Basarabia-Bucovina.Info publica azi un articol aniversar, la 100 de ani de la infiintarea publicatiei romanesti Glasul Basarabiei, si, totodata, comemorativ, la implinirea, pe 7 aprilie, a 81 de ani de la plecarea la Domnul e celui care a fondat acest ziar, la 1913, ziaristul iesean militant pentru limba romana si unirea Basarabiei cu tara Grigore Constantinescu, viitor preot-ziarist si apoi parinte paroh, cu 10 copii, in satucul basarabean Napadeni. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
„Pretutindeni făceam propagandă cultural-naţională în chipul cel mai conştiincios, fără a fi trimis şi plătit de guvernul român sau de altcineva, cum eram suspectat. Făceam aceasta numai din dragostea către fraţi şi din îndemnul părinţilor mei.” –Grigore Constantinescu, Preot-ziarist, Ziarist-preot
În cyberspaţiul public românesc, postacul poate îndeplini un rol iminent de factor activ în domeniul mass-media numai după asumarea liber consimţită prin jurământ a normelor Codului deontologic al ziaristului de pe site-ul Clubului Român de Presă.
Postacul este subcomentatorul webistic al editorialistului, un rău totuşi necesar, cine îşi cenzurează feedbackul de la cititor riscând falimentul.
Scopul exercitării pasiunii de postac este acordarea de asistenţă hermeneutică, adică să înţeleagă corect dedesubturile hipertextului, tuturor persoanelor fizice, juridice şi morale care navighează pe internet mai mult pe site-urile periodicelor cu variantă online, precum şi pe ale televiziunilor sau ale unor personalităţi, instituţii, partide ori grupări cu caracter privat, implicate efectiv în informarea sau în Luminarea Poporului.
Pasiunea de postac nu poate fi îngrădită de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de Constituţia României sau de Codul Deontologic al Jurnalistului/Ziaristului, ci doar canalizată spre armonizarea liberă şi independentă a dreptului la liberă exprimare cu dreptul oricărui cetăţean la informaţie corectă online.
Norme
ARTICOLUL 1
Postacul nu are voie să relativizeze, să nege sau să aburească (să distorsioneze) ADEVĂRUL relatat de un editorialist, ci doar să-l completeze şi cel mult să-l exprime mai clar, bazându-se pe contribuţii proprii sau trimiteri relevante la surse serioase.
ARTICOLUL 2
Postacul, ca şi editorialistul, poate da publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur, dupa ce în prealabil le-a verificat, de regulă, din cel puţin 2 surse credibile.
ARTICOLUL 3
Nici postacul nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte sau să se folosească neautorizat de diferite surse şi materiale sub protecţia anonimatului.
ARTICOLUL 4
Postacul va respecta şi el identitatea, viaţa privată şi prezumţia de nevinovăţie.
ARTICOLUL 5
Postacul trebuie să facă pe site-urile de socializare o declaraţie de interese şi o mărturisire privind orice angajamente care i-ar putea afecta imparţialitatea, credibilitatea, patriotismul sau independenţa.
ARTICOLUL 6
Postacul nu poate pretinde unui coleg adeverinţe medicale cu conţinut narcologic sau psihiatric, nici cazierul judiciar.
ARTICOLUL 7
Postacul îşi va păzi sufletul şi acolo unde a învinuit sau a înjurat pe nedrept un editorialist sau un coleg, respectiv familiile sau morţii acestora, va ieşi din clandestinitate, declarându-şi numele şi adresa, cerându-şi online iertăciune pentru păcatul săvârşit şi prezentând totodată aprecieri corecte, precum şi adevărata stare de fapt, într-o modalitate neechivocă ca şi cum ar fi dat drept la replică părţii vătămate.