Posts Tagged ‘Mantuitorul nostru Iisus Hristos’

7 ani cu Profesorul Florin Constantiniu la Ceruri: “Împotriva celor care vor să ne distrugă credința, arsenalul nostru rămâne învățătura lui Hristos”. “Copil fiind, am vrut să ma fac preot” – CUVINTE DESPRE CREDINȚĂ, Editura Doxologia, 2019

Fotografie de copertă de Cristina Nichituș Roncea

Șapte ani de când marele profesor și academician Florin Constantiniu ne-a părăsit, trecând în eternitate chiar în Vinerea Mare a anului 2012. Anul acesta, tot în aprilie, ar fi implinit 86 de ani (8 Aprilie 1933 – 13 Aprilie 2012). Pomenirea Profesorului va avea loc sâmbătă, 13 aprilie, la Biserica Schitul Maicilor, apoi la mormânt, Cimitir Ghencea 3. Veșnică fie pomenirea lui!

“Copil fiind, am vrut să ma fac preot”

Profesorul Florin Constantiniu la lansarea Albumului “Precum în Cer, așa și pe pământ“, de Cristina Nichituș Roncea: “În momentul de față cred că marea problema a fiecărui creștin este felul în care noi ne racordam la viața care ne înconjoară. Cred că Dumneavoastră ați observat, a devenit un loc comun să se vorbească despre secularizare dar nu este numai secularizarea veacului acestuia, e faptul că împotriva Bisericii, împotriva creștinismului în general, se duce o adevarată ofensivă… În afara de aceasta, este ofensiva care se duce prin presă, prin televiziune, o viață care nu mai are nici un fel de norme morale, care să o stăpânească, să o controleze, să o împiedice să alunece în păcat. Și aș spune că în momentul de față este, eu nu ma sfiesc să o spun, o ofensivă diavolească împotriva Bisericii. Or, pentru aceasta noi trebuie sa găsim arme cu care să luptăm împotriva celor care vor să ne distrugă credința. Și pentru a putea găsi aceste arme aș spune că arsenalul nostru rămâne învățătura lui Hristos, așa cum este ea păstrată în mănăstirile noastre ortodoxe pentru că în mănăstirile noastre ortodoxe este această trăire profundă, de identificare cu învățătura divină care, într-adevar, este o armură pe care o avem împotriva acestor ispite diavolești. (…) Dar noi, dacă suntem creștini, avem acolo un drum – la Biserică – fiindcă numai acolo ne este Mântuirea noastră. (…) Cu această carte alături să ne gândim la ce este sacrificiul călugărului, la ce este rugăciunea călugarului și întotdeauna să avem în minte exemplul călugarului.”

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Academician Florin Constantiniu
Cuvinte despre credință

Mulțumiri doamnei Cristina Nichituș-Roncea
pentru amabilitatea de a ne oferi drepturile de
publicare a fotografiilor cu domnul academician
Florin Constantiniu

Academician Florin Constantiniu
Cuvinte despre credință
Ediție îngrijită și note
Pr. Dorin-Demostene Iancu

Tipărită cu binecuvântarea
Înaltpreasfințitului
TEOFAN
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
DOXOLOGIA
Iași, 2018

Academicianul Florin Constantiniu, modelul savantului smerit

“Noi vedem ce agitație este acum în Bucuresti, se iese pe stradă, se protestează, se incendiază și așa mai departe. Acestea sunt problemele veacului acestuia, mersul pe strada și ieșitul la demonstrație. Dar noi, dacă suntem creștini, avem acolo un drum – la Biserică! – fiindcă numai acolo ne este mântuirea noastră”.

„Cu încredere în viitorul științific și cu cele mai prietenești sentimente”. Cu un zâmbet blajin, Florin Constantiniu îmi scria apăsat dedicația pe ultima sa carte. Era un dar de suflet pe care îl făcea
tocmai pentru a-și împlini rolul său în istorie, așa cum îl numea.

Florin era omul care aducea iubirea acolo unde era neiubirea, liniștea unde domnea agitația, încrederea atunci când credeai ca n-ai să reușești. Știa să-ți fie un adevărat prieten, să glumească, să te dojenească părintește, să te îndrume, și să te asculte. Mai mult decât oricât, un om așa de sensibil nu te făcea să te simți mic, ci simțeai tu cum în preajma lui deveneai mare. A trăit într-o epocă tristă.
Obligat să suporte politruci și istorici de carton care cu greu stăpâneau limba română, a rămas consecvent crezului său: răspunsul pe care avea să-l dea în fața Domnului pentru toate câte a făcut. A suferit în tăcere din cauza invidiei unor colegi, a răutății și ticăloșiei unora pe care îi sprijinise dezinteresat.

Boala de inimă care l-a încercat nu l-a putut învinge.

De neclintit în rugăciune, cu metanierul strâns la piept, mereu cu candela aprinsă, a scris, a vorbit public despre ofensiva împotriva credinței din anii stalinismului și despre similitudinile cu practicile
postdecembriste. Nimeni și nimic nu l-a putut abate din drumul său. A pășit cu încredere spre Împărăția cea veșnică. Tânărul, care în 1955 vorbea în amfiteatrul Facultății de Istorie despre Sfântul
Ioan Gură de Aur, care se închina când trecea prin fața bisericii în drumul său spre bibliotecă, care citea cu rigoare viețile sfinților martiri, a fost și rămâne un model. Fără el microcosmosul istoricilor nu va mai fi niciodată la fel. Vocea lui se va auzi ca un răsunet peste ani. Am pierdut un model, un savant smerit, dar am câștigat un rugător în ceruri.

A vorbit despre Dumnezeu fără să fie cleric. A dorit să-L aducă mai aproape de inimile oamenilor prin cuvintele sale. Dacă îți lipsea un părinte știa să-ți fie el părinte, dacă aveai nevoie de un prieten
drag nu ezita să-ți fie alături, dacă aveai nevoie de un profesor, cu tact și răbdare te îndruma fără să înceteze să-ți fie și prieten.

Nu se putea despărți de această lume fără o ultimă mărturie despre Biserică și un rămas bun de la oamenii dragi lui. Pe 29 martie 2012, ultima sa apariție publică, la Seminarul Teologic din București
vorbea despre Patriarhul Justinian și activitatea sa providențială în salvarea sfintelor altare.

Ca un ultim îndemn la sinceritate în istorie pentru cei tineri. Aula Academiei va rămâne mereu tristă și săracă în lipsa unui asemenea savant sclipitor, a unui smerit cercetător și a unui părinte iubitor.

A fost un om simplu, așa cum astăzi rar întâlnești. Odihnește sub o lespede de piatră în așteptarea celei de-a doua veniri a lui Hristos. Fără Florin nimic nu va mai fi la fel. Pentru cei care l-au iubit s-a încheiat o epocă. Un dor mărunt îi va măcina și o rugăciune de pomenire pentru cel plecat la ceruri le va alina sufletul (1).

Pr. Dorin-Demostene Iancu

(1) Text publicat în Ziarul Lumina, an X, nr. 103 (2804), 10 mai 2014, p.6.

CUPRINS

Academicianul Florin Constantiniu, modelul savantului smerit / 7

Cuvânt rostit la lansarea albumului „Precum în cer așa și pe pământ” al Cristinei Nichituș-Roncea, București, 19 ianuarie 2012 / 11

Cuvânt la lansarea cărții Justinian – „Amintiri”, Seminarul Teologic Ortodox „Nifon Mitropolitul”, București, 29 martie 2012 / 23

„Pagini de istorie” Radio România Cultural, 17 aprilie 2009 / 41

Anexe / 65

“Pentru majoritatea creștinilor, din păcate, apropierea de Dumnezeu vine în ceasurile de încercare, de restriște. Aici eu însă, cu riscul de a părea că vreau să fiu original cu orice preț, vă spun că m-am simțit întotdeauna aproape de Dumnezeu când mi-a mers bine, pentru că am văzut atunci semnul grației divine și am avut comunicarea cu Dumnezeu foarte lesnicioasă.”

Acad. Florin Constantiniu 

Vedeți si:

Profesorul Florin Constantiniu: “Datoria cea mai sfanta a clasei politice din Romania este sa readuca Basarabia in frontierele romanesti”

Florin Constantiniu despre SAPTAMANA PATIMILOR (23-28 iunie 1940). Cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei

VIDEO: Profesorul Florin Constantiniu despre Basarabia, Romania si Rusia. Conferinta la Academia Romana. IN MEMORIAM

Icoanele si Credinta Profesorului Florin Constantiniu. Dumnezeu sa il odihneasca in pace, pacea la care a tanjit atat de mult bunul si dragul Profesor al Istoriei Romanilor!

Ultimul articol al academicianului Florin Constantiniu pentru revista Clipa si tristetea Profesorului: “Am devenit un fel de Burkina Faso a Europei”

Profesorul Florin Constantiniu in apararea Icoanelor din Scoli: “Invatatura crestina, unicul leac tamaduitor al lumii”

Profesorul Ilie Badescu despre Elita idealismului național: Academicianul Florin Constantiniu

Profesorul Buzatu despre Profesorul Constantiniu: UN MARE ISTORIC

Corneliu Vlad despre un istoric sincer: Florin Constantiniu. IN MEMORIAM

IN MEMORIAM. Profesorul Florin Constantiniu despre istorie si viata la Radio Romania, in dialog cu Dan Manolache. AUDIO/VIDEO

 

Cele mai vechi imagini ale Maicii Domnului – mijlocitoarea naşterii pruncilor – şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din Catacombele Priscillei, disponibile spre vizitare virtuala pe Google Maps. Cu un studiu vizual via Teodora Roncea. FOTO

Maica Domnului cu Pruncul Iisus - Catacombele PriscilleiTurul virtual al Catacombelor Priscillei (sec. II – circa 225 AD) este disponibil prin Google Maps de la finele anului trecut (nov. 2013). Dar nu strică niciodată sa aduci aminte despre posibilitatea vizionarii unor asemenea minuni, unele dintre cele mai vechi picturi creştine, între care se numară şi imaginea Maicii Domnului cu Pruncul de aici, posibil unul dintre magi sau unul dintre arhangheli arătând spre steaua calauzitoare şi vestitoare a Naşterii Mântuitorului.

Detalii despre restaurarile catacombelor la History Blog

Vedeti aici Site-ul Catacombelor Priscillei si Site-ul Muzeului Catacombelor Priscillei

Intrati aici pentru turul virtual Google Maps (realizat in sep. 2013)

Studii vizuale via Teodora Roncea: Antichitatea târzie & Bizanţ (despre catacombe şi primele imagini creştine) si Antichitatea clasică

Alte imagini cu unele dintre cele mai vechi reprezentări iconografice ale Maicii Domnului şi Mântuitorului, AICI.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu Fecioara Maria mijlocitoare catre Dumnezeu - Catacombele PriscillaIn ceea ce priveşte această frescă, interpretarea anticrestinilor sau profanilor este că Maica Domnului ( “o femeie”) ar fi îmbrăcată în veşminte liturgice. Dar este o părere greşită. Este evident, pentru orice om credincios, că este vorba de Maica Domnului care se roagă pentru naşterea de prunci. În stanga imaginii este preotul care îi îndeamnă pe cei doi tineri căsătoriţi să meargă către Maica Domnului iar în dreapta femeia care alăptează pruncul născut. Iar deasupra tuturor este Pastorul cel Bun, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului fiind mijlocitoarea neîntrecută către Dumnezeu a rugăciunilor noastre.
Mantuitorul Iisus Hristos - Pastorul cel Bun - Catacombele Priscillei

Maica Domnului si Mantuitorul ca Pastorul cel Bun - Catacombele Priscillei

Chipul Maicii Domnului si cel al Pruncului asa cum au fost, pictate de ingeri. Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Prodromita alaturi de cea a Sf. Ioan Botezatorul de la Manastirea (Schitul) Prodromu din Sfantul Munte Athos. FOTO/INFO/VIDEO

Chipurile Maicii Domnului Prodromita si al Pruncului la Schitul Prodromu de la Sf Munte Athos - Foto Victor Roncea 2014

Acestea sunt chipurile Maicii Domnului si al Pruncului Iisus Hristos, exact asa cum au fost. Ele “au fost pictate de ingeri” – asa cum a concluzionat rapid un copil pelerin la Sfantul Munte la aflarea minunii -, prin Harul Sfantului Duh, in Romania, la Manastirea Bucium din Iasi, in urma cu 151 de ani, pentru Manastirea romaneasca Prodromu (Inaintemergatorul) de la Sfantul Munte Athos.

Am avut privilegiul sa ma rog in fata acestei sfintei si unice icoane facatoare de minuni si sa privesc indelung minunatele chipuri ale Maicii si Mantuitorului nostru, observand si detaliul extraordinar care consta in lipsa urmelor penelului (aspect verificat stiintific si prin analiza microscopica).

Prezint cateva date din istoria icoanei, mai jos. Cred ca daca fiecare roman de parte barbateasca ar face macar o data in viata un pelerinaj la Athos pentru a se ruga la Icoana Prodromitei, Romania ar scapa mult mai repede de toate buruienile care ameninta sa sufoce Gradina Maicii Domnului din Carpati. La Bucuresti, o copie a acesteia se afla la paraclisul de pe santierul Catedralei Mantuirii Neamului. Realizata la sfarsitul lunii iunie a anului 1863, cinstirea Sfintei Icoane Prodromita (Inaintemergatoare) de la Muntele Athos se praznuieste la 12 iulie.

Maica Domnului Prodromita si Sf. Ioan Botezatorul la Schitul Prodromu de la Sf Munte Athos - Foto Victor Roncea 2014Preiau din ziarul Lumina al Patriarhiei Romane:

“La mai puţin de jumătate de deceniu după zidirea Schitului Prodromu, aşezământul monahal al românilor de la Sfântul Munte Athos, ieroschimonahul Nifon, primul stareţ, a căutat să aşeze în biserică o icoană a Maicii Domnului care să fie ocrotitoare obştii. În anul 1863, ajungând la Iaşi cu treburi mănăstireşti, stareţul Nifon însoţit de ieroschimonahul Nectarie au început să caute un iconar care să zugrăvească icoana dorită. În oraşul moldav a aflat că vieţuia un bătrân pictor evlavios, Iordache Nicolau, care ar fi putut realiza o icoană a Maicii Domnului de 1 metru şi 10 centimetri, pe scândură de tei, urmând condiţiile date de călugării atoniţi. Aceste condiţii erau: rugăciune continuă către Născătoarea de Dumnezeu cât timp va lucra, cu Acatist şi Paraclis în toate zilele, să lucreze în fiecare zi doar înainte de a mânca sau bea, să păstreze curăţenie trupească până la finalizarea lucrării, să fie spovedit şi să nu aibă ceartă cu nimeni. Deşi la început se gândea că vârsta înaintată îl va împiedica să lucreze, Iordache zugravul a primit, la insistenţele părinţilor, să picteze icoana Maicii Domnului.”

Maica Domnului Prodromita de la Schitul Prodromu de la Sf Munte Athos - Foto Victor Roncea 2014

“Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane”

Arhim. Chiril Lovin, în broşura “Icoana Maicii Domnului Prodromiţa. Istoria, minunile şi acatistul”, reproduce textul relatării minunatei zugrăviri a icoanei, dintr-un document ce se păstrează în arhiva Schitului Prodromu din Sfântul Munte: “Eu, Iordache Nicolau, zugrav din oraşul Iaşi, am zugrăvit această Sfântă Icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însăşi mâna mea, la care a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: după ce am isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirei mele, m-am apucat să lucrez Feţele Maicii Domnului şi a Domnului nostru Iisus Hristos; după ce am dat mâna întâia şi a doua, de noapte apucându-mă ca să o zugrăvesc desăvârşit, privind eu la chipuri, cu totul au ieşit dimpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul; şi aşa, fiind seară, m-am culcat scârbit, nemâncând nimic în ziua aceea, socotind că a doua zi, sculându-mă, să mă apuc mai cu dinadinsul. După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă ca să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi Sfânta ei Icoană, şi când m-am dus să mă apuc de lucru – o, preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! – s-au aflat chipurile drese desăvârşit precum se vede; şi eu văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi cu greşeală am făcut aceasta, ca să dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.

Iordache Nicolau, 1863, Iunie 29, Iaşi

Reproducerea Icoanei Maicii Domnului Prodromita de la Sfantul Munte Athos

Reproducerea Icoanei Maicii Domnului Prodromita de la Sfantul Munte Athos realizata de Manastirea (Schitul) Prodromu

“Pentru că minunea s-a produs la pomenirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, s-a ales ca sărbătoarea icoanei minunate a Maicii Domnului să fie prăznuită la 12 iulie, chiar înainte de Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, îngerul binevestitor al Născătoarei de Dumnezeu. Iar pentru această nouă sărbătoare s-a ales să se facă priveghere de toată noaptea, devenind al doilea hram al Schitului românesc Prodromu de la Sfântul Munte Athos.”, se scrie in articolul citat. Alte marturii consemneaza ca Sfintele Feţe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se (ceea ce mi s-a parut si mie, in timpul celor trei zile cat am stat in binecuvantatul pelerinaj la Prodromu, pentru care multumesc lui Dumnezeu, Maicii Domnului, prietenilor mei si monahilor romani atat de primitori de la Sfantul Munte! – nota V.R.). Se apreciază că portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei şi Pruncului Iisus aşa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani.

Există o descriere rămasă de la Sfinţii Epifanie si Nichifor, consemnata de Ierod. Cleopa Paraschiv in lucrarea sa “Icoana nefăcută de mâna omenească Prodromiţa”:

Încă de când vieţuia pe pământ era faţa ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuţiţi la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate şi ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, faţa nu rotunda, nici scurta, ci puţin alungită, mâinile si degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple şi puţin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaş, având părul bine şi cu multa cuviinţă legat“.

Biserica Schitului Prodromu de la Sf Munte Athos cu Maica Domnului Prodromita si Sf. Ioan Botezatorul - Foto Victor Roncea 2014

“Auzindu-se că la Iaşi s-a pictat în chip minunat o icoană a Maicii Domnului, mulţime de popor a venit să o vadă şi să se închine. Iar părinţii atoniţi, după ce s-au închinat credincioşii şi preoţii din Moldova, în frunte cu mitropolitul Calinic Miclescu, s-au întors în Sfântul Munte şi au aşezat icoana în biserica mare a Schitului Prodromu. Mulţime de minuni s-au petrecut cu cei ce au cerut ajutor de la Născătoarea de Dumnezeu închinându-se icoanei Prodromiţa, atât în Muntele Athos, cât şi în pelerinajele din ţara noastră. S-a alcătuit slujbă acestei sărbători ce se cinsteşte cu evlavie în fiecare an, la 12 iulie. Troparul icoanei Prodromiţa mijloceşte cererile oamenilor către Maica Domnului, astfel:

“Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii tale icoane cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale! Slavă milostivirii tale! Slavă purtării tale de grijă, ceea ce este una binecuvântată!”

(Alexandru Briciu/Lumina)

Copie a Icoanei Maicii Domnului Prodromita adusa la Athos de IPS Teofan la 150 de ani - 2013Anul trecut, la 150 de ani de la minunea dumnezeiasca a pictarii icoanei, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, impreuna cu echipajul bricului Mircea si grupul „Nectarie Protopsaltul” (fost vietuitor al Sfintei Manastiri Prodromu), au reprodus drumul icoanei de la Iasi la Sfantul Munte Athos, cu o copie fidela a ei, fara ferecatura. (Foto si info la Pemptousia.ro si o mare parte din filmarea evenimentului memorabil, mai jos). Mitropolia, prin portalul Doxologia, a publicat si Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa.

Alaturi de Icoana Maicii Domnului se afla in Biserica Manastirii Prodromu si Icoana facatoare de minuni a Sfantului Ioan Botezatorul, a carei istorie o gasiti mai jos.

Icoana Facatoare de Minuni a Sf IOan Botezatorul de la Schitul Prodromu Sf Munte Athos - Foto Victor Roncea 2014

“Icoana Sfantului Ioan este ferecata in argint, lucrare savarsita in anul 1853, pe cheltuiala domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei. Nu se stie cu exactitate anul in care a fost zugravita sfanta icoana, insa este posibil ca aceasta sa dateze din anul 1660, cand paraclisul sfantului a fost rezidit, sub duhovnicul Filoftei.

Cea mai renumita minune savarsita de Sfantul Ioan Botezatorul, prin sfanta lui icoana, este cea petrecuta in anul 1821, odata cu izbucnirea Revolutiei in Grecia. In acest an, neintelegerile cu turcii au provocat mari suparari in Sfantul Munte Athos. Ajungand turcii si in Chilia Sfantul Ioan Botezatorul, ei nu au gasit aici mai nimic de mare valoare, precum aur sau obiecte scumpe. Parintii de la chilie, fie fugisera in munti, cu odoarele cele de pret (Sfinte Moaste, Vase), fie mersesera la Marea Lavra.

Turcii cei necredinciosi, intrand in paraclis si negasind nimic de valoare, de manie, au tras cu arma in icoana Sfantului Ioan Botezatorul. Gloantele nu au atins insa icoana, ci s-au intors spre ei, speriindu-i groaznic. Cu aceasta ocazie, chipul Sfantului Ioan a ramas foarte incruntat, pana in ziua de astazi, dupa cum se poate vedea.

Unii spun ca turcii au tras inspre Sfantul Altar, spre a nu fi cineva ascuns acolo, altii spun ca turcii au tras de spaima inspre Sfantul Ioan, care s-a incruntat in momentul in care au pasit in paraclis, iar altii spun ca au tras din greseala, speriindu-se de un zgomot. Motivul pentru care acestia au tras spre icoana nu este important, ci important este faptul ca Sfantul Ioan nu a fost pictat astfel, ci abia dupa acest moment, el s-a incruntat puternic, cum a si ramas, pana astazi.” (Teodor Danalache/ CrestinOrtodox.ro)

Mai multe informatii despre Icoana Maicii Domnului Prodromita, la OrthodoxWiki

Sursa/ Foto sus: Roncea.Ro

Icoana Maicii Domnului nefacuta de mana omeneasca Prodromita

„Bucură-te trandafir cu bună mireasmă, bucură-te crin cu dulce miros!” (12 iulie 1990)

A trecut şi anul acesta slujba Prodromiţei cu bună rânduială, slujbă frumoasă, masă aleasă.  După plecarea oaspeţilor, merg în Biserica Mare şi rostesc o scurtă rugăciune înaintea Sfintei Icoane a Prodromiţei, de sme­rită mulţumire pentru ajutor. Deodată simt un puternic miros de smirnă. M-am ridicat de la sfânta icoană, am mers în Sfân­tul Altar să văd dacă nu cumva vine mireasma de la cădelniţă. Nu era nimic, iar smirnă nu aveam deloc pentru tămâiere.

Părintele Petroniu de la Prodromu

Sursa: Doxologia

Citiți și: Acasă la Maica Domnului Prodromiţa şi Părintele Iulian Prodromitul şi la Peştera Sfântului Atanasie, întemeietorul vieţii de obşte de la Sfântul Munte Athos

Vedeti si: Schitul românesc Prodromu văzut de Laurențiu Dumitru

VIDEO:






 

Ziaristi Online: Prof. Ilie Badescu de Sf. Ilie: Războiul nevăzut dintre cultura Învierii şi cultura morţii. 60 de ani de la parasutarile legionarilor de catre NATO in Romania ocupata de URSS. Luther, tiganii si ICR. Relațiile româno-ruse

Profesorul Ilie Badescu vazut de Fotografu Ro Dinu Lazar c via Roncea Ro
Foto: Dinu Lazar / Fotografu.ro

Ziaristi Online:

Profesorul Ilie Badescu de Sfantul Ilie: Războiul nevăzut dintre cultura Învierii şi cultura morţii. Suferinţa lui Dumnezeu şi suferinţa demonilor în om. INTERVIU (I)

Zemanta Related Posts Thumbnail

Suferinţa lui Dumnezeu este, într-o primă înţelegere, tot una cu suferinţa lui Dumnezeu în om, spre mântuirea şi deci spre vindecarea sa de maladia morţii. Suferinţa lui Dumnezeu în om este, aşadar, suferinţă pentru om, pentru vindecarea, înălţarea, eliberarea, restaurarea omului, cum ne învaţă Pr. Stăniloae.

60 de ani de la parasutarile legionarilor de catre NATO in Romania ocupata de URSS. ZILELE REZISTENTEI NATIONALE de la Sambata de Sus – 19-21 iulie 2013

Manastirea Sambata Troita lui Ogoranu si a Rezistentei din Fagaras - Foto Victor Dogaru

Editia a 4-a, dedicata impinirii a 60 de ani de la parasutarile NATO in Romania comunista si executia celor 13 legionari parasutati de aviatia SUA (1953-2013).

Grid Modorcea: Atac la morala. Nici Luther n-ar mai arunca cu calimara in umbrele ICR. Despre Lilian si tiganii lui Patapievici promovati de “cotofana hoata” de la New York

Scriitorul Grid Modorcea

Aceasta monstruleata de la New York se poate lua de mana cu Lilian, noul sef al ICR, fiindca si ea stie sa fure, dar nu semneaza, adica se jura ca nu fura, desi am prins-o cu rata in gura, adica rata Bulat, Benedig sau alte “patrimonii” scoase din scrinul negru al ICR.

Corneliu Vlad: Se întâmplă ceva în relațiile româno-ruse. Dar ce?

Dl Corneliu Vlad - Foto Ziaristi Online Ro

Se produc, în acest moment, mișcări tectonice ale geopoliticii mondiale poate nu la fel de spectaculoase, dar tot atât de importante, ba poate chiar mai importante, decât marile schimbări din 1989-1990. Și în partea noastră de lume, și în relațiile dintre cele mai mari puteri mondiale. Orb să fii și le vezi. Iar dacă le mai și pui cap la cap…

See more at: https://www.ziaristionline.ro/category/special

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova