March 21st, 2017 
VR 
Foto: The Economist
Duminică, a Sfintei Cruci, la prânz, orele 12:06, Ministerul de Interne a emis un Comunicat sec în care suntem informaţi că, începând din acea clipă, avem 10 zile de “dezbatere publică” – online! -, pe site-ul MAI, asupra unui proiect de Lege reşapat privind îndosarierea electronică a românilor, un fel de microcipare a populaţiei după modelul vitelor din UE. Noul Card de Identitate Biometric ar urma să înglobeze Cardul de Sănătate, fiind disponibil şi pentru alte servicii electronice, administrative sau chiar bancare, conform proiectului. E adevărat, proiectul prevede şi posibilitatea obţinerii unui card de identitate simplu, fără cip. Prima întrebare, firească, este: dacă e bun şi cel simplu de ce ne mai trebuie unul electronic? A doua întrebarea: până când va fi admis cel simplu? Suspiciuni rezonabile ne îndeamnă să credem că este vorba doar de o fază tranzitorie, până la o alta, când “necesităţile” “luptei antiteroriste”, de exemplu, vor schimba termenii problemei, de la opţional la obligatoriu. Deşi, subliniez din start, nici măcar Statele Unite ale Americii, aflate pe primul loc în lume pe frontul antiterorist, nu au un asemenea sistem, cetăţeanul american legitimându-se, simplu, doar cu carnetul de şofer (fără cip). Şi nu cred că se compară puterea mondială a SUA cu cea a noastră.
Pentru cei care nu ştiu, înregistrarea facială biometrică – după cum propune proiectul MAI, pe lângă amprentare – permite prin sistemele video de supraveghere identificarea şi urmărirea oricărui individ de la distanţă, unul dintre principalale scopuri ale acestui sistem. În plus, stocarea datelor personale biometrice este expusă oricând riscurilor majore ca acestea să fie folosite de entităţi străine împotriva libertăţii individuale. Spre edificare, vă recomandăm o analiză a Scientific American: Biometric Security Poses Huge Privacy Risks – Without explicit safeguards, your personal biometric data are destined for a government database.
UPDATE: Sondaj DC News 21 Martie 2017:
Dincolo de problemele de etică, securitate personală şi credinţă, pe care le-am expus cu alte ocazii, mai multe ciudăţenii se observă pe marginea acestui act, dintre care remarc două, mai interesante, din punct de vedere al Afacerii din spatele lui:
1. Este elaborat pe genunchi sau la secret, din motiv ce preşedintele Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate, Marian Burcea, funcţionar guvernamental, vizat de acest proiect, a declarat că nu ştia nimic despre el şi că, dimpotrivă, în următorii ani cardul de sănătate nu va dispărea, precizând că în prezent mai sunt de tipărit aproximativ 800.000 de carduri (o ştire incompletă pe acest subiect, la Mediafax). Costul tipăririi unui card este de circa 3 euro (Notă ulterioară: Conform CNAS, cardul şi distribuirea lui prin Poşta Română ar costa în total 15 lei). Dacă înmulţim cu cel puţin 15.000.000, câţi asiguraţi am fi, faceţi socoteala câţi bani sunt în joc numai pentru emiterea cardurilor: 45 de milioane. Euro. Sistemul din spatele lui, alte circa 150.000 – 200.000. Euro. Ce mai contează că numeroşi români – cel puţin un milion – au anunţat că nu vor ridica acest card, conform opţiunii lor ce ţine de credinţă. El a fost emis. Cel puţin 3.000.000 de euro la coş. Acum se pune problema ca noul card să-l înlocuiască pe cel de sănătate, cu toate deficienţele lui (Ghiţă ştie de ce). Alte zeci de milioane de euro, la coş. În condiţiile în care România este cotată drept una dintre cele mai sărace ţari din Europa.
