Posts Tagged ‘Monahi’

FOTO/VIDEO Ziaristi Online: Mitingul anti-cip al preotilor, calugarilor si mirenilor. Azi la Parlament: 1000 de oameni pentru libertatea tuturor romanilor. Roncea Ro prezinta Revista Presei anti-ortodoxe: de la Hotnews la TVR 1. NOU: Parintele Justin: Aşteptăm un răspuns de la Cotroceni

Micul Stegar de la Parlament la mitingul anti-cip din 14.03.2013 - Foto Ziaristi Online - Roncea Ro

Micul Stegar, un concurent serios al celebrului Cezar Avramuta.

Miting anti-cip la Parlament 14.03.2013 - Foto Ziaristi Online - Roncea Ro 01

Miting anti-cip la Parlament 14.03.2013 - Foto Ziaristi Online - Roncea Ro 18

Miting anti-cip la Parlament 14.03.2013 - Foto Ziaristi Online - Roncea Ro 23

Miting anti-cip la Parlament 14.03.2013 - Foto Ziaristi Online - Roncea Ro 31

Miting anti-cip la Parlament 14.03.2013 - Foto Ziaristi Online - Roncea Ro 53

Miting anti-cip la Parlament 14.03.2013 - Foto Ziaristi Online - Roncea Ro 38

Video si fotogalerie de la Ziaristi Online mai jos:


Revista Presei Roncea.Ro 🙂
Adevarul a preluat de la INFOinsider.
RTV.
Antena3.
Digi24.
Hotnews video.
ProTV .
TVR1 cu Moise Guran, un vechi şi cunoscut vrăjmaş al Bisericii Ortodoxe.

RealitateaTV nu a pus pană la ora asta un film online. A preluat prosteşte textul de pe hotnews, însă comentariile ştirii sunt încurajatoare. Probabil că materialul lor video este mai obiectiv.

Tonul a fost dat de hotnews.ro, care a fost la faţa locului la 12:30 şi a dat următoarea ştire: Miting al preotilor si calugarilor contra cardului de sanatate la Palatul Parlamentului. Unul dintre punctele manifestului distribuit de ei: “Nu participati la mitinguri si revolte sociale”. Dispreţul împotriva celor de faţă s-a arătat tocmai prin inventarea unui manifest care n-a existat vreodată şi care ar fi conţinut aberantul îndemn de a nu participa la mitinguri.

Toate celelalte site-uri, mai puţin Mediafax (care a relatat cel mai echilibrat dintre toţi), au preluat minciuna şi au amplificat-o sau au scornit alte şi alte mizerii. Evident, presa trebuia să distrugă jertfa celor care au venit din toată ţara, cu mari eforturi, drept care s-a orientat pe oamenii cei mai simpli. Titlurile sunt pe masura. De exemplu, ProTv: Protest religios impotriva cardurilor de sanatate – “Nu vrem sa ne satanizam – 666 e cifra diavolului!”

“Nu este de mirare că majoritatea celor ce însetează după adevăr şi dreptate pleacă din România. Dacă vrei să distrugi moralul unei naţiuni, astfel faci ştirile. Îmi este ruşine că  în România este o lipsă atît de crasă de bun simţ şi de profesionalism”, mi-a scris un cititor, revoltat. Eu zic sa le fie lor rusine!

“Cinste celor ce s-au dus şi şi-au asumat crucea acestei ruşini inventate. Să dea Dumnezeu să se trezească cei ce încă mai cred în El”, ne-a transmis si un calugar din Muntii Neamtului prin intermediul portalului Ziaristi Online.

Acum sper că e limpede pentru toata lumea ce simte şi ce crede presa dintr-o ţară creştin ortodoxă despre creştinii ortodocşi din acea ţară şi cum se prelucrează o ştire pentru a distruge o informaţie.

Cititi si Asociaţia pentru Libertatea Românilor: MITINGUL anti-cip din 14 martie 2013 și „OBIECTIVITATEA” PRESEI

Documentare: Parintele Justin indeamna romanii sa mearga la mitingul impotriva actelor electronice de joi, 14 martie, orele 12 – 17, la Parlamentul Romaniei. VIDEO

UPDATE: Cuvantul Parintelui Justin Parvu: Aşteptăm un răspuns la cele 1 milion de semnături adunate împotriva actelor electronice.

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,

Ortodoxia noastră românească, alături de celelalte popoare ortodoxe, mai apropiate sau mai îndepărtate, este în același cuget ortodox de a apăra fiinţa şi libertatea umană în faţa celui mai aprig atac îndreptat asupra vieţii noastre creştine, prin implementarea forțată a cipurilor electronice în actele noastre de identitate. Este un atentat asupra libertăţii umane, dăruită de Dumnezeu în actul creației. Nicio o forță din lume nu are dreptul sa atenteze sau să anihileze această libertate a omului, care este de origine divină. Vrem să fim tratați ca fii ai lui Dumnezeu, liberi, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar nu ca infractori sau ca niște mașini, după chipul şi asemănarea omului modern, a omului satanizat.

Biserica Ortodoxă este mamă a neamului românesc. Acest popor s-a format şi menţinut la sânul Bisericii creştine. De-a lungul veacurilor Biserica Ortodoxă a fost sprijinul cel mai de seamă şi farul călăuzitor în toate nevoile şi suferințele acestui popor. Cât timp acest popor a fost însufleţit de oamenii Bisericii, Dumnezeu a revărsat binecuvântarea Sa asupra noastră şi ne-a ajutat să ieşim din toate strâmtorările.

Iată însă că acum se abate asupra noastră poate cel mai mare atac la fiinţa spirituală a neamului nostru. Avem datoria să conștientizăm pericolul de instaurare a unei dictaturi mondiale, prin urmărirea cetățenilor şi implantarea microcipurilor, începând de la actele de identitate până la corpul uman. Acesta este şi scopul: obişnuirea cu cipul şi implementarea în corpul uman, în cele din urmă, ceea ce va duce la transformarea noastră în nişte roboţi şi sclavi care nu vor mai putea fi stăpâni pe gândurile şi voinţa lor.

Acum este momentul să acţionăm, în frunte cu preoţii şi monahii, şi să susţinem drepturile acestui popor obidit. Noi, ca monahi, nu putem sta nepăsători în faţa suferinţei poporului nostru, în faţa suferinţei fraților noştri. Preoţii şi monahii sunt primii care trebuie să dea dovadă de jertfă şi poporul trebuie să simtă grija şi dragostea noastră, să simtă că suntem alături şi îl susţinem cu preţul vieţii noastre, după cum ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi”(Ioan 15:12,13). Nu avem dreptul să cedăm. Dacă dăm un singur pas înapoi, înseamnă că am predat armele în faţa vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi, care vor ieşi victorioși. În faţa vrăjmaşilor nevăzuți mai faci o cruce şi pier, pentru că se tem de Dumnezeu, dar aceştia văzuţi sunt mai aprigi şi nu au respect pentru niciun lucru sfânt.

Aceasta este o misiune importantă şi o chemare mai înaltă a poporului român de a protesta faţă de aceste măsuri dictatoriale şi de a dezrobi neamul românesc din această gheară care vrea să ne manipuleze şi să ne conducă precum pe vite. Am ajuns la cuvintele Psalmistului David, din Vechiul Testament: „Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici”(Ps. 17:28,29). Faţă de aceste măsuri îndărătnice nu putem fi altfel decât aşa cum spune Psalmistul. Anii trecuţi, odată cu apariţia paşaportului biometric, s-au strâns un milion de semnături care s-au înmânat autorităților Statului, dar ei s-au îndărătnicit şi nu au luat aminte la glasul celor 1 milion de oameni. Niciodată până acum în istoria României nu s-au mai strâns 1.000.000 de semnături pentru ceva. Am cerut referendum împotriva oricărui act electronic, dar nu am fost ascultați. Cine vrea să îşi pună cip nu are decât; noi vrem doar să ni se ofere alternativa de a putea păstra actele simple pe care le-am folosit şi până acum şi de a nu fi obligaţi să folosim carduri electronice de sănătate pentru a merge la o farmacie sau la un doctor.

De aceea se cere tuturor fiilor acestui neam, indiferent ca este ţărănist, democrat sau socialist – să răspundă împotriva acestor măsuri de control total al populaţiei, de instaurare a unui stat poliţienesc. Să ne unim în dragoste şi armonie, ca să putem ieşi de sub jugul erei electronice. Din raţiuni politice, eu şi atâţi alţi fii ai acestui neam, am făcut ani şi zeci de ani de puşcărie, datorită unui sistem dictatorial comunist. Am purtat numere în loc de nume, ca acum să ajung să trăiesc în libertate şi să fiu identificat tot cu un număr? Noi avem nume prin Botez, un nume dat de părinţii noștri. Dacă îmi anulezi numele, înseamnă că mi-ai anulat şi părinţii şi toată legătura mea cu Dumnezeu şi cu strămoşii acestui neam. Dar poate că aceasta se şi doreşte: să fim fii ai unei Europe unite, sau ai unui stat mondialist, care nu are nici Dumnezeu şi nici milă, care mai mult ne fură decât ne ajută. Noi putem să trăim în linişte şi pace cu toți vecinii noştri fără să ne anulăm identitatea, şi fără să ne vindem toate bunurile şi valorile acestui neam.

