”Neamul este deci o entitate care îşi prelungeşte viaţa şi dincolo de pământ. Neamurile sunt realităţi şi în lumea cealaltă, nu numai pe lumea aceasta.” Corneliu Zelea Codreanu
”Nu admitem nimănui să caute şi să ridice pe pământ românesc un alt steag decât acela al istoriei noastre naţionale.” Corneliu Zelea Codreanu
”Mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă şi nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine cazi luptând pe drumul onoarei.” Corneliu Zelea Codreanu
În memoriile sale, apărute cu titlul “Pentru legionari”, Corneliu Codreanu descrie astfel nunta din 14 iunie 1925:
“Am plecat la Focşani (se afla la Iaşi, unde făcuse căsătoria civilă cu câteva zile în urmă, n.r.) cu mama mea, tatăl meu, fraţii, surorile, mireasa şi socrii. Ajunşi acolo, am fost găzduiţi de Generalul Macridescu.
Acolo a venit, seara, comitetul de organizare al nunţii şi ne-a spus că totul este aranjat şi că din celelalte oraşe sosiseră peste 30.000 oameni, cari fuseseră încartiruiţi cu toţii, şi că vor mai sosi în timpul nopţii. Că toată lumea din Focşani primeşte cu plăcere să găzduiască pe oaspeţi.
A doua zi dimineaţa, mi s-a adus un cal – aşa era pro¬gramul – şi după ce am trecut călare pe la casa miresei, am pornit în capul unei coloane afară din oraş, la Crâng. Pe marginile şoselei, de o parte şi de alta, era lume, prin copaci erau copii, iar pe şosea veneau în urma mea naşii, în trăsuri ornate, în frunte cu profesorul Cuza şi Generalul Macridescu, Hristache Solomon, Col. Blezu, Col. Cambureanu, Tudoroncescu, Georgică Niculescu, Maior Băgulescu şi alţii. Venea apoi carul miresei cu şase boi, împodobit cu flori. Apoi alte care ale nuntaşilor. În total 2.300 care, trăsuri şi automobile, toate încărcate cu flori şi lume îmbrăcată în costume naţionale. Eu ajunsesem la 7 km. de oraş, în Crâng, şi coada coloanei încă nu ieşise din Focşani.
În Crâng s-a oficiat nunta pe o estradă de scânduri, pregătită anume. Erau de faţă între 80-100.000 de oameni. După oficierea slujbei religioase, au început hora, jocurile şi petrecerea. Apoi a urmat masa întinsă pe iarbă verde. Fiecare îşi adusese de mâncare, iar focşănenii avuseseră grije şi pentru lumea venită din alte părţi.
Toată această desfăşurare de costume naţionale, de care româneşti, de viaţă şi de entuziasm, a fost filmată.
Peste câteva săptămâni s-a reprezentat la Bucureşti. Dar numai de două ori, căci ministrul de Interne a confiscat şi filmul, şi copia lui şi le-a dat foc.
Spre seară, nunta s-a terminat într-o înfrăţire şi însufleţire generală. Eu am plecat în aceeaşi noapte cu soţia şi câţiva camarazi la Băile Herculane, unde am rămas două săptămâni la o veche familie de cunoscuţi, Şt. Martalog”.
Aceste imagini le-am găsit în urmă cu cinci ani în Arhivele Naţionale din Bucureşti şi acum le fac publice pentru prima oară.
La ora aceasta nu cred că există vreun personaj mai malefic în politica “românească”, mai anticreştin şi mai antiromân, decât vuvuzeau lui Soros în România, Monica Macovei aka Mandela Moscovei. Nu are rost să repet toate ticăloşiile acestei comisărese a GDS, pe deasupra membră de onoare a asociaţiei homosexualilor ACCEPT, care militează pentru adopţiile de către pederaşti şi legalizarea căsătoriilor sodomiţilor. Cred ca nici spaţiul internetului n-ar fi de ajuns… 🙂 Nu mai vorbesc despre implicarea ei în retrocedările ilegale din Transilvania (preoţii ortodocşi care se luptă cu mafia maghiară internaţională ştiu foarte bine ce spun). E suficient, sper, să aduc aminte tema cu care şi-a lansat campania electorală: eliminarea religiei din şcoli. Am scris pe tema aceasta un articol aici: Cârdăşia anticreştinilor de rit new-age-ist: Monica Macovei – Gabriel Liiceanu – Andrei Pleşu – Mihai Neamţu – Claudiu Târziu – Dan Puric. Anticreştinii “cu faţă umană” n-au aşteptat mult să confirme analiza. După ce Dan Puric a deconspirat că el lupta, “motivat de România”, cot la cot cu şeful Clubului de la Roma pe Europa, Călin Georgescu, iată încă un exemplu definitoriu: “conservatorul” Claudiu Târziu anunţă planeta că votează cu… aţi ghicit: Monica Macovei. Iata dar cum arată un cretin fericit, în felul lui, sărăcuţul.
Joi, 23 octombrie 2014
Spectrul micii apocalipse românești
de Claudiu Tarziu
https://c-tarziu.blogspot.com
Repere
În orice demers, omul de dreapta ține cont de anumite repere, în virtutea cărora se plasează la dreapta eșicherului politic. Deci și atunci cînd votează. Alege un candidat sau altul în funcție de cum se potrivește acesta viziunii sale despre lume și viață, o viziune care se sprijină pe zece piloni esențiali. Care sînt reperele unui om de dreapta? Dumnezeu, persoana, familia, națiunea, tradiția, realitatea specifică, proprietatea, competența, moralitatea și spiritul de sacrificiu – așa cum le-a inventariat eseistul Răzvan Codrescu. Toate la un loc fac armătura unei filosofii de viață.
Raportînd candidații de azi la președinția României la aceste repere, există vreunul care să le respecte pe toate? A dovedit vreunul, în trecutul său politic, că se ghidează după toate aceste ”capete de lege”? Și, în consecință, merită vreunul votul electoratului de dreapta? În opinia mea, nu.
Așadar, pentru că nu este reprezentat de nici un candidat, electoratul de dreapta este pus în fața următoarei alternative: fie nu merge la vot, fie încearcă să salveze ce se mai poate salva, făcînd cel mai mic compromis posibil.
Cum spuneam, unul dintre reperele omului de dreapta este realitatea specifică. El operează cu ce îi oferă realitatea, nu cu utopii, închipuiri, iluzii. Idealul ar fi să avem un candidat creștin, familist, respectuos față de tradiție și proprietate, realist, competent, moral și gata să se jertfească pentru binele public. Dacă nu avem, e realist să nu mai mergem la vot? Rezolvăm ceva cu asta? Nu, dar vor zice unii, și nu fără dreptate, măcar rămînem cu conștiința curată că n-am participat la un joc care este oricum pierzător pentru noi. Eu însumi am optat așa în cîteva rînduri. Însă, acum ne aflăm într-un moment de cotitură istorică, în care nu cred că mai avem voie să stăm deoparte.
Am scris încă din 6 august a.c., deci înainte de depunerea candidaturilor, aici: ”Prioritatea pentru toți oamenii normali la cap din țara asta este acum să-l oprească pe Ponta. Indiferent cine va ajunge la Cotroceni, în afară de el, va fi mai bine. Nici unul nu e atît de iresponsabil, de rău intenționat, de corupt moral și de lipsit de orice repere că omul ăsta. Nici unul nu ar avea cum acumula toată puterea în mîna lui.
Candidatura lui Ponta este ultima mare carte pe care o mai are de jucat mafia comunisto-securistă. Dacă o pierde și pe asta, în cîțiva ani se va face mare curățenie în România. Totodată, acum este în discuție, la fel ca la începutul anilor 90, direcția de mers a României. Nu fiți surprinși! Drumul spre Vest nu este ireversibil. Știu, Vestul nu e raiul. Totuși, Estul e iadul! Fără nici o îndoială.”
Răul
Victor Ponta a dovedit, de cînd a preluat guvernarea, în 2012, că este în stare să calce pe cadavre pentru a-și îndeplini misiunea, căci nu e decît o marionetă, iar misiunea sa este de a apăra mafia politico-economică pentru ca aceasta să poată prăda România în continuare. Ponta este plagiator, mincinos patologic, incapabil să facă ceva bun pentru țară, după cum o arată de doi ani încoace, sclav al mentalității stîngiste de a pune taxe și impozite tot mai multe și mai mari, pentru a întreține o pătură de asistați recunoscători cu votul; un demagog lipsit de farmec; om fără nici o însușire și fără nici un ideal, păpușa mafiei. Cu el președinte nu doar că nimeni nu ne va mai lua în serios ca stat, dar riscăm și să ajungem la sapă de lemn și în afara lumii civilizate.
Sînt conștient că foarte mulți îl votează pe Victor Ponta pentru că le seamănă și se simt reprezentați de el. Nu o spun public decît cei mai sărăcuți cu mintea dintre ei, dar cu toții consideră acceptabil comportamentul lui Ponta. Ce dacă a plagiat, de asta nu mai putem noi? Și, oricum, am face la fel dacă am putea, pentru un carton în plus, că nu se știe cînd îți trebuie. Ce dacă minte, nu toți mințim? Și oare nu e politicianul mincinos prin definiție? Ce dacă îi apără pe corupții din propriul partid? Nu e normal să fie de partea colegilor lui? Fiecare e de partea haitei sale! Și așa mai departe. Oamenii ăștia sînt în cel mai bun caz amorali și cel mai sigur imorali. Dar nu e toată România așa! Cred că majoritatea covîrșitoare nu e așa.
Prin urmare, majoritatea ar trebui să decidă președintele. Un președinte care să-i semene cît mai mult. Dar majoritatea de bun-simț este scîrbită și nu se amestecă. Chiar și unii lideri de opinie afirmă că nu-și pot liniști conștiința votînd răul mai mic și resping in corpore clasa politică și mascarada cu pretenții de democrație de la noi.
Totuși, de viitorul președinte depinde politica externă românească, adoptarea unor legi (președintele trebuie să funcționeze ca un cenzor lucid al Parlamentului, care e clar sub dominația PSD și sateliții), numirea procurorilor-șefi și ai șefilor de servicii secrete, păstrarea independenței Justiției și eventual organizarea unei noi majorități parlamentare.
Nu îl putem lăsa pe Ponta să pună mîna și pe președinție, având guvernul și Parlamentul la dispoziția sa.
Neamțul
Cine îl poate învinge pe Ponta? Sondajele de opinie arată că cel mai bine plasat în preferințele electoratului este Klaus Iohannis. Putem vota din prima cu el, dacă suntem adepții votului util. Dar putem vota cu el și în turul doi, dacă ajunge acolo, iar în turul întîi să votăm cum ne trage mai degrabă inima, nu atît pragmatismul. Căci Iohannis nu este chiar lipsit de pete în biografie. Nu a reușit să explice convingător cum și-a făcut șase case din leafă de bugetar. Nu și-a manifestat nici regretul că a fost complice la asaltul USL, din vara lui 2012, asupra insituțiilor statului și a legilor. În plus, este liderul unui partid din vîrful căruia prea mulți au ajuns pe mîinile procurorilor și ale judecătorilor, pentru fapte de corupție. Ceea ce îi scade din credibilitate. Cu toate acestea, Iohannis nu e Ponta. Cum am mai scris, asta e marea lui calitate. Adică, nu minte ca Ponta, nu are tupeul incredibil al lui Ponta, nu a comis fapte atît de grave precum Ponta, nu este șeful PSD – cea mai periculoasă grupare infracțională din România –, nu are nostalgii comuniste ca Ponta, nici admirație pentru China totalitară și pentru Rusia lui Putin. În fine, Iohannis și-a probat competența administrativă vreme de mulți ani, este serios și civilizat și pare-se că se bucură de sprijinul cancelarului german Angela Merkel.
Este suficient pentru ca un om de dreapta să-l voteze? Opiniile sînt împărțite. Unii, mai radicali, îi reproșează originile etnice germane și confesiunea protestantă. Alții îl acuză de noncombat și posibil blat cu Ponta, pentru că tace pe marile teme, iar cînd vorbește e monosilabic sau gafează. Destui se opresc la problemele de ordin moral.
Mai planează asupra lui și spectrul unei decizii de incompatibilitate, care îl poate scoate din cursa electorală sau îi poate atrage invalidarea, dacă va cîștiga alegerile (procesul Înalta Curte de Casație și Justiție avînd termen pe 18 noiembrie, la două zile după al doilea tur de scrutin).
Bun, dacă sunteți prea scrupuloși să votați cu Iohannis în turul I, dar admiteți că oricare contracandidat al lui Ponta merită votat în turul al II-lea, deci și Iohannis, în caz că ajunge, alegeți pe 2 noiembrie, la primul tur, un alt candidat care să fie mai aproape de vederile dvs, chiar dacă nu i se dau multe șanse.
Excepția
Eu unul nu identific în restul candidaților pe nimeni care ar merita votul unui om de dreapta, cu excepția Monicăi Macovei. În primul rînd pentru ce a făcut deja în funcțiile publice pe care le-a deținut, cea de ministru al Justiției și cea de europarlamentar: reforma în Justiție, înființarea DNA și o lege europeană, care se aplică și României, privind confiscarea extinsă a averilor dobîndite din infracțiuni. Sînt fapte care au creat cadrul pentru ce se întîmplă azi cu unii dintre marii mafioți ai țării. Fără schimbările din Justiție făcute de Macovei, și sub protecția președintelui Băsescu, să recunoaștem, Năstase, Vîntu, Rușanu, Vlasov, Hrebenciuc, Șova, Becali, Voiculescu, Patriciu și toți ceilalți jefuitori ai României care se află azi în închisoare sau în anchete penale nu ar fi fost deranjați nici cu o floare.
Desigur, nici Macovei nu este un înger de lumină. Ea are de explicat de ce a susținut ani în șir propaganda homosexuală, prin aderarea la fundația ”Accept” și prin intervenții publice de partea acesteia. Cum se potrivește poziția ei pro-homosexuali cu convertirea sa la greco-catolicism și cu apartenența la grupul parlamentar al popularilor europeni (care, teoretic, sînt pentru familia firească, tradițională)? În ultima vreme, Monica Macovei a evitat să se mai pronunțe pe teme legate de homosexualitate și de familie în general. Asta poate fi numai o tactică electorală, nu exprimă neapărat schimbarea opiniilor. Iar dacă se vrea președinte cu voturile electoratului de dreapta, sensibil la subiect, este musai să-și spună părerea tranșant în chestiune.
De asemenea, Monica Macovei ar trebui să revină mai lămuritor asupra unei declarații a ei referitoare la predarea religiei în școală. Inițial, cu toții am înțeles că este pentru eliminarea educației religioase din școli și înlocuirea ei cu o istorie a religiilor. Ulterior, ea a nuanțat: nu vrea decît ca predarea religiei să fie opțională și ca orele de religie să se axeze pe valorile etice (aici, de la minutul 54 ). Nu e de ajuns. Ora de religie este și acum opțională. Cît despre ce se predă, e ușor de verificat prin manuale și metodologie. Dar educația religioasă nu înseamnă doar deprinderea unei etici, ci și înțelegerea unei culturi specifice și, mai cu seamă, fundamentele adevărului de credință. Nu poate deranja pe nimeni faptul că un elev ortodox învață despre ortodoxie, din moment ce el vrea asta.
Să reținem însă că România are acum probleme mai grave decît propaganda unei minorități gureșe și perverse sau decît discuția despre dacă și cum să se facă religia în școală. Nu că nu sînt și acestea importante (personal am vorbit și scris, dar am și acționat în stradă și în Justiție nu o dată pe aceste teme, de pe poziții firești, conservatoare).
Una peste alta, cu Macovei președinte, am fi siguri că Justiția merge pînă la capăt și că România rămîne pe sensul de mers către Vest.
Dar șansele Monicăi Macovei de a ajunge în turul al doilea al alegerilor sînt extrem de firave, după cum o arată atît sondajele de opinie, cît și campania ei. În sondaje este devansată de găunosul trădător Călin Popescu Tăriceanu și de controversata Elena Udrea. Pe stradă, nu i se văd afișele, bannerele și voluntarii. Este mai prezentă pe internet, cu o campanie inteligentă, dar cam atît. Insuficient, cred.
Concluzii
Revenind la lista de candidați, spun că eu nu mi-aș da votul pentru nici unul dintre ceilalți, în afară de Macovei sau Iohannis – și în cazul acestora cu rezerve destule, dar silit de împrejurări. Totuși, dacă aveți altă părere, este mai bine este să votați cu oricine doriți, dar contra lui Victor Ponta.
Oricîte păcate ar avea ceilalți, să nu pierdem din vedere contextul, care este esențial, și urgența care ne obligă să-l alegem pe oricare contracandidat al lui Ponta. Dacă PSD nu va izbuti să impună și președinte statului, totul e încă posibil. Nici o coabitare, nici măcar una Tăriceanu – Ponta nu va ține prea mult. Ne-o arată istoria ultimului sfert de veac.
PSD deține astăzi aproape toate pîrghiile de putere în stat, cu excepția președinției și a controlului asupra Justiției. Victoria lui Ponta în aceste alegeri ar face din PSD un partid totalitar: cu peste 70% dintre parlamentari (nu contează că unii au alte etichete, ca UNPR, PC, UDMR, independenți) la ordinele sale, cu majoritatea județelor sub comanda sa, cu toate funcțiile de mare decizie în republică ocupate de oamenii săi. Atunci, PSD va fi de neoprit. Legile vor fi schimbate, drepturile violate, libertățile restrînse sau acordate după bunul plac, infractorii cu gulere albe – scoși de sub urmărire penală sau eliberați din pușcării, după caz; economia se va prăbuși, birurile puse asupra poporului vor fi tot mai grele, dar fără să acopere totuși lăcomia hoților din fruntea bucatelor, pensiile și salariile bugetare nu vor mai putea fi plătite etc. Mica apocalipsă românească. Fără exagerare.
Dacă nu vă pasă, nu ieșiți la vot sau votați Ponta!
O nouă serie de manifestări dedicate memoriei luptătorilor anticomunişti paraşutaţi de aviaţia militară SUA în România ocupată de sovietici, se vor desfăşura după cum urmează: Vineri 24 octombrie 2014, ora 17,00, la Muzeul de Istorie a Bucureştiului (Palatul Suţu – P-ţa Universităţii) – “Spărgătorii Cortinei de Fier. Paraşutările SUA în România comunistă (1951-53)” – dezbatere istorică şi lansarea cărţii “Vânătoare de spioni” de Ioan Ciarnău – cu participarea autorului. Intrarea liberă. Sâmbãtã 25 octombrie 2014, ora 10,00, Fortul 13 Jilava – pelerinaj si comemorare: IN MEMORIAM luptătorii anticomunişti paraşutaţi de aviaţia SUA (1951-1953). Penitenciarul Jilava, str. Sabarului nr.1, Com. Jilava, jud. Ilfov.
Detalii pentru transport organizat, participare, protocol – la tel. 0722749249 / 0732153917, mail: [email protected]
Organizatori: Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu; Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici – luptători anticomunişti.
În incinta Fortului 13 Jilava se va oficia un parastas în memoria eroilor paraşutati de aviaţia americană, executaţi la Jilava în 30 octombrie 1953 – Alexandru Tanase, Ion Golea, Ion Samoila, Mircea Popovici, Ion Tolan, George Dinca, Vlad Mihai Vasile, Ion Buda, Cosma Ion, Tartler Erich, Corlan Aurel, Ion Iuhasz, Pop Gavrila. Veşnica lor pomenire!
Roncea.Ro vă oferă un extras din documentele CIA despre grupurile de rezistenţă armată anticomunistă din România, fenomen unic în spaţiul european ocupat de sovietici:
Marţi, 21 Octombrie 2014, Părintele Paulin Clapon, veteran al primei unităţi de paraşutişti militari ai Armatei Române, a fost decorat de către colonelul dr. Doru Constantin Tocilă, comandantul Batalionului 630 Parașutiști «Smaranda Brăescu» de la Bacău, pentru meritele sale militare, transmite Manastirea Petru Voda.Ro.
Monahul Paulin (Gheorghe) Clapon a fost combatant activ pe frontul de Răsărit în al doilea război mondial, luînd parte la o sumă de acţiuni de mare vitejie ale paraşutiştilor militari, o tînără armă de elită înfiinţată în 1941, cu cîteva zile înainte de intrarea României în războiul de dezrobire a Basarabiei. După întoarcerea de pe front a fost arestat şi a stat în temniţele comuniste vreme de aproape 20 de ani, pînă la eliberarea din anul 1964, fiind printre ultimii deţinuţi politici eliberaţi de regimul comunist. În închisorile prin care a trecut, în special închisoarea Aiud, Gheorghe Clapon a fost un model de demnitate, integritate şi dîrzenie. După săvîrşirea întru Domnul a soţiei sale, în anul 2005 a venit la Mănăstirea Petru Vodă, unde a fost tuns în monahism de Părintele Justin Pârvu. Reamintim că şi Părintele Justin Pârvu a fost militar în cadrul trupelor de vînători de munte, Divizia a 4-a, pe acelaşi front de Răsărit.
Evenimentul de ieri este unic în istoria post-decembristă a României şi face o mare cinste Armatei Române, pentru care Sfînta Biserică Ortodoxă se roagă la toate slujbele sale.
Oficiali ai Armatei Române au participat marţi la o slujbă de mulţumire oficiată de către soborul mănăstirii nemţene Petru Vodă. Cu acest prilej, au oferit părintelui Paulin Clapon, veteran de război, însemnele onorifice ale paraşutiştilor militari – bereta, insigna şi ecusonul, precum şi o diplomă de excelenţă, publică şi ziarul Lumina al Patriarhiei Române, Doxologia, portalul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei prezentând şi o filmare, pe care o vedeţi reprodusă mai jos.
Veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, monahul Paulin a făcut parte din prima companie de parașutiști militari, înființată în 1941, şi-a servit şi iubit Patria, a luptat cu mândrie, onoare şi credinţă, a cunoscut închisorile și prigoana comunistă, dar amintirea războiului îi este încă vie.
Sublocotenentul în retragere Gheorghe Clapon, acum monahul Paulin, s-a retras în viața monahală la sfatul vestitului preot arhimandrit Iustinian Pârvu, iar la cei aproape 94 de ani nu poate vorbi, ca urmare a celor trei atacuri cerebrale, dar este foarte lucid, aude și vede foarte bine.
“La vederea militarilor, bătrânul parașutist s-a ridicat din strană. Frații călugări, în frunte cu starețul mănăstirii, protosinghelul Hariton Negrea au efectuat o mică slujbă de mulțumire și la sfârșit i-au cântat monahului Paulin Întru Mulți Ani! Comandantul Batalionul 630 Parașutiști, colonel Doru Tocilă împreună cu plutonierul-adjutant principal Cezar Iosub și plutonierul-adjutant Costel Stanciu, militar rănit în Afganistan, au oferit în numele camarazilor de armă veteranului de război o beretă bordo, o insignă de specialist de clasă în arma parașutism, emblema unității, o diplomă de excelență și o sticlă de vin spumos pe care era tipărită poza Smarandei Brăescu. Prin semne bătrânul a dat de înțeles că a cunoscut-o personal pe temerara parașutistă.
Privindu-i pe parașutiști, chiar dacă nu putea vorbi, din ochii călugărului izvora acel simplu: Mulțumesc că nu m-ați uitat! Pentru câteva clipe, bereta de parașutist a revenit pe capul bătrânului parașutist, după foarte mulți ani de uitare. Toată suflarea din biserică, călugări și militari au simțit că fratele sau camaradul mai în vârstă a redevenit peste ani acea punte de legătură sufletească între armată și biserică.” – ne-a transmis cu emoţie camaradul nostru Lucian Irimia, despre această acţiune de suflet a paraşutiştilor băcăuani.
Pentru că sacrificiu impune respect! Pentru că putem!”
Prezentarea evenimentului pe larg, fotografii precum şi alte informaţii despre martiriul Părintelui Paulin în teminiţele Aiudului, unde a stat închis, 19 ani şi şapte luni, alături de marile personalităţi anticomuniste ale României, la MĂRTURISITORII:
Semnalez un articol foarte interesant (cu menţiunea ca la “anti-corupţie” ar trebui puse nişte ghilimele):
EXCLUSIV: Și-a cumpărat Microsoft bunăvoința vocilor anti-corupție?
În timp ce companiile românești au devenit inamici publici, cele de peste ocean par a fi scăpat de criticile vocilor anti-corupție deși dosarul care a bulversat România se referă, în principal, la licențele Microsoft. Microsoft a avut însă grijă să investească bani buni în perioada desfășurării contractelor sale în cele mai cunoscute voci anti-corupție. Așa se face că liderii de opinie care și-au construit o carieră din a tuna și fulgera împotriva incorectitudinii sunt cuprinși de o tăcere stranie când vine vorba de manevrele Microsoft în România.
Iată și una din cauze. ”Intelectualii lui Băsescu” au făcut parte din privilegiații sponsorizați de Microsoft România în perioada 2003-2006. Poate de aceea niciunul din numele participante la conferințele Microsoft nu s-a pronunțat public cu privire la … Microsoft. Printre ”fanii” Microsoft se numără nume grele precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și H.R. Patapievici, Mircea Mihăeș sau actualul ambasador al României la Chișinău, Marius Lazurca. Maestrul de ceremonii și intermediarul legăturii intelectualilor cu Microsoft a fost Ioan T. Morar. O descriere a felului cum funcționa această operațiune scumpă de promovare a Microsoft o găsim chiar la unul dintre participanți şi organizatori, Mircea Mihăieș, într-un articol din România Literară nr. 47 din 2004.
Legătura Microsoft cu grupul de susținători al lui Traian Băsescu, cei mai importanți fiind răsplătiți ulterior cu funcții la Institutul Cultural Român sau în diplomație, s-a concretizat în conferințe ținute în toată țara și în cărți publicate de Humanitas, editura lui Liiceanu. Andrei Pleșu a fost cel care a dialogat efectiv despre rolul Microsoft în lume la conferința ”Despre inimă” din 8 decembrie 2006, fiind cea de-a 18-a conferință Microsoft. (textul integral poate fi găsit AICI). În cadrul acestei conferințe, Pleșu dialoghează cu CEO Microsoft România de la acea vreme, Silviu Hotăran.
Perioada desfășurării conferințelor Microsoft în care intelectualii cunoscuți ai țării făceau imagine publică pentru companie coincide cu perioada contractelor în care Microsoft are rolul principal în România. Tăcerea acelorași intelectuali pe această temă este, din acest punct de vedere, foarte grăitoare. Investiția în bunăvoința publică față de Microsoft a fost costisitoare și deocamdată nimeni nu a cercetat câți bani a cheltuit compania în a-și asigura o imagine bună sau protecția vizavi de activitățile sale. Sau câți km de autostradă se puteau construi din acești bani. Rezultul însă este pe măsură: Dosarul Microsoft pare a fi despre oricine altcineva, numai despre Microsoft nu!
Şi un articol mai vechi, tot despre tovarăşii de mai sus şi marea corupţie:
Patriciu, protectorul lui Andrei Plesu!
Am mai precizat anterior ca analiza Cazului Patriciu este, in opinia noastra, de o covarsitoare importanta in sensul perceptiei orizontului societatii romanesti in intervalul urmator. Patriciu este un exponent ilustrativ, este expresia unei tipologii a oligarhiei romanesti. Aparitia sa recenta la rampa, cu un interviu in care a socat opinia publica sustinand ca Justit ia ar trebui sa fie o afacere privata si ca reprezentantii statului ar trebui sa slujeasca oligarhia, arata continutul aproape patologic al reprezentarilor despre lume si viata ale acestui reprezentant de frunte al cleptocratiei. Preocuparile sale de resort politic si social interfereaza si cu zona culturala si a societatii civile, spatiu din care se hraneste si se recruteaza clasa politica. Grupari mai mult sau mai putin vizibile ancorate in zona spatiului societatii civile, sau in civil, au rol de control si influenta, astfel ca am considerat necesara dezvaluirea legaturilor dintre astfel de grupari si politica cinica a Noii Oranduiri Oligarhice, oranduire reprezentata si ilustrata de Patriciu.
Am plecat de la convingerea ca Patriciu personifica resurectia grupurilor ascunse – conspirate pana in prezent – care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic. Atat actualul premier, cat si cel care va urma sunt pioni ai lui Dinu Patriciu. Preocuparile de politica culturala ale lui Dinu Patriciu nu sunt de azi, de ieri. Rompetrol Holding detine, pe langa cotidienele Adevarul si Click, si grupul de presa Satiricon (Dilema veche, Dilemateca – girate de Andrei Plesu si revistele Plai cu boi, Aspirina saracului – create de Mircea Dinescu si Romania literara – girata de Nicolae Manolescu). Matricea functionala, trasaturile si definitiile constitutive ale curentului cultural reprezentat de gruparea adapostita de ROMPETROL dezvaluie o accentuata si apasata orientare antiromaneasca. Atacul la Eminescu pleaca din garnizoana Rompetrol si este hranit logistic de reteaua lui Patriciu. ROMPETROL adaposteste una dintre cele mai agresive grupari antiromanesti – o contraelita care are drept tinta constanta demolarea efigiilor nationale si a reperelor identitare. De ce un grup petrolier a ajuns baza logistica a acestei Miscari, plecata din curtea GDS, este un domeniu de analiza separat, asupra caruia vom reveni. Banii proveniti din afacerile cercetate penal, din deturnare de fonduri, spalare de bani, evaziune fiscala, manipulare a pietei, tranzactionare nelegitima la Bursa, administrare frauduloasa etc. au ajuns in pusculita unor fete simandicoase, cu preocupari elevate.
Grupul de crima organizata (conform Rechizitoriului DNA) creat si coordonat de Dinu Patriciu, organizat intr-o masinarie a infractiunilor, a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre cu gulere albe ale societatii romanesti chiar in interiorul societatii civile. Este ilustrativ cazul Fundatiei Noua Europa, beneficiara a banilor obtinuti prin frauda. Potrivit Oficiului National de Combatere a Spalarii Banilor, in data de 18.10.2002, Tudori Fondation a incasat suma de 6.600.000 USD de la OMV Aktiengesellschaft din Austria, reprezentand plata partiala a pretului de cumparare pentru societatea ROMPETROL. In data de 22.10.2002, din suma pe care a incasat-o, Tudori Fondation a efectuat mai multe plati. Una dintre ele, de doua milioane USD, a fost varsata in contul Fundatiei Anonimul, deschis la Banca Italo-Romena, cu explicatia donatii. Din acest cont s-au constituit depozite, iar 4,02 miliarde au fost transferate catre Fundatia Noua Europa. Andrei Plesu este fondator si presedinte al Fundatiei Noua Europa, iar membrii Consiliului de Administratie – Victor Babiuc, Maria Berza, Heinz Hertach, Helga Junkers, Joachim Nottelbeck, Heinz Rudi Spiegel, Serban Stati si Andrei Pippidi, sotul Alinei Mungiu Pippidi, sefa Coalitiei pentru un Parlament Curat.
Este semnificativ ca pe lista cu politicienii patati intocmita de Alina Mungiu, sefa a SAR, o pseudosocietate academica de apartament, Patriciu nu a figurat si nici subordonatul sau, Calin Popescu Tariceanu, desi era publica informat ia despre anchizitionarea de autoturisme Citroen de catre institutii din subordinea Ministerului Industriilor, de la Tariceanu direct, practic, deoarece acesta era unic importator. Mungiu si-a asumat functia de comisar al spatiului public, oferind certificate de buna purtare selectiv insa, dupa cum se vede. Si o alta organizatie academica s-a aflat pe statul de plata cu bani proveniti din frauda. La data de 07.11.2002, membri fondatori si actionari ai Academiei Catavencu au fost platiti cu suma de 8.626.095.788 lei din aceeasi sursa mentionata de Oficiul National de Combatere a Spalarii Banilor. Revenind la afacerile culturale ale lui Patriciu, este de mentionat ca protejatul sau, Andrei Plesu, este totodata si fondator, alaturi de Dinu Patriciu, al unei alte fundatii liberale, Institutul de Studii Liberale. Printre membrii fondatori se mai numara Zoe Petre, Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici.
Cum a ajuns partenerul lui Patriciu, Andrei Plesu, consilierul prezidential al lui Basescu, este un mister care face parte din ciudateniile tipice sistemului politic din Romania. Personaje de pe statul de plata al mogulilor si oligarhilor au reusit sa-si gaseasca un culcus in ograda celui mai inversunat dusman declarat al sistemului oligarhic – Traian Basescu. Este fie o mare abilitate, fie expresia unui oportunism desantat, care are la baza profitul prin orice mijloace. Cazul lega- turii ombilicale Patriciu – Plesu este ilustrativ nu doar in planul discursului moral. Pana la banii insusiti de la Patriciu, Plesu a mai avut parte de finantari controversate pe adresa fundat iei inscrise la domiciliul sau. Scopul constituirii fundatiei – facilitarea contractelor interna- tionale in domeniul cultural si stiintific – suna destul de obscur, dar a devenit mai cunoscuta datorita unui scandal urias, care a dus la cererea de demitere a lui Plesu, in 1998, din functia de ministru de Externe. S-a dezvaluit in presa ca fundatia, in care Plesu detinea functiile de presedinte pe viata si de director, a primit o finantare externa consistenta – un milion de marci – din partea unei organizatii legate de statul german, ceea ce a ridicat serioase semne de intrebare cu privire la integritatea si statutul ministrului de Externe. Plesu, beneficiar al unor sume mari de bani proveniti din afara – sume neinregistrate la Administratia Financiara, nu a gasit altceva de cuviinta decat sa ceara sanctionarea ziaristilor care, in opinia sa, s-ar fi facut vinovati de subminarea sigurantei nationale. Stranie opinie despre rolul Justitiei. Sa-i bagam la bulau pe ziaristii care scriu despre afaceri dubioase este un laitmotiv care a inspirat o lunga lista de politicieni si oligarhi totodata. Este de luat in considerare ipoteza ca Andrei Plesu sa-l fi inspirat pe emulul si finantatorul sau, Dinu Patriciu, in panseurile sale de astazi despre justitia privata. (va urma)
Ajunşi aici, trebuie spus că ne aflăm în faţa unei crize majore, total inedită în relaţiile Unchiului Sam cu un aliat european, care, până mai ieri, avea statut de copil răsfăţat al întregului Occident!
Dacă Guvernul Viktor Orban a ajuns să fie tratat la fel ca puterea din Rusia pe plan internațional, UDMR ar trebui tratat cu aceeași măsură în România, pentru că s-a dovedit o formațiune pusă în slujba derapajelor Budapestei.
Urmeaza la Roncea.Ro: Demontarea diversiunii ProTV in Cazul Mostenirii Gojdu
Turul virtual al Catacombelor Priscillei (sec. II – circa 225 AD) este disponibil prin Google Maps de la finele anului trecut (nov. 2013). Dar nu strică niciodată sa aduci aminte despre posibilitatea vizionarii unor asemenea minuni, unele dintre cele mai vechi picturi creştine, între care se numară şi imaginea Maicii Domnului cu Pruncul de aici, posibil unul dintre magi sau unul dintre arhangheli arătând spre steaua calauzitoare şi vestitoare a Naşterii Mântuitorului.
Detalii despre restaurarile catacombelor la History Blog
Alte imagini cu unele dintre cele mai vechi reprezentări iconografice ale Maicii Domnului şi Mântuitorului, AICI.
In ceea ce priveşte această frescă, interpretarea anticrestinilor sau profanilor este că Maica Domnului ( “o femeie”) ar fi îmbrăcată în veşminte liturgice. Dar este o părere greşită. Este evident, pentru orice om credincios, că este vorba de Maica Domnului care se roagă pentru naşterea de prunci. În stanga imaginii este preotul care îi îndeamnă pe cei doi tineri căsătoriţi să meargă către Maica Domnului iar în dreapta femeia care alăptează pruncul născut. Iar deasupra tuturor este Pastorul cel Bun, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului fiind mijlocitoarea neîntrecută către Dumnezeu a rugăciunilor noastre.
O domnişoară de 45 de kg – dupa cum s-a autodescris – a fost obligată de instanţă să plătească o amendă de 2000 de lei după ce anul trecut s-a remarcat ca portavocistă între “tinerii mânioşi” de sorginte marxistă care au “ocupat” Clujul pentru a “salva” Roşia Montana. Scandal mare pe site-ul matronat de Alina Mungiu Pippidi, sub titulatura “România curată – cu ochii pe voi” (plagiat după revista Mişcarea a Mişcării Pentru România). La cererea publicului, “România Curată (prin Societatea Academică din România, titular de cont) a decis deschiderea unui CONT DE SOLIDARITATE” pentru întrajutorarea tinerei şi a altora ca ea, aflăm de pe site-ul numit. Înţelegem că suma a fost atât de mare încât, iată, se creează un (nou) cont al SAR.
Dar domnişoara de 45 de kg şi şefa sa, de ceva mai multe kg, uită să menţioneze în articolul flamboiand care a încins pe net “idioţii folositori” că tânăra în cauză este chiar angajata societăţii care militează pentru ea, ca “coordonator al Coalitiei pentru Universitati Curate” şi “asistent de proiect in cadrul proiectului Mobilizarea universitatilor pentru combaterea discriminarii”. Să înţelegem că marea doamna Mungiu o plăteşte pe domnişoara mică ca o furnică cu un salariu sub cel minim pe economie? Sperăm că nu! Dar, totuşi, nici una dintre vocalele vedete ale SAR, ca domnul Guran, care beneficiază de sponsorizare de la OMV-GAZPROM, sau deontologul Tolontan, cu cei 508.018 euro pe care-i primeşte, pe an, de la puşcăriaşul Dan Voiculescu, n-ar fi putut oare s-o ajute pe biata lor colegă de muncă cu câteva sute de euro amărâte? Sau măcar ruble convertibile… Dar marea doamna Mungiu, care încasează şi ea, ca angajată anticoruptă a puşcăriaşului miliardar Dan Adamescu, un salariu bunicel, n-ar fi putut s-o ajute pe micuţa sa amploaiată?
Mă aşteptam ca măcar patronatul SAR, reprezentat de membri fondatori ca Pleşu, Liiceanu şi Patapievici (lista aici) să intervină cu câteva grăunţe din buzunarul lor de intelectuali ai tuturor regimurilor pentru clona Nataliţei Morari de la Chişinău. La fel cum mă aşteptam ca o societatea care militează atât de febril pentru transparenţă instituţională, curăţenie şi anticorupţie să afişeze pe site-ul ei Rapoartele anuale şi sponsorii cu totalul sumelor intrate în conturile SAR an de an. Egalitate, dar nu pentru căţei? Aşa se pare. Pentru că toate aceste date lipsesc de pe site-ul dâmboviţean al Societăţii Academice din România (asta ne aduce aminte de PCdR). Ceea ce nu se poate la Centrul “anticorupţie” pe care doamna Mungiu şi l-a “tras” pe lângă şcoala din Germania unde activează, şi de pe site-ul căruia aflăm – în dreptul rubricii “Donatori şi Clienţi” (!), respectiv parteneri – că sponsorul principal al proiectului este “Institutul Societăţii Deschise” Soros. Desigur, ce dă Soros în Germania ramâne în Germania. Dar ce dă Soros în România, unde se duce, de nici măcar o amendă amărâtă nu se poate plăti din fondurile lui şi este nevoie să se cerşească pe internet pentru a se acoperi suma de 2000 de lei?
E drept, domnişoara lucra la Coaliţia pentru curăţenie. Probabil unii dintre Dvs n-aţi observat că Coaliţia s-a transformat peste noapte în Alianţa pentru curăţenie. Pentru o împrospătare de fonduri. Dacă micuţa portavocistă ar fi lucrat la Alianţă şi nu la Coaliţie ar fi putut probabil să pună deoparte măcar un leu din “fondurile norvegiene” primite de SAR pentru proiectul finanţat în cadrul Fondului ONG prin Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European 2009-2014 în valoare totală de 236.875 euro din care 84,8% reprezintă finanțare nerambursabilă, pe perioada 1 aprilie 2014 – 31 martie 2016, respectiv “Romania curata“, site unde, subliniez, ni se scrie că toată lumea lucrează pe bază de “voluntariat”. Şi-atunci pe ce se duc cei 236.875 euro (118.437,5 euro pe an)? Pe sfaturile Alinuţei?
Acum depinde şi când s-a angajat mititica de 45 de kg. Pentru că dacă ar fi fost ONG-istă de mică-mică, ar fi putut păstra măcar câţiva leişori din finanţările încasate de Alina Mungiu Pippidi de la fondul ONG-ist controlat de Soros, respectiv CEE Trust, de unde matroana SAR a primit: Martie 2007 ‐ Februarie 2008 (1 an) 40,300 USD (pentru “Coaliţia pentru un Parlament curat“); Aprilie 2008 ‐ Mai 2009 (1 an) 95,500 USD (pentru “Coaliţia pentru Universităţi curate“); Iunie 2009 ‐ Iulie 2010 (1 an) 93,500 USD (tot pentru “Universităţi curate“); Septembrie 2010 ‐ Aprilie 2012 (1 an si 7 luni) 120,000 USD (pentru “România curată“). Un Total oarecare de 349,300 USD.
Bani grămadă, care reprezintă circa 10% din totalul mai general al sumelor livrate de Soros miliţienilor “spirituali ” şi brigăzilor “ecologiste” ale “societăţii civile” din România în ultimii ani, Total care se ridică la 3,136,026 USD (Tabelul mai jos). Am văzut rezultatele acestor sponsorizări Soros în toate acţiunile SAR, ale “tinerilor mânioşi” de la Cluj sau din Piaţa Universităţii de la Bucureşti, ca şi din toţi porii doamnei Mungiu. Remarcăm însă că din bilanţul de mai sus lipsesc ultimii doi ani. Gaură in memoria CEE Trust, gaură pe site-ul SAR. Dar, sperăm, nu şi în buget!
Oricum, aşa, ochiometric, nu putem să nu observăm că macar adunând sumele astea două tot o punem de vreo jumătate de milion de euro. Pentru democraţie, nu pentru căţei. De căţeluşe ce să mai vorbim?…
PS: Evaluată la kg, colegii micuţei activiste SAR-iste n-ar fi trebuit să dea din buzunarul lor de “voluntari” decât 44, 44 lei/kg. Pai un somon e mai scump!
Nota bene: Suma de 236.875 euro este primită de SAR prin “EEA Grants – Norway Grants“, un conglomerat ciudat care reuneşte fonduri din Norvegia, liliputanul Liechtenstein si Islanda. Islanda, dacă vă aduceţi aminte, este prima ţară din Europa şi probabil din lume care a intrat în faliment. Islanda a fost apoi cumpărată rapid de Rusia, care i-a împrumutat 4 miliarde de euro din Trezoreria Federatiei Ruse. Acum are bani de “filantropie” pentru “Holocaustul Roma” din România? Aşa numitele “fonduri norvegiene“, de care beneficiază mărinimos şi Alina Mungiu Pippidi având printre scopurile enunţate în proiect să adune 2.000.000 de vizitatori pe site-ul România Curată în 2 ani (eu am de unul singur peste 12.000.000 în cinci ani de blog), au intrat recent şi în dezbaterea publică a specialiştilor americani. O investigaţie complexă realizată de New York Times a conchis într-un material de analiză publicat pe 6 septembrie a.c. că aceste fonduri sunt destinate “cumpărării influenţei de către puteri străine“. Practic, conform experţilor americani citaţi, destinatarul lor, în cazul de faţă Alina Mungiu Pippidi, devine agent de influenţă al unei puteri străine.
Bonus: Iată şi sumele încasate în ultimii ani de “societatea civilă”, în special cea “ecologistă”, de la Reţeaua Soros, considerată de specialişti drept o mască a serviciilor speciale ruseşti. În tabelul de mai jos avem în vedere doar finanţările adunate din surse deschise:
Ieri seară, televiziunea ce-şi spune cu un tupeu maximal “România TV” – era vorba că astfel de denumiri, care subjugă numele ţării, vor fi interzise; este valabil şi pentru impostoarea “Societate Academică din România”, ONG-ul de lift (e drept, lift de maşini, ţinand cont de volumul membrilor) al Alinei Mungiu Pipidi – a coborât la un nivel abject aşa zisul jurnalism pe care îl practică. Pentru cei care se feresc – pe bună dreptate – de asemenea surse de intoxicare, canalul în cauză, al “mogulaşului” Sebastian Ghiţă, a invocat – cu “dovezi”, câteva imagini cautate îndelung – un pretins parkinson sau delirium tremens al preşedintelui Traian Băsescu, pentru care, chipurile, s-ar afla în “incapacitate de a conduce România”. Alţii au alte handicapuri, poate mai severe, şi vor să conducă România. Într-un cuvânt: o porcărie.
Şi o spune unul care îl critică, pe drept, în opinia mea fermă, pe Traian Băsescu, pentru greşeli pe care, iată, de abia azi, recunoaşte public că le-a făcut. Respectiv încurajarea căpuşelor “intelectuale” şi profitoare să i se urce în capul şi să-l sugă, să-l sugă, să-l sugă, până nu i-a mai rămas decât o umbră – deci o pată gri – din charisma de odinioară. Prea târziu, bătrâne, prea târziu! Efectele distrugerilor provocate de clanurile Tismăneanu-Pleşu-Patapievici-Liiceanu-Cărtărescu-Preda-Macovei-ETC-KGB sunt incalculabile. Asumarea unei “erori” la final de mandat şi doar pentru că toţi ţi-au bălăcărit preferata marcând-o pe rând, ca o haită care se racoreşte, nu mai are nici o valoare. Cine plăteşte? Aceasta este întrebarea! Pentru cei care s-au întrebat care a fost “misiunea” mea pe lângă Traian Băsescu, atâţia ani, o repet acum: am încercat să-l salvez pe preşedintele României de cea mai împuţită gaşcă de neo-kominternişti a acestei ţări. La fel cum fratele meu a încercat să-l scape, prin articolele lui, de piaza rea care îl posedează şi azi. Aceste “misiuni” în interesul naţional al României ne-au adus numai prieteni, după cum se ştie, cu ghilimelele de rigoare. Probabil, zic şi eu, că a meritat sacrificiul personal, undeva, acolo, în cel mai adânc tranşeu al frontului invizibil.
Deci, din această poziţie, repet: atacul RTV la bolile preşedintelui reprezintă, după părerea mea de jurnalist cu 25 de ani de presă, cea mai abjectă porcărie îmbrăcată în haine “ziaristice” pe care am văzut-o în această perioadă.
La acelaşi nivel de centură, de data aceasta a “societăţii civile”, se încadrează şi atacurile repetate ale marii obsedate (nu pot să-i spun micii) Alinei Mungiu Pipidi, care a ajuns aproape să-l compare pe Băsescu cu un şofer de TIR. Sigur, e normal ca doamna Pipidi să fie supărata şi pe TIR-işti, mai ales când a fost refuzată, cu dezgust firesc, să urce în cabină. Cine ar fi luat-o?…
PS: O somăm pe această cale pe Alina Mungiu Pipidi să elimine de pe site-ul ei sintagma “cu ochii pe voi”, care plagiază rubrica “Suntem cu ochi pe voi” a publicaţiei “Mişcarea”, revista formaţiunii Mişcarea Pentru România.
October 26th, 2014 
VR 
Posted in 
Tags: 
