Au trecut, iată, şase ani de la Apelul Părintelui Justin contra actelor cu cip, iar profetismul cuvintelor sale este dovedit azi cu prisosinţă de acţiunile anticonstituţionale şi anticreştine ale autorităţilor din România. Peste numai două zile este organizată de Ministerul Sănătăţii o dezbatere despre cardul de sănătate ce ar fi trebuit să aibă, pentru a ni se respecta drepturile constituţionale, înainte de a se emite orice astfel de document. Nu după, când oficialii CNAS şi MS îşi dau seama de eşecul campaniei lor, cardul cu cip fiind respins până acum în masă de creştin-ortodocşi şi refuzat întemeiat de medicii de familie, susţinuţi de Colegiul Medicilor cu argumente imbatabile. Cine plăteşte pentru această afacere imensă? Tot noi. Dar mai bine să plătim aşa decât cu sufletul.
Este de aşteptat ca la această dezbatere organizată vineri la sediul Institutului Naţional de Sănătate Publică să se prezinte şi reprezentanţii Bisericii naţionale – care au solicitat, prin Sfântul Sinod, o alternativă la aceste carduri – cât şi cei ai Colegiului Medicilor.
Au trecut, iată, şase ani. Mulţi am fost, puţini am rămas. M-am uitat azi pe site-urile ortodoxe, panortodoxe, sub-ortodoxe. Nimeni nu şi-a adus aminte, până la această oră, de acest Apel, pentru care, până la urmă, Părintele Justin şi-a dat viaţa, la propriu, ca un mucenic. 14 ianuarie 2009 este de fapt ziua când Apelul nu ar fi trebuit să fie făcut public. Privind înapoi în timp, ne dăm seama acum că a fost publicat înainte de vreme, înainte de a se strânge semnăturile tuturor marilor duhovnici ai ortodoxiei române, alături de cea a Părintelui Justin. Aşa, Părintele s-a trezit singur, după cum, repet, a şi murit, apoi, ca un mucenic, lăsând însă cu limbă de moarte să continuăm lupta sa. Vulnerabilizat prin răspândirea Apelului fără greutatea susţinerii simultane a camarazilor săi de temniţă şi credinţă, marii duhovnici care azi ne păzesc, cu toţii, din ceruri, cât şi a stareţilor marilor Mănăstiri, Parintele a trebuit să înfrunte singur o întreagă avalanşă de diversiuni, infiltrări şi atacuri menite să-l compromită şi să-l şubrezească, până la “neutralizare”, respectiv eliminare. Sigur, Părintele ştie şi vede toate iudele de pe pământ, care încă încercă şi azi să-i saboteze lucrarea. Cu rugăciunile Părintelui Justin deasupra noastră şi cuvintele sale în suflet, noi mergem înainte: “Este vremea muceniciei! Luptați până la capăt! Nu vă temeți!”
Mănăstirea Petru Vodă face astăzi, la şase ani de la avertismentul grav al Părintelui Justin către ţară, un apel către noul preşedinte al României, Klaus Iohannis, pentru a duce până la capat datoria Preşedinţiei României – neonorată de predecesorul său – şi a răspunde celor 1.000.000 de români care au solicitat, prin semnătura lor, un Referendum naţional privind actele electronice. Astfel, Mănăstirea retrimite către Cotroceni Mesajul Părintelui Justin către Preşedintele României.
In Memoriam bunul nostru Părinte şi spre trezirea conştiinţelor noastre, republic aici
Apelul Părintelui Justin împotriva actelor cu cip
Iubiți fii ortodocşi ai acestui neam,
Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în fața lui Dumnezeu şi conştiința şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putință. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştință aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care ați rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, ați aşteptat şi mi-ați cerut cuvântul în privința acestor realități dureroase în care ne aflăm.
De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice „dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieții oameni nu sunt pregătiți să facă față acestor capcane ale vrăjmaşului,a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei „666. Toți am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeție „scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toți, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogați şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 13:16-17).
Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeții. Prin lege, prin ordonanță de guvern, românii sunt obligați să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel național şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conține amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulți dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îți vinzi sufletul diavolului.
Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al ființei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinții Părinți, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credință. Să nu credeți că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiți acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparține prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei ființe umane! Trebuie să vă apărați acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiți cu prețul vieții voastre. În zadar câştigați cele ale lumii, dacă vă pierdeți sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinții Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.
De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viață, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacție. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacționat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identității.
Tinerii lor au fost formați de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor „ei au noțiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiție patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanți slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea „şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai.
La noi în biserică situația este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informați cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ține cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiință deoarece dacă el n-are câtuşi de puține cunoştințe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate „ignoranța e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneți-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii? -Voi ați fost încăpățânați măi, voi ați fost răzvrătiți, n-ați ascultat de cuvântul Evangheliei „păi, ce creştini mai sunteți voi? Voi vă pierdeți viața zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcați cu haine albe.
Se vrea şi se încearcă o desființare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credință prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri.
Arhimandritul Justin Pârvu
Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009
Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith