„Religia e otravă. Protejează-ți copiii!” Poster de propagandă bolșevică, URSS, 1930. Dupa cum vedem, tema falsului antagonism între Școală și Biserică, intens uzitată azi de secular-umaniști, nu e deloc nouă.
Colegii de la Cultura Vieţii expun un nou pui de… gasiţi Dvs cuvântul 🙂
Bolșevicii din Parlament. O nouă încercare de a elimina ora de religie din programa școlară și un răspuns al societății civile
de Re(d)acționarul
Într-o nouă încercare de a-și justifica salariul și susținerea din partea grupărilor anti-românești cu care a fost odată coleg în „soțietatea țivilă”, deputatul Remus Cernea a emanat o propunere legislativă destinată să înlocuiască ora de religie cu o așa-numită oră de „etică și educație civică” (de ce nu socialistă, ca să fie exact ca pe timpul comunismului -n.m.).
La fel ca și în cazul propunerii privind înființarea parteneriatelor civile – prin care instituția multimilenară a familiei era ștearsă din lege și înlocuită cu o făcătură a strategilor homosexuali, numită „uniune civilă între persoane, indiferent de sex” – noua bazaconie are șanse cvasi-nule să primească aprobarea Parlamentului. Asta o știe și inițiatorul; importantă era însă încercarea de a (re)aduce în atenție un subiect care îi arde ca focul pe agitatorii neo-marxiști din România: prezența orei de religie, cu toate hibele sale organizatorice și de resurse umane, în programa școlară dejoacă agenda re-educării întru religia secular-ateistă a generațiilor viitoare. Omul nou, „tolerant” cu toate aberațiile morale și sexuale și închinător la zeul suprem numit „Știință” nu poate prinde contur prea ușor. Acesta este și motivul turbării cu care ora de religie și prezența simbolurilor religioase în școli sunt atacate iar și iar – ba, putem remarca, nu doar de stângiștii oficiali: Monica Macovei, „candidata Dreptei”, susținută cu avânt de Tismăneanu și Liiceanu pronunțându-se, recent, pentru stoparea studiului religiei în școli. Din acest punct de vedere, Cernea și Macovei sunt în perfect acord: să fie studiată… istoria religiilor – adică religiile să fie prezentate „neutru”. Lucru, evident, imposibil, căci neutralitatea înseamnă, în acest caz, deplina și perfecta neutralizare a mesajului religios!
Ce atrage atenția în mod deosebit este Expunerea de motive (conform normelor de tehnică legislativă, constituie preambulul și justificarea oricărui proiect de act normativ, ce trebuie să răspundă unei necesități), un adevărat exercițiu de „discurs al urii” la adresa creștinismului al deputatului Cernea. Mai în glumă, mai în serios, solicităm „spor de toxicitate” pentru că am parcurs textul în cauză. Argumentația este redusă la dizertația subiectivă și la manipularea grosieră, în stilul bolșevic, centrată pe veșnica acuză: oamenii sunt needucați și săraci, Biserica este de vină; deci, să alungăm Biserica din spațiul public, ca să devenim educați și prosperi!
Dar ca să nu se mai spună că societatea civilă în România înseamnă doar „Martorii lui Soroș” (ASUR et co.) ori „Martorii Monicăi” (GDS et co.), un grup de ONG-uri creștine a remis comisiilor de specialitate din Parlament un Memoriu prin care solicită respingerea propunerii legislative. Vă recomandăm călduros să îl citiți aici în format pdf. Este mai mult decât o critică a proiectului: este un rechizitoriu la adresa unui impostor obraznic, unul dintre mulții pătrunși pe ușa din dos în politica românească.
Traseul propunerii legislative (în acest moment, înscrisă pe ordinea de zi a Camerei Deputaților cu propunere de respingere) poate fi urmărit aici.
Și, pentru a încheia: politicienii, nu Biserica, închid școli și spitale; politicienii, nu Biserica, alungă milioane de români în bejenie ca să câștige o pâine mai albă, lăsându-și familiile destrămate și copiii pe drumuri; politicienii, nu Biserica, permit sau încurajează vânzarea pământului, defrișarea pădurilor și spolierea resurselor subsolului; politicienii, nu Biserica, au condus țara în situația dezastruoasă în care este azi.
La 8 octombrie 2014 se împlinesc 75 ani de la realizarea visului Părintelui Gheorghe Cotenescu, unul dintre profesorii Părintelui Justin Pârvu dar şi al Patriarhilor Teoctist şi Iustin: zidirea şi sfinţirea noii biserici din Stoeneşti-Muscel, în prezenţa Patriarhului Nicodim Munteanu. Biserica ctitorită de Părintele Gheorghe Cotenescu – cetăţean de onoare post-mortem al oraşului Câmpulung Muscel – înlocuia stravechea biserică pângăritâ de ocupantul german în 1916, după luptele grele din zona Dragoslevele-Mateiaş-Stoeneşti, prin transformarea acesteia în grajd. Sovieticii aveau să le urmeze exemplul. Părintele, care a fost o perioadă secretar al marelui istoric Nicolae Iorga cât şi deputat, avea să lupte, la scurt timp, pe ambele fronturi, pentru eliberarea Basarabiei şi, apoi, a Transilvaniei, pentru ca după instaurarea regimului de tip sovietic să fie şi arestat pentru sprijinirea grupării “Haiducii Muscelului”. Despre acestea şi multe altele, puteţi afla din articolele dedicate memoriei luptătorilor anticomunişti şi martirilor din închisorile bolşevici la MĂRTURISTORII.
Într-un text extrem de violent şi, în acelaşi timp, de o rară ipocrizie, specifică însă personajului, Gabriel Liiceanu, căci despre el e vorba, se raliază partenerului său de lichelism, Andrei Pleşu, desigur, şi îl calcă în picioare, cu o satisfacţie morbidă, pe bătrânul actor de 95 de ani, Radu Beligan. Nu era de ajuns primul atac la gâtul maestrului, înfăptuit de bloggerul de Pravda, angajatul unui traficant de copii, fost ministru al Culturii FSN-ului lui Iliescu şi Roman, apoi “îngeraş” la CNSAS cu nevasta agentă DIE şi ministru de Externe complice la crimele asupra populaţiei civile din Belgradul bombardat chiar şi de Sfintele Paşti.
Parcă nu-i dăduse sângele pe nas “moşului”; măcar de data asta să îi provocăm un atac de cord!, şi-au zis “catarii de la Păltiniş”.
Vina lui Beligan? A spus public cu cine are de gând să voteze. Treaba lui, zic eu. Măcar dreptul ăsta cred că-l mai are, în cazul în care nu trăim deja în “1984”.
Aţi ghicit, probabil, că longevivul artist nu s-a exprimat pentru comisăreasa Monica “Mandela” Macovei, fosta procuroare comunistă îmbătrânită rele, în brigăzile căreia s-a înregimentat Gabriel Liiceanu, primind în dotare şi bocancii cu care l-a executat, sadic, pe nonagenarul Radu Beligan.
Daca Radu Beligan ar fi spus ca România are nevoie de o femeie preşedinte – alta decât Elena Udrea, bien sûr, aleasa fostului lor stăpân, pe care au slugărit-o, până mai ieri, toţi “intelectualii lui Băsescu” – acum am fi citit în revista “22”, organul GDS, adevărate ode la adresa maestrului. Posesorul posedat de Siegfried şi Marcello ar fi scos pe loc o nouă ediţie a CD-urilor Humanitas cu Radu Beligan. Dar n-a fost să fie… Şi-atunci, la zid cu “boşorogul”!
La linşarea tribală a celebrului actor s-a asociat, cum altfel?, şi politrucul Vladimir Tismăneanu, după cum aflăm din notele de subsol şi mulţumire ale patronului împropietărit de Ion Iliescu şi amantul celebru Andrei Pleşu, peste noapte, cu fosta Editură Politică a PCR.
Cârdăşia macabră a celor trei foşti gealaţi din gărzile intelectuale ale lui Băsescu seamănă cu răfuiala unor borfaşi plătiţi, care înghesuie şi maltratează la colţ de stradă un bătrânel distins pentru că n-a făcut cu mâna coloanei de motociclişti postapocaliptici, cu Macovei în frunte călare pe motorul cel mai lung. Tipologie de atac specifică unei haite de hiene, pe care am mai vazut-o când ciorile atacă un şoim solitar.
A-i da geniul lui Beligan la o parte pentru a-i reclama, cu năduf proletar, paiul din ochiul său, în timp ce toţi cei trei ciraci ai Mandelei de Dâmboviţa au colecţii de bârne ale Securităţii înfipte pe unde s-au nimerit, este, de asemenea, unul din rezultatele unei nefaste realităţi inversate, creditate de Băsescu, care a acceptat fără discernământ ca “procesul comunismului” să-l facă, din buze, exact marii profitori ai regimului comunist, fii bolşevicilor care au adus comunismul în România şi slugile lor. Aceasta este… “moştenirea Băsescu”, piatra de moară cu care se va duce de gât la fundul istoriei.
Dar mai presus de orice, atitudinea celor trei gâzi grobieni, la 25 de ani de la momentul 1989, denotă totala îmbibare cu ură, inoculată în sânge, practic, de la călăii pe care îi moştenesc. Ei, “purii moralişti”, “catarii de la Păltiniş” – după cum i-a catalogat Părintele Nicolae Steinhardt -, “străini de credinţa românească” – după cum a observat Părintele Dumitru Stăniloae – nu pot ierta. O atitudine normală pentru nişte personaje care cer, cu vehemenţă, ca şi înaintaşii lor antiromâni, monştrii bolşevici, eliminarea religiei din şcoli, deziderat înscris în platforma-program a alesei lor la preşedinţie, tovarăşa “mani pulite” Monica Macovei. “Mâini curate”, suflete murdare…
De ce-ar fi iertat tocmai Beligan, care susţine că “este legat ombilical de România”, “ţară-minune” de care nu poate sta despărţit mai mult de o săptămână şi pentru care “se roagă fierbinte la Dumnezeu”, seară de seară? Când realitatea trebuie să fie că “radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”, apud vedeta Humanitas şi Dilema, asasinul platit al culturii române H.R. Patapievici?
Dar domnul Beligan nu trebuie să se supere. Ura bestială a troicii Pleşu-Liiceanu-Tismăneanu se va scurge în canalele istoriei, acolo de unde au şi ieşit aceste fantome ale anticreştinismului cu faţă semi-umană. De 2014 ani ştim că iubirea învinge, întotdeauna.
O spune şi Radu Beligan: “Secretul longevitatii mele este Iubirea. Cred ca suntem pe pamant pentru acest lucru unic: sa iubim. Iubiti ce vreti, dar iubiti. Nimic nu este mai dezastruos decat infirmitatea inimii.
Si fiindca am acest prilej, dati-mi voie sa va declar ceea ce n-am putut sa fac pana acum: sa va declar ca va iubesc, da, va iubesc si pe dumneavoastra, spectatorii mei credinciosi care m-ati facut ceea ce sunt astazi.
Poate nu stiti cine sunteti: sunteti cei pentru care traiesc si care ma fac sa traiesc.
Odata am fost intrebat care este cuvantul pe care l-am am rostit cel mai des in viata mea. Am raspuns spontan: multumesc.
Va multumesc tuturor celor prezenti aici, asta seara, pentru toata iubirea cu care m-ati onorat. Ii multumesc lui Dumnezeu si il rog fierbinte sa aiba grija de Romania”.
PS: O să fac si eu apel la nişte note, de subsol, pentru a-i lămuri pe cei care pot fi derutaţi de proiecţiile fantastice ale realităţii răsturnată. Dacă domnul Beligan, din motivele lui, care ţin de idealuri artistice şi care priveau întreaga comunitate artistică, a ales să aibă pe faţă o anumită atitudine, cei trei satrapi ai “corectitudinii moralei” au acţionat în secret, pe din dos, aşa cum a învăţat Tismăneanu în Primăverii, Pleşu pe strada Paris şi Liiceanu de la tatăl sau, colegul de breaslă al tatălui lui Patapievici. Nu degeaba reputatul bizantinolog Sorin Ulea îl caracteriza pe Pleşu astfel: “Un tip cu ambiții secrete, cu vocație de mistagog, care vrea să domine suflete, un escroc intelectual.”
Notele, însă, nu sunt scrise de actualul general (r) Vasile Mălureanu, fostul ofiţer de Securitate căruia i s-a spovedit dl. Pleşu înainte de a-i scrie tovarăsului general al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceauşescu. Ci sunt chiar ale matroanei lor: Monica Lovinescu. Înainte de a purcede la cele câteva notiţe din jurnalul Monicăi Lovinescu e bine să ştiţi că, la începutul anilor ’70, Securitatea a elaborat un plan “Alfa”, privind cetăţenii români care ies din ţară la bursă, în deplasare de serviciu sau pentru turism. Acest plan a fost consolidat apoi de planul “Atlas”. Cele doua planuri au fost redate de istoricul Stejărel Olaru în cartea sa “STASI şi Securitatea”. Conform acestor planuri, Securitatea se obliga să recruteze ca informator sau agent orice cetăţean român care urma să se deplaseze în străinătate în interes de serviciu sau la burse, unde plecarea era avizată tot de Securitate. Numai în măsura în care agentul era de cea mai mare încredere i se permitea să plece din ţară – în Occident – însoţit şi de familie. Este de observat şi larghetea financiara cu care cei doi făceau naveta pe ruta Bucureşti-Heidelberg-Paris… Şi acum micile note despre marii “moralişti” si profitori ai tuturor regimurilor:
Monica Lovinescu. Jurnal, 1981-1984. Selectii:
1981, Paris
Marti 15 decembrie
Cand ma intorc de la dentist (abcesul) il gasesc acasa pe Gabriel Liiceanu. (…) Plesu a scris un articol impotriva patriotismului, el, de cand e in Germania, n-a putut scrie un rand de filosofie.
Miercuri 30 decembrie (revelionul la Paris)
Toata ziua la noi, G. Liiceanu. (…)
1983, Paris
Duminca 8 mai
Seara, Liiceanu cu sotia.
Miercuri 11 mai
Seara la Liiceanu (varul sau plecat, i-a lasat casa) la cina cu Stoichita. Cateva stiri din tara. Ulea atacat de V. pentru felul cum s-a purtat cu Plesu si evitat apoi de toata lumea, a fost internat la Marcuta.
Vineri 13 mai
Seara Liiceanu cu sotia la noi. Sorin Marculescu i-a scris ca Jurnalul de la Paltinis s-a intors de la cenzura doar cu cateva pagini taiate si lasandu-i-se lui Balaita raspunderea publicarii. S.M. crede deci ca va fi publicat. Si brusc ne intrebam impreuna – dar cu cea mai mare infiorare tot Liiceanu se intreaba – cum va reactiona Eliade la paginile atat de dure impotriva lui, dar nu numai Eliade, ci si Noica insusi, care poate fi furios de repetarea a ceea ce a spus el despre Eliade si de dezvaluirea continutului scrisorilor acestuia din urma, al carui egoism absolut il deplange Liiceanu in Jurnal. (E. da vesti despre el si nu cere niciodata de la Noica).
Acum Noica spune ca s-a terminat in Romania cu cultura pe treizeci de ani. Cum se inseala in toate pronosticurile, poate fi un motiv de speranta.
Duminica 2 octombrie
De la trei dupa amiaza la 12 noaptea, Liiceanu la noi. (…) Ii telefoneaza la Heidelberg lui Andrei Plesu in clipa cand acesta chiar a intrat in casa. E cu Ujica, si Liiceanu scurteaza convorbirea. Dupa ce ne intoarcem de la restaurant, il recheama si vorbim si noi cu el. I-au dat drumul cu copilul.
Vineri 30 decembrie
Seara telefon Culianu – Plesu – Liiceanu. Au sosit la Paris. (…) Liiceanu imi spune ca au venit toti trei cu masina de la Heidelberg… (Pentru a face Revelionul la Paris)
1984, Paris
Duminica 1 ianuarie
Daca exista semne pentru un inceput de an, acesta a fost cu adevarat fast. De atata vreme ne doream sa-i vedem impreuna pe Liiceanu cu Plesu – si iata ca s-a intamplat. Toata ziua aici, de la 4 dupa-amiaza la miezul noptii…
Sambata 12 mai
Telefon Liiceanu. L-a convins telefonic Imre Toth sa fie vesel! Si face eforturi. Vin in trei, la sfarsitul saptamanii la Paris. Cu sotia si cu Plesu.
Luni 21 mai
Seara cina, in Cartierul Latin, cu Liiceanu, sotia lui si Plesu.
Vineri 25 mai
Mai tarziu, ajungem la Liiceanu si Plesu (stau la Oprescu acasa) pentru o cina care nu stiam ca e de aniversare. (Dupa Revelion si ziua de nastere sarbatorita tot la Paris! – Nota mea)
Luni 28 mai
Cina cu cei doi: Liiceanu si Plesu. (…)
Liiceanu si cu Plesu, care ne asteptau seara acasa, sunt inmarmuriti cum de a avut Tudoran curajul sa faca asa ceva prin telefon. (A dat un interviu la Radio Suisse Romande impotriva redeschiderii Canalului). Si cum nu au taiat comunicatia? Si cum nu-l suprima pe D.T.?
Miercuri 30 mai
Azi, miercuri, pe la pranz, Liiceanu si Plesu, in sfarsit singuri…
PS 2: Mi se pare mie sau din asa-zisa “antologie a ruşinii” folosită de cuplul Liiceanu-Tismăneanu pe post de baros în capul domnului Beligan au scapat, din greşeală probabil, limbile lui Manolescu pentru Ceauşescu sau poezia aceasta răscolitoare:
Puşi în faţa acestei opţiuni, în afara populaţiei obişnuite care a rămas în Transilvania, aproape toţi marii proprietari şi reprezentanţi ai autorităţilor din Ungaria prezenţi în Ardeal au preferat să nu recunoască şi nici să accepte Unirea dar foarte important au ales cetăţenia ungară sau în orice caz nu au preferat cetăţenia română şi au plecat în străinătate. De aici s-a încetăţenit şi termenul de „optanţi unguri”.
Întâlnirea cu simpatizanții partidului va avea loc de la ora 16.00 în sala Tonitza din incinta Hotelului Continental din Târgu Mureș, fiind urmată, la ora 17.00, de o conferință de presă în aceeași locație.
Partidul România Unită (PRU), care are drept simbol chipul lui Vlad Țepeș, și o doctrină naționalistă, și-a deschis pe 1 octombrie filială şi la Satu Mare. Cu aceasta ocazie televiziunea regionala Nord Vest TV a transmis ştirea de mai sus. Eu adaug, pentru Dvs, şi clipul video cu Imnul Dreptăţii, scris şi cântat de Bogdan Curta!
Bogdan Diaconu, preşedintele Partidului România Unită, a declarat la Satu Mare că PRU vine în întâmpinarea electoratului din România care nu s-a regăsit în niciunul dintre proiectele politice de până acum, unul dintre obiectivele principale fiind practicarea unui naţionalism modern, transmite Radio Cluj.
“Vom practica un mesaj naţionalist, dar unul modern, nu unul delirant care a fost practicat două decenii şi jumătate de personaje precum Vadim Tudor, Dan Diaconescu şi Gigi Becali, care au făcut mult rău conceptelor de naţionalism şi de patriotism, ducându-le în derizoriu. Vom merge pe un naţionalism modern, în special economic cu măsuri protecţioniste de promovare şi protejare a capitalului autohton”, a declarat Bogdan Diaconu, preşedintele Partidului lui Vlad Ţepeş.
Consiliul Naţional al Audiovizualului a primit nemulţumirea dumneavoastră (transmisă atât pe formularul de sesizări cât şi pe alte adrese de e-mail din CNA), înregistrată la instituţia noastră cu nr. 11689/26.09.2014.
Aceasta a fost ataşată petiţiei Asociaţiei Proiect Urban (care a transmis nemulţumiri pentru difuzarea aceluiaşi spot publicitar şi înregistrată la instituţia noastră în data de 19.09.2014).
CNA a solicitat deja un punct de vedere din partea Consiliului Român pentru Publicitate cu privire la aspectele sesizate, după ce specialiştii instituţiei noastre au identificat două variante de difuzare a spotului publicitar pentru CEC Bank.
Cu deosebită consideraţie,
Mihaela Tică
Şef Birou Comunicare şi Relaţii cu Publicul
Întocmit 30.09.2014
Georgeta Pretor- consilier superior
Viktor Orban, premierul rusofon al Ungariei, urmează să petreacă două zile în Transilvania română pentru o reuniune specială a cadrelor extremiste maghiare desfăşurată sub pretextul inaugurării Liceului Teoretic Reformat “Szász Domokos”, restaurat de statul vecin şi neprieten. La manifestare va fi prezent şi Laszlo Tokes, extremistul introdus de Fidesz, din nou, în Parlamentul European.
Intrebat de momentul ales de UDMR pentru lansarea propriului proiect de autonomie a Tinutului Secuiesc, Hunor Kelemen a fost nevoit sa admită că, intr-adevăr, există un context si coincidente nefericite, Crimeea si revendicarea armată a autonomiilor rusesti in Ucraina, dar că UDMR a vizat dintotdeauna si autonomia teritorială.
October 8th, 2014 
VR 
Posted in 
Tags: 
