Posts Tagged ‘“arta” ICR’

Anusuri, penisuri, pornografie si satanism. “Arta” ICR in lume, institutie aflata sub “Inaltul Patronaj al Presedintelui Romaniei, Traian Basescu”. FOTO/VIDEO + 18 de la Bienala de la Venetia si “Zilele culturii romanesti” de la Bochum

Cotidianul prezinta astazi, lapidar, “Două găuri în cur made in Romania – Ce fel de artă a dus ICR la Bienala de la Veneţia?” cu textul “Cam AŞA vede Horia-Roman Patapievici cultura română!” ilustrat cu fotografiile de mai jos. Nu imi propun sa intram neaparat in putul gandirii lui Patapievici, reliefat atat de bine de productiile porno care au reprezentat Romania la Venetia in 2011, din banii pensiilor si alocatiilor taiate romanilor in numele crizei (in numele aceleiasi crize, conform Raportului Curtii de Conturi, angajatii lui Patapievici nu au avut salariile reduse cu 25%, ba chiar dimpotriva). Insa o minima informare este necesara. De exemplu, cine este artistul care a reusit sa patrunda strafundurile gandirii patapieviciene atat de profund incat a fost recompensat cu sponsorizarea de catre ICR, MAE si Ministerul Culturii, pentru a portretiza “arta romaneasca” la cea de-a 54 editie a Expozitiei Internationale de Arta de la Venetia. De fapt e vorba de mai multi “artisti”: exhibitionistul Ion Grigorescu si inca doua artizte, o romanca si o slovaca (!), pe numele lor de scena Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová care s-au autodefinit, chiar la Bienala in cauza, intr-un mod original, prin graffiti pe perete, drept “o comunista si o socialista feminista”. Inainte de a intra in detalii va propun mai intai sa admiram partea centrala a artei lor, o “video-instalatie” care ar putea sa se intituleze, cred eu, “Explorand adancurile profesorului universitar doctor in fiziosofie si impostorologie Horia Roman Patapievici”:

Dupa cum vedeti, expozitia din Pavilionul Romaniei aflat in Giardini di Castello – Venezia, deschisa cat se poate de larg publicului, timp de sase luni (4 iunie – 27 noiembrie 2011), nu a dus lipsa de sponsori – inclusiv Loteria Nationala (!), aflata azi in prag de insolventa – iar organizatorii au fost chiar atat de disputatele si aparatele “institutii ale statului”, respectiv: Ministerul Culturii si Patrimoniului National, Ministerul Afacerilor Externe si Institutul Cultural Roman, aflat sub “Inaltul Patronaj al Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu”.

UPDATE: Cotidianul prezinta si Bugetul Proiectului: “1. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional va asigura finanţarea expoziţiei din Pavilionul Naţional din Giardini di Castello. Se va lua ca reper suma de 600.000 lei alocată în anul 2009 proiectului ce a reprezentat ţara noastră la cea de-a 53-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia, cu menţiunea că această suma poate fi diminuată sau majorată în funcţie de bugetul alocat Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru anul 2011.

(2) Institutul Cultural Român va asigura finanţarea expoziţiei din Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în sumă maximă de 140.000 lei.

(3) Institutul Cultural Român (prin Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia) va asigura, din bugetul propriu, finanţarea tipăririi catalogului participării României la cea de-a 54-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia, sub forma unui număr special al publicaţiei Quaderni della Casa Romena di Venezia.”

Cam cate pensii si alocatii taiate ar insemna asta?

Ca sa n-o mai lungesc, la dictionar zice asa despre “magnificul” Ion Grigorescu, care a prezentat in cadrul Bienalei si lucrarea de mai jos, de un metru pe trei, cu el preumblandu-se in sula goala prin propriu-i atelier: EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. Mania, înclinarea de a face exhibiții. 2. (Med.) Perversiune sexuală constând din expunerea în public a organelor genitale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionnisme.

Iar pentru cele doua “comuniste si socialiste feministe” transbordate la Venetia de “dreptaciul” Patapievici, avem alte “opere”, mai “sexy-mother-fucker”, pe care le prezint sub sulele “personajului iconic al artei conceptuale si de ‘performance’ din Romania”, dupa cum este prezentat de ICR. Ce e cu Ion Grigorescu (foto dreapta) aflam dintr-un material publicat sub semnatura lui Adrian Guţă de “Centrul Soros pentru artă contemporană“: “Toate manifestările de tip performance ale lui Ion Grigorescu din perioada comunistă vădesc frustrări, încorsetări ale artistului date numai şi numai de sistem. Se explimă contra sistemului, îşi foloseşte propriul corp pentru acţiunile artistice  – demers reprobabil în acea perioadă. Însă, pentru acel public restrâns, de apropiaţi, Ion Grigorescu vrea să se alinieze mijloacelor de exprimare mondiale, vrea să devină contemporan contemporanilor săi de pe alte meleaguri”.

Doua vorbe despre ce face Patapievici si agentura lui de la ICR: proiectul Retelei din care face parte tinteste destructurarea identitara a natiunii si este parte a ansamblului de masuri anti-umane conceput de Scoala de la Frankfurt, atat de laudata de neo-kominternistul Vladimir Tismaneanu. Conform unui ideolog al Scolii care a inventat “corectitudinea politica”, comunistul trotkist Walter Bendix Schönflies Benjamin, pentru distrugerea occidentului este necesara eliminarea bucuriei si a frumosului din arta. Scopul artei este sa exprime pesimismul pentru ca “a organiza pesimismul nu inseamna altceva decat a expulza metafora moralitatii din politica”, se arata intr-un studiu asupra subiectului, din 1993, intitulat “The Evil Philsophy Behind Political Correctness”.

Inainte de a va lasa sa va delectati cu alte “opere” ale artistelor “comunisto-socialiste-feministe” selectate de ICR sa reprezinte Romania la Venetia (foto dreapta), e bine sa stiti ca a avut loc si un concurs, desfasurat sub egida ICR, MAE si MCPN, cu “curatori” si “comisari”. Comisari culturali, desigur. Juriul a fost format din urmatorii: Marius BABIAS – membru, Fabio CAVALLUCCI – membru, Alexandru DAMIAN, vicecomisar – membru, Erwin KESSLER – membru, Monica MORARIU, comisar – preşedinte, Alexandru PATATICS – membru, Oana TĂNASE – membru. Din cei 23 de participanti Juriul a desemnat drept câștigătoar pentru Pavilionul României din Giardini di Castello proiectul Performing History  care ii are ca autori pe: Ion Grigorescu, Anetta Mona Chisa, Lucia Tkacova; curatori: Maria Rus Bojan, Ami Barak, Bogdan Ghiu. Motivaţie: “Proiectul cu titlul Performing History (site-ul proiectului si manifestarii aici), punctat favorabil de majoritatea membrilor juriului a fost apreciat ca fiind cea mai convingătoare propunere pentru spaţiul expoziţional din Pavilionul României din Giardini di Castello în contextul Bienalei, atât prin tematica propusă cât şi prin reprezentativitatea artiştilor. Experienţa curatorilor, colaborările pe care echipa intenţionează să le stabilească, laolaltă cu strategia de promovare a proiectului garantează reuşita acestui demers.”

De adaugat ca la vernisaj, tinerele noastre revolutionare care declara ca traiesc si lucreaza impreuna din anul 2000, amorezate de “cultura gay”, s-au gandit sa-si infrumuseteze arta cu un mesaj transcris cu spray rosu pe peretii pavilionului Romaniei, dupa cum se povesteste pe Modernism.ro. De amintit si un Studiu IRES despre Romania la Bienala de la Venetia (PDF), unde, la capitolul SENTIMENTE ASOCIATE EXPERIENȚEI VIZITĂRII PAVILIONULUI ROMÂNIEI, respondenţi au indicat curiozitatea (16%) si cu câte 6% fiecare dintre urmatoarele: sentimente de şoc, uimire, surpriză; confuzie, sentimente amestecate; furie; dar şi sentimentul că expoziţia este bună și originală (15%). Printre sentimentele generate de experiența vizitării pavilionului se mai numără: dezgustul (3%), neînţelegerea lucrărilor (2%), empatia (2%), emoţionalitatea (1%), dezamăgirea (1%), senzaţii negative (5%), etc.

Acum, iata cateva din creatiile de “video-art” ale celor doua Cheeky-Freaky Girls atat de apreciate de “curatorii” si “comisarii” lui Patapievici-ICR (Institutul Comunist din Romania). Atentie, imagini nerecomandate minorilor (mi-e teama ca si Facebook-ul m-ar da in urmarire internationala pentru ele 🙂 UPDATE: Chiar asa s-a intamplat: Facebook a interzis “arta” ICR. Vedeti in baza textului):

Mai multe porno-sado-maso reprezentari sataniste pe site-ul “artizdei” si aici: https://autoreprezentari.blogspot.ro/2011/02/anetta-mona-chisa-n-1975.html. De amintit ca artizda noastra a mai porcait Romania, “gratie” aceluiasi ICR, cand a impanzit Bucurestiul cu imaginile filmului “artistico-revolutionar” titrat foarte sensibil, asa cam ca putul lui Patapievici (putul gandirii, evident), “What the fuck are you staring at!?”. Adica, pe romaneste, “La ce p… mea te holbezi?”, “video-protest” prezentat laudativ in Romania libera de domnul Stefan Iancu. Daca aveti stomacul tare priviti-l aici, pe site-ul sponsorizat de ICR. Unul din proiectele porno-artistice al artizdelor ICR este prezentat de SalonuldeProiecte astfel: “Artistele analizeaza aici si felul in care se moduleaza un mesaj prin transferul lui dintr-un sistem de comunicare (sau dintr-un tip de limbaj) in altul, ce se pierde si ce se pastreaza – daca se mai pastreaza ceva. Intr-un mod similar, alfabetul morse e transpus in „interactiunea” sexuala dintre un barbat si o femeie in filmul A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z (2011)” (foto cu morsa care baga morse mai mici, prima din seria de mai sus).

Simpatic, chiar la Bienala de la Venetia, artizdele ICR admit public, prin “arta” lor, scrisa chiar la intrarea in Pavilionul Romaniei, ca vreo doua dintre motivele pentru care s-au aflat acolo pe banii prostilor de romani este “to score” (in argou “sa marcheze” dar si cu intelesul de “sa si-o traga”) si “to pussify the Bienalle” (expresie derivata de la “pussy”, in argou “pasarica”, daca vreti):

Si un remember cu “arta” ICR – institutie a “statului roman” aflata “sub Inaltul Patronaj al Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu” – de la “Zilele culturii romanesti” din Bochum, Germania, “arta” sponsorizata de prostii de romani prin Programul Cantemir al ICR, criticat, pe buna dreptate, de Coalitia Sectorului Cultural Independent :

UPDATE: Facebook a interzis “arta” ICR

 Facebook-ul a interzis “arta” ICR a lui Patapievici. S-a intamplat ce scriam mai sus. Astia chiar nu inteleg “arta”! :)))

“Arta” ICR si “clanul” Patapievici din nou la New York, calare pe un ponei negru, cu trei coarne. Pornografie si anticrestinism, pe banii mamelor si copiilor cu indemnizatii taiate, a vaduvelor si pensionarilor, la NY COMIC CON

ICR-New York a sustinut in perioada 13 – 16 octombrie o prezenta de cinci persoane din Romania la festivalul de benzi desenate NY COMIC CON. Printre acestia, fostul angajat al ICR NY implicat in scandalul “poneiului roz” si al unor graffiti blasfemiatoare la o expozitie “artistica” desfasurata chiar la sediul ICR NY, in 2008, Cristian Neagoe, de data asta pe post de curator. Manifestarea “artistica” “romanesca” de anul acesta s-a intins la New York sub sloganul definitoriu actiunilor cu care ne-a obisnuit ICR: “NO SCHOOL”. Afisul – prezentat mai jos, in baza textului, alaturi de alte “creatii” – vorbeste de la sine. Printre “operele artistice” dispuse la NY COMIC CON, pe banii redusilor de pensionari, ai vaduvelor, amemlor si copiilor cu indemnizatii taiate, in general ai stupid people-lor din Romania, s-au aflat, din nou, diverse porcarii anticrestine si pornografice, specifice mintii bolnave a comisarilor culturali adunati sub acoperirea ICR. Vezi exemple edificatorii sus si jos. Patapievici sa traiasca, pe banii prostilor de romani!

M-am obisnuit sa nu mai urmaresc actiunile ICR. Am inteles: sunt structural si bolnavicios antiromanesti si anticrestine, chiar atunci cand sunt vopsite in cele mai sclipicioase culori de rosu, galben si albastru sau cand Patapievici isi face cruce cu ambele maini, acte de profanare in sine a simbolurilor nationale si credintei ortodoxe. Mi-e sila! La ce bun sa ma mai umplu de scarba constatand o noua “victorie” anti-umana a excrescentelor ICR gestionate de acest scatofag culturnic cu ifose de primadona, o combinatie groteasca intre o fatuca activa noapte de noapte la “casa de cultura”, dar care se pastreaza de ochii lumii virgina intr-o singura si ultima cavitate, si un homosexual batran si libidinos, supurand masiv pe toate orificiile dupa joculetele de-a casuta soricelului. O adunatura de degenerati conceputi in eprubetele kominternului, inca de acum aproape 100 de ani, ingroapa Romania si viitorul ei cultural zi de zi. ICR a devenit o a doua agentura anti-Romania, ca anvergura distructiva, dupa cea oficiala, a fostului KGB. Inlocuind valorile romanesti cu buruieni otravitoare, ceea ce a retezat din radacini in Romania aceasta institutie antiromaneasca de stat, platita din banutul vaduvei si al sarmanului pensionar, de cand este condusa de acest maimutoi cu papion, nu va mai putea fi refacut, dupa parerea mea, nici in alti 20 de ani, daca ar mai fi sa ni-i ofere, ca “stupid people” ce suntem, tartorul acestei gasti subumane, “profetul Pro Tv” de Damaroaia, a carui sotie l-a “acuzat public” si condamnat la moarte pe maresalul Ion Antonescu.