Pentru cei care consideră că nu este duhovnicească atitudinea noastră de a ieşi în faţa oamenilor să protestăm, ţin să le amintesc faptul că poporul grec a ieșit cu sutele de mii cu preoţi şi monahi în fruntea poporului, apărându-şi dreptul creştin de a renunţa la aceste acte electronice. De asemenea Biserica rusă a hotărât că aceste măsuri electronice şi biometrice sunt abuzive şi nu sunt agreate de către concepția Bisericii. Noi de partea cui ne situăm? Sau suntem mai catolici decât papa, cum se spune? Avem de învățat din eroismul grecesc. Ei au acest spirit de a reacționa, pentru că păstorii lor nu se tem ca ai noştri; preoții şi ierarhii îşi susțin credincioșii în pofida conducerii care încearcă să le calce în picioare drepturile creștinești. Noi trebuie să reacţionăm faţă de orice abuz asupra cetățenilor noştri ortodocși. Ortodoxia nu înseamnă numai: Doamne, slavă şi iar slavă… Dar fapta unde e? Cum poți tu să spui că îți iubești aproapele ca pe tine însuţi, când nu îl sprijini atunci când este asuprit şi prigonit? Noi nu ieşim ca să cucerim ceva, precum au făcut cruciadele, noi ieșim să susţinem drepturile acestui popor creştin. Să ni se respecte dreptul la libertate şi la numele creştin.

Menirea preotului este să își pună cuvântul, sufletul şi viaţa lui pentru aproapele, pentru ucenicii săi. Preoţii cu crucea, în frunte, aceasta este caracteristica poporului nostru, după cum o spune însuși imnul naţional. Dacă preoţii vor învinge frica, vor învinge şi iadul. Dar dacă nu vor învinge frica, vor pierde raiul, încă de aici de pe pământ. Acesta este doar începutul vremurilor de prigoană. Ce vom face mai încolo, dacă noi nu avem curajul să ne susținem credincioşii acum, când încă mai avem – chipurile – o libertate şi un drept de exprimare?

Suntem aici ca o datorie a conştiinţei noastre faţă de copiii noştri, faţă de generaţia de mâine, faţă de strămoşii noştri, care ne-au predat o Românie liberă şi aceasta este România în care vrem să trăiască şi fiii noştri.

Iată, ne-am adunat cu toţii la acest miting, cu mici, cu mari, şi aşteptăm un răspuns din partea onoratului Parlament, ales şi aşezat conducător al unui popor majoritar ortodox, întemeiat pe jertfele marilor voievozi creştini – Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu – şi pe milioane de jertfe ale înaintașilor noştri care au luptat pentru o Românie liberă şi creștină. Aşteptăm un răspuns la cele 1 milion de semnături adunate împotriva actelor electronice.

Domnul nostru Iisus Hristos să vă binecuvinteze pe toţi care v-ați adunat să luptaţi împotriva acestor măsuri abuzive şi anticreştine, iar guvernanților noștri să le dea înțelepciune şi putere de înţelegere, spre a sluji cu credință intereselor neamului nostru creştin românesc, iar nu altor interese străine.

Arhim. Justin Parvu

Atitudini

 

 

Un filosof despre albumul Cristinei Nichitus Roncea, ”PRECUM ÎN CER, AŞA ŞI PE PĂMÂNT”: Invăţătură dintr-o carte cu imagini

Am în faţă o carte cu imagini: Precum în cer, aşa şi pe pământ, întocmită de Cristina Nichituş Roncea. Titlul este, după cum se vede, un citat din Rugăciunea Domnească, adică Tatăl nostru, poate cea mai cunoscută rugăciune, spusă zilnic de milioane şi milioane de creştini, indiferent de confesiune (După câte îmi amintesc, un mare filosof din secolul XX, de confesiune catolic – e vorba de Martin Heidegger -, ceruse ca la înmormântarea sa să fie o slujba simplă, cea mai simplă cu putinţă, să se spună, adică, numai Tatăl nostru).

Dar să ne întoarcem la cartea întocmită de Dna. Cristina Nichituş Roncea! În ea vedem nu numai imagini din mănăstiri, cu viaţa de obşte, de la rugăciune până la muncă – cum se descompune analitic lucrarea celor care au depus jurământul de castitate, sărăcie şi ascultare: rugăciune şi muncă (ora et labora, spuneau bededictinii) -, ci şi imagini din afara mănăstirii, întâlnirea celor rugători cu mirenii, în diverse situaţii, care ţin de munca acestora, de viaţa de familie, de creşterea copiilor, de îngrijirea bătrânilor. Şi, dacă am amintit de vechea tripartiţie indo-europeană a claselor sociale: oratoes, bellatores, laboratores (care, într-un fel s-a păstrat până la Revoluţia franceză, în cele trei stări, care „acopereau” corpul social), dacă am amintit deci, să observăm că, în mănăstirile ortodoxe, pe „drumul” istoriei, pare să se fi pierdut cea de-a treia expresie socială a unei/unui stihii/element din noi (cum frumos traduce Părintele D. Stăniloae în Cap. IV din Despre rugăciunea domnească, a lui Grigore de Nyssa), anume bellum, lupta, şi, odată cu ea clasa luptătorilor, bellatores. Deşi în  viaţa socială, în politică există, adică stihia se exprimă, funcţionează, în ordinea Bisericii, şi, în special în Ortodoxie, lupta/bellum  s-a „mutat” în cei care se roagă, s-a interiorizat. Rezultatul acestei lupte se vede în munca întemeiată în rugăciune, unde  lupta interioară se petrece sub supra-veghere: Facă-se voia Ta!, ce instituie o altă ordine decât cea a lumii. E o asimetrie fiinţială, de care e pătruns cel ce se roagă, când primeşte în inimă Logosul Întrupat. Dealtminteri, sintagma extrasă din Rugăciunea domnească – şi pusă drept orientare în cartea cu imagini, titlul, adică – e „încadrată” între altele două, care nu numai că o explică, dar arată o trecere, de la Facă-se voia Ta!- precum în cer aşa şi pe pământ-, la ceea ce urmează: Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi. Locul de întâl(c)nire al celor două sintagme este chiar: precum în cer, aşa şi pe pământ, potrivit voii Lui şi ne-voinţelor noastre. Am despărţit cuvântul: ne-voinţă, ca să marchez nu numai faptul trudei, muncii, luptei cu noi înşine, dar şi faptul că acestea se petrec sub ascultare, tocmai pentru a învinge voinţa proprie: …pornirea spre rău ivită în noi nu are nevoie de ajutor, răutatea împlinindu-se de la sine, prin voia noastră. Dar când se iveşte o înclinare spre bine, avem nevoie de Dumnezeu care duce dorinţa noastră la faptă (Grigore de Nyssa, Despre rugăciunea domnea- scă, IV).

Vedem în imaginile surprinse şi propuse de Dna. Cristina Nichituş Roncea  o desfăşurare comunitară a lucrării celor sub jurământ: călugări, călugăriţe, către lucrarea dezorientată, până la un punct, a mirenilor, o diseminare a rugăciunii lor în fapta celor din urmă.

Nu cred că mă îndepărtez de această carte dacă încerc  să o înţeleg cu gândirea Părinţilor Bisericii sau, cum va fi mai jos, cu cea a ultimului mare teolog bizantin, Nicolae Cabasila. Nici nu o pun într-o vecinătate care să o strivească şi nici nu fac o încercare de înobilare a efortului autoarei, ci, simplu, încerc să văd  structura pe care se întemeiază imaginile selectate, cu credinţă şi spontaneitate de către Dna. Cristina Nichituş Roncea. Aceste imagini spun ceva, ele sunt faţa văzută a unei antropo-teologii care, deşi se pare că am uitat-o, ni se impune mereu, de la sine, mai ales atunci când trecem prin perioade grele, încurcaţi în idolatrii, cu toate că în noi mai pâlpâie încă urma libertăţii dată nouă.

Numai că acestă încurcătură în care ne aflăm vine din lipsa bună-voinţei noastre, care nu se adaugă lucrării pornite de la Dumnezeu. Spune Cabasila, în Despre viaţa în Hristos: Lucrarea porneşte de la Dumnezeu; din partea noastră s-adaugă bunăvoinţa. A lui e propriu-zis săvârşirea, a noastră e numai dorinţa de împreună lucrare. Şi, undeva mai jos, tot în capitolul Viaţa adevărată se câştigă prin dar de sus şi prin strădania noastră, observă că …noi trăim în această lume văzută, cu gândul la lumea cea nevăzută, schimbând nu atât locul, ci felul de trăire şi de vieţuire. Această schimbare o realizăm prin rugăciune, luptă cu noi înşine şi faptă, deci cu lucrare a toată fiinţa noastră, care se desfăşoară din asimetria antropo-teologică, prin luptă interioară şi rugăciune, în faptă. Când mă gândesc la interioritatea acestei lupte, am în vedere nu numai individul, ci chiar interioritatea speciei, fapt pentru care lupta se complică şi se sedimentează în istoria ei. Mântuirea nu este individuală, ci colectivă, pentru că suntem siliţi să ne asumăm păcatele celorlalţi, ca iubirea de aproapele să se realizeze măcar în negativ, dacă în pozitiv nu putem determina lucrarea, din iubirea noastră! Nu ne mântuim în istorie, ci din istorie.

Încercând să ne explice forma darurilor noastre închinate lui Dumnezeu, ca o pârgă a vieţii omeneşti, în Capitolul III, din Tâlcuirea dumnezeieştii liturghii, Cabasila face o comparaţie între darurile aduse spre jerfă de cei vechi zeilor păgâni, şi cele aduse de creştini lui Dumnezeu: cei vechi aduceau ca jertfă pârga roadelor şi a turmelor lor, sau din alte lucruri. Noi însă aducem lui Dumnezeu ca daruri pâine şi vin, ca pe o pârgă a vieţii noastre înşine. Primele, cele ale păgânilor, nu erau prinoase ale vieţii omeneşti, pentru că nimic din toate acelea nu era o hrană proprie omului, ci erau comune şi celorlalte vieţuitoare…. Chiar carnea de animale este hrana carnivorelor, continuă el, pentru ca, în final, să ne spună că prin (viaţă) omenească înţelegem ceea ce aparţine numai omului; ori nevoia de a pregăti pâinea pentru mâncare, vinul pentru băut, este ceva propriu numai omului. Aceasta este explicaţia formei darurilor noastre (s. m. ). Pregătirea pentru pâinea noastră cea spre fiinţă… se realizează făcându-se voia Lui, ca ne-voinţă a noastră, într-o lume în care cerul şi pământul se întâl(c)nesc pe măsura strădaniilor noastre. În raport cu natura, pâinea, vinul, figurile geometrice, numerele au aceeaşi idealitate fenomenologică, nu pot fi derivate din natură, ci numai din ne-voinţa noastră întru ascultare voii Lui. Din acest motiv, ele sunt pârga vieţii noastre, cu specificarea că, pâinea şi vinul, în măsura în care sunt hrană nouă, perpetuând viaţa şi posibilitatea adăugării celorlalte, amintite, sunt, în acelaşi timp, trupul şi sângele lui Hristos, au concreteţea Vieţii. În ele vedem natura şi supranaturalul Logosului Întrupat, adăugat ei prin lucrarea omenească îndumnezeită.

Structura albumului, selecţia şi succesiunea imaginilor, surprinse, deci alese, de Dna. Cristina Nichituş Roncea, ne arată/duce către locul acesta al întâl(c)nirii între cer şi pământ. E o teleoghisire, cu ajutorul imaginilor, cum ar fi şi pictura bisericească, realizată însă cu multă artă, sensibilitate şi talent, cum, din păcate, nu prea mai întâlnim la pictura bisericească contemporană.

Se impune însă o întrebare: în ce măsură, în lucrarea noastră cea de toate zilele, reuşim să interiorizăm acel bellum/lupta, în aşa fel încât să nu întoarcem, să nu cădem, cu produsele date nouă şi prin noi, altele decât pâinea şi vinul – care sunt, cumva, matricea celorlalte -, în naturalitatea din care suntem chemaţi să ne ridicăm/înălţăm!? Iată, trăim într-o lume a noastră pe care o ocultăm numind-o „complexă”, dominată de economic şi de interes, de dorinţa de putere, în care, dacă ne adâncim, vom pieri ca Narcis ce se admiră în luciul apei, în care încă nu s-a botezat.

Aceste cuvinte sunt şi o provocare pentru Dna. Cristina Nichituş Roncea, în sensul investigării realităţilor din sectorul Bisericii – pentru că Biserica suntem noi -, care nu aparţine lumii satului şi, mai mult, cercetarea continuităţii sau discontinuităţii- aşa cum apar în lumea de azi- dintre împărtăşania cu pârga vieţii noastre (care, repet, e ce se adaugă grâului şi strugurelui, pentru a ajunge pâine şi vin) şi celelalte, în care lucrarea noastră s-a întrupat.

Adrian Boeru

Omul si Cetatea

Vedeti si

Precum-in-cer.ro

Femeia Stie: Cristina Nichitus Roncea: “Fotografiile mele sunt o invitatie de a pasi pe calea iubirii si a adevarului”. INTERVIU

 

“Prin fiecare fotograma am incercat sa deschid ochii celor care judeca fara a sti si, in acelasi timp, sa impletesc o camasa de zale, o armura de inele, legate intre ele, pentru a-i apara pe cei din manastiri – adeseori denigrati de dusmanii ortodoxiei -, cu imaginile adevarului. Fiecare fotografie este o za.”

Femeia Stie: Precum in cer, o expozitie de fotografie altfel

Sa te uiti la fotografii e altceva decat sa vezi fotografii. “Oricine poate sa se uite la fotografii, insa a vedea o fotografie implica si capacitatea de a o citi” ne spune Bernlef. Cred cu tarie in cuvintele lui, iar a citi o fotografie este o arta.

Zilele acestea, zbuciumate de atata tensiune, am descoperit linistea in fotografii, care dupa parerea mea, lasa cel mai cald si linistitor sentiment.

Anul acesta a inceput cu decoruri triste, oameni care protesteaza, indura frigul si spera cu tarie ca pot avea un viitor mai frumos. La cativa metri departare, de locul unde acum cateva luni pancarte pline de revolta umpleau piata, o oaza de liniste si caldura te inalta, inghetand orice gand rau dand speranta sentimentului ca bunatatea exista.

Cristina Nichitus Roncea ne propune sa traim “Precum in cer”. O expozitie de fotografii ce te inalta si care te duc spre o lume in care cuvintele sunt de prisos.

Cu mare caldura sufleteasca am intervievat-o pe autoarea fotografiilor. Va invit sa lecturati un interviu in care Cristina ne destanuie povestea din spatele cortinei expozitiei “Precum in cer”.

FemeiaStie.ro: Aceasta calatorie in lumea ortodoxiei din Romania a fost o provocare, o dorinta personala sau pur si simplu o idee?

Cristina Nichitus Roncea: A fost o minune, in primul rand. In sensul ca aceasta poarta mi-a fost deschisa de Parintele Iustin, intr-o seara de Craciun, cand eram la usa chiliei sfintiei sale alaturi de pelerini, maici si calugari, cantandu-i colinde. Este si prima fotografie facuta cu Parintele, cu care de altfel si deschid expozitia. E drept ca cineva m-a dus de mana pana acolo… Dar dupa aceea toate au venit de la sine. Am vrut sa descopar taramul tainic al manastirilor Romaniei si, mai ales, sa-i trimit prin fotografiile mele si pe altii sa se impartaseasca din “gura de rai” pe care o reprezinta orice sfant asezamant ortodox. Traim intr-o lume in care stresul ne inunda si tinde sa ne domine viata, asa ca tanjeam dupa linistea si inaltarea spirituala care stiam ca se regasesc dincolo de zidurile unei manastiri, acolo unde sunt oameni care traiesc frumos. Fotografia este mare mea pasiune, la care m-am intors dupa peregrinari prin Drept si Finante. Prin expozitie pledez – ca si in cazul experientei mele personale – la aceasta intoarcere la radacini, la traditie. Si m-am straduit sa transmit prin lucrarile mele acea stare minunata pe care o poti avea cand esti alaturi de oameni care traiesc in stransa legatura cu Dumnezeu. Nicaieri nu se poate vedea mai bine ca omul sfinteste locul decat in gradinile Maicii Domnului care sunt manastirile Romaniei. Bunatatea si linistea sunt transmise de fiecare coltisor din manastire, de fiecare fir de iarba, de fiecare floricica, de fiecare privire a oamenilor de acolo care stiu sa ierte, care au o rabdare infinita si o generozitate care poate schimba lumea. Si mai ales multa iubire, pe care o simti si simti ca trebuie sa o intorci chiar si celor mai putin norocosi, a nefericitilor care au uitat comandamentele Mantuitorului, au uitat sa iubeasca.

Integral la Precum-in-cer.ro

Vedeti si: Doxologia: “Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe”

O lectie despre Ortodoxie si Poporul Roman. Profesorul Florin Constantiniu la lansarea Albumului Precum in cer asa si pe pamant de Cristina Nichitus Roncea. Fara manastiri, dragostea si rugaciunea monahilor, Romania nu ar mai exista. VIDEO

“Cristina Nichitus Roncea a prins sufletul romanesc in fotografie” – Academicianul Alexandru Surdu. “Parintele Arsenie Papacioc trebuie canonizat” – Profesorul Radu Ciuceanu la Expozitia “Precum in Cer” de la Palatul Sutu. VIDEO


Vernisaj Precum in Cer – Profesorul Radu Ciuceanu despre fotografiile Cristinei Nichitus Roncea de Precum-in-cer
În perioada 15-25 ianuarie 2012 se desfăşoara la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu Expoziţia de Fotografie “PRECUM ÎN CER” cu fotografii din albumul “Precum în cer, aşa şi pe pământ”- Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, de Cristina Nichituş Roncea. La vernisaj au luat cuvantul profesorul Radu Ciuceanu, fost detinut politic (1948 – 1963, fost membru in conducerea Mișcarii Naționale de Rezistență Anticomunistă din Oltenia), președinte al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, Doctor în istorie si membru al Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania si al Federatiei Internationale de Arta Fotografica si Academicianul Alexandru Surdu, Filosof, Doctor în filosofie, Preşedinte al Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, Director al Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, Membru titular al Academiei Române din 1993 (corespondent – 1992).

Academician Alexandru Surdu despre Expozitia Cristinei Nichitus Roncea Precum in Cer de Precum-in-cer
De asemenea, pentru prietenii nostri care nu au reusit sa ajunga la Expozitia de Fotografie “Precum in cer”, fotografa Cristina Nichitus Roncea a creat posibilitatea unei vizite virtuale. Puteti sa va plimbati intr-un tur virtual disponibil aici, apasand sageata din mijlocul imaginii si folosind meniul din stanga jos (apropiere, indepartare, rotire, full screen, etc). Vizionare placuta!
PS: Expozitia este deschisa pana pe 30 ianuarie.

La cererea Muzeului Bucurestiului expozitia Cristinei Nichitus Roncea “Precum in cer” a fost prelungita pana pe 30 ianuarie. Palatul Sutu va asteapta la o calatorie fotografica in lumea ortodoxa romaneasca

Precum-in-Cer.ro

Muzeul Bucurestiului

Compania

Tuca Zbarcea Asociatii

O lectie despre Ortodoxie si Poporul Roman. Profesorul Florin Constantiniu la lansarea Albumului Precum in cer asa si pe pamant de Cristina Nichitus Roncea. Fara manastiri, dragostea si rugaciunea monahilor, Romania nu ar mai exista. VIDEO


Prof Florin Constantiniu la Lansarea Albumului  Precum-in-cer

VIDEO – Cuvantul Parintelui Justin la Precum-In-Cer.Ro: Albumul acesta este Biserica Vie

Doxologia: “Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe”

Bogdan Cronț

„Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului, pentru a ne înălţa într-o lume purificată. ”

Astăzi, 19 ianuarie, de la ora 18.00, Libraria „Sophia”, din strada Bibescu Vodă nr. 19, Bucureşti, găzduieşte lansarea albumului de fotografie „Precum în cer, aşa şi pe pământ”, semnat de Cristina Nichituş Roncea, şi o expoziţie cu fotografii din această lucrare.

În descrierea lucrării, academicianul Florin Constantiniu, cel care semnează şi cuvântul înainte al cărţii album, scoate în evidenţă faptul că acest album oferă „o imagine mai puţin obişnuită a vieţii ortodoxe din România”. „De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mănăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De astă dată, însă, obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască”, spune academicianul Florin Constantiniu.

Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, „cu precădere în lumea monastică – înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean”, subliniază acad. Florin Constantiniu. „Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect. Într-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului, pentru a ne înălţa într-o lume purificată. Cartea de faţă este, deopotrivă, o sursă de inspiraţie şi o chemare la împărtăşirea unor valori de esenţă divină. Indiferent de opţiunea celui care o va lua în mână – credincios sau ateu – cartea îi va fi de mare folos”, crede academicianul Florin Constantiniu.

„Mulţumesc, pentru buna primire şi îngăduinţă, tuturor preoţilor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, surorilor, maicilor, fraţilor şi călugărilor din Mănăstirile Petru Vodă, Paltin, Sihla, Sihăstria, Secu, Neamţ, Agapia, Văratec, Humor, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Putna, Trei Ierarhi, Galata, Copou, Miclăuşeni, Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Catedrala Patriarhală şi „Sfânta Maria” din Techirghiol”, spune autoarea albumului, Cristina Nichituş Roncea.

Sursa: Doxologia

Vezi si: Precum-in-cer

Vezi galeria în secţiunea Multimedia

 

Lansare Album si Expozitie Cristina Nichitus Roncea la Libraria Sophia, Joi 19 ianuarie, Ora 18.00. Autoarea albumului Precum in cer asa si pe pamant, premiata de Asociaţia Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România

În localitatea turistică Horezu, unde se ridica manastirea sfantului voievod Constantin Brancoveanu, a avut loc sâmbăta aceasta Gala Premiilor Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România (AJTR), ediţia 2011, desfasurata deja traditional de ziua lui Eminescu. Organizată în parteneriat cu Primăria Horezu, Gala a recompensat activitatea deosebită a unor jurnalişti, scriitori, fotografi, universitari, manageri şi profesionişti din turism, informeaza PresadeTurism.Ro. Colega noastra Cristina Nichituş-Roncea a primit la Gala de la Horezu Premiul Fotografia Fermecatoare a anului pentru albumul foto “Precum în cer, aşa şi pe pământ”. Dupa cum anunta si ziarul Ring, fotografa Cristina Nichituş-Roncea isi lanseaza cartea pentru care a fost premiata joi, 19 ianuarie, la ora 18, la Libraria Sophia din strada Bibescu Voda nr 19, profesorul Florin Constantiniu urmand sa prezinte Albumul de fotografii. In deschidere va fi difuzat un cuvant al parintelui Justin Parvu despre Album. Tot joi si in acelasi loc va avea loc si lansarea Patericului Egyptean editat de monahul Filotheu Balan de la Manastirea Petru Voda, care va fi prezent de asemenea la eveniment. Libraria Sophia gazduieste si o expozitie a fotografei premiate, realizata cu sprijinul iubitorilor de arta ai Casei de avocatura Tuca Zbarcea & Asociatii. O alta expozitie va avea loc la Muzeul Bucurestiului– Palatul Sutu.

Iata lista premiilor Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România:

Integral la Ziaristi Online

Prof Nae Georgescu: Cristina Nichituş Roncea „scrie” cu imagini despre calugari o carte de alt fel, o carte de idei. Lansare: Libraria Sophia, joi, 19 ianuarie, ora 18.00

Un album de idei fotografice

Prof Nae Georgescu

Dintre atâtea chipuri cernite din albumul Cristinei Nichituş Roncea, îmi pironeşte privirile în carte un profil cu faţa întoarsă de la lumină (fotografiat din spate) din braţele căruia ţâşneşte peste umăr un buchet imens de flori de câmp. Totul se estompează în jur: un zid de mănăstire se şterge alb în margaretele din braţul cu flori, acoperişul, probabil roşu, devine pată violetă în prelungirea liliacului şi brebeneilor sau puroinicelor, iarba verde de la picioare s-a dizolvat deja în frunzele din braţ dar şi în clopoţei, chiar negrul hainei călugăreşti şi al acoperământului capului a câştigat reflexe alburii, violacee, albăstrii. Nu este o simfonie a culorilor, nu. Mai degrabă o ceartă ostentativă a lor. Iar pentru ochiul celui care a parcurs, până la această pagină cu numărul 113, aceste imagini de sfinţi, călugări, peisaje ori construcţii religioase, pentru ochiul meu de pildă, este ca un semnal de alarmă. Stop cadru! Ce e cu atâta negru călugăresc şi cu această explozie florală strânsă în braţul lui? E ca un memento mori pentru natură, adică viaţa monahală ar fi ca o celebrare a morţii vegetale, adică această haină neagră ce a cosit culorile vii ale câmpului ne aduce aminte că repede-repede ele se vor ofili, fân vor deveni, negrul pământ le va învăli?!

Dacă priveşti din nou tabloul, după ce ai raţionat astfel, surprinzi o altă undă a realului: buchetul din braţele chipului întors se revarsă peste negrul hainei şi acoperământului ei, le îndulceşte acel negru călugăresc până la capacitatea de a oglindi în el culorile vii. Este, aşadar, dimpotrivă: viaţa îmbrăţişează moartea, o ţine în suspensie o clipă, o anulează pentru clipa acestei armonii de culori…

Continuarea la Ziaristi Online

Cititi si Patericul Egyptean: O carte acronică pentru ieşirea din orice fel de criză. Lansare: Libraria Sophia, joi, 19 ianuarie

Vedeti si VIDEO: De vorba cu Parintele Justin Parvu: Cum a ridicat Duhovnicul Ortodoxiei romane Manastirea Petru Voda, Manastirea Paltin, Azilul de batrani si Caminul de copii

1. Cristina Nichituş Roncea: „Precum în cer, aşa şi pe pământ”. Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească. Editura Compania.  Lansare: Libraria Sophia, joi, 19 ianuarie, ora 18.00

VIDEO: Cum a ridicat Parintele Justin Parvu Manastirea Petru Voda si despre statul national crestin roman de Sfantul Vasile cel Mare 2012: “Satul, Biserica, Scoala. Avem de lupta cu doi mari vrajmasi – ateismul si frica mare din poporul nostru”


Cum a ridicat Parintele Justin Manastirea Petru Voda… de Victor Roncea
Despre cum a pornit Parintele Justin cele doua ctitorii ale sale din Muntii Neamtului, in urma cu 20 de ani, cum s-au construit pe langa cele doua manastiri un camin de copii, un spital si un azil de batrani, despre duhul rau bolsevic si cum ar trebui sa ajunga Romania un stat national crestin, cu romanii urmand exemplul Mantuitorului.

Foto: Cristina Nichitus RonceaPrecum-in-cer.ro

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova