July 21st, 2010 
VR 
Posts Tagged ‘1989’
Secretele Mineriadei. Pensionarul cu 185 de milioane Dan Voinea l-a slujit pe Iliescu: a eliberat teroristii si a ingropat dosarele Mineriadei si Revolutiei. Acum il slujeste pe Tismaneanu. Un interviu cu presedintele AVMR in Adevarul
Adevarul: Viorel Ene s-a angajat să nu renunţe până când Ion Iliescu nu va răspunde penal pentru evenimentele din 13-15 iunie 1990
Viorel Ene, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, se luptă ca fostul preşedinte al României să fie tras la răspundere.
Viorel Ene a fost unul dintre zecile de mii de „golani” care se adunau seară de seară în Piaţa Universităţii în primăvara lui 1990. A fost printre primii membri înscrişi în Partidul Naţional Ţărănesc după Revoluţie, a fredonat melodiile lui Cristi Paţurcă în „zona liberă de neocomunism” şi a fost bătut cu sălbăticie de mineri la 14 iunie 1990 în timp ce se îndrepta spre serviciu. Şi-a revenit după mai bine de un an de tratament în Germania, iar în 1996 a înfiinţat Asociaţia Victimelor Mineriadelor, care se luptă să-i aducă pe vinovaţi în faţa instanţei.
Secretele Mineriadei/ Viorel Ene, fost „golan“: „Iliescu va avea soarta lui Miloşevici“
- de Mihai Voinea, Cristian Delcea
„Adevărul”: Domnule Ene, când a luat fiinţă Asociaţia Victimelor Mineriadelor (AVMR)?
Viorel Ene: Asociaţia s-a înfiinţat, după îndelungi tracasări din partea autorităţilor, în decembrie 1996. Atunci am obţinut hotărârea definitivă. Avem peste 800 de membri. În februarie 1997, AVMR a depus o plângere penală colectivă împotriva celor vinovaţi de represiunea din iunie 1990. Aşa a apărut „Dosarul Mineriadei din iunie 1990″.
Ce v-aţi propus în momentul în care aţi înfiinţat această asociaţie?
Statutul este foarte clar: identificarea victimelor, identificarea agresorilor, tragerea la răspundere a celor vinovaţi, despăgubiri materiale pentru victime şi apărarea drepturilor omului.
Aţi reuşit ceva din toate acestea?
Am reuşit să mai fie plângerile, să existe dosarele, să existe procesele. Te lupţi cu un sistem, te lupţi cu un fost preşedinte şi nu numai cu el. Până în ’96 a fost Iliescu, nu se putea face nimic. În 1996-2000 al doilea om în stat era Petre Roman, şeful Senatului. 2000-2004: iar Iliescu. Apoi prietenul lui, Băsescu, care l-a apărat tacit.
Adică nu prea s-a făcut nimic.
Eu vreau să fie clar. Până la înfiinţarea AVMR „Dosarul Mineriadei din iunie 1990″ nu exista! Existau doar plângerile penale formulate de aproximativ 40 de persoane fizice. Toate zăceau ascunse prin diverse fişete, birouri sau mai ştiu eu pe unde. Noi am reuşit să formulăm o plângere penală colectivă. Nu am stat degeaba în toţi aceşti ani. Am strâns documente să-l băgăm pe Iliescu la puşcărie pentru 1.000 de ani, dar nu s-a vrut acest lucru.
„Voinea, un diversionist”
Cine este principalul vinovat pentru faptul că nu s-a ajuns la nicio finalitate în Dosarul Mineriadei?
Procurorul Dan Voinea şi-a bătut joc de victimele Mineriadei şi de munca noastră. Am strâns degeaba aceste documente. Dan Voinea a fost demis din fruntea Parchetelor Militare pentru că a tergiversat „Dosarul Mineriadei”. A dat neînceperea urmării penale (NUP) în 1998, apoi, cu greu, la presiunile Asociaţiei, în 1999 s-a redeschis dosarul şi a ajuns tot la el. Şi a tergiversat din nou. Nu i-a luat nicio declaraţie lui Ion Iliescu. Iar Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi alţii au dat declaraţii de martori! Dacă vă vine să credeţi aşa ceva. Miron Cozma – tot declaraţie de martor. El a fost trimis în judecată pentru mineriadele din ’91 şi ’99, nu pentru iunie ’90.
Pentru Mineriada din 1990 a fost cineva judecat?
Au fost 5 oameni judecaţi: Domokoş Deneş, minerul care a vrut să-i taie capul lui Marian Munteanu, şi încă patru care au furat bani de acasă de la Ion Raţiu. Doi erau mineri, doi erau de la „Doi ş’un sfert”. Dar ăştia sunt miză mică. Marii vinovaţi n-au păţit nimic.
De ce credeţi că a „îngropat” procurorul Voinea „Dosarul Mineriadei”?
Domnule, eu am ieşit în stradă şi la Revoluţie, am fost în clădirea Comitetului Central. Pe acolo era prins câte unul cu trei uniforme pe el şi cu o armă care nu era în dotarea Armatei Române. Fuseseră chemaţi la CC doi procurori militari, Levanovici şi Dan Voinea, la care erau predaţi aceşti oameni. Şi după două ore ăia reţinuţi veneau râzând să le dăm armele înapoi. Să fim serioşi, Dan Voinea nu era străin de scenariul pus în aplicare la Revoluţie. Asta e relevant pentru felul în care s-a ocupat ulterior de „Dosarul Revoluţiei” şi de „Dosarul Mineriadei”.
Deci nu e vorba de incompetenţă…
Nu! Dan Voinea a făcut parte din completul de judecată al lui Ceauşescu şi în continuare a primit sarcina să-i apere pe Iliescu şi pe ăştia. E un diversionist în slujba lui Ion Iliescu. A avut acest rol să tragă de timp şi să se ajungă la prescriere. În primul rând a refuzat să facă încadrarea corectă. A făcut la subminarea puterii de stat şi vine Iliescu şi spune: „Ce subminarea puterii de stat, că eu eram Puterea? Cum să mă subminez eu?”. Noi am făcut plângere penală pentru genocid şi rele tratamente şi n-a vrut să le ia în considerare. In prezent este pensionat cu 185 milioane pe luna si lucreaza si la Institutul lui Tismaneanu Jr.
„Au vrut să ne scoată din cap Revoluţia”
Mai concret, pentru ce îl vedeţi vinovat pe Ion Iliescu?
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare 
Tags: 13-15 iunie 1990, 1989, crimele din decembrie 1989, Dan Voinea, GDS - noul komintern, iliescu-kgb, KGB, Mineriada, Tismaneanu, viorel ene 
1 Comment »Istoria ilustrata a comunismului din Romania, falsificata ca pe vremea comunismului. Lucrarea academicianului Dinu C Giurescu a fost siluita scandalos de Editura Corint pentru a truca adevarul in privinta lui Iulian Vlad in decembrie ’89
Spuneam mai jos ca ieri, la BookFest, a avut loc o Lansare cu bucluc: Academicianul Dinu C Giurescu a fost cenzurat brutal de un redactor de carte de la Editura Corint care a mistificat referirea la generalul Iulian Vlad in lucrarea “România şi comunismul: o istorie ilustrată”. Faptul, incalificabil si de neconceput, a constat in eliminarea totala a notei academicianului Dinu Giurescu si inlocuirea ei cu o alta. Cazul a provocat un oarecare scandal la lansare, mai ales ca eratele care trebuiau sa insoteasca volumele erau imprimate cu litere mici pe niste bucatele de hartie care cam zburasera din volumele prezente. Totodata, se pune problema ca, daca in acest caz s-a descoperit falsul, cate astfel de modificari s-au operat pe text fara stirea coordonatorului istoriei ilustrate a comunismului, Dinu C Giurescu, si a colaboratorilor sai, Alexandru Stefanescu si Ilarion Tiu? Daca era vorba de “Raportul Final” al lui Tismaneanu nu era nici o problema – in tot volumul este “prelucrata” prin aschiere istoria reala -, dar aici e vorba de o lucrare care se dorea stiintifica. In mod cert, cineva trebuie sa raspunda. Editura Corint ar trebui sa retraga de pe piata volumele falsificate si sa retipareasca tirajul compromis.
Pentru clarificare reproduc aici textul original al profesorului, aflat imediat dupa datele biografice ale generalului Iulian Vlad: “In decembrie 1989, a dat ordin de consemnare totala a personalului in unitati. La 17 decembrie a comunicat col. Filip Teodorescu, aflat la Timisoara: “Nu mai iesiti din sedii, ca sa nu se puna pe seama voastra provocarile lor. Si sa nu-l puna pacatul pe careva, daca trebuie neaparat sa iasa, sa aiba arma asupra sa. Asta v-am spus-o de la inceput.””
Si acum falsul citat al istoricului Dinu C Giurescu, cu care a fost inlocuit textul sau original: “La 31 decembrie 1989 a fost arestat si condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru implicarea sa in represiunea de la Timisoara si Bucuresti, inaintea caderii regimului Ceausescu. A executat doar patru ani din sentinta, la inchisoarea de la Jilava, fiind eliberat in decembrie 1993.”
Dincolo de inexactitatile crase preluate din justitia a la Ion Iliescu, inclusiv de acel “doar”, cand omul si-a savarsit pedeapsa, fara vina, dar conform legii, exista suspiciunea intemeiata ca redactorul de carte responsabil cu siluirea textului nu a actionat de capul lui. Nu m-ar mira ca profesorul Dinu Giurescu sa dea in judecata Editura Corint. Asa ceva chiar n-am mai auzit de cand mi se modificau mie textele pe internet inainte de a se inchide ziarul Ziua, mai ales ultimul, interviul cu Ion Cristoiu care supara mogulii. Ramane intrebarea: pe cine deranjeaza adevarul?
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: 1989, Corint, Dinu C Giurescu, Dinu Giurescu, generalul iulian vlad, Tismaneanu 1 Comment »Eu sunt golanul care a blocat Piata Universitatii pe 22 aprilie 1990 impreuna cu ofiterul de marina Andrei Rochian. Inceputul Fenomenului Piata Universitatii. Dupa 20 de ani
Piata Universitatii, 21 Decembrie 1989 – 14 iunie 1990
Imnul Golanilor. Autenticii anticomunisti din Piata Universitatii de VictoRoncea
Istoria noastra
21 decembrie 1989: Suntem cu totii in Piata Universitatii, o mana de oamenii care ne cunoasteam din oras ca niste cai brezi, din toate cercurile anti-comuniste: de la artisti la rockeri. De la pranz ne-am aflat la Romana, pe Magheru si pe Calea Victoriei, pentru a ne reintalni pe seara in prima Zona Libera de Comunism a Romaniei. Vom ramane pe strazi, la Televizune, la CC, la Muzeul National de Arta, in Blocul Romarta, la Spitalul de Urgenta si alte centre fierbinti, inca multe zile si nopti.
25 decembrie, Craciun: Este prezentata la TVRL caseta editata a procesului si executiei cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. In “completul de judecata” apar, printre altii, Dan Voinea, Virgil Magureanu, Victor Stanculescu si Gelu Voican Vociulescu. Manipularea de la TVRL genereaza in randul opiniei publice primele indoieli serioase in CFSN. In aceeasi zi se fondeaza UDMR, imediat dupa primele organizatii noii infiintate, FSN (Frontul Salvarii Nationale) si GDS (Grupul pentru Dialog Social).
26 decembrie: Este organizat primul miting anticomunist, anti-Iliescu si anti-FSN de dupa Revolutie, la indemnul unui prieten de-al nostru cunoscut printre impuscaturi, pe 22 decembrie 1989, Andrei Rochian, supranumit Marinarul, si cu concursul studentilor de la Arte Plastice.
28 decembrie: Primele semne de organizare in sanul Armata ca forme de protest si rezistenta fata de ocuparea structurilor de comanda de catre agenti KGB si GRU reactivati sub conducerea lui Nicolae Militaru.
31 decembrie: Agentul GRU, generalul Nicolae Militaru si agentul kominternist Silviu Brucan desfiinteaza Unitatea 0110 anti-KGB, preiau sub umbrela Armatei toate structurile informative si aresteaza conducerea serviciului de securitate.
Ianuarie 1990: Sunt interzise manifestatiile in Bucuresti sub pretextul atacurilor si diversiunilor teroriste.
12 ianuarie: Manifestantii anticomunisti desfid ordinul FSN si cer in Piata Victoriei indepartarea de la Conducerea CFSN a nomenclaturistilor si interzicerea PCR. Ion Iliescu, calare pe un tanc, este intrebat de multime “Ce a facut in ultimii cinci ani?”. Se scandeaza: “Cine-a stat cinci ani la rusi, nu poate gandi ca Bush!”
23 ianuarie: Frontul anunta ca va candida in alegeri, in pofida promisiunilor anterioare. Doina Cornea si alti disidenti demisioneaza din Front. Caramitru si Dinescu aveau sa ramana alaturi de Iliescu si Brucan.
28-29 ianuarie: PNTCD, PNL si PSDR cer demisia echipei conduse de Iliescu si Roman si constituirea unei puteri politice care sa includa si partidele istorice. Frontul pune la cale o contramanifestatie a “oamenilor muncii”. Sunt adusi pentru prima oara minerii in Bucuresti.
12 februarie: Are loc interventia ofiţerilor membri ai Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA) la Guvern, unde Gelu Voican Voiculescu, pe atunci viceprim-ministru, se prezintă ca mandatar al preşedintelui Ion Iliescu. CADA prezinta Dosarele Corbul 1 si Corbul 2 si cere eliminarea cadrelor KGB si GRU plasate sub conducerea ministrului Nicolae Militaru cu sprijinul lui Brucan si Iliescu.
18 februarie: La mitingul Opozitiei, din Piata Victoriei, diversionisti bine antrenati incita multimea pentru a patrunde in forta in sediul Guvernului. Victor Roncea: “Ca printr-o minune, am iesit printre ultimii din cladirea Guvernului – tot impreuna cu Andrei Marinarul, intalnit in sala de consiliu – chiar inainte de a se inchide portile si a urma arestarile”. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemati la Bucuresti minerii, constituiti dupa modelul garzilor civile paramilitare ale Revolutiei bolsevice din Rusia.
3 martie 1990: Macaragiul Gheorghe Gavrilescu darama, in uralele multimii, statuia lui Vladimir Ilici Lenin din Piata Scanteii (azi Piata “Presei Libere”).
20 martie 1990. Are loc la Targu Mures incercarea de rupere a Ardealului, perfectata de agitator maghiari bine organizati, cu sprijinul serviciilor secrete ungare sub observatia celor sovietice, si soldata cu morti si raniti.
22 aprilie 1990: Se implineau patru luni de la revolutie. Asociatii nepolitice au organizat o comemorare la Cimitirul Eroilor, de unde au pornit in mars spre Televiziune. La incheierea manifestatiei, in timp ce coloana de manifestanti se deplasa pe Calea Dorobantilor, de la balconul unui bloc s-a aruncat un ghiveci de flori care a ranit grav o femeie in varsta. Incidentul a facut ca tensiunea din randul manifestantilor sa creasca. Ajunsi in Piata Universitatii, ei ocupa carosabilul, blocand circulatia atat pe B-dul Nicolae Balcescu, cat si pe B-dul Republicii. Pentru prima data dupa Revolutie se inalta baricade, din panourile metalice aflate in jurul santierului de la Spitalul Coltea, care sunt dispuse chiar in Piata Universitatii de catre Victor Roncea si Andrei Rochian, capitan de marina (foto dreapta, din pacate fara pletele de-atunci). Troleibuzele se opresc, generand blocarea traficului. Dupa lasarea intunericului apar, pentru prima oara dupa 21 decembrie 1989, “scutierii”, trupele speciale de interventie. Elena Andronache, membra fondatoare a GID, avea sa consemneze astfel evenimentele: “Primul troleibuz dinspre Rosetti a oprit, lumea s-a dat jos, iar soferul, care parca de-abia astepta asa ceva, s-a intins, obosit, cu capul pe volan; a aparut un politist cu grad si a inceput sa urle la el, ca si cum n-as fi fost de fata: “Ce stai, bai, da-i drumul, treci peste ei!”; ridicandu-si cu greu capul, plictisit, soferul ii spune: “Eu sunt cu ei, dom’le!”, apoi se culca la loc.
Dupa orele 21 se vor pune panouri de tabla, luate de langa Spitalul Coltea si dispuse in cercul Piatei Universitatii – de Victor Roncea si un alt tanar, Andrei Rochian, zis “Marinarul” -, care vor bloca circulatia. Peste noapte, incercuiti de politie, vor ramane circa 30-60 de manifestanti, printre care reprezentanti ai asociatiilor “16-21 Decembrie”, “GID”, “21 Decembrie”, “AFDPR” (Octavian Radulescu) raniti in revolutie, rude ale unor decedati, maicute care au cantat “Hristos a Inviat” si alte cantece religioase, un preot care a slujit la Troita.
La portavoce manifestantii au cerut abrogarea decretului 473 si includerea in legea electorala a punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara – interzicerea candidaturii fostilor activisti comunisti si ofiteri de Securitate pentru primele trei legislaturi.
Se scandau lozinci: “FSN, FSN du-te in URSS”, “Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, “Nu vrem presedinte care sa ne vanda URSS-ului”, “Nu suntem huligani”, “16-21 nu pleaca nici unul”, “15-22 voi ati tras in noi”, “Jos comunismul”, “Democratie”.
Cum numarul manifestantilor tot scadea, iar politia ramanea pe pozitii, cativa membri ai asociatiilor prezente au incercat, fara succes, mobilizarea studentilor din complexele mai importante.
Dimineata in jur de ora 7, in ploaie, ramasesera vreo 7-8 demonstranti, printre care Octavian Radulescu si doi membri GID. Dintr-o Dacie alba au coborat niste ofiteri de politie care i-au alungat pe manifestanti langa zidurile Universitatii, dirijand circulatia.
Si, pe cand priveau deprimati, infometati, zgribuliti de frig in ploaie cum politistii le calcau in picioare pancartele de panza, mai abitir cea cu “MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?”, pe care au ingropat-o in noroi, deodata, Octavian Radulescu incepe sa urle in porta-voce: “Victorie, victorie! Am invins! Victorie!”. Atunci, ne-am uitat unii la altii, gandind cu totii acelasi lucru; mai tarziu, ne-am dat seama ca avea dreptate”.
23 aprilie: Lumea se aduna pe trotuarul din fata Teatrului National. Se vorbeste la portavoce. Peste noapte raman circa 100 de persoane.
24 aprilie: In jurul orei 5.00 dimineata Politia se napusteste asupra oamenilor stransi in jurul troitei, lovindu-i cu salbaticie. In jurul orei 11.00, Politia se retrage, Piata fiind reocupata de cateva sute de manifestanti. Se striga cu patima “Jos Iliescu!” In dimineata aceleiasi zile, presedintele CPUN, Ion Iliescu, cere votarea unei motiuni pentru eliberarea fortata a pietei, motiune ce nu va fi adoptata. Ion Iliescu ii numeste pe cei care il contestau in Piata Universitatii, “golani”.
George Roncea: “La ora 12.00, dupa ce am aflat de la radio ce a zis Iliescu, am decupat un cartonas pe care am scris apasat “Golan”. In stanga, jos, am pus ca o marca semnatura: Ion Iliescu. Trag la xerox cateva sute de bucati si cumpar doua cutii de ace. Imi pun prietena sa se plimbe cu ecusonul pe piept, printre oamenii care comentau indignati ofensa adusa de Iliescu. Chestia uimeste, la inceput, dar foarte iute apare reactia asteptata, de fronda ironica la adresa incruntatului Iliescu, moment in care apar la vedere cu teancul de insigne si cu acele. In doua minute raman fara ecusoane, pe care oamenii, razand, si le prind cu mandrie in piept”. La ora 15.00, Institutul de Arhitectura va fi impodobit cu o inscriptie pe care se putea citi: “Facultate de golani”. Din acel moment s-a implinit fenomenul de auto-legitimare a unui grup social distinct, ce era pana atunci inca difuz si lipsit de contur. Eticheta de “golan” devine insemnul heraldic al minoritatii bunului simt din Romania.
Deschiderea balconului
OPINII. Prof Viorel Roman: Fantoma marxismului bantuie din nou lumea
Minciuna marxista dupa 20 de ani
Au trecut doua decenii de cand ideologia marxista a eliberarii exploatarii omului de catre om a PC s-a dovedita, langa national-socialismul muncitorilor germani NSDAP, cea mai inumana forma de sclavie si exploatare moderna. Dupa 1989, cand s-au vazut dimensiunile criminale ale minciunii in estul Europei, nimeni nu s-a bucurat. Entuziasmul de parada de la balcon si la TV avea rolul de a trece cat mai repede peste acest moment penibil pentru toti, dar mai ales pentru cei multi si obiditi, umiliti, siliti sa traiasca generatii de a randul ca robi, fara libertatea de expresie, miscare, fara drept la adevar, justitie, la drepturile fundamentale ale omului. Asta explica de ce PCR, FSN, PDSR, PSD – Ceausescu, Iliescu – a ramas la putere in mod democratic cu aceiasi ideologie.
Si in occident, marxismul era la moda, partial finantat de PC din est, si s-a altoit chiar si pe credinta dand nastere teologiei eliberarii, care la dezastrul din est a intrat si ea in criza. Marxismul a fost o mare incercare de a salva intreaga lume, pe care pretindea a o analiza stiintific. Credinta era inlocuita de materialismul dialectic si stiintific, de cunostere stiintifica. Oricum nu se mai punea problema numai a cunosterii, cum fac din totdeauna filozofii, ci a transformarii intregii societati umane, chiar si a omului. Rezultatul a fost scoaterea lui Dumnezeu – opium pentru popor – din societate, decuplarea muncii de remunerarea ei si a sexualitatii de procreere. Libertatea, telul suprem al miscarii, era conditionata de egalitatea tuturora. Asa ca inca de la inceput libertatea era sacrificata pe altarul egalitatii si era determinata pe deasupra de structura intregului. Lupta se ducea pentru schimbarea structurii social-politice a intregii lumi. Unde duce o astfel de insiruire de minciuni? La un om nou, ne asigurau ideologii PC, pentru ca se vedea cu ochiul liber lipsa de libertate, dreptate, pentru care se pretindea ca se fac sacrificii cu minciuni pe toate drumurile si pentru mai multa siguranta, cu granite inchise. Faptul ca atat ideologia lui Karl Marx, cat si teologia eliberarii s-au dovedit constructii intelectuale inumane, a generat, cum este poate si firesc, nihilismul si relativismul. Daca si aceste mari teorii eliberatoare, care voiau sa realizeze aspiratiile omul (nou!) spre adevar, libertate si progres, au esuat atat de lamentabil, atunci poate ca nu exista nici o teorie sau perspectiva, care sa valoreze mai mult. Totu-i o apa si un pamant, totu-i relativ. Si daca oricum nu exista adevar, poate ca doctrina n-a fost inca cum trebuie intelesa si mai ales aplicata. In acest context n-ar fi de mirare daca fantoma care a bantuit prin Europa apoi prin intreaga lume, marxismul, exilat in lumea civilizata in cimitirul ideilor, si-ar face din nou aparitia, desigur intr-un nou vesmant, la fel de demonic ca cel vechi.
*
Mircea fa-te ca lucrezi!, dupa 20 de ani
Posted in Editoriale Tags: 1989, kominternistii tismaneanu pata-plesu dinescu si comp, prof viorel roman, SUA, UE, URSS 3 Comments »CINE UITA NU MERITA. Forme "intelectuale" ale tradarii Romaniei si metoda de prevenire si combatere: informatia
Cum vor deveni din nou domnişoare curvele din presă şi societatea civilă
„Cine uită, nu merită!“ În ’90, am pus împreună cu „huliganii“anticomunişti din Piaţa Universităţii acest înscris al lui Iorga peArhitectură, botezată „Facultatea de Golani“, alături de ofotografie-gigant cu Iliescu şi Ceauşescu. Vroiam ca românii să nu uitecă morţii noştri din decembrie au nevoie de dreptate, la fel ca şiviii. După 20 de ani, bieţii mucenici nu şi-au găsit-o, iar noi nune-am făcut-o. Conspiratorii KGB şi GRU de atunci, în frunte cu Brucanşi Iliescu, s-au multiplicat sinistru, în mii de replici care aunăpădit politica, presa şi societatea aşa-zis civilă şi românească.
Campaniemai scabroasă ca asta chiar că n-a mai fost nicicând. Nici măcarprimele „alegeri libere“ nenorocite, de dinainte de a ne lua ciomegelelui Ion Iliescu în cap, când se minţea poporul cu televizorul, unic, şiprindeau celei mai stupide manipulări, parcă nu au fost la fel desinistre precum cele de mai ieri. Mijloacele de intoxicare s-auperfecţionat. Ce era băgat în cap minerilor ieri printr-o simplăîntrerupere de emisie, azi este inoculat prin mii de picăturichinezeşti otrăvite. Pipetele sunt tele-cyborgii post-comunismului,soldaţi fideli ai minciunii şi ateismului, pretinşi lideri de opiniepolisaţi de păpuşarii serviciilor antiromâneşti în două decenii deactivitate. Urmaşii demni ai criminalilor filo-sovietici Brucan şiIliescu.
Ca să fie mai clar: Silviu Brucan, agent sovieticdovedit, este cel care condamna elita României la moarte, începând cu1945, din vârful Scânteii PCDR. Ion Iliescu, alt agent al URSS,poreclit Iliescu-KGB, închidea cercul crimelor sovietice comise asupraromânilor timp de 45 de ani prin mascarada sângeroasă din decembrie1989. Numai un orb, tâmp şi surd nu poate vedea petele roşii de pecostumul de mii de euro al lui Mircea Geoană, urme lăsate de mâinilemânjite de sânge ale celui care îl ţine în braţe, tartorul crimelor dindecembrie, Ion Iliescu.
Şi atunci, cum pot fi numiţi „intelectualiisusţinători ai lui Mircea Geoană“, curvele din politică, prostituatelede presă şi goarnele lor de împrăştiat minciuni pe bandă lateleviziunile mogulilor „cu ştaif“, devalizatori ordinari ai bieteiRomânii?
Singur împotriva tuturor, Traian Băsescu nu s-a lăsatînfrânt de valul de ură cosmetizat deontologic, în „respect“ şi„bun-simţ“. Cu sprijinul a milioane de români anonimi, de la opincă lavlădică, Băsescu a reuşit până la urmă să se opună uriaşei maşinării despălat creiere şi suflete româneşti. Ce gâlmă li s-a pus în gât după ceau spart sute de milioane de euro ca să-l doboare, să ne doboare, şi săocupe, definitiv, România? Păpuşarii turbează, monştrii procreatori demonştri supurează.
Dar să revin la Iorga. În 2000, un grup,„select“, de intelectuali „cu ştaif“ renunţa la pretinsul anticomunismde paradă şi, chipurile pentru a se opune lui Vadim Tudor, nume sonore,hiper-mediatizate în ciuda sărăciei sufleteşti – gen Patapievici, Pleşuşi Liiceanu -, l-au susţinut printr-un apel public, fără ezitare, peresponsabilul de crimele din decembrie 1989 şi iunie 1990, „salvatorulneamului“ Ion Iliescu. S-a dovedit atunci cu prisosinţă că acest grup,de „dialog social“, înfiinţat cu sprijinul agentului sovietic SilviuBrucan, şi-a meritat investiţia kominternistă. Dovada cea mai evidentăcă sperietoarea Vadim Tudor era doar o creaţie a lui Ion Iliescu,stipendiată în anii ’90 chiar de către finuţul Andrei Pleşu, atunciministru FSN, prin semnătura lui Petre Roman, s-a văzut ieri, din nou,pe ecranul scos din „1984“ al Antenei 3, când „mâncătorul de unguri“stătea colocvial – alături de „creştin-democratul“ Ciorbea şisocietarul în civil Pîrvulescu – la o devărsare de înjurăturianti-Băsescu cu fostul prim-ministru fesenist, ex-“jidan“ pentru Vadim,acum „os de liberal“, de dragul lui Patriciu. Asta după ce şi-a sinucispropriul partid, PRM, printr-o alianţă contra naturii cu pretinşiiduşmani declaraţi din UDMR. Nu e singurul: Crin Antonescu şi-a dus lagroapă bietul electorat liberal, ca să vadă foştii anticomunişti, mulţidoar fripturişti, cum se răsuceşte ca o elice marele român I.C.Brătianu, bine tocat de „partenerii social-democraţi“ cu secerile şiciocanele lor lucitoare. La care s-au mai adăugat şi fantomeleţărăniştilor.
În ciuda acestui masacru al moralei şi memorieiînaintaşilor, dintre toţi „intelectualii“ care s-au scăldat bine-mersiîn sângele din cada lui Iliescu, numai Caramitru s-a distanţat, solemn,de mizeria campaniei totale anti-România.
În 2000, după ce alegerileau trecut, oamenii au uitat. Aceleaşi personaje de can-can„anticomunist“, deontologi de serviciu, şi-au pus apoi alte măşti, aupătruns în alte încăperi. Ca şi azi.
Şi, pentru că „cine uită, numerită“, cred că este obligatoriu să ţinem minte numele celor care aufost vedetele intelectualismului, „personalităţile“ României,prostituatele cu ştaif care nu s-au simţit jenate să susţină mizerpăpuşa de paie a lui Iliescu-KGB, pătată de sângele românilor ucişi în1989 şi 1990. Aceste personaje insidioase, adevărate curve ale preseişi societăţii civile, nu au dreptul să devină din nou domnişoare.Numele de mai jos – doar câteva – sunt extrase din listele desusţinători ai Coaliţiei ticăloşite reprezentate de Crin Antonescu şiMircea Geoană, prostănacii teleghidaţi ai lui Iliescu şi ai mogulilorPatriciu, Vîntu şi Voiculescu. Ţineţi-le minte.
Renata Weber,„tătica“ lor de la Fundaţia Soros. Vox Publica lui Vîntu şi Alianţelelui peşte prăjit coordonate de aceiaşi anti-creştini CristianPîrvulescu, îmbătrânitul în rele Mircea Toma, coruptul paznic laanti-corupţie Victor Alistar şi frustrata Alina Mungiu Pippidi. AndreiPleşu şi ciracii săi, gen Cioroianu, Cărtărescu, Liiceanu şi Dinescu,aflaţi majoritar pe statul de plată al lui Patriciu. „Actorii uşori“ ailui Vîntu în campania „Noi vrem respect“, Victor Rebengiuc şi DanPuric, „dame de companie“ la Realitatea TV. Plus: Mircea Diaconu, MaiaMorgenstern şi Dorel Vişan sau Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Florin Chilian(trecut de la număratul termopanelor lui Năstase la îngânatulosanalelor pentru Geoană) alături de Dan Grigore, Adi Copilu’ Minune şiLuminţa Anghel. „Derbedeii cu ştaif“ de pe lacul Snagov, Sorin RoşcaStănescu şi Bogdan Chirieac. Succesorul lui Dumitru Tinu, CristianTudor Popescu. Incertul Emil Hurezeanu. Utecistul perpetuu MihaiTatulici. Deontoloagele cu silicoane Oana Stancu şi Adi Ursu. Fetelelu’ tata, Alexandra Dinu şi Oana Roman. Falsificatorii istoriei LucianBoia, Neagu Djuvara, Marius Oprea et comp. „Europa-liberiştii“ MirceaCarp şi impostorul Radu Călin Cristea. Activista PCR, anti-creştinaSmaranda Enache, copreşedinte Liga Pro Europa. Vânduţii Mihai Gheorghiuşi Antonie Popescu, foşti membri ai Ligii Studenţilor. ScriitoraşiiAlex Ştefănescu şi Varujan Vosganian, vicepreşedinte al UniuniiScriitorilor. Profesorii de strâmbă-minţi Aurora Liiceanu, AndreiMarga, Zoe Petre şi alţii, şi alţii, vreo 101 de dalmaţieni, dar, cuvoia dumneavostră, ultimul pe listă este… Eeeemil Coonstaaantineeescu!
Desigur,cu toţii ar putea repeta gestul lui Caramitru. Dar ceva mă face să credcă vor prefera să-şi coasă himenul decât să-şi ceară iertare poporuluiromân…
Articolul de mai sus a fost scris si dat la tipar duminica, 6 decembrie 2009, ora 20.30 
Căţeluşii buni şi căţeluşii răi ai domnului Vîntu si “intelectualii lui Patriciu”
Marele Picasso este singurul locuitor al planetei care a primit de laURSS de două ori Premiul Internaţional Stalin „Pentru întărirea păciiîntre popoare“, în 1950, rebotezat Lenin, la a doua atribuire, în 1961.Evident, cu banul aferent la purtător, 100.000 de ruble, peste 110.000de dolari de atunci, echivalentul vreunui milion de azi. TovarăşulPicasso, după cum îi spuneau colegii săi din Partidul Comunist Francez,în care intrase în 1944, este autorul „Porumbelului Păcii“, care ne-aasaltat copilăria de pe toate gardurile Partidului, devenit simbolul„păcii comuniste“ în 1949, la Congresul Mondial al Păcii de la Paris.Şmecheria sovietică prin care se acţiona imagologic şi psihologic lanivel mondial, în cazul în care n-aţi înţeles-o, a constat în preluareasimbolului creştin al Sfåntului Duh şi răsturnarea lui, în folosul„cauzei comuniste“. A funcţionat ca un element perfect de spălare acreierului. De-asta a şi fost recompensat Picasso la asemenea nivel. Şinu a uitat. La moartea lui Stalin, în 1953, Picasso a trimisoficiosului comunist un portret al dictatorului odios intitulat„Tinereţea veşnică a lui Stalin“ şi publicat a doua zi pe prima paginăcare titra cu litere de-o şchioapă „Pentru ce avem nevoie de Stalin“.Frumos, nu?
Cemai conta că până la data aceea Stalin ucisese milioane şi milioane deoameni? Buzunarele îi erau mai aproape lui Picasso decât cadavreleruşilor şi ale popoarelor ocupate aflate în putrefacţie pe câmpiilemorţii sovietice. „Mărimea“ artistică a lui Picasso rămâne (pentruunii), dar micimea sa nu poate fi nici uitată, nici iertată. Mirosultrupurilor din sutele de mii de gropi comune, al sângelui de pe umeriimilioanelor de deţinuţi din lagărele siberiene, Gulagul sovietic,desigur, nu ajungea până în cafenelele pariziene. Dar informaţiaajungea? Picasso a ales rubla şi „arta“ minciunii: mustăcioara luiStalin era obiect de adulaţie plastică… Aşa şi cu micul nostru Stalinde Deltă şi propagandiştii săi „independenţi“, tovarăşii intelectualide mucava de la Vax Publica.
Mai mulţi cititori s-au revoltat cândi-am taxat pe ‘telectualii noştri, mai neaoşi sau nu, care s-au înfiptîn primele rânduri ale Partidului continuator al PCR la dezbatereadintre Geoană şi Băsescu. Sau „marii“ artişti care s-au maimuţărit încampania mustăciosului din Deltă „Noi vrem respect“. Care „noi“? „Noi“,infractorii FNI? ‘Telectualii noştri nu sunt proşti. Devin însă părtaşidirecţi la crimele încă nepedepsite ale „emanatului“ din decembrie1989, preşedintele de onoare (care „onoare“?) al PSD sau la hoţiilenaţionale, aflate în curs de pedepsire, ale miliardarului falit ascunsprin stuful Deltei. Ignorând cu bună ştiinţă adevărul, se transformă înnişte biete prostituate de pe centura artei sau culturii.
Zilelecampaniei electorale au relevat ordinăria maximală la care s-a ajuns înpresă, pe canalele deţinute de Vîntu şi Voiculescu, la care acontribuit şi Patriciu: Realitatea TV şi Antenele. Puţini însă ştiu căVîntu, în schizofrenia sa, altfel profesională, deţine şi mijloace decomunicare şi manipulare pe invers: HotNews, spre exemplu. Unde scuipăcăţeluşii răi de la Realitatea, vin şi ling căţeluşii buni de laHotNews. Nu toţi, evident. Mai sunt şi jurnalişti integri. Doar ceiţinuţi bine în lesă, cu buzunarele bine umplute cu ruble ruseşti (mainou şi de Tiraspol). Pe långă asta, pentru că ştie că şi-a pierdutorice umbră de credibilitate, şi-a alcătuit şi o veritabilă armată de„ziarişti independenţi“, mărunţi ieniceri online. Aşa că, atenţie!
Dar,la capitolul „credibilitate“ şi „onorabilitate“ pentru devalizatorulFNI se înscriu, iată, şi ‘telectualii noştri, cånd ai lui tătukaIliescu, când ai lui Băsescu şi/sau Geoană, după cum o pica. Dar defapt, ai aceloraşi moguli, care le-ndeasă din greu buzunarele, dupămodelul patentat de tătuka Stalin. Domnii Pleşu şi Manolescu, deexemplu, merg frumos la coadă la casieria oligarhului negru, Patriciu,care pompează „Dilema veche“ şi „Adevărul“. Pe lângă figurile dejaclasice în prostituţia lor, ca Dinescu, Tănase, Hurezeanu & comp,arondate la Vîntu, domnul Tismăneanu, alt exemplu, a trecut şi el pe lacasieria GRIVCO, pe când presta la „Jurnalul Naţional“, domnul Mihăieşpe la Patriciu, ca amploaiat la „România literară“, iar domnulPatapievici tot la… menajeria domnului Vîntu, care-i cumpără lakilogram „Ideile în dialog“, revistă unde, de fapt, se regăseşteîntreaga gaşcă de mai sus, de fini ‘telectuali ai cui… plăteşte maibine. De Plesu, ce sa mai vorbim… Să luăm aminte.
21 Decembrie 1989. FOTOGRAFII
SECURITATEA i-a prevăzut sfårşitul lui Ceauşescu. NOTE STRICT SECRETE despre Malta, Bush, Gorbaciov si atacul KGB-GRU impotriva Romaniei. Timişoara în sånge – mărturia unui jurnalist
Notele secrete despre evoluţia loviturii de stat din decembrie 1989
Documentestrict secrete, realizate de Departamentul Securităţii Statului şi,personal, de şeful DSS, general-colonel Iulian Vlad, în exemplarolograf unic,doar pentru ochii lui Nicolae Ceauşescu, văd pentru prima oară luminatiparului, după 20 de ani, în formatul lor original. În exclusivitatepentru cititorii „Curentul“, publicăm integral aceste informări -disponibile în format electronic pe site-ul ziarului – din care reiesecåt se poate de clar că Ceauşescu şi-a cunoscut sfårşitul, prevăzut dealtfel de specialiştii serviciului de informaţii romåneşti. Astăzi, dince în ce mai multe mărturii şi documente confirmă sută la sutăanalizele secrete. Inclusiv „generalul cu piciorul în ghips“ spune,după 20 de ani, ceea ce şefii DSS afirmau încă din 1989: Securitatea nua tras niciun foc de armă; au fost agenţii speciali ai GRU şi KGB.Totodată, publicăm în oglindă mărturia făcută în premieră de unjurnalist, Sorin Bogdan, despre revolta de la Timişoara care masca lovitura de stat dela Bucureşti.
Pornindde la întâlnirea pe care Bush şi Gorbaciov urmau să o aibă la Malta,generalul Vlad – ulterior arestat şi încarcerat de ruşi prinintermediul agentului GRU Nicolae Militaru la ordinul lui „Iliescu-KGB“- îi explică lui Ceauşescu, pe 1 decembrie 1989, evoluţia pe care o vaavea lumea, după unificarea Germaniei, spre o Uniune Europeană aflatăîntr-un echilibru între Rusia şi Statele Unite. Din notele remise chiarpe 18 decembrie 1989, reiese că principalele state care vor acţionapentru îndepărtarea sa vor fi URSS, care va prelua puterea prin agenţiisăi, şi Ungaria, care doreşte „autonomia“ Transilvaniei, ceea ce s-aadeverit ulterior cu prisosinţă.
18 decembrie 1989
Buletinde informare întocmit pentru şeful statului, Nicolae Ceauşescu, deServiciul de Cercetare Analiză şi Sinteză din Centrul de Informatică şiDocumentare (unitate a Departamentului Securităţii Statului), pus ladispoziţie de istoricul Cristian Troncotă.
STRICT SECRET
Exemplar unic
REZUMAT
Informaţii mai deosebite din telegrame
R. S. România
1. Acţiunea „ORIENT ‘89“ (…) – Vizita în Iran (n.r.)
2.Agenţia France Presse şi posturi de radio occidentale cu emisiuni înlimba română au relatat că sute de manifestanţi au împiedicat forţelede ordine din Timişoara să-l evacueze pe Tokes Laszlo din sediulBisericii Reformate unde se adăpostise.
– Ziarul „Die Welt“ scriecă celor 300-700 de persoane care s-au adunat în faţa bisericii dinTimişoara li s-au alăturat şi alţi simpatizanţi, ajungând la circa5000. Potrivit altor ştiri, la manifestaţie ar fi participat circa10.000 de persoane.
– Se susţine că au avut loc confruntări sângeroase, sute de manifestanţi au fost bătuţi şi mulţi dintre ei au fost arestaţi.
-Duminică dimineaţa, România ar fi închis graniţa cu Ungaria prinpunctul de trecere a frontierei la Nădlag, iar zona în care se aflăoraşele Timişoara şi Arad ar fi fost încercuită de forţele desecuritate.
– Duminică seara, în faţa Ambasadei R. S. România dinBudapesta a avut loc o demonstraţie antiromânească de susţinere a luiTokes Laszlo, la care au participat circa 150 persoane, membri aiForumului Democratic Ungar, care au purtat lozinci ostile ţării noastreşi care a durat 30 de minute. La încheierea manifestaţiei, fărăincidente, s-a precizat că se va organiza una şi luni seara la orele21.30, ora locală.
– Gyozo Modvay, secretar al „Mişcăriiinternaţionale Tokes Laszlo“, a anunţat că gruparea sa va organiza la19 decembrie a.c. în oraşul Hotvan „prima demonstraţie naţională“ înfavoarea minorităţii maghiare, la care vor participa Matyas Szuros,preşedintele interimar al Ungariei, Kalman Kulcsar, ministrulJustiţiei, Istvan Palgy din partea colegiului pentru minorităţi etniceşi Erno Raffy, istoric, deputat în Parlament.
– Zoltan Sido,preşedintele „CSEMADOK“ (organizaţie oficială a maghiarilorcehoslovaci), într-un interviu acordat cotidianului ungar „MagyarHirlop“ şi-a exprimat „protestul împotriva politicii naţionale aRomâniei“, adăugând că organizaţia pe care o conduce „îşi ridică glasulîn favoarea lui Tokes Laszlo şi Suto Andras“ (telegramă Budapesta).
3.Postul de radio „B.B.C.“ relatează că la Braşov ar fi avut loc odemonstraţie, la 8 decembrie, de 30 de minute în faţa uzinei „SteagulRoşu“, la care au participat 200-300 muncitori care au cerut „hrană,căldură şi libertate“. Demonstraţia a fost dispersată de miliţie.
4. Factori de decizie argentiniană apreciază:
-În perioada următoare, Guvernul Român va fi supus la presiunipsihologice în scopul înlocuirii lui cu altul, în care P.C.R. să nu maiaibă rolul conducător.
– U.R.S.S. şi Ungaria, prin intermediulradioteleviziunii vor incita populaţia Transilvaniei la revoltăîmpotriva guvernului de la Bucureşti.
– U.R.S.S. va acţiona pentrua obţine sprijin în România în direcţia „reactivării“ unor români careau studiat în Uniunea Sovietică şi simpatizează cursul politic dinaceastă ţară.
– U.R.S.S., S.U.A. şi unele ţări vest-europene vor acţiona pentru limitarea schimburilor economice cu ţara noastră.
– S.U.A. intenţionează să întrerupă livrarea de uraniu către România.
-U.R.S.S. şi S.U.A. fac puternice presiuni asupra unor statesudamericane, inclusiv Argentina, pentru ca acestea să nu mai întreţinălegături economice cu România „până ce această ţară nu sedemocratizează“.
– Directoratele ziarelor argentiniene au primitindicaţia precisă de a nu mai publica articole favorabile despreRomânia şi tovarăşul Comandant suprem (telegramă Buenos Aires).
Generalul Iulian Vlad a previzionat viitorul Europei după Malta pe 1.12.1989
1 decembrie 1989
Raportolograf, exemplar unic, semnat şi parafat de generalul colonel IulianVlad – şeful DSS -, adresat preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu,privind problemele ce urmau a fi abordate, în cadrul întâlnirii de laMalta, între Mihail Gorbaciov şi George Bush.
Nr. 0075/989
STRICT SECRET
Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii, cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov:
1.În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS,organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cuprioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şielaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare,un rol dominant în toate problemele internaţionale.
– Este deaşteptat să se ajungă la noi înţelegeri de restrângere a zonelor deconfruntare directă în favoarea celor de convergenţă a intereselor.
– Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare.
-Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european caresă permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şieconomic între ţările socialiste şi cele capitaliste şi asigurareatranspunerii în practică a conceptelor privind „dezideologizarearelaţiilor internaţionale“ şi crearea aşa-numitei „case comuneeuropene“.
– În acest context, se va aborda şi problema existenţeicelor două blocuri militare, în sensul menţinerii acestora încă oanumită perioadă, cel puţin până la stabilizarea situaţiei din Europade Est.
– În ceea ce priveşte intensificarea preocupărilorguvernului de la Bonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni săfie sprijinite, dar pentru o perioadă temporizate spre a fi încadrateîn „procesul de integrare europeană“.
– Ambele părţi se vorpronunţa pentru accelerarea negocierilor bilaterale de reducere aarmamentelor şi cheltuielilor militare, URSS fiind interesată să alocemai multe fonduri pentru satisfacerea unor necesităţi interne, iar SUAsă diminueze deficitul mare al balanţei de plăţi.
Este posibil ca,în timpul întâlnirii, Bush să facă publică intenţia de a reduceefectivele americane staţionate în Europa, ca un răspuns la măsurilesimilare adoptate unilateral de URSS.
– Pe planul relaţiilorbilaterale, preşedintele SUA va manifesta disponibilitate pentrusprijinirea economică a URSS, condiţionat de extinderea reformelorsovietice prin luarea în considerare în şi mai mare măsură amecanismelor economiei de piaţă.
– Pe lângă solicitarea expresă deajutoare financiare, Gorbaciov va insista pentru obţinerea de cătreURSS a clauzei naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, precum şipentru reducerea restricţiilor pe linia transferului de tehnologie.
Notă:
-Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şiGorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiunicoordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicareade „reforme reale“, fiind avute în vedere îndeosebi RP Chineză, Cuba şiRomânia.
– Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statelemembre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lorcu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, maiales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereude fier.
2. În cadrul consultărilor din ultimele zile cuAdministraţia de la Washington, guvernele Angliei, Franţei, RF Germaniaşi Italia au insistat pentru:
– evitarea adoptării de către SUA şiURSS a unor hotărâri definitive referitoare la modificarea echilibruluimilitar din Europa, fără consultarea prealabilă şi consimţământulţărilor vest-europene;
– realizarea treptată a reduceriiarmamentelor şi efectivelor dislocate în Europa, urmând ca problemaunor diminuări semnificative să fie analizată numai după ce vor existagaranţii certe că URSS este dispusă să renunţe la forţa sa militară;
-respectarea de către SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statelevest-europene ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit îninfluenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigurepromovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă.
Franţaşi Anglia au solicitat totodată ca, în perspectiva construirii uneiconfederaţii a celor două state germane, să se prevină deplasareacentrului de putere din Europa către Germania unificată, precum şi opolarizare politico-economică şi chiar militară între aceasta şi URSSde genul celei existente înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.
General-colonel (ss) I. Vlad
Arhiva Civic Media – Cele doua seturi de documente sunt disponibile aici – in Arhiva Curentul
Jurnalistul Sorin Bogdan a trăit evenimentele din 1989 pe propria-i piele
Unuldin momentele care mi-au marcat viaţa a fost Revoluţia din decembrie1989, pe care am trăit-o din plin la Timişoara. Aveam 25 de ani şi eramfericitul posesor al unui atestat de artist liber profesionist,deoarece cåntam jazz, la contrabas. (…) Ignoram cu toţii regimulcomunist, care ne ignora, la råndul său, considerånd artiştii ca noinişte paria. În decembrie 1989, începuseră să apară zvonurile despreproblemele unui preot maghiar. Am aflat amănunte de la Radio EuropaLiberă. Era 16 decembrie 1989, såmbătă, pe la prånz. Ştiam casa dinPiaţa Maria în care locuia Laszlo Tokes şi am vrut să văd cu ochii meice se întâmpla acolo. Am luat tramvaiul de långă Catedrală şi n-amcoboråt la prima staţie, pentru că voiam să mă asigur întåi privind pegeam că nu sunt pericole. Am zărit cåţiva oameni adunaţi pe străduţadin faţa Bisericii Reformate Maghiare, cu faţa către ferestrelepastorului. Din Piaţa Sinaia, m-am întors pe jos şi m-am oprit la colţ.Nu erau mai mult de 30 de persoane. Mi s-a părut ciudat că sunt lăsaţisă stea acolo. Erau, însă, bine supravegheaţi. (…)
Seara,am trecut prin faţa comitetului judeţean de partid Timiş şi am fostşocaţi să vedem clădirea înconjurată de poliţişti şi soldaţi dintrupele de securitate. Nu mai exista un geam întreg, iar trotuareleerau pline de cioburi, resturi de cărţi de-ale lui Ceauşescu, sticle dewhisky sparte şi bucăţi de mobilier. Mariana, mama lui Gabi, ne-apovestit că timişorenii au ieşit în stradă, în sprijinul enoriaşilorlui Laszlo Tokes.
Am aflat apoi ce s-a întåmplat. La căderea serii,tot mai mulţi oameni s-au adunat în faţa Parohiei Reformate din PiaţaMaria, cu lumånări în måini. Tensiunile au izbucnit cånd poetul IonMonoran a blocat un tramvai aflat în staţia din apropiere, trăgånd defunia pantografului. De aici, pånă la „Jos Ceauşescu!“ nu a fost decåtun pas. Oamenii s-au mobilizat şi au plecat în marş spre comitetuljudeţean de partid. În faţa clădirii, îi aştepta un cordon de soldaţidin trupele de miliţie. Mulţimea a spart cordonul şi cei mai curajoşiau pătruns în sediu. Furia devastatoare a mulţimii a întors pe dostotul. Au spart birourile şi au aruncat pe geam, în uralele celor deafară, portretele şi cărţile lui Ceauşescu, sticle de băutură găsiteprin dulapuri, tot ce le-a căzut în månă. (…) În complexul studenţescam găsit un nucleu de vreo 40-50 de oameni, care încercau să-i scoatăpe studenţi în stradă. Era un fel de disperare a unor oameni caresimţeau că acesta putea fi sfårşitul epocii comuniste, dar teamacelorlalţi părea greu de înfrånt. Se scanda „Jos Ceauşescu!“, „Joscomunismul!“, „Studenţi, veniţi cu noi!“, „Nu staţi în balcoane, cămuriţi de foame!“. Cineva s-a urcat pe un transformator electric şi aîncercat să mobilizeze lumea, însă puţini studenţi au coborât să ni sealăture. Mulţi erau plecaţi deja acasă, iar cei rămaşi n-au preaîndrăznit să iasă din cămine.
Miliţienii au fost atacaţi cu sticle incendiare
Am plecat cu maşina spre casa lui Tokes, însă un cordon de miliţieni blocacirculaţia în dreptul restaurantului „Flora“, de pe Splaiul TudorVladimirescu. Ne-am întors, am ocolit prin Piaţa Bălcescu şi am ajunslångă liceul de filologie-istorie, unde am parcat. În permanenţă neluam măsuri de precauţie, să avem străzi pe care să ne putem retrage,în cazul unei intervenţii în forţă a miliţienilor. Ne-am apropiat deBiserica Ortodoxă din Piaţa Sinaia, unde erau adunaţi vreo 30-40 deoameni, majoritatea tineri din Calea Şagului, întăråtaţi de ideea uneibătălii cu miliţia. Trupele erau masate în dreptul librăriei de peBulevardul 6 martie (actualul 16 decembrie), blocånd accesul spreBiserica Reformată. Erau tineri care îşi făceau stagiul militar înforţele de miliţie, dar aveau căşti albe, scuturi mari de plexiglas şibastoane de cauciuc. La ordinul unui gradat, au început să înaintezespre noi, lovind ritmic cu bastoanele în scuturi. Noi ne-am retras unpic, dar am văzut, uluiţi, că tinerii adunaţi acolo nu dădeau înapoi.Dimpotrivă! Au alcătuit ad-hoc un cordon perpendicular pe bulevard şiau început să înainteze către cordonul de miliţie. Aveau şi ei båte şicåteva răngi, pe care le tårau cu zgomot pe asfalt. Un tip solid,căruia îi spuneau Semaca, zăngănea un lanţ în måna dreaptă şi părea săfie un fel de lider. Momentul culminant s-a petrecut cånd cele douătabere au ajuns faţă în faţă, la vreo 20 de metri una de alta: la unsemn, cåţiva tineri au scos nişte sticle incendiare pregătite dinainte,le-au dat foc şi le-au aruncat între miliţieni. „Pe ei!“, a strigatSemaca, şi toţi au năvălit către miliţienii care fugeau capotårnichile. În cåteva minute, bătălia a fost cåştigată. Tinerii auspart vitrinele magazinelor şi au încins un foc în mijlocul liniei detramvai, din volumele de omagii şi cărţile lui Ceauşescu scoase dinvitrina unei librării. În uralele lor, Semaca defila pe bulevard, cu ocască de miliţian pe cap şi un guler imens de blană, luat dintr-unmagazin. (…)
La Catedrală eram 4-500 de oameni
Cinevaa spus să mergem în centru. Era deja trecut de miezul nopţii şi amajuns la Catedrală. Eram vreo 4-500 de oameni. Un cordon de miliţieniînconjurase primăria şi o parte dintre manifestanţi voiau să-i atace.Din mulţime au apărut nişte lideri ad-hoc, care vorbeau oamenilor de petreptele Catedralei şi încercau să-i oprească pe cei ce voiau să sebată cu miliţienii de la primărie. Povestea a durat vreo oră, în caremulţimea pendula între Catedrală şi primărie, unde îi înjurau pemiliţieni şi le reproşau că nu sunt romåni, dacă apără regimulcomunist. (…) Prea puţini oameni au ieşit în stradă să li se alăture.În dreptul antenelor de radio de långă cimitirul din Calea Lipovei, aavut loc prima intervenţie în forţă a unor masive trupe de miliţie,care a reuşit să împrăştie manifestanţii şi să aresteze o parte dintreei. Cånd am ajuns acasă şi am intrat, surescitat, pe uşă, strigånd„Gata cu Ceauşescu! A început revoluţia!“, maică-mea a început săplångă.
Decembrie, ziua a 17-a
Duminică,evenimentele au continuat în cursul dimineţii. Liviu Butoi mi-apovestit ce s-a întåmplat. Pe la ora 10:00, nişte tåmpiţi dinconducerea garnizoanei Timişoara au avut neinspiraţia să scoată unpluton de soldaţi în stradă, care au defilat cu steagul de luptă înfrunte. Liviu i-a întålnit cånd treceau podul, dinspre Piaţa Mariacătre Catedrală. Timişorenii au coboråt de pe trotuare, fără să scoatăun cuvånt, cu privirile îndårjite, şi au început să păşească în tăcereîn spatele soldaţilor. Tot mai mulţi. Speriaţi, militarii au grăbitpasul şi s-au retras în garnizoana din Piaţa Libertăţii. Prea tårziu.Se adunaseră în zona Operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotăråt săplece în marş către comitetul judeţean PCR. Era o manifestaţie paşnică,mulţi tineri, femei, bărbaţi cu copii pe umeri, cum văzuseră lajurnalele de ştiri de la televiziunile sårbeşti că se întåmplase înalte ţări.
Ajunşi în faţa sediului judeţenei de partid, deşi strigau„fără violenţă!“, demonstranţii au fost întåmpinaţi de trupele demiliţie şi alungaţi cu jeturi de apă proiectate din maşini de pompieri.A fost scånteia care a declanşat ostilităţile. Oamenii au atacatcordonul de miliţieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o maşină şii-au dat foc. A început o bătălie fără milă. O altă prietenă, Olivia,mi-a descris ciocnirea violentă din jurul prånzului. Ea scăpase, udăleoarcă, după ce s-a ascuns pe treptele hotelului „continental“. Dupăora 14:00, totul o luase razna. Tot mai multe grupuri de manifestanţiveneau în centrul oraşului. Pe la 16:00, s-au auzit primele împuşcăturiîn Piaţa Libertăţii. Zvonurile vorbeau de focuri de armă trase în plin,de morţi şi răniţi. Fascinant era că efectul obţinut a fost exact pedos! Teama parcă se evaporase, făcånd loc furiei şi unei hotăråri deneclintit. „Libertate!“, „Acum ori niciodată!“, „Jos comunismul!“, „JosCeauşescu!“, „Azi în Timişoara, måine-n toată ţara!“ răsunau din toatecolţurile oraşului. Veştile circulau cu viteza fulgerului şi nu maiştiai care sunt adevărate sau care sunt zvonuri şi dezinformări.
Indivizi solizi spărgeau vitrinele
Dupăora 17:00, cånd a căzut întunericul, situaţia a scăpat de sub controltotal. La un moment dat, am ajuns în Piaţa Operei, care era subcontrolul demonstranţilor. Vitrinele magazinelor erau sparte cu o furiedementă de nişte indivizi dubioşi, înalţi, solizi, cu alura de sportivide performanţă. În urma lor, năvăleau cete de ţigani care furau tot cele cădea în månă. Cineva a incendiat parfumeria de vis-a-vis deCofetăria „Violeta“ şi flăcările ameninţau să cuprindă primul etaj alblocului. Oamenii şi-au inundat apartamentele, sperånd să scape de foc.Era o confuzie generală, demonstranţii adevăraţi ferindu-se să seamestece cu provocatorii. M-am întors la studioul lui Liviu Butoi, dindemisolul vilei de långă Liceul „C.D. Loga“, exact cu cåteva minuteînainte să intervină trupele de miliţie, care au deschis focul din nou.(…)
Eram înnebunit să merg şi eu în locurile unde se duceaubătăliile cu forţele de represiune. (…) Între scandări, lumea vorbeade arestaţi, de morţi şi răniţi, însă nimeni nu se temea. Era oatmosferă electrizantă care te molipsea.
Am trecut prin faţaUniversităţii şi am ajuns la Podul Mihai Viteazul. În timp ce primelerånduri ale demonstranţilor trecuseră de pod şi se îndreptau spreCatedrală, eu ajunsesem în dreptul unui chioşc de ziare din tablă,chiar înainte de pod. Mărturisesc că, pånă în acel moment, nu mi-avenit să cred că se trage în oameni cu gloanţe adevărate. Mă gåndeam cătrag cu gloanţe oarbe, să ne sperie, sau cu gloanţe de cauciuc, cumauzisem că se face în Occident, cånd vor să împrăştie manifestaţiileviolente. Cei din faţă scandau „Armata e cu noi!“ şi înaintau cătreCinema „Capitol“, în momentul în care militarii au deschis focul. Dinreflex, m-am aruncat la pămånt, ascunzåndu-mă după chioşcul de ziare.Am auzit gloanţele lovind crengile copacilor şi am văzut scåntei peasfalt, de la ricoşeuri. Atunci am realizat că sunt gloanţe adevărate.
Eram invincibili, printre gloanţe
Ceiaflaţi pe pod se tråntiseră pe jos şi cåţiva gemeau şi se zvårcoleau,loviţi de gloanţe. Ciudat, dar nimeni nu s-a speriat. Dimpotrivă!Ghemuiţi, i-au scos pe răniţi din bătaia gloanţelor şi au oprit cåtevamaşini, rugånd şoferii să-i ducă la spital. Nimeni nu i-a refuzat, deşiîşi murdăreau banchetele automobilelor cu sånge. Mai tårziu am aflat cămilitarii care au tras au fost comandaţi de generalul Chiţac. Mulţi autras în aer sau în pămånt, evitånd să ţintească spre demonstranţi, însăcåteva gloanţe au nimerit în plin. Fantastic era că, pe măsură cerealizam că se trage în noi, ne dispărea orice urmă de teamă. La fels-a întåmplat cu o coloană de manifestanţi care au încercat să treacăPodul „Decebal“ către comitetul judeţean PCR au fost întåmpinaţi cugloanţe. (…)
Nimeni nu poate descrie cu adevărat ce s-a întåmplatîn noaptea de 17/18 decembrie în Timişoara. Atitudinea oamenilor,curajul pe care ţi-l extrăgeai parcă din curajul celui de långă tine,exaltarea, sentimentul că trăim un moment magic, credinţa că împlinimun destin al cărui final urma să fie unul singur… Eram invincibili,gloanţele nu existau, eram liberi şi nimeni nu ne mai putea furalibertatea. Nu voi uita niciodată flacăra din privirile celor din jur,zåmbetul de pe faţa lor, aura de îngeri care iradia de pe chipuriletuturor. Nu-l cunoşteam pe cel de långă mine, dar îl simţeam fratelemeu şi ştiam că nu mai au ce să ne facă. În orice direcţie te uitai,cerul era brăzdat de trasoare, dar rafalele de mitralieră erauacoperite de glasul răzvrătiţilor. Toată Timişoara vibra.
Pe la3:00, Dumnezeu a vărsat o lacrimă pentru cei ce au murit atunci. Oploaie torenţială a spălat păcatul celor care au ridicat arma asuprafraţilor lor şi s-a aşternut liniştea. Peste oraş şi peste sufletelenoastre. Atunci am ştiut ca i-am învins.
Sorin Bogdan
Integral pe www.sorinbogdan.ro
Posted in Uncategorized Tags: "revolutia kgb", 1989, Bush, Ceausescu, Decembrie 1989, generalul iulian vlad, Gorbaciov, sorin bogdan 2 Comments »ROMANI, veniti in Piata Universitatii, Zona Libera de Neocomunism a Romaniei! "Mai bine haimana, decat tradator/ Mai bine huligan decat dictator/ Mai bine golan decat activist/ Mai bine mort decat comunist!" UPDATE: LA 18.00 IN FIECARE ZI PANA LA VICTORIE
Alegeri fara comunisti, fara nomenclatura!!!
ACUM ca si ATUNCI, in 89-90, si la Referendum, in 2007:
Mesajul Pietei Universitatii catre Traian Basescu si detractorii sai
Organizatiile Pietei Universitatii saluta revenirea presedintelui Traian Basescu in fruntea statului dupa victoria in Referendum. La exact o luna de la infiintarea Civic Net – Piata Universitatii, tinem sa salutam totodata decizia presedintelui Basescu de institutionalizare a dialogului direct cu romanii prin intermediul Pietei Universitatii – Agora Noii Romanii. Traian Basescu este primul personaj al lumii politice care da prioritatea cuvenita ideii de instanta morala a Pietei Universitatii.
Este o revansa a discursului moral asupra celui politicianist. In acelasi timp discursul prezidential amorseaza o mutatie importanta: Piata Universitatii este un simbol referential, a carui semnificatie depaseste cadrul pur istoric.
Data de 19 Mai 2007 este un moment de referinta pentru Romania. Basescu a afirmat, in Piata Universitatii, imediat dupa anuntarea rezutatelor Referendumului ca va lupta pentru adoptarea unei noi Constitutii, a votului uninominal si a legii lustratiei. Traian Basescu: s-a referit la “grupurile de interese”, la “solutiile imorale”, la “coruptie” si “condamnarea comunismului”, teme care sunt, in fondul lor, probleme de ordin moral.
Din 1992, cand l-a votat pe Ion Iliescu, s-a operat o transformare structurala a omului politic Traian Basescu. Traian Basescu este astazi opusul sau din perioada anilor ’90. Din acest motiv, deoarece si-a declinat trecutul, a intrat în coliziune cu Sistemul din care a facut parte. Astazi el a comunicat ca a inteles si si-a asumat sistemul de valori al “golanilor” Zonei libere de comunism.
Traian Basescu a recuperat astfel semnificatiile multiple, individuale si colective, imaginare sau ideologice, care se întretes în textura unica a fenomenului Pietei Universitatii.
“Golanii” Universitatii au fost protocronistii actualului sistem de valori si repere – impuse Romaniei si prin aderarea la Uniunea Europeana. In esenta, Romaniei i s-a solicitat indirect eliminarea membrilor fostei Securitati, a activistilor Partidului, a nomenclaturii, din structurile Statului. Exact ceea ce am cerut si noi in urma cu 17 ani.
Basescu, deasemenea, s-a referit la re-intemeierea clasei politice a Romaniei ceea ce arata ca, in substanta sa, mandatul lui Traian Basescu este un mandat moral.
Actul asumarii de catre Traian Basescu a mesajului Pietei Universitatii este pragul restaurarii institutionale a principiilor Pietei Universitatii si a intelesului sacrificiului generatiei anilor ’90. In contextul actual societatea romaneasca are nevoie nu numai de o recuperare a afirmatiilor Pietei Universitatii dar si de o edificare concreta a acestora.
Basescu si-a asumat un imperativ categoric – lustratia nomenclaturii – si a recuperat intervalul aparent de netrecut dintre doua orizonturi istorice. Actiunea sa impune preluarea problematicii si solutiilor manifestantilor Pietei Universitatii. Ceea ce este foarte important este ca operarea lustaratiei sa nu cada tocmai in mainile celor care au facut parte din nomenclatura si aparatul de propaganda al PCR, din Securitate sau alte servicii straine, impostorii anticomunismului, cu scopul de a-si regla rafauieli istorice impotriva Romaniei.
Re-intemeierea sistemului politic pe baze morale a fost obiectivul principal al manifestantilor Pietei Universitatii de acum aproape doua decenii.
In urma cu 17 ani, data de 20 Mai s-a dovedit a fi fost o data nefasta pentru Romania. Fortele neocomuniste au acaparat Puterea, oficial, printr-un vot al unei majoritati inselate, mintite, manipulate. Pe 22 aprilie 1990 debutase cel mai radical si moral discurs anticomunist al societatii civile din Romania.
In principal s-a cerut includerea in legea electorala a punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara – interzicerea candidaturii fostilor activisti comunisti si ofiteri de Securitate subordonati Moscovei pentru primele trei legislaturi. O minoritate, care reprezenta probabil mai putin de 0,75 la suta din “popor” a protestat 54 de zile in Piata Universitatii impotriva elementelor agenturii rusesti instalate in fruntea statului.
Tinerii participanti la insurectia anticomunista din Decembrie 1989 au reocupat Centrul simbolic al Romaniei, Piata Universitatii. Aici s-a cantat si s-a strigat “vom muri si vom fi liberi”. Aici chiar s-a murit. Aici s-a dat jertfa pentru adevar, aici s-a facut greva foamei, si s-au cerut “lucruri simple”: fara comunisti si agenti rusi in fruntea tarii.
Piata Universitatii a fost un moment crucial în viata Romaniei, o manifestare a demnitatii romanesti si a dorintei fierbinti de eliberare pentru totdeauna de comunism. Dupa reprimarea sangeroasa a Pietei Universitatii, mortii si ranitii Mineriadei s-au adaugat mortilor si victimelor Revolutiei.
Piata Universitatii a fost Zona Zero, o zona incarcata de sacralitate, fortareata a studentilor, tribuna a unei directii anticomuniste radicale, dar si o confrerie a mintilor libere.
Studenti si tinerii bucuresteni care au infruntat tancurile si gloantele regimului comunist au cerut pedepsirea celor vinovati de frauda morala si de tradarea revoltei din decembrie 1989.
Au trecut 17 ani nu fara rost, deoarece, avem ocazia, in sfarsit, sa-l vedem pe Ion Iliescu inculpat. O data cu inculparea lui Ion Iliescu, marea poveste legitimatoare a Frontului Salvarii nascut din spuma Revolutiei – si-a pierdut credibilitatea.
Continuarea poate fi rezumata astfel: modelul de legitimare al intregii lumi politice actuale este complet devalorizat. Constatam si experimentam sfarsitului planului de dominare reprezentat de Frontul de import sovietic. Obsesia politica a lui Ion Ilici Iliescu a fost consolidarea legaturii cu URSS. In 1991, inainte de caderea URSS, principala sa problema era Tratatul special cu Moscova. Prin Iliescu a avut loc conservarea si consolidarea privilegiilor elitei comuniste subordonate Imperiului rus. Revolvo, de la care vine Revolutie, inseamna a intorce pe dos, a rasturna. Activistii comunisti creati la scoala Moscovei si Securitatea tradatoare care i-a slujit doar au intors pe dos Romania.
Menirea generatiei actuale politice este reasezarea Romaniei pe fundamentele sale. Restituirea Adevarului. Aplicarea Justitiei. Inlaturarea Democraturii, inaugurata de Ion Iliescu ca pseudo-sistem politic.
Organizatiile fondatoare ale Pietei Universitatii 1989-1990
Dupa Referendumul din 2007
https://www.basescu.org/