2. Nimeni, nici partea emitentă, recte MAI, nici presa care a relatat sau care chiar a participat la conferinţa de presă a ministrului de Interne, Carmen Dan, pe acest subiect, nu ne-a lămurit privind chestiunea costurilor. Care, cred eu, cu aceeaşi doză de suspiciune rezonabilă, într-o ţară ca România, cotată, de data aceasta, în top 3 al celor mai corupte ţări din Europa, este foarte-foarte importantă. Este evident că cerinţele impuse de proiectul actului normativ pentru cardul electronic şi uriaşa maşinărie din spatele lui nu pot fi îndeplinite decât de un număr mic de companii. Cum Ghiţă şi serviciile lui sunt, momentan, în afara razei de acoperire, ne întrebăm, întemeiat, dacă nu cumva este vizată o (altă) companie anume sau chiar o putere străină care ar putea oferi echipamentele şi produsele software necesare, la standardele şi criteriile enunţate în proiectul de lege. UPDATE: MAI ne informează că… nu ştie costurile! (“Carmen Dan a mai spus că nu se cunosc exact costurile de implementare a Cărţilor Electronice de Identitate (CEI), acestea urmând să fie stabilite de Imprimeria Naţională. Dar, la costul efectiv al CEI se va adăuga şi suma care o va achita statul pentru sistemul de operare care va integra bazele de date”. – Sursa: Mediafax)
Cum MAI nu avansează nici o estimare privind costurile, nu ne rămâne decât să studiem alte cazuri similare. Marea Britanie, putere imperială, 64 de milioane de locuitori. 2006: Guvernul laburist al lui Gordon Brown propune un sistem de card electronic. Controversele se ţin lanţ. După şase luni de dezbateri şi calcule – nu 10 zile online! – costurile proiectului pe o perioadă de 10 ani, cât era considerat că ar fi luat până la implementarea lui totală, cresc de la 4,91 miliarde (!) Lire Sterline la 5,75 miliarde (6, 6 miliarde euro !). Dar acest calcul nu includea terminalele agenţiilor guvernamentale pentru servicii sociale şi ale medicilor şi caselor de asigurări şi nici socotelile Ministerului de Externe nu erau prea clare (Sursa: The Guardian, 11.05.2007).
Ca atare, dacă împărţim, ochiometric, la trei, suma luată în considerare de experţii britanici, deducem că proiectul “nostru” ar costa cel puţin 2,2 miliarde de euro!
Norocul britanicilor, socialiştii pierd alegerile în 2010 şi noul Guvern conservator al lui James Cameron abandonează proiectul, deşi se cheltuiseră deja câteva sute de milioane de lire, considerându-l nefezabil şi mult prea costisitor! Să înţelegem că România este deasupra Marii Britanii ca putere financiară şi mondială???
În prezent Marea Britanie nu are nici un act de identitate oficial şi obligatoriu stabilit pentru populaţie, cetăţenii britanici legitimându-se, atunci când este nevoie, cu paşaportul sau permisul de conducere.
Alte ţări ale lumii în care cardul de identitate nu este obligatoriu: Austria, Finlanda, Norvegia (nu are nici o formă de card), Suedia, Franţa, Islanda, Irlanda, Italia, Lituania, Japonia, Elveţia, Australia, Noua Zeelandă, Canada (ultimele trei fără nici o formă de card), SUA, ş.a. (Sursa: Wikipedia)
Suntem noi mai breji, mai expuşi, mai potenţi financiar decât SUA, Franţa şi Marea Britanie, pentru a cheltui cel puţin 2,2 miliarde de euro? Categoric, nu!
Şi-atunci?
Proiectul de Lege AICI; Expunerea de Motive AICI; Metodologia AICI.
Poziţia noastră este cunoscută, şi rămâne aceeaşi, după cum este expusă în lucrarea Dictatura Biometrică – PDF AICI.
Iată mai jos (video) şi opinia Părintelui Justin Pârvu, văzător cu duhul, cât şi poziţia responsabilă, duhovnicească şi cetăţenească, de azi, a Mănăstirii Petru Vodă, ctitorită de marele duhovnic al Ortodoxiei:
Parintele Justin Parvu despre Dictatura Biometrica de VictorRoncea
Mănăstirea Petru Vodă: Comunicat despre actele de identitate electronice
Mănăstirea Petru Vodă încă de la înfiinţare (1991) şi-a exprimat şi îşi menţine neschimbată poziţia sa cu privire la demersurile globale de a anula drepturile naturale ale fiinţei umane. Poziţia Mănăstirii noastre, lecturabilă pe parcursul a mii de pagini de carte şi articole pe saitul nostru oficial, este permanent expusă prin publicarea cuvintelor de învăţătură ale Sfinţilor Părinţi, prin cuvintele însuşi Părintelui ctitor, Preacuviosul părinte Arhimandrit Justin Pârvu, ca şi prin ale obştii noastre. Această poziţie de cinstire a demnităţii umane este reprezentativă pentru Scriptură şi pentru orice cetăţean ce respectă fiinţa umană ca fiinţă integră, liberă, nobilă, sacră, autonomă, spiritual-veşnică, inteligentă, de-sine-voitoare, potentă, unică, irepetabilă, ireductibilă, inumerizabilă, nevirtualizabilă, reală, tangibilă, vie.
Cetăţenii care nu sunt de acord cu această descriere şi se consideră piese de schimb fără nici o valoare, ajustabile, fără voinţă, lipsite de inteligenţă, de libertate, de sens, supuse într-o maşinărie controlată de organizaţii care în mod deschis îşi declară conceptele antiumane şi intenţiile genocidare sunt desigur liberi să renunţe la libertate asumîndu-şi actele de identitate electronice, iar noi nu le contestăm acest „drept” întristător pentru binele lor. Dumnezeu nu sileşte pe nimeni la mîntuire; El doar o oferă celor ce doresc să fie liberi; El l-a creat pe om liber. Dacă omul doreşte să fie sclav, nici Dumnezeu nu-l împiedică, ci îi speră întoarcerea, „cu suspine negrăite” (Rom 8:26).
Cetăţenilor care sunt neinformaţi cu privire la realitatea ştiinţifică a aplicării şi a efectelor identităţii electronice – deşi Statul Român a primit o bună parte din cei 728 de milioane de euro acordaţi respectabililor noştri guvernanţi (începînd cu anul 2007) pentru a informa poporul român pe acest subiect –, le recomandăm cîteva informaţii statistice: toate statele puternice economic, militar, financiar şi geostrategic nu au implementat acte de identitate electronice (de ex. S.U.A, Japonia – ţara cea mai performantă tehnic –, China, Iran, Marea Britanie), sau le-au implementat cu condiţia ca baza de date să aparţină exclusiv guvernului propriu, fără acces extern (de ex. Rusia sau Israel). Toate statele slabe economic şi militar cărora le-a fost „propusă” introducerea actelor electronice au avut parte de mari reacţii de respingere din partea propriilor popoare (pe deplin îndreptăţite, mai ales cînd, precum în cazul Estoniei – şi eventual al României, aşa cum se propune –, eliberarea unui act de identitate electronic se face la nou născuţi cu două săptămîni înainte de naştere), aducîndu-se în primul rînd argumentul că acestea oferă un grad mai mic de siguranţă decît actele de identitate din piatră sculptată la Tărtăria acum 6000 de ani.
Nu este o glumă, este o realitate pe care rapoartele serviciilor de securitate ale tuturor ţărilor o dovedesc prin alarmantele cifre ale furtului de identitate on-line, cifre care cresc de la an la an, iar unele softuri le sunt comprehensibile şi accesibile pînă şi copiilor. Argumentul siguranţei personale este cel mai imperativ şi mai incontestabil împotriva adoptării unei identităţi oficiale exclusiv electronice.
În anul 2016 au fost 421 de miliarde de furturi de identitate online. S-au produs pagube de 16 miliarde $ pentru 15,4 milioane de utilizatori. O companie precum Yahoo a raportat în 2016 furtul a 500 de milioane de conturi şi parole personale. Argumentele ştiinţifice abundă (de la rata de eroare pînă la discriminare, de la frauda de organe pînă la cyber-crime), astfel încît nici un om cu mintea întreagă nu poate afirma că avatarizarea ar însemna vreun progres, cu atît mai puţin într-o ţară ca a noastră, cu o populaţie extrem de eficientă tehnologic datorită inteligenţei native, dar extrem de ineficientă infrastructural.
Poziţia Bisericii Ortodoxe din întreaga lume nu poate fi alta decît cea a Capului ei, Mîntuitorul Iisus Hristos: anume de ocrotire a integrităţii, intimităţii şi libertăţii umane. Deşi creştinii folosesc cu succes tehnologia cea mai performantă, nu acceptă să fie ei înşişi folosiţi de ea, precum s-a afirmat recent într-un comunicat oficial al Bisericilor Ortodoxe locale: „există primejdia transformării umane într-un mecanism biologic, într-o unitate depersonalizată social sau într-un aparat cu condamnare controlată”.
Insistînd să dovedească lumii că România a rămas un stat nedemocratic, conducătorii ei continuă să sfideze cu cerbicie dorinţa de libertate şi drept la intimitate a cvasi-majorităţii românilor, materializată întîi în 2009 prin strîngerea a un milion de semnături (aparţinînd votanţilor) împotriva obligativităţii actelor electronice, gest fără precedent în istoria modernă a ţării, apoi prin sfidarea refuzului repetat, în masă, de două ori, de implementare a cardurilor de sănătate electronice, iar recent prin ridiculizarea a trei milioane de semnatari, pentru un aspect de legitimă apărare antropologică similară celor din toate ţările de pe glob. Cînd poporul se exprimă prin toate modurile legale cu putinţă, vrînd să fie respectaţi aşa cum merită orice fiinţă umană, iar conducătorii săi sfidează raţiunea, rămîne soluţia creştină, singura cu adevărat puternică să schimbe lumea, şi anume rugăciunea din inimă, din toată inima: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”
Sfatul nostru pentru credincioşii din această ţară este ca la schimbarea actelor de identitate (în cazul în care Guvernul şi Parlamentul României vor respecta propria variantă propusă pentru modificarea Art. 16 al OUG nr. 97/2005) să aleagă cartea de identitate simplă, ne-electronică.
Acesta este îndemnul nostru, plin de dragoste pentru poporul pentru care ne rugăm: sus să avem inimile, la Mîntuitorul şi Dumnezeul nostru, Adevăratul Stăpîn, Domn şi Judecător al Universului, Biruitorul iadului, Împăratul împăraţilor, Singurul Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor, amin.
Bibliografie recentă selectivă:
https://81.181.207.101/frontend/documente_transparenta/26_1489922291_Tabel%20comparativ.pdf
https://www.engadget.com/search/?search-terms=biochip
https://www.gov.uk/identitycards
https://www.nbcnews.com/business/consumer/identity-fraud-hits-record-number-americans-2016-n715756/
https://www.igi-global.com/chapter/the-german-electronic-identity-card/167225
https://cordis.europa.eu/result/rcn/188668_en.html
https://en.wikipedia.org/wiki/REAL_ID_Act#Controversy_and_opposition
https://en.wikipedia.org/wiki/National_identity_cards_in_the_European_Economic_Area
https://en.wikipedia.org/wiki/Resident_Identity_Card#Security_and_criticism
https://en.wikipedia.org/wiki/Identity_document#Turkey
https://en.wikipedia.org/wiki/Italian_electronic_identity_card
https://time.com/money/4603539/yahoo-data-breach-security-passwords-help/
https://www.globalcyberalliance.org/identity-theft-and-cybercrime-statistics.html
Posted in 
Tags: 