Dar iata, din cand in cand, scarbele cu chip de om mai trantesc cate o porcarie care impute toate Romania, chiar si, sau mai ales, de peste Ocean. E vorba de ICR – New York, locul unde gasim, de exemplu, o lepadatura ca Tismaneanu cantandu-i osanale plagiatorului in serie Andrei Ujica, pregatit sa faca – din nou! – turul Americii cu filmarile furate din Arhiva Nationala – munca de o viata a unor oameni total ignorati – si insailate sub un titlu ordinar: “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu”. E bine sa profiti, si dupa 20 de ani, cu cea mai aleasa nesimtire, de excursii transoceanice din bugetul “pulimii” – vorba autentica a Primarului General al Capitalei Sorin Oprescu – de pe urma ramasitelor pamantesti ale injuratului Ceausescu! Dar, trecand peste cei doi sugatori de fonduri publice, am aflat, de la Grigore Culian, redactor-sef la New York Magazin, ca un mic-mic prepus al lui Patapievici, un oarecare gaozar (termen prezidential) fost “coordonator de programe” al ICR-New York si autor moral al scandalului cu poneiul roz si alte aberatii anti-romanesti, in urma cu trei ani, a recidivat, tot pe banii nostri, la o noua chermeza “culturala” pe meleaguri americane. Individul se numeste Cristian Neagoe, si a fost o perioada adjunctul directoarei ICR-NY Corina Suteu, tinuta la murat in New York de mai bine de un cincinal. Ca recompensa pentru acoperirea madamei Suteu la momentul scandalului, prepusul lui Patapievici a fost invitat cu o gasca de artisti, mai mult con-artisti, la Festivalul de benzi desenate NY COMIC CON. Ce il recomanda?, vorba lui Dem Radulescu? Talentul, bineinteles! Care… da pe-afara!

Pentru a-i descoperi, si eu, talentul, am aruncat o privire pe contul omului de pe Facebook. Aici am gasit si ce gandeste micul-mare artist despre lume si viata: un admirator infocat al gargaragiilor de “dreapta” de la CADI, o filiala de spalat creiere a lui Tismaneanu, Liiceanu, Patapievici, Baconschi, Stoica & Co, Cristian Neagoe se mai recomanda si prin urmatoarele asertiuni, de exemplu, in ce priveste recensamantul: “Si nu-i mai lăsaţi să vă treacă ortodocşi din oficiu, că aşa facem Catedrale Mânuirii Neamului“. De altfel, imaginile “artistice” alese pentru a-i infrumuseta pagina sunt sugestive: Crucea de pe Caraiman intoarsa, conform practicilor sataniste, si un “mistoc” “fin” de preotii Romaniei si Catedrala Mantuirii Neamului.

Asta n-ar fi nimic. Se poarta “mistocul” in stratosferele “intelectualilor publici”, recte Plesu & Cooperativa de Productie “Dupa noi, tot noi”. De pe pagina lui domnu’ Goe al lui Patapievici aflam ca omul e un “suporter” al actiunii anarhistilor lui Soros “Ocupati Universul” – de altfel “reprezentantul Romaniei” la NY COMIC CON a purtat pe fata la festival chiar masca “Anonymus”-ilor anarhisti (vezi foto) si, normal, sustine actiunea “Ocupati Bucurestiul”. Pai, nu e deja ocupat de sefii sefilor lui?

Ce altceva mai aflam din putul exprimarii lui Cristian Neagoe? Ca gaozarul ICR iubeste Romania, din moment ce propaga alte imagini “artistice” despre tara sa, cum ar fi:

si inca:

Si ce altceva mai aflam?

Ca omul – ca si Corina Suteu, sefa ICR – e incantat de “acoperirea mediatica” a evenimentului la care a participat. Si cum s-a prezentat echipa romanesca, intr-un alt “mistoc” edificator, in paginile unei revistute de gang?

Iata (titlul este, iarasi, relevant – probabil o referire directa la patroana (?) ICR – The Sucklord Patapievici?! Who knows?):

Matei Branea se explica: “So we sell some drugs, we do some prostitution, and with the money we save after eating at McDonald’s, we can publish some Romanian comics. Then we sell it almost for nothing and the money goes for condoms”. Adica: “Deci, am vandut niste droguri, ne-am prostituat ceva, si cu banii pe care i-am economisit dupa ce am mancat la McDonald’s putem sa ne publicam niste benzi desenate romanesti. Dupa care le vindem pe mai nimic si banii care ne ies ii dam pe prezervative”. Inspirat baiatul, nu-i asa? Un 10 pentru Romania si o noua prima grasa pentru madama Suteu de la matroana Patapievici! Priviti si mergeti mai departe:

Dovada ca toate acestea apartin echipei de dusuri aurii a lui Patapievici de la New York: un Comunicat ICR-NY publicat de “Clubul de Presa Transatlantic” (?!) din care aflam:

“O cronică zilnică a prezenţei româneşti la New York Comic Con, realizată în colaborare cu Cristian Neagoe (Street Delivery), e accesibilă la www.icryn.org/nycomiccon precum şi pe pagina de Facebook a ICRNY. Pentru o scurtă prezentare a NO SCHOOL intraţi aici (https://vimeo.com/29481291).” Iata si o lucrare “artistic”-anticrestina de pe pagina de Facebook a “curatorului” ICR:

Acum priviti noi “monstre” de arta ICR, recte patapieviciana, expuse la NY COMIC CON pe banii “prostimii”:

Afisul care ar fi trebuit sa ilustreze expozitia cu numele ei corect, provenit dintr-o dilema existentiala a lui Pataplesu&domnugoe : “Can a fart be art?”:

Si cel ales de ICR-NY:

Detalii: Clienţii ICR revin la New York! Clanul Patapievici, Şuteu şi NEA…GOE “se intoarce”

ADMINISTRATIA PREZIDENTIALA A ROMANIEI si purtatorul de cuvant al lui Traian Basescu dezmint aberatiile scatofagului Patapievici-ICR

Intr-un interviu publicat de ziarul spaniol Vanguardia chiar in ziua alegerilor prezidentiale, Horia Roman Patapievici afirma ca Traian Basescu a refuzat sa foloseasca in campania electorala o inregistrare video in care Mircea Geoana este protagonistul unui act sexual. De la Bucuresti, Administratia Prezidentiala a negat initial ca Basescu ar fi detinut aceasta inregistrare, dar ulterior a explicat ca presedintele detine imagini cu Geoana, dar nu in ipostaze sexuale. Cazul aminteste de scandalul sexual de dinainte de alegerile parlamentare din toamna lui 2008, cand a fost facuta publica o inregistrare a unui act sexual a carei protagonista semana cu reprezentanta PSD Ana Birchall.
Deputatul Sever Voinescu, purtator de cuvant al candidatului Traian Basescu, a declarat joi ca inregistrarea intrata in posesia presedintelui nu este cea despre care vorbeste Patapievici.
“N-am vazut in viata mea o asemenea caseta. Caseta la care a facut referire presedintele contine altceva si este absolut reala. Nu se refera la domnul Geoana primind sex oral”, a precizat Voinescu, citat de ziarul Gandul.
Subiectul inregistrarii cu Geoana a fost atins in interviul publicat de ziarul Vanguardia dupa ce directorul ICR a fost intrebat cu privire la filmuletul in care Basescu pare ca loveste un copil. Horia Roman Patapievici le-a spus jurnalistilor spanioli ca nu crede ca presedintele a lovit copilul, ci ca doar l-a impins. “Greseala sa a fost ca nu a negat acest lucru imediat. A fost asemanator cu cazul lui Bill Clinton si sexul oral. Apropo, stiu din surse sigure ca lui Basescu i-a fost oferita o filmare cu Mircea Geoana facandu-i-se sex oral si a refuzat sa o foloseasca impotriva acestuia. E un om onest, credeti-ma”, a subliniat Patapievici.
Ziarul spaniol aminteste si de scandalul Patapievici-ICR provocat anul trecut de laureata Nobel Herta Müller din cauza faptului ca, la un curs tinut in Germania, Institutul a invitat doi cunoscuti turnatori ai Securitatii – doctorul inchipuit Sorin Antohi si Andrei Corbea Hoisie – cat si faptul ca a fost contestat din cauza unei expozitii de arta batjocoritoare organizata la New York.

Administratia Prezidentiala: Nici candidatul, nici staff-ul de campanie nu au detinut o asemenea inregistrare

Purtatorul de cuvant al Administratiei Prezidentiale Valeriu Turcan a declarat, tot joi, ca viata intima a persoanelor nu a prezentat vreun interes pentru candidatul Traian Basescu  sau pentru staff-ul de campanie, raspunzand astfel la afirmatiile publicate de un ziar spaniol. “Nici candidatul, nici staff-ul de campanie nu au detinut o asemenea inregistrare. Viata intima a persoanelor nu a prezentat vreun interes pentru candidatul Traian Basescu  sau pentru staff-ul de campanie”, a declarat Valeriu Turcan. Presedintele Traian Basescu a spus, pe 4 decembrie, raspunzand unei intrebari, ca are o inregistrare compromitatoare cu Mircea Geoana pe care insa nu o va face publica, ci i-o va inmana contracandidatului sau a doua zi dupa alegeri. “Discutam dupa alegeri!”, a declarat Basescu la OTV, intrebat de moderator daca este reala informatia potrivit careia ar detine niste casete compromitatoare cu Geoana, pe care nu a vrut sa le foloseasca, in ciuda recomandarii staff-ului de campanie. “Am atentionat staff-ul meu ca, daca o folosesc (caseta n.r.), anunt public ca imi retrag candidatura. Va asigur ca luni eu i-o dau lui Mircea Geoana. Este o problema interna a PSD, ei se filmeaza unii pe altii si pe urma se vand”, a completat actualul sef al statului.

SE INTAMPLA EXACT ACUM UN AN: ICR si UAP re-prezinta Romania cu labii si falusuri

Alexandru Radvan: “Am facut un serviciu culturii romane”

Implicati recent de mass-media intr-un scandal tip “poneiul roz”, artistii Alexandru Radvan si Levente Benedek au fost invitati de Institutul Cultural Roman, pe 25 noiembrie, la o noua dezbatere din seria “Arte Martiale”: “89.89… Arta, sex, putere”.

Alexandru Radvan a realizat in septembrie la Bochum (Germania), in cadrul proiectului “Zilele culturii romanesti in Bazinul Ruhrului”, o expozitie intitulata “Omagiu lui Iuda si Cruciatii” / “Huldigung des Judas & der Kreuzfahrer”. Presa romaneasca a fost scandalizata mai ales de una dintre picturi, care il infatiseaza pe Iuda spinzurat, cu penisul erect si ejaculind.

Levente Benedek a fost si el subiectul unui scandal dupa ce a vernisat (in septembrie 2008) la Atelier 35 expozitia personala “Euromaniac”, unde o harta a Romaniei include reprezentarea organelor genitale feminine.

Dezbaterea “89.89… Arta, sex, putere” a fost moderata de Erwin Kessler si a generat reactii diametral opuse. Daca Alexandru Radvan considera ca a facut un serviciu culturii romane, Levente Benedek, prudent, promite ca va incerca sa fie mai subtil de acum incolo.

“Astea sint niste preocupari de-ale mele foarte serioase. (…) Am depasit virsta la care desenezi organele sexuale pe banca doar de dragul de a le vedea”, sustine Radvan, pentru care pornografia este “in ochii celui care priveste”. Artistul considera ca interesul manifestat de mass-media pentru arta erotica este, de fapt, benefic in sine. “Foarte multi au luat cunostinta de faptul ca poate exista si o arta care sa problematizeze.”

Mai rezervat, Levente Benedek promite sa fie “subtil” in viitoarele proiecte. Prudenta este justificata si de faptul ca, in urma expozitiei “Euromaniac”, impotriva lui au fost depuse patru plingeri penale, iar acum trebuie sa faca fata unui proces. “Nu stiu daca are rost sa faci aceasta arta… sa-i spunem politica. Eu sint la inceput si caut tot felul de experiente. O sa incerc sa fiu mai subtil”, a spus Benedek.
Suplimentul de CulturaSaptaminal de opinii si informatii privind fenomenul cultural, realizat de Editura Polirom in colaborare cu Ziarul de Iasi

Romania reprezentata pe Europeana.eu ca o tara bolnava de SIDA, o provincie a Ungariei, unde Eminescu si Caragiale sunt, si ei,… maghiari! Alo, MAE?

O sesizare trimisa astazi presei romane reflecta o realitatea trista, specifica Romaniei. Reprezentarea tarii noastre in mentalul colectiv european nu este fixata numai de imaginea facuta de (unii) tigani (vezi referendumul anti-romani si bulgari romi din Elvetia), sau de “arta” pornografica anti-crestina promovata de Institutul condus de Patapievici ci si de o falsa istoriografie, acum digitalizata. Europeana.eu – “Biblioteca digitala europeana ce cuprinde patrimoniul cultural european”, prezinta Romania intr-un mod specific propagandei anti-romanesti din anii ’90, la care isi aduce o mare contributie si o alta “buna” vecina de-a noastra, Ungaria. Pe langa copii bolnavi de SIDA ca imagine “tipic romaneasca”, la capitolul literatura, Eminescu sau Caragiale, de exemplu, exista doar materiale unguresti iar la istorie, la fel, in cazul Transilvaniei reliefandu-se caracterul extremist revizionist anti-romanesc. Informatia a revoltat azi (unii) ziaristi.

FrontNews si Mediafax: Imaginea Romaniei pe Biblioteca digitala europeana – copii orfani sau bolnavi de SIDA

O cautare dupa termenul “Romania” pe site-ul Bibliotecii digitale europene genereaza ca rezultate imagini din anii ’90, care infatiseaza copii orfani sau bolnavi de SIDA, in timp ce alte tari sunt reprezentante de obiecte din patrimoniul national.
Romania apare cu aceste imagini pe site-ul Europeana.eu, in timp ce Franta, Marea Britanie, Germania, Ungaria, Bulgaria sau Turcia sunt reprezentante de obiecte de patrimoniu, de la documente istorice, monumente, piese de arheologie, pana la lucrari de arta sau de artizanat.Dan Mihai Matei, directorul Institutului de Memorie Culturala, institutia nationala care a fost desemnata de Ministerul Culturii pentru a gestiona acest proiect din partea Romaniei, spune ca stie despre aceasta situatie si ca a cerut explicatii Biroului de la Haga, dar ca acestia nu i-au putut oferi nici o explicatie. “Parerea mea este ca piesele apar in ordinea in care au fost introduse in baza de date. (…) Nu este o conspiratie ca sa iasa Romania prost”, a declarat directorul CIMEC pentru Mediafax.In acelasi timp Matei afirma ca le-a comunicat celor de la Haga ca normal ar fi ca primele fotografii care apar sa fie cele trimise de institut, 3.200 de obiecte in format digital.Directorul CIMEC a precizat ca va discuta aceasta problema in sedinta de luni de la Haga si ca, daca nu se va rezolva problema, va depune o plangere la Bruxelles, potrivit Mediafax.
La o cautare dupa termenul “Eminescu” sau “Caragiale” apar patru documente pentru primul, dintre care trei sunt in limba maghiara, si unul pentru cel de-al doilea, dar tot in limba maghiara. Romania va beneficia si ea o biblioteca digitala nationala, care ar putea sa fie deschisa anul acesta. Pentru acesta s-a achizitionat deja domeniul Culturalia.ro, unde se vor regasi obiectele trimise pentru portalul european, cat si altele, de pe site-uri precum Google Books, dupa cum a spus Dan Mihai Matei.

Iata materialul care a generat stirea:

Eminescu si Caragiale sunt… maghiari

S-a terminat cu sarbatorile, mai am totusi cateva zile de stat acasa, asa ca faceam o plimbare pe net. Tot auzisem despre “Biblioteca digitala europeana ce cuprinde patrimoniul cultural european” – https://www.europeana.eu/ – asa ca hai si eu sa vad ce e pe acolo. Conform la ce auzisem, ar trebui sa fie pe ea deja 2 milioane de lucrari iar din 2010 vreo 6 milioane. Nu numai carti in format digital ci tot felul de opere de arta.

Bun, intru pe ea, aflu ca datorita traficului imens de la lansarea in noiembrie, 1 milion de afisari pe ora, a fost oprita si relansata de curand la sfarsitul lui 2008. Deci este de succes.
Ca fan Dumas dau imediat cautare Dumas si apar cartile lui, portrete etc. Bun, chiar imi place Europeana asta. Ia sa vad daca dau cautare Romania ce imi apare ? Pai din cele 12 rezultate de pe prima pagina 10 sunt poze din 1990 despre copiii din orfelinate si cei bolnavi de SIDA !!! Deci asta e patrimoniul cultural romanesc ?
Ok, ma enervez si dau cautare “France”. Nici o poza pe prima pagina ci niste documente de ordin istoric, tratate, declaratii ale regelui etc. Dau cautare “United Kingdom”, apar monumente arhitecturale si alte chestii. Hai sa incerc cu un vecin, si pun “Hungary”, apar rezultate despre Revolutia anticomunista maghiara ! Dau “Bulgaria”, apar timbre, un tablou si alte chestii.
Cum vi se pare ? Adica in punctul in care incepand de acum milioane de europeni vor cauta tot ce tine de cultura asta este fata Romaniei ? Chiar asa ne batem joc si nimeni nu raspunde ? Noi nu participam la acest proiect ? Ba da, vad ca au ca partener “Institutul de Memorie Culturala” – institutie publica extrabugetara in subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor !
Buuun, adica numai bine nu e, dar ma mai trece un gand ca sa vad cat de tare e durerea in cot la noi. Ia sa verific: tastez https://www.europeana.co.uk/, rezultatul este ca te trimite la europeana.eu, tastez https://www.europeana.de/, acelasi rezultat, https://www.europeana.fr/, normal ca la fel, https://www.europeana.it/, la fel, https://www.europeana.com/, aceeasi chestie. Normal, sa nu se complice tot europeanul sa retina “.eu” ci sa stie domne bat “europeana .. domeniul din tara mea” – ca la google – si intru pe biblioteca europeana. Hai sa batem si https://www.europeana.ro/ ! Ce credeti ? Apare un site ok, cu informatie europeana, numai ca nu este biblioteca europeana ! Adica pe noi nici macar domeniul nu ne-a interesat sa-l luam !
Alo, Ministerul Culturii ! Alo ! Domn ministru ca tot sunteti tanar si poate aveti idee ca digitalizarea este viitorul ! Alo, pai nu se ia nici o masura ? Ia dati mataluta o cautare pe europeana.eu “Eminescu” – chiar este normal sa apara doar patru documente, si alea in maghiara ? Ia dati “Caragiale” – apare unul tot in maghiara !! ia mai incercati si altele, nu va prinde asa un sentiment de rusine ? Chiar nu puteti sa cumparati https://www.europeana.ro/ ca la toti ceilalti ? Sau mai usor este sa aruncati bani pe fereastra spre proiecte la care vin 20 de oameni. Chiar nu va da de gandit 1 milion de afisari intr-o ora ?

Mirela LUCA
PS: As adauga, la institutii: MAE, SRI, SIE, Cotroceni…
UPDATE: Vezi la comentarii mesajul autoarei.

Sa stim pe cine aparam si de ce. Dan Stanca-ICR: La Aiud si Canal s-a murit pentru "exhibitionism", pentru "falusuri mai noduroase sau mai uscative"

“Faptul ca pictam falusuri mai noduroase sau mai uscative nu are cum sa mai scandalizeze…”

“Au venit razboiul, comunismul si toate exhibitionismele au inghetat la Aiud sau la Canal”
Dan Stanca – “ziarist crestin”
“Zvastica ma-sii!”
Romania libera
Marti, 12 August 2008
“(…)Expozitia de arta contemporana de la Centrul nostru cultural din New York nu avea cum sa evite o retorica iconoclasta, nonconformista, chiar teribilista, aflandu-se sub semnul suveran al ludicului si al eliberarii de orice conventie.
Sa nu uitam ca unul din artistii marcanti ai noului val, Dumitru Gorzo, a facut de multe ori senzatie prin lucrarile sale cu un explicit caracter sexual.
Faptul ca pictam falusuri mai noduroase sau mai uscative nu are cum sa mai scandalizeze o lume deja dezaxata, care navigheaza pe marile haosului. Si in perioada interbelica avangardistii nostri editau reviste care de care mai scandaloase, una condusa, daca nu gresim, chiar de Geo Bogza, purtand numele popular al organului sexual masculin.
Au venit razboiul, comunismul si toate exhibitionismele au inghetat la Aiud sau la Canal.
(Si eu care am crezut ca la Aiud si Canal s-a stat si s-a murit pentru credinta, pentru crestinism si nationalism. Prostul de mine – vorba unui intarziat -, era vorba de… exhibitionism! – nota mea).
Elita noastra nu a intarziat sa ia apararea artistei, expozitiei, ICR-ului si, evident, lui Horia Patapievici.
Aripa nationalista conservatoare, dar care nu prea stie ce conserva, probabil fostul trecut de cardasie cu ceausismul, a sarit ca arsa si a cerut aproape anchetarea prestigioasei institutii pentru blam adus poporului.
Ne intoarcem in anii ’96-‘97, cand actualul director al ICR era pus la zid pentru celebrul citat dintr-o scrisoare adresata in 1990 lui Alexandru Paleologu (…)”

Asa ii plangea de mila lui Patapievici in Romania libera “persecutatul” Dan Stanca, “ziarist crestin”, aparat de alti “ziaristi cre&tini”, ca Codrescu Razvan Adolf Vasile Marian Crivat Tarziu, pentru ca Romania fusese reprezentata la New York de o padure de falusuri si de o Maica a Domnului maturatoare, printre alte abjectii.

Dar haideti sa incercam sa gasim impreuna, din “operele” lui Patapievici, acel “citat celebru” la care se refera Dan Stanca, pentru care saracul filosof de “dreapta”, “era pus la zid”, si atunci ca si acum, de “aripa nationalist conservatoare”:

Horia Roman Patapievici
„Politice“, Editura Humanitas
Volum republicat anual de Gabriel Liiceanu

Despre Poporul Român: “Imi e ruşine că sunt român” (dar cine a zis ca e? – nota mea)
„Privit la raze X, trupul poporului român abia daca este o umbra: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca al fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără sira spinării“ – pag. 63.
„Cele 23 de milioane de omuleti patibulari“ – pag. 53.
„românii au devenit un popor de oameni urâti”,
„canalie de facto, românul este un colaborationist bovarizat de ipocrizia aspiratiei la disidenta”,
„gratia, generozitatea, farmecul, ironia, au prea putin contact cu letargia gnostica a materiei din care sunt facuti românii”,
„blândete, toleranta, spirit receptiv, curaj, patriotism – haida-de! Eu nu am vazut nicaieri asa ceva la români”,
„ospitalitatea, modestia, toleranta, rabdarea si alte asemenea minus-virtuti”,
”Toate aceste virtuti sunt în fond vicii de acomodare”,
„oamenii valizi în România de azi sunt tâmpii, flecarii, estropiatii, gângavii si crapulosii”
„ies pe strada si nu vad oameni normali. Ca intr-un cosmar, aproape toti cei pe care îi întâlnesc se bâlbâie, îsi bâtâie ochii, dau din picioare ca apucatii, înjura, se zdrelesc între ei cu placere, vorbesc schimonosit, rostesc idiotenii”,
„daca un român cauta adevarul într-o directie este clar ca acolo nu este nimic de gasit”,
„ce este aceea românul? e o întrebare la care se raspunde prin violenta, ura, sânge si suturi în cur”,
„numai violenta, numai sângele mai poate trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimtire. Ma simt personal jignit de prostia bascalioasa, de acreala invidioasa, de stridenta de toapa a acestei populatii ignare. Fondul ultim al substantei nationale românesti este inadecvarea“,
„Un popor cu substantă tarată. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare, ochi mohorîti, maxilare încrîncenate, fete urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare“ – pag. 34.
„Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului rosu“ – pag. 64.
„România va fi distrusa de rrromâni, care nu pot alcatui un popor, pentru ca valoreaza cât o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu”,
“un neam violent si instabil, deopotriva inactiv si agitat”,
„odata ce te-ai dezgustat de el, poporul român nu îti mai poate face nici macar mila”,
“Nu sunt psihiatru, deci nu pot diagnostica boala de care sufera acest biet bolnav dar, sentimentul de mila crestineasca pe care mi-l stârneste este cât se poate de real. Nu ma mai socheaza nici macar îndemnul la genocid continut în fraza: „23 de milioane de omuleti patibulari”.
Despre Limba Română: „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…“ – pag. 64.
Despre Istoria României: „Toata istoria peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lasat romanii pe daci în formula hibrida straromâneasca, ne-au luat la urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa, daco-romano-slavi; ma rog. Apoi ne-au luat urinat la gard turcii: era sa ne înecam, asa temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta în a ridica mereu gura zvântata, iar ei reîncepeau (…) apoi ne-au luat la urina rusii, care timp de un secol si-au încrucisat jetul cu turcii, pe care, în cele din urma, având o basica a udului prea mare i-au dovedit”,
„trecutul oricarui român numara un numar nesfârsit de toape si abia doi-trei oameni bine-crescuti. În noi izbucnesc vrând-nevrând, gesturile melo-epileptice, scobitul în nas, scuipatul în farfurie, argumentarea prin înjuraturi, zbieratul cu spume la gura. E o mojicie înnascuta, ceva de taran care, crezând ca poate ajunge boier cu apucaturi de precupeata, s-a instalat nesimtit în casele orasenilor devenind ireversibil si inconstient taranoi. Din cele 80 de procente de tarani autentici raportate între cele doua razboaie, au ramas azi 80% taranoi stricati, precum nu se mai poate face nimic cu zgura ramasa în athanor, nu se mai poate face nimic nici din ei”,– pag. 63.
Despre Sufletul Romanesc: „Puturosenia abisală a stătutului suflet românesc, (…) spirocheta românească îsi urmează cursul pînă la eruptia tertiară, subreptice, topăind vesel într-un trup inconstient, pînă ce mintea va fi în sfîrsit scopită: inima piftie, iar creierul un amestec apos“ – pag. 49.
etc, etc, etc
Iata si alte fapte cu care se poate mandri fiului kominternistul Dionisie Patapievici si pe care le pot apara, cu pieptul lor gol (mai ales cand apari in fotografia de editorial de la Rl descheiat la camasa pana la buric – vezi mai jos), “ziaristii crestini” Dan Stanca si Razvan Codrescu Adolf Marian Vasile Crivat Tarziu:
Omagiu ungurilor revizionisti
Institutul Cultural Român prin Horia Roman Patapievici personal, care a fost insotit de Andrei Plesu, Mircea Mihaies si Brandusa Armanca, l-a premiat, din banii contribuabilului roman, pe presedintele unor televiziuni ungare cu o politica anti-romaneasca fatisa. Este vorba de presedintele DUNA TV, Cselényi Laszlo, care raspunde si de postul subsidiar denumit sugestiv AUTONOMIA TV, si caruia ICR i-a oferit pe 11 decembrie 2007, la Palatul Duna din Budapesta, un premiu in bani de 6000 de euro. Tot atunci i-a fost oferit scriitorului maghiar Esterhazy Peter, cu volumul “Un strop de pornografie maghiara”, premiul cel mare de 10.000 de euro. Din banii “patibularilor”…
Omagiu homosexualilor fara frontiere
Institutul Cultural Român (ICR) Stockholm a fost laureatul premiului Bifrost 2007, decernat de Organizaţia Nordică a Agenţilor Culturali Lesbian, Gay, Bisexual and Transgender (LGBT), pentru “contribuţii excepţionale” la consolidarea relaţiei dintre comunitatea heterosexuală şi cea homosexuală…
Cu acest prilej, menţionează Mediafax, ICR Stockholm i-a avut ca invitaţi pe Florentina Ionescu, vicepreşedinte al asociatiei homosexualilor “Accept”- România şi Octav Popescu, organizatorul “Bucharest GayFest” – Festivalul Homosexualilor, care au participat la o serie de evenimente din cadrul festivalului european al “Agentilor Culturali” Homosexuali. Tot din banii “patibularilor”…

Vezi si

INEDIT- Badia Ion Gavrila Ogoranu: Educaţia prin artă e lăsată în grija unor mai maeştri în „arta distrugerii” decât prostituatele şi pungaşii

Dumnezeu a vrut să ne parvină acest text inedit despre rostul artei din perspectivă creştină, aşa cum era văzut de legendarul conducător al luptătorilor anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Acest text scris în singurătatea munţilor considerăm că este de mare actualitate, în contextul în care Institutul Cultural Român organizează expoziţii în care este grav lezată sensibilitatea creştină a românilor. Care este scopul acestor expoziţii blasfemiatoare? Ne lămureşte Bădia în textul pe care vi-l oferim.

Tot ce înalţă, tot ce zideşte sufletul omenesc şi-l mână spre înviere e artă. Tot ce-l împiedică e balast nefolositor. Deci nu artă pentru artă, nici pentru frumos, căci nici arta, nici frumosul nu pot fi scopuri în sine. În afara drumului spre Rai nimic nu foloseşte sau mai degrabă dăunează. Arta nu poate fi tot ce reuşeşti să transpui din ceea ce ai în minte, în inimă (vezi P. Andrei definiţie), căci faci artă numai în măsura în care ai ridicat cu un pas un suflet spre Dumnezeu. Păi şi frumosul are legătură cu Dumnezeu? Răspundem categoric: da! Frumosul, mai mult ca altele, este prin excelenţă de esenţă divină. Şi în afară de Dumnezeu nu poate exista frumos. Cum a fost folosit altarul artei pentru neamul nostru să zicem în cei 20 de ani de la unire încoace? Nechemaţi şi profanatori, măscărici ai Satanei au luat locul aleşilor. Ne-am întrebat în singurătatea munţilor de ce atât de puţini tineri au reacţionat sănătos atunci când Diavolul roşu ne-a potopit. De ce atât de puţini au pus mâna pe armă? De ce atât de puţini s-au împotrivit? De ce avem o intelectualitate atât de dezorientată şi laşă? De ce o ţărănime supusă? Şi-am găsit că una din cauze e că de atâta vreme a fost otrăvită cu fel de fel de bucate putrede, credem noi, servite neamului nostru cu un scop preconceput: de a ne ameţi pentru a nu mai putea reacţiona şi azi slugile Satanei să ne învârtă cum vor.
De unde era tineretul să înveţe să iubească pe Dumnezeu? Din noianul de cărţi-atac profanatoare de cele sfinte?
De unde sentimentul onoarei, al mândriei, al dragostei de ţară? De unde bunul simţ, sentimentul camaraderiei, prieteniei până la mormânt, de unde stăpânirea de sine? Dispreţul de bani? Numai din arta celor douăzeci de ani nu. Unde să-şi găsească visurile tinereşti pe care să le urmeze? În romanele şi cinematografele româneşti? Unde cadenţa şi ritmul saltului spre ideal? În confuzele şi languroasele melodii mălăieţe ale compozitorilor la modă? Unde ţinuta şi atitudinea dreaptă? În pictura şi sculptura aţăţătoare de simţuri? Calitatea produsului uman e chipul şi asemănarea concepţiei despre artă din această perioadă.
Există o părere: prezentăm tineretului viaţa cu binele şi răul amestecat. Tineretul să-şi aleagă. (Deşi în intimitatea gândului lor erau convinşi că numai binele nu-l prezintă sau îi dădeau rolul Cenuşăresei). Că apoi acela-i tânăr ce şi într-un mediu rău devine bun. Atunci pe acest gând putem merge mai departe. Ce folos atâţia profesori şi educatori pentru băieţi şi fete? Să dăm mai bine grijă educaţiei băieţilor pe mâna pungaşilor de buzunare din închisoarea Văcăreşti, iar pe cea a fetelor în grija prostituatelor. Că apoi aceea vor fi tineri şi tinere ce vor ieşi curaţi cu astfel de educatori.
Nimeni nu poate concepe acest lucru? Şi totuşi grija educaţiei prin artă e lăsată în grija unor mai maeştri în „arta distrugerii” decât prostituatele şi pungaşii. Căci dacă unui tânăr îi vei pune în faţă un şmecher pungaş de buzunare şi i-l vei arăta ca ideal de urmat, desigur îl va respinge.
Iar dacă unei tinere îi vei aduce o epavă de femeie distrusă trupeşte şi sufleteşte de păcat şi-i vei cere să o urmeze, sufletul curat nu ar da un pas pe urma unei astfel de călăuze. Or tocmai minunea aceasta de neconceput reuşesc să o facă „aceşti maeştri” de artă. Îmbracă aceste putreziciuni morale şi trupeşti în haine scumpe, dau lumină putregaiului şi-l prezintă tineretului astfel fasonat. După cum farmacistul nu-ţi dă chinină decât ascunsă într-o bulină de zahăr.
VEGHEA – Revista ortodoxa a Generatiei Neasteptate

Articol care va fi publicat in curand la https://www.veghea.ro/

Florin Iaru, desi ateu, pune punctul pe i intr-un mod crestinesc: prostitutia e prostitutie. Chiar si intelectuala. Vezi cazul Patapievici

Recoltă porno la hectar

Dacă schimbi o literă dintr-un cuvânt, poţi modifica mersul istoriei. La fel şi destinul unei meserii. Al celei mai vechi meserii…
Publicitate Ioan Groşan a făcut, mai demult, o observaţie surprinzătoare şi ilară. Şcolari fiind, aveam printre lecturile obligatorii şi romanul „Răscoala“, de Liviu Rebreanu. Ei bine, ca un făcut, toate exemplarele cu care noi, băieţii, ne prezentam la orele de română aveau un specific al lor, se deschideau, invariabil, la aceleaşi pagini: violul Nadinei. Dincolo de umorul relatării, scriitorul povesteşte ceva esenţial pentru natura şi sexualitatea umană. Trăim mult şi bine în imaginar, simţurile noastre pot fi excitate de stimuli care n-au nicio legătură cu senzualitatea şi compensăm nefericirea, singurătatea ori eşecul prin pornografie sau violenţă. În mare, apetitul pentru pornografie nu e un atribut al modernităţii, e vechi de când lumea, mai exact, de pe vremea celei mai vechi meserii. Epatantă în civilizaţia contemporană e industrializarea pornografiei, scoaterea ei la lumină cu mult tam-tam. Această nevoie universală, eliberată azi de constrângeri, are aceeaşi valoare de întrebuinţare ca apa sau hrana. Poate fi exploatată economic eficient, aducând venituri uriaşe în buzunarele investitorilor serioşi. Dacă plătitorul nu rămâne cu buza umflată, e un târg cinstit. Îmi dai, îţi dau. Dar asta e altă poveste.
Ceea ce mă scoate din sărite nu e proliferarea pornografiei în mass-media. Cui nu-i place să nu se uite, slavă Domnului, lac să fie, că presă e destulă. Fără să fiu pudibond, pentru mine e intolerabilă inventarea unei noi meserii, chipurile onorabilă, aceea de actor/actriţă porno. Că nu e nicio actorie. Ceea ce urmăreşti într-un film XXX nu e dicţia, privirea, ţinuta, interpretarea, ci prestarea îndesată a unui serviciu sexual. Nu te interesează transfigurarea, catharsisul, ci satisfacerea rapidă şi zgomotoasă a unui instinct. Nu altceva fac prostituatele de pe centură, ori curvele din gangurile rău mirositoare ale Bucureştiului. Toate oferă carne macră pe nişte bani. Activitatea asta e pedepsită de lege. Din an în Paşte, mai vedem câte o razie a poliţiei şi vreo zece paraşute ciufulite şi ciufute. Nimic anormal. Numai că alte fete, mai deştepte sau mai norocoase, prestează exact aceeaşi activitate, pentru aceiaşi bani, dar se bucură, dacă nu de stimă, măcar de recunoaştere şi de celebritate. E suficient s-o facă în faţa unui cameraman, filmul să fie vândut sau postat pe internet şi trai, neneacă cu banii babachii. E absurd. Aceeaşi faptă, două pedepse: puşcăria sau gloria.
Şi nici asta nu m-ar scoate din sărite. Că lumea nu e nici dreaptă, nici echitabilă. Sunt şi oameni norocoşi, şi oameni fugăriţi toată viaţa de ghinion. Dar e o mare porcărie să numim prestarea prostituţiei mediatice actorie. Punem, aşadar, pe picior de egalitate teatrul sau cinematografia cu mica şuşă de apartament, în care cea mai inteligentă replică e (dacă apare cumva printre slurp-uri şi pleoscăituri): „Trage-mi-o!“ Băgăm intenţionat în ceaţă o generaţie crudă şi credulă. Pregătim cumva schimbul de mâine? Serios vorbind, se prea poate ca Alina Plugaru sau Sexy Brăileanca să-şi ştie bine meseria şi s-o ducă pe noi culmi de satisfacţie şi progres – dar asta nu are nimic de a face cu arta. Suratele lor pricăjite din bordelurile improvizate, traseistele şleampete (pe care Poliţia le fugăreşte pe unde le prinde) ar putea depune mărturie că nu e nicio artă, e doar supravieţuire.
Recoltă porno la hectar / Adevarul / Florin Iaru
Mentiunea mea: Excelent, Florin!
Evident, putem extrapola perfect pe logica lui Iaru si pentru cazul Patapievici: “arta” sprayata pe nas a ICR este de cacao oriunde ar fi, pe “simezele” de la ICR New York, la Bochum sau in gangurile Bucurestiului. Si, in acest sens, prestatia intelectualilor care fac pe prostii promovand mediocritatea pornografica – doar pentru ca au incasat cate ceva de pe la casieria ICR – este echivalenta cu street-munca prostituatelor, actrite sau nu, cu staif sau scursori. Apoi, Iaru a prins perfect o situatie “rafinata”, de apartament “cultural”: de multe ori cand il vad pe Patapievici cum il soarbe pe Basescu din ochi am impresia ca parca ar vrea sa-i transmita aceeasi dorinta plugariana: „Trage-mi-o!“…

A inceput cercetarea penala a profanatorilor Romaniei de la ICR, UAP si Fundatia UDMR Communitas: Benedek Levente si coop de productie Atelier 35

Oficial, a inceput procesul intentat de Civic Media, prin intermediul lui Victor Roncea, presedintele asociatiei, lui Benedek Levente, artistul care a indraznit sa imprime o fotografie a organului genital feminin pe harta Romaniei. Dosarul a ajuns la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, spre competenta solutionare, de el ocupandu-se procurorul Dragos Nestor.Jurnalistul Victor Roncea a fost prezent, saptamana trecuta, la o prima serie de discutii in cazul „Benedek“ cu procurorul Dragos Nestor. “In calitatea sa de presedinte si reprezentant al Asociatiei care a facut plangerea, Victor Roncea a venit sa discute cu mine despre aceasta. Mi-a promis mai multe materiale suplimentare si urmeaza sa tinem legatura”, ne-a declarat procurorul. Din Civic Media face parte si avocatul Mihai Rapcea si este foarte probabil ca acesta sa reprezinte Asociatia in acest caz. “Cazul se afla in faza antepremergatoare. Eu ma voi ocupa de dosarul penal, felul in care au apreciat dansii (membrii Civic Media, n.r.) ca incadrare juridica, si probabil domnul Rapcea ii va reprezenta pe ei in caz”, a mai spus Nestor. In ceea ce-l priveste pe Benedek Levente, acesta urmeaza sa fie citat. “Daca nu putem lua legatura prin telefon, vom apela la politia din Timisoara pentru a ne da adresa dansului, sa-i trimitem o citatie”, a adaugat procurorul.
Continuarea la
Ministerul Culturii si Cultelor: “Organizatorii expozitiei Euromaniac isi asuma impreuna cu autorul raspunderea”. Dan Tanasa: Ministerul Culturii si Cultelor sustine ca Benedek Levente nu a primit bani publici pentru a promova arta lui antiromaneasca!
Detalii din Dosarul ICR-UAP contra Romaniei
Vezi si

Patapievici, jos labele de pe Kafka! PLUS: Orgoliul lui Daneliuc, minunea lui Caranfil şi avortonul lui Mungiu

de Cătălin Mihuleac
În cazul în care Franz Kafka ar da o fugă până jos, în Praga, pentru a vizita muzeul ce-i este închinat, ar constata că absurdul acestei lumi îşi urmăreşte nestingherit cursul. Fiindcă, paradoxal, nu muzeul Kafka propriu-zis constituie punctul de atracţie pentru pestriţa clientelă turistică – în frunte cu bărzăunii de japonezi – ci … curtea muzeului.

În interiorul muzeului, întreaga ambianţă – punctată de o muzică obsedantă, care-ţi înalţă părul pe braţe – îţi vorbeşte despre angoasa şi nefericirea autorului: fişe medicale de internare în spital, scrisori, fotografii stând să zboare, într-atât de clăpăuge sunt urechile kafkiene… Intri, dacă eşti ori snob, ori marcat de opere ca “Procesul” sau “Colonia penitenciară”; dar de ieşit, ieşi la fel de însingurat cum a fost cândva Kafka.
Pe când afară… Ah, ce distracţie e afară, în curtea muzeului, dominată de o mică fântână, înţesată de muşterii universali! Acolo, aidoma unei ilustrări a crezului artistic patapievician (mi s-a înnodat pixul!), o mică fântână arteziană stropeşte avangardist. Dar nu e o simplă fântână, ci una care ilustrează doi bărbaţi goi puşcă, fabricaţi din discuri metalice suprapuse, apa ţâşnind arcuit, din organele lor genitale, dirijate birjăreşte cu mâna.
Bărbaţii metalici urinează sictirit, iar când jetul dă semne că nu mai are suflu, discurile suprapuse le imprimă mişcări laterale, ca şi cum şi-ar scutura organele, pentru a-şi finaliza opera urinară. Apoi, ciclul este reluat de la capăt, cu egală aprindere.
Ca dovadă că prostul gust este universal, turişti din toată lumea se îmbrâncesc pentru a se poza lângă masculii de oţel, cu mâna încleştată pe sexele lor semeţe. Ce freamăt, cât vuiet! Merită să baţi drumul până la Praga! – îşi spun pacienţii turistici, râzând pe toate limbile, în special pe croncănitul imposibil care e japoneza. Alături, cum spuneam, prin clădirea muzeului, bate un vânt depresiv, vestind un nou sezon tebecist.
Când am părăsit terenul dedicat lui Kafka, m-am gândit cu multă seriozitate că Patapievici trecuse înaintea mea prin Praga, pentru a ţine o conferinţă unui grup de artişti cehi, cu tema lui preferată: “rolul organului sexual bărbătesc în arta contemporană”.
Vezi si
Orgoliul lui Daneliuc, minunea lui Caranfil şi avortonul lui Mungiu
de Cătălin Mihuleac
Taraful naţional al criticii noastre cinematografice s-a scărpinat sub căciuloiul brumăriu de oaie şi a tâmplărit o scară cu zece trepte, pe fiecare treaptă cocoţând un film românesc. Numai că socoteala nu s-a potrivit, două filme de-ale lui Daneliuc trebuind şterse din clasament, deşi fuseseră iniţial postate, întrucât regizorul lor s-a opus radical, cerând omiterea “din statistica ofensatoare, de fapt imbecilă, lucru pe care mi-l conferă Legea Dreptului de Autor”. Pentru Daneliuc, scara construită de taraful de critici e un act grobian de manipulare a opiniei publice: “Se alege Pintilie sau altul bun în faţă, unul pe la coadă, ca să fie împinse persoane din punct de vedere cinematografic nule”.
Daneliuc are nasul fin, dacă ne gândim, de pildă, că din scara amintită nu lipseşte pelicula lui Mungiu, un avorton artistic la a cărui împingere în faţă au asudat din răsputeri băieţii cu ochii limpezi ca albastrul de Voroneţ. Afirm cu mâna pe inimă că e ceva necurat cu zarva exagerată din jurul acestui avorton de film; ca exemplu, după ce mi-am exprimat părerea despre el în paginile “Adevărului”, am fost concediat sec de la ziar, de către jurnaliştii, la prima generaţie în pantofi, Ciocăzanu & Cartianu.
În pamfletul “Sub duş, cu geniul Mungiu”, publicat la 18 aprilie 2008, caracterizam avortonul mungist ca “borţos, anost, nesărat şi necinematografic”, recomandându-i regizorului să se ţină la fereală de un maestru ca Nikita Mihalkov, “căci de-l găbjeşte rusul, îi trage sigur câteva şuturi în partea cu care creează”. După câteva zile, a venit concedierea, semnată de bossul editorial, care îşi încheia mesajul cu urarea, de-o necuprinsă parşivenie, “o seară plăcută”. Aşa de plăcute să fie toate serile matale, cumetre, cum a fost aia pentru mine!
Previzibil, din “Best of”-ul cinematografic românesc lipseşte halucinantul, subtilul, emoţionantul, inteligent de rotundul film al lui Caranfil, “Restul e tăcere”. Trecând peste faptul că taraful de critici a considerat că prea multă frumuseţe poate dezechilibra până la răsturnare scara, e mult mai onorant pentru Caranfil să stea lângă Daneliuc, decât lângă Mungiu.
Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova