, nula, sula – vă recomand să nu vă uitaţi numai în gura lui ci şi la mâinile lui, murdare, de la toţi cei pe care i-a ţinut în braţe, cât şi, mai ales, în spatele lui, la căcaţii pe care i-a lăsat în urmă.
În anul 2000, după lungi tergiversări – 10 ani! – se instituia decoraţia “Crucea Comemorativă a Rezistenţei Anticomuniste”, ce urma să fie conferită foştilor deţinuţi politici şi luptătorilor din munţi de Cancelaria Ordinelor de pe lângă Administraţia Prezidenţială a României, după consultarea cu cele trei asociaţii ale deţinuţilor politici. Au mai trecut 14 ani (!), numărul celor care au luptat cu arma în mână sau care au fost scăpaţi de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi Maica Lui din iadul închisorilor comuniste s-a micşorat drastic, dar distincţia tot nu a fost conferită nici măcar unuia dintre membrii adevăratei elite, cea morale, a României.
Între liichelele şi patapievicii ţinuţi în braţe de Băsescu, ca sa nu mai vorbim de mizerabilul antiromân Tokes, blandienele şi lucinschii lui Constantinescu sau cei 66.100 de decoraţi ai lui Iliescu, cu greu s-a strecurat un fost deţinut politic. Şi acela – regretatul Vasile Paraschiv -, a primit Steaua României, pentru câteva secunde, doar pentru a i-o arunca apoi în obraz lui Băsescu.
Viitorul preşedinte al României, oricine va fi el, are datoria să repare imediat ce este pus în funcţie această inimaginabilă ofensă adusă, timp de 25 de ani, celor mai bravi dintre români, aceia care au rezistat prin credinţă sau, urmăriţi de Securitatea bolşevică, s-au frânt, ca brazii, dar niciodată nu s-au îndoit.
La această infamie se adaugă şi nerecunoştinţa de la nivelul local, din zonele unde s-au jertfit pentru ţară mulţi dintre luptătorii din rezistenţa anticomunistă, acest fenomen unic prin amploarea lui în întreg spaţiul european ocupat de sovietici. Unde sunt străzile celor ce nu mai sunt? Ba se mai găsesc chiar şi unii netrebnici, asemenea părinţilor lor kominternişti, care să vrea să dărâme şi statuiile, acelea puţine, care s-au ridicat în memoria câtorva valori-simbol, în plan naţional dar şi universal, ca martirul Mircea Vulcănescu, sau Eliade şi Ţuţea.
Situaţia Crucii Rezistenţei Anticomuniste (proiectul în foto) cât şi Apelul de mai jos, privind străzile lipsă în memoria Haiducilor Muscelului Arsenescu şi Arnăuţoiu, apel susţinut si de Asociaţia Civic Media, trebuie să intre de urgenţă pe agenda dlui Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, numit, în premieră post-decembristă, secretar de stat la Secretariatul pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist din cadrul Guvernului Ponta. Iar acest Secretariat, ca să nu rămână numai cu numele pe o hârtie, trebuie să acţioneze, de urgenţă, potrivit titulaturii sale. Măcar acum, în al 25-lea ceas.
APEL: Unde sunt străzile celor ce nu mai sunt? Apel către societatea civilă românească în favoarea judeţului Argeş-Muscel şi a redenumirii de străzi în amintirea liderilor rezistenţei anticomuniste.
November 6th, 2014 
VR 
Într-un interviu-bombă, cum ar putea fi cotat în limbaj gazetăresc, Larry Watts vorbeşte franc despre relaţiile sale cu CIA, cu fostul şef al SIE, Ioan Talpeş, dar şi despre chestiuni de mare profunzime istorică în raporturile dintre Bucureşti şi Moscova, cu agenţii săi KGB şi GRU infiltraţi până la cele mai înalte nivele ale politicii, sistemului de apărare şi aparatului de securitate din România. Chestionat de cercetători ai Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR) într-un interviu publicat de Expres Magazin şi preluat de Ziaristi Online, Larry Watts oferă noi nume de agenţi sovietici, dintre care unul, culmea!, este un apropiat al maestrului Dan Puric si al maestrului Calin Georgescu, ca membru al conducerii unor structuri din care fac parte cei doi, respectiv IPID (afiliat Clubului de la Roma), Alianţa Profesioniştilor pentru Progres şi Clubul de la Roma. De asemenea, respectivul cadru este şi fondatorul fundaţiei la care, în prezent, il regăsim preşedinte pe Dan Dungaciu: organizaţia FUM.
Posted in 
Tags: 
