Săptămåna aceasta se împlinesc 20 de ani de la deschiderea Balconului luminat al Universităţii, două decenii de la naşterea Golăniei, singura zonă cu adevărat anticomunistă a Romåniei de atunci. Începånd cu această săptămånă, „Curentul“ va susţine o campanie de mediatizare dedicată fenomenului Pieţei Universităţii, va oferi publicului mărturiile unor vechi golani, fondatori şi organizatori ai manifestaţiei care a rămas un reper ce marchează una dintre cele mai ferme şi mai îndelungate forme de protest anticomunist memorat de istoria contemporană. Memoria acestui eveniment a fost ocultată în fel şi chip, celebra ceaţă a Televiziunii Romåne, pretext universal invocat în acea vreme pentru a se evita mediatizarea manifestaţiei, învăluie încă fenomenul Piaţa Universităţii. Represiunea sălbatică a fost urmată de două decenii de manipulare şi minciuni, de ocultare a adevărului în scopul protejării vinovaţilor Mineriadei, cei care poartă încă pe måini urmele sångelui vărsat de Armată, Poliţie şi minerii coordonaţi de reprezentanţii fesenişti, de securiştii aserviţi conspiratorilor moscoviţi ajunşi în fruntea Romåniei căţăraţi pe cadavrele aşa-zisei revoluţii populare.
„Curentul“ va încerca să risipească ceaţa, bazåndu-se pe datele colectate deja, dar face totodată apel la vechii golani pentru a contribui la împărtăşirea memoriilor şi completarea mărturiilor ce privesc atåt manifestaţia Pieţei Universităţii, cåt şi Represiunea, Mineriada organizată de Ion Iliescu. Atåt la adresa redacţiei, cåt şi pe adresa [email protected] a site-ului nostru, Mineriada.org. pot fi trimise date, imagini, informaţii cu privire la istoria Pieţei Universităţii.
Autorul acestui material a format primul dosar cu mărturii de acest fel, adunate la sediul Ligii Studenţilor, imediat după ieşirea din infernul de la Măgurele. Primele demersuri juridice împotriva agresorilor tot în acea perioadă au fost iniţiate. Evident, procurorii au aruncat totul la coş.
Tradiţia aruncării la gunoi a informaţiilor care îl incriminau pe Ion Iliescu şi gaşca sa de complici a continuat pånă astăzi, iar actualii procurori ai statului romån au desăvårşit opera înaintaşilor lor exoneråndu-l pe Ion Iliescu, printr-unul dintre cele mai josnice NUP-uri din istoria Parchetului. Conducătorul echipei de procurori care l-au albit pe Iliescu de sångele de pe måini, elodianusul Marius Iacob, tocmai a fost confirmat din nou pe post.
Încă sunt pe rol procese intentate de Asociaţia Victimelor Mineriadei, vor urma probabil şi acţiuni la nivelul instanţelor internaţionale, însă pånă la condamnarea de către corupta şi/sau impotenta Justiţie romånească a celor vinovaţi de crimele din iunie 1990 va mai dura. Pånă una alta, actuala şi viitoarele generaţii de români au dreptul să cunoască dimensiunile crimelor săvârşite de guvernanţii postdecembrişti ai României împotriva poporului român.
Totodată, vom încerca să aducem la lumină aspecte mai puţin cunoscute legate de fenomenul Pieţei Universităţii, date cunoscute de un număr restråns pe persoane implicate direct la acea vreme în segmentul de organizare a protestului, membri ai unei echipe formate mai mult sau mai puţin ad-hoc, care a muncit în umbră neîncetat. Unii dintre aceştia au fost ţinta organelor de securitate de la vremea aceea, ba chiar şi în prezent „beneficiază“ de o atenţie informativă susţinută.
toateBlogurile.ro mi-a furat ideea 🙂 si a lansat pe net-ul romanesc Ziarul.toateBlogurile.ro sau ZtB.ro, o revista a blogurilor la nivel national, si nu numai, care cuprinde principalele domenii de interes (inclusiv religie) ale unui cititor care se doreste informat la zi si la obiect asupra evenimentelor din Romania. Echipa ziarului bloggerilor merita felicitata. Ziaristii online liberi au o noua platforma de actiune. Puteti sa interactionati la ZtB.ro pe facebook sau pe twitter. Drum bun! PS: Baietii au si blog de foto, unde sparg piata cu Foto 3 D.
Tiberiu Lovin cu al sau Reporter virtual da si el o lovitura tare “establishment”-ului bloggerilor “oficiali” tinuti in manuta uscata a lui Sorin Ovidiu Vintu (gen Dragos Stanca) si anunta un RoBlogFest alternativ, dupa ce si editia de anul acesta a fost un mare fiasco. Normal. Motiv pentru care nici nu m-am inscris, in ciuda parerii lui Iulian Urban ca trebuia sa ma bag si sa castig. Sa fim seriosi! Poate cu Tibi! Eu il sustin.
Florin Budescu anunta pe Starea Presei ca, in sfarsit, dupa vizita lui Traian Basescu la Chisinau, autoritatile “moldovenesti” au hotarat sa reia transmisia TVR 1 pe cuprinsul Republicii Moldova, dupa ce Vladimir Voronin le taiase macaroana. Cazul ajunsese la CEDO. E OK, desigur, dar tot nu am inteles de ce TVR nu are un birou teritorial in Republica Moldova. In schimb are la Paris sau aiurea! Asadar, tov Sassu, scoate banii si baga-i intr-un studio la Chisinau. Sau le lasi loc de joaca (a se citi santaj, influenta si manipulare) lui Vintu si Sirbu?
Cariere de media arunca o bomba, trasa asupra Adevarului lui Patriciu tocmai de la Timisoara. Si – stiti vorba – “Azi in Timisoara, maine-n toata tara!”. Un ziarist de la Adevarul de seara Timisoara si mai multi fosti colegi demisionari au facut front comun impotriva celor care conduc editiile de vest ale Adevarului de Seara. In corzile ringului sunt Bianca Toma, Malin Bot si Nicoleta Tudor, acuzati de dictatura, comportament suburban si lipsa de profesionalism. Marturiile acuzatorilor sunt tulburatoare: “Dupa ce mi-am spus parerea, Malin Bot a vrut sa ma scoata din sala de sedinta cu Politia!”. Integral la vestic.ro: Scandal monstru la Adevarul Holding – Editia de vest
Iar Cristina Nichitus ne foto-aminteste sa ne dam ceasurile inainte cu o ora. Eu zic ca merge ca ilustratie si la dovezile facute mai sus: mogulilor le-a sunat ceasul, bloggerii dau desteptarea!
PS: M-am gandit sa ma foto-laud si eu cu cine si de unde ma citeste (Alio, Kriemlinul? 🙂 )
Pe oricat de multe pozitii total opuse s-a situat, de-a lungul anilor, Asociatia Civic Media fata de cunoscutul activist anti-crestin Gabriel Andreescu (si reciproca), suntem obligati sa-i recunoastem meritele, poate singurele: cele ce tin de disidenta sa reala in perioada regimului Ceausescu. De la inceperea campaniei Voci Curate, prin care ceream deconspirarea liderilor de opinie din media si societatea civila care au colaborat cu principalele servicii de informatii comuniste din “blocul sovietic”, de la KGB la STASI si Securitate, multe ierni au trecut peste noi. Membrii asociatiei au fost luati imediat in colimatorul agentilor care si-au continuat si dupa 1989 activitatea anti-romaneasca. Unii dintre noi, mai slabi, au fost descurajati – este omeneste – altii si-au continuat lupta pentru adevar.
Intr-o astfel de situatie ne aflam astazi, cand, in urma cererii Civic Media, s-a ajuns ca deconspirarea de catre CNSAS a “sursei UM 0544” (DIE, CIE, SIE) Gabriela Adamesteanu, membra “de vaza” a GDS, sa nasca un nou atac la Civic Media dar si o vie polemica in lumea imbacsita a civililor din UM USR. Unii scriitori afirma ca aceasta “calitate”, de “sursa”, poate fi definita ca o colaborare cu serviciile secrete comuniste, ascunsa de scriitoare mai bine de doua decenii. Altii – conducerea, formata din profitori ai tuturor regimurile – sustin ca trebuie luata in considerare afirmatia CNSAS ca “nu i se poate atribui calitatea de lucrator/colaborator al Securitatii”. Deci: “nu i se poate”. La fel cum a stabilit CNSAS si pentru Sorin Rosca Stanescu.
Momentan ne abtinem de la alte comentarii si publicam aici, in premiera, Adeverinta CNSAS in ce-l priveste pe Gabriel Andreescu si, comparativ, pe cea a Gabrielei Adamesteanu, fosta colega a disidentului anti-ceausist la revista “22”, pana cand acesta a fost dat afara de la GDS in urma acuzatiilor sale ca Andrei Plesu a colaborat cu Securitatea…
Iata ca “sursa” CNSAS “colaboreaza” cu Civic Media:
FRATI ROMÂNI din judetele Covasna, Harghit a si Mures!
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mures, vă cheamă să lăsaţi pentru o zi grijile voastre acasă si să veniţi la Topliţa, sâmbătă, 20 martie 2010!
Veniţi să ne alăturăm glasurile spre a le spune diriguitorilor ţării că în judeţele Covasna, Harghita si Mures, trăim peste 400.000 de români! Suntem urmasii celor care secole de-a rândul au înfruntat ,,cele mai crâncene mijloace cu scopul de a ne desfiinţa si maghiariza”, cum a afirmat cel ce a fost întâiul patriarh al României, Miron Cristea, fiu al Topliţei Române.
Asemenea mijloace, sub o altă formă, sunt folosite si astăzi împotriva identităţii si dăinuirii noastre. Iar acestea se petrec după mai bine de nouă decenii de la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, când Transilvana noastră străbună s-a unit cu România!
Asa cum a hotărât Adunarea reprezentanţilor românilor din judeţele Covasna, Harghita si Mures, din 28 octombrie 2006 de la Izvorul Muresului, si de această dată, dorim să ne exprimăm îngrijorarea pentru continuarea acţiunilor anticonstituţionale ale unor lideri politici si civici maghiari, ce urmăresc enclavizarea acestei zone, prin înfăptuirea autonomiei teritoriale pe
criterii etnice a asa-zisului „ţinut secuiesc”, si să solicităm autorităţilor statului: Parlamentului României, Presedinţiei, Guvernului, precum si întregii societăţi românesti, Patriarhiei, Academiei, mass-media, societăţii civile – să ia atitudine si să-si exprime, public si neechivoc, o poziţie transantă referitor la acţiunile iredentiste, revizioniste si separatiste, care atentează făţis la unitatea si suveranitatea statului si naţiunii române.
Prin glasul autorizat al reprezentanţilor românilor din cele trei judeţe, dorim să tragem un nou semnal izvorât din îngrijorarea românilor aici trăitori si direct afectaţi, faţă de recenta adoptare tacită, în Senatul României, a legii promovate de UDMR cu privire la regionalizarea României, lege prin care se doreste refacerea formulei staliniste, de tristă amintire, a Regiunii
Autonome Maghiare, si a regiunii de nord-est a Transilvaniei ruptă din trupul ţării, prin Dictatul de la Viena, de repunerea pe tapet a adoptării în Camera Deputaţilor a proiectului de Lege privind statutul minorităţilor naţionale, prin care se urmăreste legiferarea bazei autonomiei teritoriale pe criterii etnice si sforţarea proclamării limbii maghiare ca limbă oficială în asa – zisul „ţinut secuiesc” si apoi în toată Transilvania, si nu în ultimul rând, de continuarea acţiunilor de discriminare si deznaţionalizare a românilor din Arcul Intracarpatic.
Fiecaredintre noi a fost invatat la scoala ca Mihai Eminescu este cel mai marepoet pe care l-a avut tara noastra si ca nu mai e nimeni ca el. Printreepitelele si comparatiile absolute prin care este descris, am invatatpe de rost zeci de poezii si am retinut ca nimeni nu a mai folositlimba romana ca el. Ziare.com te provoaca ladezbatere: ti-ai dori ca Romania de astazi sa aiba un jurnalist asa cuma fost Mihai Eminescu? Crezi ca un jurnalist ar trebui sa fieechidistant sau doar sa isi afirme clar optiunile? A fost MihaiEminescu redus la tacere din cauza faptului ca era incomod pentru clasapolitica? Citeste si episodul al doilea al dezbaterii”Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod? Afla cuce a deranjat Mihai Eminescu pe toata lumea si daca asta i-a adusprematur disparitia” si cum au reactionat Marile Puteri la campaniile depresa ale lui Mihai Eminescu. Mai afla cine si de ce l-a declarat nebun, ce continea ultimul articol scris de Mihai Eminescu si ce i s-a intamplat dupa ce a fost publicat. Ucis cand canta “Desteapta-te Romane!”.
Cu doua minute inainte de pauza,profesorii apropiati de elevi mai spuneau si cate o picanterie. Amaflat astfel de relatia cu Veronica Micle, de sifilis si ca nu era intoate mintile atunci cand a murit.
Satui de poezii si deobligatia de a invata zeci de pagini de comentarii, unii au ramas doarcu ce li s-a spus atunci. Ca Eminescu era sifilitic si nebun si ca atrait in fantezie si melancolie, obsedat de temele care se regasesc inpoeziile lui.
Si de ce ar fi asta o problema? A fost un poet,un artist. Asa sunt artistii. Da, numai ca aceasta varianta, raspanditainca de cand era in viata, nu e tocmai adevarata.
De obicei,intr-un chenar din manualele de Limba romana mai erau cateva cuvintedespre societatea Junimea si alte patru cuvinte care spun cat se poatede sec ce l-a preocupat pe Mihai Eminescu in ultimii 13 din cei 39 deani de viata: “redactor la ziarul Timpul”. In aceste patru cuvinte suntingropati, insa, 13 ani de lupta impotriva politicienilor lacomi sicorupti si un nationalism care a deranjat atat de mult marile puteriincat i-a adus moartea.
Cu toate acestea, Eminescu esteprezentat in continuare ca un tanar boem si visator si nu ca barbatulcare a fost printre primii detinuti politici ai statului roman siprimul ziarist roman redus la tacere pentru ca era prea incomod.
Angajat politic in slujba statului
MihaiEminescu si-a inceput activitatea jurnalistica in 1876 la Curierul deIasi, iar un an mai tarziu a ajuns in la ziarul Timpul din Bucuresti,afiliata Partidului Conservator. Dupa trei ani avea sa fie numit infunctia de redactor-sef.
Nu a practicat jurnalismul ca pe omeserie oarecare din care sa-si castige existenta, ci a fost cel maibun mod prin care putea lupta pentru Romania. A scris cu patos si cu oforta distrugatoare despre “iresponsabilitatile factorilor politici,afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse”. Maiorescu ascris: “Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prinuniversul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica siverba”.
Eminescu nu a avut niciodata pretentia de a fi unziarist sau analist politic echidistant. A fost implicat politic siatat de important pentru conservatori incat Titu Maiorescu isi prezentapartidul astfel: “Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul MihaiEminescu, redactor la ziarul Timpul”.
Cat a putut sa scrieacolo, el a luptat impotriva principiilor “machiavelice ale rosilor”(n.r. liberalii din acea perioada). Era de parere ca acestia priveaustatul ca pe un mecanism “cu resorturi moarte a carui activitate sirepaos se reguleaza dupa legile staticii si ale dinamicii”. De aceea,ei nu respectau traditiile, pe care le considerau niste prejudecati, sicredeau ca pot sa inventeze dupa bunul lor plac legi noi sau sa importelegi “traduse de pe texte straine, supte din deget”.
Pentruliberali scopul economiei politice era productia, ceea ce facea ca omulsa fie redus “la rolul unui surub de masina”, in timp ce pentruconservatori statul era “un produs organic al naturii, gingas ca toateprodusele de soiul acesta; afacerea noastra e de-a cunoasteproprietatile lui naturale si nu de-a-i dicta noi legi, ci a ne adaptalegilor cari-i sunt innascute”.
Sa le spunem ticalosilor ce ticalosi sunt
Eminescuisi asumase rolul de chirurg care trebuia sa elimine “putrejunea bubeinoastre nationale” astfel incat societatea sa poata sa-siinsanatoseasca “corpul statului”. De aceea, se simtea obligat saloveasca in nulitatile politice, pentru ca ele sa stie “ca nu se potamesteca nepedepsite in lucruri ce nici sunt in stare sa le priceapa”.
Eraacuzat uneori ca folosea un limbaj exagerat si chiar injurios, dar seapara spunand ca foloseste cea mai exacta expresie care sa descriesituatia.
“Suntem noi oare de vina daca adevarul curat, spusneted, e deja o injurie? Ne propunem cateodata a fi foarte urbani – cefolos? Adevarul simplu, descoperirea simpla a nestiintei si amarginirii multora din partidul la putere este deja o atingere. Cauza esimpla. Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezinta.Compararea intre ceea ce sunt intr-adevar, nimica toata, si ceea cereprezinta, demnitati inalte ale statului, exciteaza deja rasul siironia cititorilor, incat o vina din partea noastra, o intentie de aponegri, nu exista defel.”
Nu i-a iertat nici pe conservatoripentru ca i-au abandonat pe romanii aflati sub puterea ImperiuluiAustro-Ungar si privea scarbit cum se faceau aliante cu liberalii si serenunta la vechile principii doar pentru fotolii caldute la Viena.
Desia fost omul de baza al conservatorilor la ziarul Timpul, Mihai Eminescusi-a exprimat in articole numai parerile proprii, care nu corespundeauintotdeauna cu linia oficiala a partidului. Acest lucru a provocatproteste si nemultumiri din partea unor conservatori, Petre Carptransmitandu-i de la Viena lui Maiorescu : “si mai potoliti-l peEminescu!”.
“Pana cand comedia aceasta? Pana cand panglicaria deprincipii, pana cand schimbarile la fata de pe-o zi pe alta? Suntemcopii noi, pe care un regizor strain ne pune sa ne batjocorim intrenoi, sa ne sfasiem pentru credinte si, la aratarea unei prazi, care-ipunga noastra, caci e a tarii, sa ne scuipam … si conservatorul safraternizeze numaidecat cu radicalul, radicalul sa devina conservator?
Suntemcomedianti care ne batem de florile marului pentru petrecerea sicastigul strainilor ce traiesc aci? Suntem papusi, imbracate cand rosucand alb, care azi pun o eticheta, maine alta, numai sa ne mearga nouapersonal bine, numai ambitiile noastre sa fie satisfacute? Suntembarbati noi sau niste fameni, niste eunuci caraghiosi ai marelui Mogul?Ce suntem, comedianti, saltimbanci de ulita sa ne schimbam opiniile cacamesile si partidul ca cizmele?”
Inceputul carierei de ziarist a lui Mihai Eminescu a coincis cuasa-numita “chestiune orientala”, care consta in impartireateritoriilor eliberate dupa prabusirea Imperiului Otoman. Marile puteriimplicate erau Rusia si Austro-Ungaria, iar lui Eminescu nu i-a fostfrica sa lupte cu amandoua pentru interesul national.
Asa cum vedeam in primul episod al serialului – dezbatere pe care vi-l propune Ziare.com Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod?,Eminescu i-a criticat dur pe toti politicienii romani, indiferent deculoare, pentru ca i-au abandonat pe romani in fata Marilor Puteri.Afla acum cu ce a reusit Eminescu sa zguduie puternicele fotolii aleEuropei.
Eminescu a sustinut participarea Romaniei la Razboiulde Independenta, dar mai tarziu a inceput sa critice vehement felul incare guvernul I.C. Bratianu s-a angajat si a participat la razboi, maiales faptul ca nu ceruse nicio garantie scrisa de la rusi.
CandRusia si-a anuntat oficial intentia de a anexa sudul Basarabiei,Eminescu a banuit ca guvernul roman stia dinainte pretentiile rusilor.In septembrie 1978, s-a demonstrat ca avea dreptate si Romania chiarstia acest lucru inainte sa intre in razboi de partea Rusiei.
“Intocmaica mesterii de discursuri funebre, care cauta a se straluci si folosiei insisi pe cadavrul abia coborat in groapa, haita netrebnica cecompune majoritatea radicalilor din Dealul Mitropoliei, cu Misail siPseudo-Ureche in frunte, cauta, in discursuri stupide sau sarlatanesti,sa se apoteozeze pe sine plangand Basarabia, pentru a carei retrocedareinsa, la urma urmelor se proclama competenti”, comenta el deciziaParlamentului de a autoriza retragerea autoritatilor civile si militaredin Basarabia.
Ca urmare a acestor critici, I.A. Cantacuzino,care era redactor-sef al Timpului, i-a cerut lui Maiorescu sa intervinape langa Eminescu si sa nu-i permita sa transforme ziarul oficial alconservatorilor in “organul personal al antipatiilor sale”.
Chestiunea izraelita
AcelasiCongres de la Berlin care obliga Romania sa cedeze Basarabia a cerut siinlaturarea unei restrictii din Constitutie care prevedea ca “numaistrainii de rit crestin vor putea obtine naturalizarea”.
Eminescus-a opus, insa, acordarii cetateniei romane evreilor, motivandu-siatitudinea prin realitatile sociale si economice ale vremii. El sereferea la faptul ca in tarile de unde au emigrat, evreii au fostimpiedicati sa practice mestesugurile si au fost astfel constransi sase ocupe cu negotul si specula.
De asemenea, afirma caimigrarea evreilor in numar mare, mai ales in Moldova, s-a datoratincercarii lor de a se sustrage serviciului militar in tarile deorigine, posibilitatii de a profita de “pozitia privilegiata fata depopulatia autohtona” asigurata de regimul consular din Romania si, maiales, neputintei principatelor romane de se apara de aceasta invazie.
Eminescua criticat intentia liberalilor de a acorda drepturi civile deplinetuturor evreilor nascuti in tara si care nu s-au bucurat niciodata deprotectie straina. El spunea ca evreii urmareau “sa poata cumparamosiile statului si cele particulare, sa puie mana in orase si sate peorice negot si orice industrie, c-un cuvant sa aiba toate drepturilecivile ale romanului, fara a avea neplacuta datorie de-a servi inarmata”.
I.C. Bratianu a insistat “amenintand pe deputati cuprimejdie din partea Europei”, ceea ce l-a facut pe Eminescu sa tragaconcluzia ca Bratianu facuse promisiuni anterioare in acest sensAliantei izraelite.
Eminescu a incercat sa explice ca nu erastapanit de ura pentru aceasta etnie si afirma ca impamantenireatrebuie acordata numai evreilor care participasera la razboiul deindependenta.
“Marile fenomene sociale se intampla, dupa anoastra parere, intr-o ordine cauzala tot atat de necesara ca sievenimentele elementare, si daca nu putem zice ca avem ura in contraploii, chiar cand cade prea multa, sau contra ninsorii, tot astfel nuura putem simti pentru un eveniment atat de elementar ca imigratiuneain mase a unui element etnic care-a contractat anume apucaturieconomice ce nu ne convin sub persecutiile altor popoare”, argumenta el.
Romanii de peste hotare
Opreocupare permanenta a lui Mihai Eminescu a fost, in articolele sale,situatia romanilor care traiau in afara granitelor, in special cei dinArdeal. Primele articole pe aceasta tema le-a scris inca de cand erastudent la Viena.
Eminescu a condamnat dualismul austro-ungarcare permitea dominatia austriecilor si a ungurilor asupra celorlaltenatiuni din Imperiu, ceea ce a dus la anchetarea lui de catreautoritatile ungare.
Solutia pe care a propus-o inca dinstudentie a fost descentralizarea bazata pe coordonareanationalitatilor in grupuri administrative autonome. In acelasi timp,Eminescu se intreba cum era posibil ca maghiarii sa creada ca vor reusisa faca in cativa ani “ceea ce n-au putut face cultura bizantina saucucerirea otomana”.
Un alt domeniu de interes a fost scoalaromaneasca, el afirmand ca scoala trebuie sa formeze mai intaicaracterul, iar cunostintele de specialitate sa vina mai tarziu.
“Invataturanumai ca atare nu are a face cu cresterea. Invatand pe de rost numiriletuturor oraselor de pe pamant si toate formulele chimice, toate numelespeciilor de plante si de animale, aceasta masa de cunostinte, oricatde noua ar fi pentru o inteligenta, n-o fac nici mai iubitoare deadevar, nici indemanatica de a judeca si de a distinge drept destramb”, era de parere Eminescu.
Astfel, aflam din scrierile luiEminescu ca reforma din Educatie nu a inceput in urma cu 13 ani, asacum stim noi, ci este dezbatuta de cel putin 120 de ani.
Prezenta lui Mihai Eminescu in contextul politic al anilor 1880 iiincomoda ingrozitor pe politicienii romani aflati sub presiunea unorcercuri externe interesate de compromiterea unitatii si integritatiistatului roman.
Jurnalistul Mihai Eminescu deranja atat demult incat chiar liderul conservator P.P. Carp i-a scris lui TituMaiorescu, de la Viena, o sentinta care a ramas celebra: “si maipotoliti-l pe Eminescu!”. Eliminarea lui era, asadar, o necesitateiminenta pentru succesul tratatelor pe care Romania le semna cu mariivecini.
In episoadele precedente al serialului-dezbatere Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod?am vazut care erau preocuparile ziaristului Mihai Eminescu si cum atacapartidele politice romanesti sau puterile externe din jurul Romaniei.De acum inainte urmeaza sa vedem cum s-au intors campaniile de presaimpotriva lui.
Primul pas a fost schimbarea lui din functia pecare o avea la ziarul Timpul, asa ca, in noiembrie 1881, Eminescu esteinlocuit de la conducere, retrogradat si atacat de noul redactor-sefchiar in paginile ziarului pe care il condusese.
Chiar daca numai avea libertatea deplina la Timpul, Eminescu a gasit o alta solutiepentru a lupta impotriva intereselor straine. In 24 ianuarie 1882, el aparticipat la fondarea unei organizatii cu caracter secret siconspirativ numita Societatea Carpatii. Potrivit statutului oficial,aceasta isi propunea sa sprijine orice “intreprindere romaneasca”, daravea in vedere in special situatia romanilor din Imperiul Austro-Ungarsi milita pentru unirea Transilvaniei cu tara.
Consideratasubversiva de serviciile secrete austro-ungare, Societatea Carpatiieste atent supravegheata, inclusiv prin agenti infiltrati pana inredactia ziarului Timpul. Pentru a-i fi urmarita activitatea, inCarpatii este introdus Ioan Slavici, care ii dadea rapoarte amanuntitelui Maiorescu, amandoi fiind agenti ai Imperiului, dupa cum arata uneledocumente.
Tot Ioan Slavici il si gazduia pe Mihai Eminescu, iarsotia lui, Ecaterina Szoke Magyarosy, a fost prima care a invocatnebunia lui Eminescu in anul urmator.
Austriecii erau cu ochii pe Dacia lui Eminescu
SocietateaCarpatii, care devenise un adevarat partid secret cu zeci de mii demembri, ii ingrijora in mod deosebit pe diplomatii austro-ungari dinRomania, dupa cum se observa din raportul pe care ambasadorul austriacla Bucuresti, baronul Ernst von Mayer, l-a transmis superiorilor sai.
“S-astabilit ca lupta impotriva Austro-Ungariei sa fie continuata…S-arecomandat membrilor cea mai mare prudenta. Eminescu, redactorprincipal la Timpul, a facut propunerea ca studentii transilvaneni denationalitate romana, care frecventeaza institutiile de invatamant dinRomania pentru a se instrui, sa fie pusi sa actioneze in timpulvacantei in locurile natale pentru a orienta opinia publica in directiaunei Dacii Mari”, spunea diplomatul austriac.
Un alt raportconfidential trimis catre Kalnoky, ministrul de Externe alAustro-Ungariei, informa despre o alta adunare a organizatiei la careparticipase si un anume Lachman, redactor la ziarul “BukaresterTageblatt” si spion austriac. Acesta avea ca sarcina principalaurmarirea pas cu pas a lui Mihai Eminescu.
In acelasi raport,mai apare numele unei persoane apropiata de Eminescu, posibil chiarvicepresedinte al Societatii Carpatii, despre care se scria foarte clarca este spion austriac. Numele acestuia reapare in procesul verbalintocmit cu ocazia arestarii.
Eminescu era vazut in aceaperioada ca un cap al conservatorismului si al luptei pentru unitatenationala pe care nu o coordona doar prin Societatea Carpatii. Elcrease o adevarata retea de organizatii studentesti, toate dedicateaceluiasi scop: Societatea “Petru Maior” din Budapesta, Romania juna”la Viena, “Junimea”, “Dacia”, “Bucovina si Moldova” la Cernauti, inTransilvania societatea “Astra” si, in Romania, “Liga pentru unitateaculturala a tuturor romanilor in vechea Romanie”. Aceasta din urma aveafiliale pana si la Paris.
Toate acestea erau urmariteindeaproape de serviciile secrete ale Rusiei tariste si aleAustro-Ungariei, lucru dovedit si de arhivele de la Viena.
28 iunie 1883 – inceputul sfarsitului
In1883, articolele lui Mihai Eminescu deranjau deja pe toata lumea, iarel devine o povara. A scris in Timpul despre expansiunea catolicismuluiin Romania si a realizat un tablou al maghiarizarii numelor romanestiin Transilvania. Mai mult, il ridiculizeaza pe Carol I pentru lipsa deautoritate. In viata politica romaneasca erau vizati liberalii pentrupolitica lor interna si externa, dar si conservatorii pe care i-acondamnat pentru cardasia cu liberalii.
Cel mai periculos lucruin acel moment ar fi fost ca Mihai Eminescu sa devina parlamentar, asacum se intamplase cu alti ziaristi, si sa genereze un curent politicostil puterilor externe din jurul Romaniei.
Manuscrisele dinacei ani, care au scapat nedistruse de Titu Maiorescu, arata caEminescu era hotarat sa actioneze impotriva unei aliante a Casei Regaledin Romania cu lumea germana si avea proiecte cu adevarat “subversive”,mergand pana la o rasturnare a lui Carol. Asa ceva nu mai putea sareziste mult.
In 28 iunie 1883, Eminescu “innebuneste” brusc inochii autoritatilor. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta laospiciu, iar Societatea Carpatii este desfiintata la cerereareprezentantului Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, celcare se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Au fost organizate razii siperchezitii, au fost devastate sediile unor societati nationale, aufost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fostintentate procese ardelenilor.
Lui Eminescu i se insceneaza unuldintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare civila, lacare au participat chiar si cunoscuti de-ai lui. A fost inceputul unuiproces de distrugere care s-a incheiat cu moartea lui, sase ani maitarziu.
Exact in ziua in care Mihai Eminescu a fost declarat nebun deautoritatile de la Bucuresti, Austro-Ungaria rupea relatiilediplomatice cu statul roman timp de 48 de ore, iar Otto von Bismark iitrimitea o telegrama lui Carol I in care il ameninta cu razboiul.
Inaceeasi zi de 28 iunie 1883, cand Mihai Eminescu a fost arestat siinternat la ospiciu, Romania trebuia sa semneze un tratat secret dealianta cu Austro-Ungaria, Germania si Italia. Documentul insemna, defapt, aservirea Romaniei Austro-Ungariei, excludea revendicareaArdealului si interzicea orice fel proteste in acest sens.
Eminescu,aflat in centrul oricarei manifestari pentru eliberarea Ardealului,trebuia sa fie redus la tacere si scos din peisaj. Este de fapt abiainceputul procesului de defaimare si de eliminare a ziaristului MihaiEminescu.
Am vazut in episodul anterior al dezbaterii Ziare.com – Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod?ca Mihai Eminescu era in continuare periculos pentru puterile externedin jurul Romaniei chiar si dupa indepartea de la conducerea ziaruluiTimpul. Daca in prima etapa jurnalistul Eminescu a fost redus latacere, de data asta s-a decis ca trebuie scos din scena.
Despre”boala” lui se afla abia pe la 1 iulie 1883, cand ziarul “Romanul”,aflat intr-o polemica acerba cu Eminescu, dadea primul semnal alscoaterii lui din viata publica: “Aflam cu sincera parere de rau ca dl.Mihai Eminescu, redactor la ziarul “Timpul”, tinar plin de talent siinzestrat cu un deosebit geniu poetic, a cazut greu bolnav. Speram caboala sa nu va fi decit trecatoare si ca in curind vom putea anuntadeplina sa insanatosire”.
A doua zi, ziarul Timpul publicapropriul anunt: “Cu incepere de astazi, 1 iulie, directiunea politicasi redactia ziarului “Timpul” este incredintata d-lui Mihail Paleologu”.
Timpulrevine cu un comunicat a doua zi, pe 3 iulie: “Unul dintrecolaboratorii acestei foi, poetul Mihai Eminescu, a incetat de a mailua parte in redactie, atins fiind in mod subit de o grava boala. Neplace insa a spera ca lipsa dintre noi a acestui stimat confrate nu vafi decit de scurta durata si ca ne va fi data fericirea de a anuntarevenirea sa sanatos la functiunile de pina acum”.
Se observa caambele ziare scriu despre poetul Mihai Eminescu si despre talentul sigeniul sau poetic, nu despre jurnalistul nationalist Mihai Eminescu.Incepe astfel accentuarea laturii creative, romantice si visatoare apersonalitatii acestuia, punand in umbra luptele acerbe pe care le-adus pentru tara sa.
“Domnul Eminescu a innebunit”
Niciosursa oficiala nu spune, insa, ca Eminescu ar fi fost nebun, desiadversarii lui au incercat de la inceput sa raspandeasca acest zvon.Mai intai, in 28 iunie, Ecaterina Szoke Magyarosy, sotia lui IoanSlavici, i-a trimis lui Maiorescu un bilet in care scria “DomnulEminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarterau”.
Eminescu se afla in acea zi la baia Mitrasewschi, undefusese dus de Grigore Ventura, redactor la ziarul L’IndependenceRoumaine. Acesta il scoate din minti si il lasa intr-un din camereinainte sa alerteze politia ca un nebun s-a inchis in baie si nu vreasa mai iasa. Ii cheama la fata locului pe alti doi membri ai SocietatiiCarpatii, Siderescu si Ocasanu. Ca un facut, cei doi au cu ei o camasade forta. Intra in baie, il imobilizeaza pe Eminescu si il duc lastabilimentul Sutu, unde i se rezervase un loc cu o noapte inainte.
Venturale spune politistilor ca Eminescu ar fi tinut un discurs”politico-socialo-national” infierbantat la Capsa si ar fi scos unpistol cu care spunea ca il va omora pe rege. Aceasta afirmatie nueste, insa, sustinuta nici de procesul verbal al politiei si nici dedeclaratiile celorlalti martori.
Abia in luna august, in revistaLiteratorul, apare o epigrama semnata de Alexandru Macedonski care iistabileste definitiv diagnosticul lui Eminescu ii ochii tuturor. “UnX… pretins poet acum,/ S-a dus pe cel mai jalnic drum…/ L-as plangedaca-n balamuc,/ Destinul sau n-ar fi mai bun,/ Caci pana ieri a fostnauc,/ Si azi nu e decat nebun”.
Spargea vitrinele si isi arunca volumul de poezii in noroi
Presaincepe sa discute deschis problema si se anunta ca “mai multi prietenidin capitala, amici ai nefericitului Eminescu, s-au decis a contribuilunar pentru intretinerea amicului lor in casa de sanatate. D.T.Maiorescu are partea cea mai mare in aceasta frumoasa si nobilaactiune”.
Este raspandit zvonul nebuniei lui si nimeni nu vroiasa isi mai aminteasca despre jurnalistul politic Eminescu pentru canimic din ceea ce a scris nu trebuie luat in considerare daca eranebun. Maiorescu se asigura ca din Mihai Eminescu sa nu mai ramanadecat poetul si ii da lovitura de gratie publicand, la sfirsitul anului1883, un volum cu 64 de poezii eminesciene, intre care “Mai am unsingur dor” si “Se bate miezul noptii”.
Scopul volumului depoezii era acela de a sterge cu buretele imaginea unui Eminescunationalist si adversar de temut al liberalilor si de a limita operaeminesciana strict la poezie. Din acel moment, opera de jurnalistpolitic si lupta acerba impotriva “ticalosilor”, la fel de importantaca cea poetica, este complet uitata, iar Mihai Eminescu a ramas doar”poetul national al Romaniei”.
Volumul de poezii are maresucces, multe versuri fiind transformate in romante ieftine, cintate incafenele si saloane. Cand il vedea in vitrinele librariilor, spargeageamul si isi arunca propriile poezii in noroi si pe calca in picioare.
Eminescu este internat in mai multe sanatorii din tara si dinstrainatate, desi toti care il vedeau spuneau ca este complet lucid,iar starea sanatatii sale era foarte buna. De aceeasi parere erau simedicii care il consultau, iar sanatatea psihica era confirmata detestele la care era supus.
Tratament cu doze mari de mercur si diagnostic dat din scrisori
Dinnoiembrie 1886 pana in aprilie 1887, Eminescu este sechestrat laManastirea Neamt, unde gardienii arunca pe el galeti de apa rece si ilbat cu funia uda pentru a-l “calma”. Incearca sa fuga de mai multe orisi in cele din urma reuseste sa obtina o mutare la Iasi, sub ingrijireadoctorului Iszac. Acesta este cel care i-a pus diagnosticul preluat deistorie: sifilis congenital matern cu paralizie generala progresiva.
Ceamai evidenta problema cu acest diagnostic este ca Eminescu nu eraparalizat. Avand in vedere ca la vremea respectiva nu exista untratament concret impotriva sifilisului si contrar tuturor preceptelormedicale are vremii, care aratau ca mercurul este toxic si totalcontraindicat in tratarea sifilisului, doctorul Iszac ii va administradoze uriase de pana la 7 grame.
In aceeasi perioada, unpsihiatru din Bucuresti care nu il vazuse niciodata pe Eminescu preiadiagnosticul lui Iszac si chiar il completeaza spunand: “psihopatereditar, el ar fi petrecut inca nopti albe, ar fi facut orgii, ar fimistuit narcotice si excitante. Un psihopat alcoolic si sifilitic, el aajuns sa aibe perioade de furie, de inconstienta, de prozaicaintunecare a activitatii psihice”. Asta in conditiile in care se stieca Eminescu se declarase impotriva drogurilor.
In 1888, VeronicaMicle reuseste sa il aduca inapoi in Bucuresti, unde reincepe sa scrieca anonim la cateva ziare si reviste pana in 13 ianuarie 1889, data lacare apare ultimul articol scris de ziaristul Mihai Eminescu.
n 13 ianuarie 1889, guvernul roman s-a cutremurat in urma unuiarticol din ziarul Romania Libera, care a dus in cele din urma laruperea coalitiei fragile formata intre liberali si conservatori.
Articolull-a facut pe George Duna Vernescu sa isi dea demisia pentru scurt timpdin functia de ministru al Justitiei pentru ca “era tratat intr-un modprea adevarat pentru un organ ministerial”, dupa cum a comentat presadin acea perioada. S-a linistit imediat, insa, cand ministrii junimistil-au informat ca articolul e scris de “bietul Eminescu” si ca vor cererectificari.
Mihai Eminescu reusise sa isi pastreze verva siputerea pe care o tinea in penita in ciuda “tratamentelor” la carefusese supus, cu doze mari de mercur si supradozajul de medicamentecare ii provocasera schimbarile de comportament, depresiile, insomniilesi halucinatiile de dupa 1887.
Stim deja din episodul precedent al dezbaterii Ziare.com Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod?ca Mihai Eminescu a primit diagnosticul “sifilis congenital matern cuparalizie generala progresiva”, desi nu prezenta simptomele bolii, iarun alt medic psihiatru l-a catalogat ca fiind psihopat ereditar doarcitind cateva scrisori.
Cei pe care i-a incomodat au incercat sascape de el inca din 1883, dar de data asta, dupa articolul din RomaniaLibera, sfarsitul era stabilit.
Ecourile articolului s-au vazutin celelalte ziare in zilele urmatoare. “Lupta” scria pe prima paginain 15 ianuarie urmatoarele: “Sedinta inca nu este deschisa, cand d.Vernescu intra furios cu un exemplar din Romania libera in care esteinjurat. “Imi dau demisia! Imi dau demisia!” – striga catre amicii saicare in zadar cearca a-l linisti. Ministrii junimisti il inconjoarasi-l roaga sa nu demisioneze, ca se va face rectificare, ii si arata unbruion de rectificare, aruncand vina articolului in chestiune pespatele bietului Eminescu… D. Vernescu se linisteste, ba inca se prealinisteste, si aceasta foarte repede… O furtuna in un cap deavocat… Sedinta se deschide…”
Si ziarul “Natiunea” povesteace s-a intamplat la sedinta: “In urma articolului aparut ieri inRomania libera, in care d. Vernescu era tratat intr-un mod preaadevarat pentru un organ ministerial, domnia sa si-a dat demisia azidimineata. Insa, in urma asigurarilor d-lui Carp, cum ca va dezavua -ceea ce a si facut in numarul de azi al oficioasei – pe d. Eminescu,autorul articolului in chestiune, d. Vernescu si-a retras demisiunea.Uite popa, nu e popa”.
Mihai Eminescu este cautat, gasit siinternat din nou in sanatoriu, dar nu se stie exact cand pentru ca nuse mai stia nimic de el. La inceputul lunii februarie, Romania Liberaanunta ca Eminescu s-a aflat la Ospiciul Marcuta pana cand directiuneaa decis ca nu-l mai poate tine pentru ca nu este platita spitalizarea.De la Marcuta a fost dus la clinica privata a doctorului Sutu.
Un interogatoriu cu mai multe simboluri decat cuvinte
In12 iunie 1889, cu trei zile inainte sa moara, Mihai Eminescu a fostsupus unui interogatoriu pentru evaluarea starii psihice. Discutia aramas celebra datorita modului in care Eminescu a dat raspunsurile:
– Cum te cheama?
-Sint Matei Basarab, am fost ranit la cap de catre Petre Poenaru,milionar, pe care regele l-a pus sa ma impuste cu pusca umpluta cupietre de diamant cit oul de mare.
– Pentru ce?
– Pentru ca eu, fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu sa nu-i iau mostenirea.
– Ce-ai de gind sa faci cind te vei face bine?
– Am sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca, evreiasca, italieneasca si sanscrita. Stiu 64 de limbi.
– Cine e Poenaru care te-a lovit?
– Un om bogat, care are 48 de mosii, 48 de riuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate si care are 48 de milioane.
Raspunsurileatrag atentia prin numerologia si simbolistica folosita. Totinterogatoriul este construit in jurul cifrelor masonice 48 si 64, desise stie sigur ca Eminescu nu era mason. Studierea raspunsurilor decatre cei care cunosc numerologia esoterica a oferit mai multeintelesuri care pas sa se lege cu destinul lui Eminescu. De exemplu, 64reprezinta chenarele de pe tabla de sah, joc cunoscut pentru rolulnebunului sacrificat pentru ca regele sa isi pastreze pozitia.
Modulin care este calculat fiecare raspuns se inscrie in criptologiamasonica si nu doar raspunsurile jurnalistului, ceea ce inseamna cainterogatoriul este fabricat in totalitate. Explicatia e clara:Eminescu nu putea calcula aceste raspunsuri dupa canoanele masonice,pur si simplu pentru ca nu putea anticipa intrebarile. Si chiar daca lecalcula el astfel, acest lucru arata de fapt deplinatatea facultatilormintale.
Petre Poenaru era un tenor care il cunostea pe Eminescusi chiar il lovise in cap cu o piatra cu cateva zile inainte. Tot elavea sa ii provoace si moartea. Totusi, nu se stie exact de ce se aflaPoenaru in acel sanatoriu.
Omorat in timp ce canta “Desteapta-te, Romane!”
Latrei zile de la ciudatul interogatoriu, Eminescu moare subit, in fatadoctorului Vines. “Eminescu se asaza pe pat si peste citeva minute cadeintr-o sincopa si moare imediat”, a spus doctorul mai tarziu. Cauzaoficiala este “dementa paralitica”, chiar daca teancurile de hartii pecare le scria Eminescu in acea perioada nu confirma varianta.
Exista,insa, si alte marturii descoperite si publicate mult mai tarziu, carespun ca Eminescu a murit de fapt in bratele frizerului sau care venisein vizita la sanatoriu. “Soarta a facut insa ca intr-o zi sa-l vadmurind, as putea zice, pe bratele mele…”, spunea Dumitru Cosmanescu,care fusese si coafor al Casei Regale.
“Venisem la Sutu, cam pela 3 dupa amiaza. Pe la vreo 4, cum era cald in camera, Eminescu ziceuitandu-se lung la mine: “Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sane plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te, Romane!” Eu care stiamca nu e bine sa-i fac impotriva am iesit cu el in gradina, unde se vedeca-l tragea soarta. Si a inceput sa cante Desteapta-te, Romane, si eudupa el. Canta frumos, avea voce.
Cum mergeam amandoi, unullanga altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furioscare-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate,ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana.Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cusangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: “Dumitrache, adu repededoctorul ca ma prapadesc… Asta m-a omorat!”
L-am luat inbrate si l-am dus in odaia lui, unde l-am intins pe canapea. I-ampotrivit capul pe perna, si cand am tras mana, imi era plina de sange.Au venit doctorii, cu Sutu in cap, si ne-au spus sa tacem, sa nu s-audavorba afara, ca nu e nimic… Dar dupa o jumatate de ora, bietulEminescu murise!”
Textul a aparut prima oara in ziarulUniversul, la 28 iunie 1926, dar nu a atras atentia prea mult. El afost publicat de profesorul Nae Georgescu, in cartea “Eminescu tarziu.Trecerea”.
Creierul a fost uitat in soare cateva zile
Autopsiai-a fost facuta in 16 iunie 1889, raportul depus la Academie nefiind,insa, semnat. Potrivit acestuia, a fost gasita “o degenerescenta grasaa peretilor cordului, deveniti fragili si galbeni, si prezenta unorplaci intinse si proeminente atat la baza valvulelor aortice, cat si pefata interioara a aortei anterioare. In fine, din partea hepatului si arinichilor s-a observat asemenea o degenerescenta granulo-grasoasaconsiderabila”. Rinichii albi, cat si modificarile ficatului suntcaracteristice pentru o grava intoxicatie mercuriala.
Creierul,care ar fi raspuns la toate intrebarile si ar fi aratat daca Eminescuavea cu adevarat sifilis, nu a fost de niciun ajutor pentru ca a fostuitat pe fereastra la soare si trimis la teste abia dupa cateva zile.
GheorgheMarinescu, asistentul lui Babes, a spus multi ani mai tarziu: “Creierulera in adevar voluminos, circumvolutiunile bogate si bine dezvoltate siprezenta ca leziuni macroscopice o meningita localizata la lobuliianteriori”.
Putinele aprecieri despre autopsia lui MihaiEminescu i-au facut pe specialisti sa spuna, chiar in zilele noastre,ca el nu a suferit decat de pe urma tratamentelor. Asta nu poate decatsa confirme varianta ca a fost redus la tacere si indepartat pentruatitudinea fata de puterile externe si pentru ca cerea vehement unireacu Ardealul.
Toate dovezile puse la cap duc spre ipoteza caindepartarea lui Eminescu a fost ceruta de interesele puterilorexterne, iar toate actiunile intreprinse in acest sens incep cuscrisoarea lui P.P. Carp catre Titu Maiorescu in care ii spunea “Si maipotoliti-l pe Eminescu!”.
Asasinarea lui Mihai Eminescu ainceput in 1883 si continua, din pacate, si astazi deoarece in scolicopiii sunt invatati ca Mihai Eminescu a fost doar cel mai mare poet pecare l-a dat tara noastra, dar care s-a imbolnavit de sifilis si amurit.
Ziare.com te provoaca la dezbatere: Crezi ca a fostMihai Eminescu redus la tacere din cauza faptului ca era incomod pentruclasa politica? Crezi ca i s-a inscenat “nebunia” pentru a i sediscredita activitatea de jurnalist? Ce parere ai despre cum se invataastazi in scoli despre Mihai Eminescu?
Beppe Grillo, cunoscutul blogger italian și unul dintre cei mai influenți bloggeri din lume, poziționat al 9-lea în un top mondial făcut de Observer, creatorul unei mișcări sociale populare cu un pronunțat spirit civico-criticvis-a-vis de casta politică italiană, și-a început turul european la Londra în ocazia lansării programului Incredible Italy. Turulconferințelor grilliste va continua apoi la Bruxelles, Paris, Viena,München, Zurich. Luni, la Universitatea Oxford a ținut o conferințădespre“Media și democrație în Italia”, iar în ziua următoare, marți, în fața studenților de la London School of Economics,discursul său s-a axat pe tema statului italian de astăzi. Mai jos vă redau un scurt fragment din discursul lui B. Grillo: “Dacă aș da un Nobel pentrupace internetului? În modul absolut da.Web-ul răstoarnă piramidelepentru că nu există intermedieri, nu există puteri. Pe net unuvaloarează unu. Masa se informează și din proastă devineinteligentă. Iar când masa devine inteligentă nu are nevoie de un leadercare să o comande.” Iată în câteva propoziții un concept de luptă civicăneconvențională față de mânărelile care se fac în numele nostru de ocastă omniprezentă în toate statele europene, castă care-și exercităputerea și influența fără a ține cont de dezideratele cetățenești, fărăa da socoteală de tunurile și sumele arse ineficient de mașinacolosală a interesului de castă botezat pompos “progres social”. Casta suprastatala care, printr-o susținuta campanie de intoxicarea masivă mijlocită de mediatradițională vizează omogenizarea gândirii și faptei, reducereasocietății umane la cip-uri, coduri, numere ușor controlabile într-o oEuropă fără de ideologie, care va schimba definitiv și iremediabilsensul de apartenență istorică si culturală nationala. Din punct de vedere personalnu pot să cred în această Europă, care se îndepărtează de credința ceadintâi, de valorile care au consacrat acest continent, chiar dacă sunt unadept al liberei migrări a persoanelor și mărfurilor. “Casta” europeanăare însă și un alt obiectiv strategic niciodată recunoscut oficial, care se rezumă la asigurarea mecanismelor care permit furnizarea șicontrolarea cifrelor care se rulează în anumite zone sau regiunigeografice, a tranșelor, perioadelor și strategiilor economice, politice, care în mod curios concordă cu interesele marilor corporațiifinanciare și industriale, cu vectorii globalizării. Deducem că soartaviitorului cetățean european în ecuația globalizării se va reduce lainstrumentul mecanizat social din timp preparat, lipsit de voință, umărul care de bună voie se va alinia la dezideratele și intereselecastei. Din diverse surse și evenimente uneori pilotate cu cinism, sepoate trage concluzia că web-ul încurcă socoteala Ocultei. Presupun căbloggerii vor fi primele victime ale unei interdicții de a publica peweb în fața unor legi draconice în care se va invoca o diplomă, calificare sau calitate care va fi conferită în parte numaislujbașilor castei în condiții precise și controlabile evitându-se cupremeditare stoparea unei inevitabile revoluții sociale ce ar puteanaște prin uzul cu folos al ciberspațiului. În acest sens legislațiaunor state merge timid dar direct spre treptata limitare a posibilitățioferite de web. Diverși politicieni din diverse țări deja se opun deja fățișlibertății de informare pe net, vorbim de regulă de căpușelepolitruce, sforarii din saloanele mondene, clasicele tastaturi cu limbăde lemn si “ONG”-urile lor, care se văd depășiți fizic și intelectul de noua evoluție aweb-ului. Numărul acestor falși progresiști care se bâlbâie la tastatură sau nu sunt în stare de a lega două cuvinte digitalizate esteincredibil de mare. Ii găsim în sfera macro dar și în ambientele socialecomune, cu aceleași pretenții de leaderi, cu același tupeu specificputuroșilor cronici incapabili de a ține pasul cu un mod de viațămodern la care au contribuit milioane de utilizatori dezinteresați. Închei acest punct de vedere personal citând un ultim fragment deBeppe Grillo. “Politicienilornoștri internetul le provoacă teama pentru că acesta înseamnă transparența și democrația. Deci ajunge ca numai unul dintreconsilierii noștri să fie ales si vom intra în camerele lor cu unwebcam. În acel punct sunt terminați.“ 🙂 Costel Adjudeanu – Diaspora Romanesca.it
ASOCIAŢIA PRO-VITA – FILIALA BUCUREŞTI SOLICITĂ CEDO REJUDECAREA CAZULUI LAUTSI VS. ITALIA
Organizatia isi anunta totodata intentia de a depune o cerere de interventie in favoarea Guvernului Italiei
– Comunicat de presă –
Asociaţia Pro-vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi – Filiala Bucureştisolicită Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), printr-o petiţie,să permită rejudecarea cazului Lautsi vs. Italia. În această cauză, CEDO a decis, în noiembrie 2009, că prezenţa unuisimbol religios (crucifixul) în sălile de clasă din şcolile publiceîncalcă dreptul părinţilor la a-şi educa copiii conform propriilorconvingeri, precum şi dreptul copiilor la libertatea religioasă şi deconştiinţă.
Hotărârea judecătorilor Curţii Europene a Drepturilor Omului a stârnit vie emoţie şi proteste în societatea italiană, iar Guvernul de la Roma a anunţat că va cere apel la ultima instanţă a CEDO, Marea Cameră. Pro-vita a răspuns prin petiţia sa chemării unor organizaţii civiceitaliene care solicită solidaritatea tuturor europenilor religioşi,pentru a arăta CEDO importanţa deosebită a subiectului pentru întreagaEuropă. Rejudecarea cauzei este condiţionată de existenţa unui larginteres public, condiţie pe care o considerăm îndeplinită.
Asociaţia Pro-vita consideră că hotarârea dată este una pur ideologică şi care depăşeşte competenţele Curţii. „Decizia are implicaţii culturale majore pentru alte state membre(ale CE), implicaţii care merg mult dincolo de decizia în sine,” semenţionează în petiţia adresată CEDO.
„Decizia depăşeşte competenţa Curţii în ce priveşte respectul pentrusuveranitatea culturală a fiecărui Stat Membru. Crucifixul estereprezentativ pentru lunga şi bogata moştenire a Republicii Italiene şia devenit un stâlp al culturii italiene. Eliminarea sa forţată dinşcolile publice este o încălcare a normelor internaţionale careguvernează subsidiaritatea şi respectul pentru identitatea naţională.Nu este rolul Curţii să îndepărteze din spaţiul public simbolurireprezentative ale moştenirii şi culturii unei naţiuni.”
Deşi decizia în speţa Lautsi vs. Italia nu obligă statulitalian la eliminarea crucifixelor din şcoli, totuşi verdictul şiamenda pentru „prejudicii morale” se constituie într-un precedentpericulos.
Interesul Pro-vita în această cauză este justificat şi sporit defaptul ca asociaţia, printre ale cărei obiective statutare se numără şi„apărarea principiilor, ideilor şi moralei creştin-ortodoxe” a fostextrem de implicată într-un caz similar din România. Pro-vita acontribuit la anularea, în instanţele civile, a unei hotărâri emisă deo autoritate românească, Consiliul Naţional pentru CombatereaDiscriminării, care recomanda interzicerea afişării simbolurilorreligioase în şcolile publice româneşti.
Asociatia Civic Media, care a dus impreuna cu Pro Vita lupta pentru salvarea icoanelor din scoli, se alatura demersului si il sustinje prin toate mijloacele
“Revolutia” incepe pe 17 decembrie, la Tribunalul Bucuresti dar…
…daca Ziua o tine tot asa probabil pana la data respectiva nici nu va mai exista, mai ales dupa ce Vintu va pierde alegerile.
Multumesc din suflet tuturor cititorilor acestui blog amarat. Inca inainte de a imi inchipui ca se va ajunge la actuala dictatura media din Romania, indemnul nostru la Civic Media a fost ales sa fie “Libertatea inseamna informatie”, ceea ce se dovedeste ca avem nevoie mai mult decat oricand cu totii, jurnalisti si cititori, ne sau dezintoxicati de minciunile trusturilor de presa anti-romanesti.
EROI PENTRU ROMANIA nerecunoscuti de bravii senatori “romani” Toni Grebla si Gyorgy Frundo
Propunerea legislativă a senatorilor PDL Urban Iulian si Badea Viorel privind declararea domnilor Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc si Tudor Popa drept eroi-martiri, luptători pentru democraţie, drepturile omului şi apărători ai valorilor spirituale şi culturale româneşti, depusa la Senat la 21 mai 2009 (asa cum scriam aici https://www.urbaniulian.ro/2009/05/21/suntem-obligati-sa-tinem-vie-flacara-sperantei-si-sa-nu-ajungem-obezi-dpvd-moral/ ), a fost respinsa de catre senatorii PSD-PNL si UDMR din Comisia Juridica si de Drepturile Omului. Daca despre senatorii PSD, originea lor doctrinara era de anticipat sa provoace ura fata de niste eroi care au luptat – pana au ajuns in temnitele rusesti – impotriva statului dictatorial sovietic, eu cred ca senatorii PNL s-au umplut de rusine prin acest vot, renegandu-si intreaga istorie de lupta si rezistenta anticomunista. Repet ce am mai spus: Exemplul lor, al celor care lupta acolo cu regimul totalitar, care isi risca viata si pot ajunge oricand in puscariile comuniste sau la cimitir, trebuie sa ne trezeasca din amorteala in care ne zbatem si sa nu uitam ce strigam cu totii la 21 decembrie 1989 sau mai tarziu in Piata Universtitatii, la kilometru zero al democratiei romanesti : MAI BINE MORT DECAT COMUNIST! Dar asta inseamna ca trebuie sa ne implicam si sa lasam delasarea, trebuie sa abandonam pozitia de pe care doar ne plangem mereu si sa actionam, sa luptam si sa fim vigilenti pentru noi si pentru un viitor liber al copiilor nostri. Nu ne ramane decat sa ne plecam capul in fata curajului tinerilor basarabeni, sa ne rusinam ca am ajuns obezi din punct de vedere al dorintei de lupta pentru drepturile noastre, si sa revenim cu picioarele pe pamant pentru ca o facem pentru noi. Primul pas? Sa ne alaturam si sa-i sustinem pe cei care acolo, in Basarabia sugrumata de regimul tiranic, tin vie flacara sperantei si luptei impotriva totalitarismului abject.
Traseul acestei initiative legislative – soldate cu avizul negativ care a fost dat publicitatii astazi – poate fi urmarit aici: https://webapp.senat.ro/sergiusenat.proiect.asp?cod=14230&pos=0&NR=L494&AN=2009 sau direct mai jos: Documente asociate proiectului de lege: – Adresa de înaintare a proiectului de lege pentru dezbatere – Forma iniţiatorului – Expunerea de motive la proiectul de lege – Avizul Consiliului Legislativ – FAVORABIL – Punctul de vedere al Guvernului – Avizul comisiei – NEGATIV
Urban I. Iulian Senator de Ilfov Grupul Parlamentar al PDL din Senat Vicepresedinte al Comisiei Juridice din Senatul Romaniei
Cu Ordinul National Steaua Romaniei in piept si Cetatenia de Onoare a Capitalei in buzunar, Tudor Popa, Andrei Ivantoc si Alexandru Lesco nu sunt bineveniti la Bucuresti.
Saptamana aceasta s-a implinit un an de la eliberarea ultimilor detinuti politici de la Tiraspol, fosti membri ai “grupului Ilascu”. Ziarul ZIUA a militat de-a lungul anilor pentru punerea in libertate a patriotilor romani. Ne-am deplasat la Chisinau ca sa vedem in ce conditii traiesc cei trei astazi. La un an de la eliberarea eroilor de la Nistru, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, dupa 15 ani de temnita grea si ilegala, si la patru ani de la punerea in libertate a lui Alexandru Lesco, dupa 12 ani de suferinte la Tiraspol, situatia eroilor romani nu s-a imbunatatit remarcabil. Mai mult, sunt sutati de autoritatile de la Bucuresti.
Desi au cetatenie romana si au primit Ordinul National Steaua Romaniei si Cetatenia de Onoare a Capitalei, cei trei nu pot locui in Romania. Pentru ca nu au buletin. Si nu au Carte de Identitate romaneasca pentru ca nu au resedinta in Romania. Si nu au resedinta in tara pentru ca, desi li s-au facut numeroase promisiuni, apartamentele cuvenite in Bucuresti nu au mai aparut niciodata. Pana si telefonul mobil oferit fiecaruia de premierul Calin Popescu Tariceanu, cu asigurarea ca il vor putea folosi in permanenta, intr-o zi, dupa vreo luna de folosinta, s-a oprit, definitiv. Guvernul nu a putut da nici o explicatie. Mai mult: un proiect de lege initiat de senatorul si poetul Adrian Paunescu, prin care li se confereau celor trei luptatori incarcerati si torturati pentru Romania peste 5000 de zile aceleasi drepturi cu cele ale revolutionarilor de-o zi-doua din decembrie 1989, s-a izbit de refuzul unor deputati. Alti parlamentari au umblat chiar la lista eroilor, eliminandu-l pe ascuns pe Alexandru Lesco. Si acesta este doar varful aisbergului incercarilor la care sunt in continuare supusi cei trei. De fapt, modul in care sunt tratati arata ca statul roman ii considera pe basarabeni, chiar eroi pentru Romania fiind, un fel “romani de mana a doua”.
Fundatie pentru Romania
In urma cu un an, la 2 si, respective, 4 iunie, Andrei Ivantoc si Tudor Popa vedeau libertatea prima oara dupa 15 ani. Cu trei ani inainte, tot la 2 iunie, Alexandru Lesco se trezise, la randul lui, intr-o lume noua si, oarecum, potrivnica.
Corneliu Vlad, un reputat comentator de politica externa, remarca atunci ca cei trei, reintorsi asemenea lui Ulise acasa, dupa un rastimp lung si lugubru in iadul temnitelor transnistrene, incearca sa revina la viata normala, sa se obisnuiasca din nou cu libertatea. “Incet, incet, ma deprind si eu cu lumea” – spunea unul dintre ei. S-au aflat la un control de sanatate la Spitalul Militar din Bucuresti, la un sejur oferit de presedintele Traian Basescu in Romania, dupa care, au revenit de unde au plecat. S-au acomodat cu greu – lumea a evoluat rapid in 15 ani. Acum sunt alaturi de cei dragi si nu isi reneaga crezul pentru care si-au sacrificat libertatea: limba romana si Romania Mare. Iar “daca s-ar intoarce timpul inapoi as face exact acelasi lucru” – marturiseste unul dintre ei.
Printr-o adevarata minune – scria Corneliu Vlad in urma cu un an -, acestia au supravietuit tuturor incercarilor, desi cand i-am vazut in custile cu gratii de fier ale simulacrului judiciar de la Tiraspol, in 1992, ajunsesera la granita subtire dintre viata si moarte. Si-au regasit familiile, liberatea si poporul, au ramas neclintiti in convingeri si traiesc printre semenii lor nu atat ca eroi, cat ca oameni obisnuiti. Mai mult, doi dintre ei – Popa si Lesco – au pus bazele Fundatiei pentru Romania, prin care doresc sa-si continuie activitatea, pentru romanii de pe ambele maluri ale Prutului.
Andrei Ivantoc, agresat in momentul eliberarii
In urma cu un an, BBC si alte canale romanesti transmiteau in direct eliberarea zbuciumata a detinutilor. Andrei Ivantoc a fost agresat de fortele de securitate ale Tiraspolului si apoi luat cu forta de autoritatile Republicii Moldova si transportat la Chisinau. Incidentul a avut loc in momentul eliberarii la punctul de control de langa Tighina, cand Andrei Ivantoc a inceput sa fuga spre teritoriul controlat de regimul separatist de la Tiraspol. El a fost urmarit, ajuns din urma, trantit la pamant si batut de agenti ai securitatii nistrene. Apoi a fost urcat cu forta intr-o masina oficiala a Republicii Moldova, care a trecut in viteza de bariera de securitate, unde asteptau mai multe personalitati ale vietii publice si numerosi ziaristi. Seful Misiunii OSCE in Republica Moldova, Louis O’Neill, a afirmat ulterior ca in momentul eliberarii acestuia nu a fost aplicata forta. Andrei Ivantoc a negat insa acest lucru, afirmand ca reprezentantii OSCE evita sa spuna adevarul, fapt intarit de ziaristii aflati la fata locului.
Piedici de la deputati
Eliberarea tuturor detinutilor politici din Transnistria deschide, in sfarsit, calea restituirii adevarului istoric asupra acestui episod eroic din cronica zbuciumata a primelor decenii din viata statului independent, proclamat pe ruinele “Republicii Ribbentrop-Molotov”, si ea plasmuita din trupul sfasiat al Basarabiei istorice, consemna analistul Corneliu Vlad.
Cu toate acestea, acum, la un an de la acel moment urmat de decorarea celor trei eroi, observam cum nerecunostinta devine aproape “de stat”. La inceputul anului, membrii Comisiei Juridice din Camera Deputatilor s-au certat timp de o ora si jumatate pe marginea unui proiect de lege privind declararea lui Ilie Ilascu, a lui Andrei Ivantoc si a lui Tudor Popa – numele lui Alexandru Lesco a disparut misterios – drept eroi-martiri. “Acesti romani care s-au aflat intr-o parte a Romaniei instrainata, in Republica Moldova, au facut fapte de eroism. Au fost condamnati la moarte sau la detentie pe viata. Este o onoare pentru noi sa putem face macar atat. Sa fim solidari, mai ales ca ei sunt bolnavi”, a spus senatorul Adrian Paunescu, unul dintre initiatorii proiectului. Senatorul le-a mai cerut membrilor comisiei sa il nominalizeze in titlul si textul legii si pe Alexandru Lesco. In prezent insa, dupa aprobarea propunerii in Senat, proiectul a ramas “in aer”, uitat de responsabilii parlamentari.
Alexandru Lesco: “Cauza romaneasca ramane aceeasi”
Alexandru Lesco, detinut de regimul separatist din Transnistria a fost eliberat din detentie intr-o miercuri, la 2 iunie 2004, ca urmare a expirarii termenului de condamnare de 12 ani. “Pentru mine, cauza romaneasca ramane aceeasi. Eu am fost condamnat pe nedrept. Asa am considerat atunci si de aceasta sunt convins si acum.
Curtea Europeana pentru Drepturile Omului va conchide cu siguranta ce a fost cu aceasta condamnare ilegala”, a declarat Alexandru Lesco in mijlocul grupului de prieteni si de ziaristi care l-au asteptat la “frontiera” cu Transnistria. “Am iesit asa cum am fost arestat: cu buzunarele goale. Sufletul nu mi-a secatuit insa. Nu pot sa spun ca regret amarnic acesti ani. Am stat pentru poporul roman si limba noastra romaneasca. Va iubesc pe toti si va multumesc, popor roman!”. Alexandru Lesco si Tudor Popa nu s-au lasat si au infiintat o organizatie neguvernamentala – Fundatia Pentru Romania – prin care isi propun sa desfasoare activitati de informare, editare de carti si alte actiuni culturale, pe ambele maluri ale Prutului. Intervievat de Gardianul la aniversarea a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Tara, Lesco afirma: “27 martie are, pentru mine, o semnificatie aparte. Chiar daca a durat mult prea putin, doar 22 de ani, momentul este unul de neuitat. Si acum, stiti vorba aia: nu mor caii cand vor cainii. Sper intr-o Unire mai mare!”.
Tudor Popa: “Suferinta noastra nu a fost degeaba”
Tudor Popa, ultimul detinut politic din grupul Ilascu, a fost eliberat la 4 iunie, cu putin dupa ora 10.00, la punctul de granita de la Dubasari. Desi fusese anuntat initial ca va parasi inchisoarea la ora 16.00, gardienii i-au deschis poarta dimineata, probabil in speranta ca va fi intampinat de mai putini ziaristi. Eliberarea sa vine dupa 15 ani de detentie ilegala la care a fost condamnat de autoproclamatul regim transnistrean. “Neamurile, Romania, conducerea Romaniei, m-au sustinut mult. Cred ca suferinta noastra nu a fost degeaba. Noi am dorit ca tara sa fie integra, mare. Au fost unii care nu au dorit asta. Nu am castigat acum, vom castiga pe urma. Are sa vina timpul”, au fost primele declaratii date de Popa jurnalistilor care l-au asteptat. Victor RONCEA
REMEMBER: Cavaleri ai Romaniei si Cetateni de Onoare ai Bucurestilor, degeaba
Iulie 2007
Dupa ce au primit Ordinul National Steaua Romaniei pe 3 iulie 2007, Tudor Popa, Andrei Ivantoc si Alexandru Lesco au primit pe 12 iulie si titlul de “Cetatean de Onoare al municipiului Bucuresti”, la initiativa primarului general al Capitalei, Adriean Videanu, in urma propunerii Asociatiei Civic Media. Decernarea acestei distinctii s-a facut in aplauze generale chiar la inceputul sedintei Consiliului General al Municipiului Bucuresti, de catre primarul Adriean Videanu, care a imbracat special pentru eveniment esarfa cu tricolor. Primarul le-a multumit celor trei pentru sacrificiul lor si a declarat ca se va implica in proiectele viitoarei Fundatii a celor trei eroi. La ceremonie a fost prezent si Prefectul Capitalei, Mioara Mantale.
“Ne aflam intr-un moment emotionant si istoric. Acesti oameni au infruntat un regim despotic la Tiraspol si trebuie sa fie pentru noi si copiii nostri un exemplu de urmat. Sacrificiul celor trei eroi este un exemplu de cum trebuie sa ne tratam neamul si glia”, a declarat de la tribuna sedintei CGMB, consilierul Doru Giugula. Vizibil emotionat, Alexandru Lesco a multumit “din tot sufletul” pentru aceasta distinctie. Propunerea decernarii acestui titlu a fost luata in cadrul intalnirii de acum doua saptamani cu noul primar al Chisinaului, Dorin Chirtoaca cand reprezentantii Asociatiei Civic Media au propus celor doua capitele romanesti sa se infratateasca simbolic si prin conferirea acestei distinctii celor trei eroi romani. Primarul Capitalei, Adriean Videanu, a imbratisat imediat ideea urmand ca si Dorin Chirtoaca, tanarul primar anticomunist al Chisinaului sa le decerneze celor trei aceelasi titlu.
Roxana Cosma, consilier general si membru in Comisia de Cultura a CGMB, ne-a declarat: “Din punctul meu de vedere, este o onoare sa pot vota pentru acordarea unei asemenea distinctii celor trei luptatori. Admir curajul lor, admir verticalitatea lor, admir puterea de care au dat dovada pe parcursul acestor ani de detentie care s-a dovedit a fi ilegala – pentru ca avem o decizie a Curtii de la CEDO care nu a fost respectata. Am o admiratie pentru spiritul lor de reintregire a neamului romanesc, si pentru sufletul cald de romani ce bate in pieptul oamenilor acestia.”
Tudor Popa, Alexandru Lesco si Andrei Ivantoc au devenit Cavaleri ai Romaniei
Presedintele Traian Basescu i-a decorat pe Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Popa cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, la o luna de la eliberarea ultimilor detinuti politici romani din Europa. La evenimentul desfasurat la Palatul Cotroceni au participat familiile celor trei, consilieri prezidentiali si de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale, primarul Adriean Videanu, actorul Radu Beligan, soprana Mariana Nicolesco, reprezentanti ai Asociatiei Civic Media de la Bucuresti si ai tinerei generatii de la Chisinau. Presedintele Basescu a fost foarte emotionat la decorarea celor trei eroi romani, observandu-se vizibil lacrimi in ochii sai in momentul in care a vorbit despre anii de inchisoare ai militantilor pentru romanism.
CARTE DESPRE EROI
Dupa ce, marti, 3 iulie, Andrei Invantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco au fost distinsi cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, cei trei membri ai fostului Grup Ilascu au primit, si din partea presedintelui Uniunii Juristilor din Romania, reprezentanta a societatii civile, medalii de merit si premii de excelenta, in semn de pretuire a activitatii lor. In acelasi cadru, ziaristii Victor Roncea si Corneliu Vlad au lansat volumul “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”, aparut special pentru acest eveniment la Editura Semne. Premierea si lanasrea au avut loc in aceeasi zi in care SUA au sarbatorit 4 Iulie, Ziua Independentei, si exact la o luna de la eliberarea ultimului detinut politic din Europa, Tudor Popa.
Marti, 10 iulie, Tudor Popa, fostul detinut politic al regimului rusofon de la Tiraspol timp de 15 ani a depus la Ministerul Justitiei din Bucuresti Juramantul de Credinta fata de tara pentru a marca recunoasterea cetateniei romane, dreptul natural al tuturor basarabenilor, bucovinenilor si hertenilor din fostul Regat al Romaniei. “Jur sa fiu devotat patriei si poporului roman, sa apar drepturile si interesele nationale, sa respect Constitutia si legile Romaniei”, a rostit Tudor Popa, al carui dosar fusese aprobat inca din 2005 la presiunile societatii civile romanesti. Luni, 9 iulie a.c., la Brasov, cei trei au devenit membri de onoare ai Miscarii Anticomuniste romanesti coordonate de Asociatia 15 Noiembrie 1987, Civic Net – Piata Universitatii si Centrul Rezistentei Anticomuniste.
Cu ochii în lacrimi Băsescu i-a elogiat pe Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov Popa, dupa le-a asezat pe piept „Steaua României” în grad de Cavaler: „Trei nume care înseamnă dragoste de ţară, eroism, dorinţa de a te sacrifica pentru poporul tău. Ei sunt oameni care, dincolo de dragostea pentru filonul românesc al ţării lor, au săpat în zile de pace, în patria-mamă, file de istorie, într-o ţară care, cândva, a fost parte a României. Poate cel mai important lucru pe care aceşti oameni îl semnifică este faptul că, deşi între România şi Moldova există o frontieră de stat, sunt lucruri pe care frontierele nu le pot opri: filonul cultural comun, dragostea comună pentru pământul patriei”.
In numele celor trei a vorbit Alexandru Lesco, eliberat din inchisoarea transnistreana in 2004, dupa ispasirea unei pedepse de 12 ani. Multumind pentru decoratie, Lesco a afirmat ca aceasta nu este doar a lor, ci si a romanilor. El a explicat ca, alaturi de colegii sai, a simtit, in anii de detentie din Transnistria, “suflarea” si “sprijinul tuturor romanilor”. Dupa ce a ciocnit o cupa cu sampanie impreuna cu cei prezenti, seful statului a primit de la Asociatia Civic Media o rezolutie adoptata pe 27 martie, in care se cerea autoritatilor elaborarea unei strategii pentru spatiul rasaritean romanesc, simplificarea formalitatilor de obtinere a cetateniei romane pentru cetatenii Republicii Moldova si acordarea celor mai inalte distinctii ale statului pentru Lesco, Ivantoc si Popa. Rezolutia a fost semnata printre altii de Mariana Nicolesco, artist UNESCO pentru Pace, Radu Beligan, academicienii Dinu C. Giurescu, Dan Berindei, Constantin Balaceanu Stolnici si Florin Constantiniu, de reprezentanti ai mediului academic si studenti. Cei trei s-au deplasat apoi la Palatul Victoria, unde au fost primiti si de premierul Calin Popescu Tariceanu pentru ca a doua zi sa aiba o intalnire cu Ministrul de Externe, Adrian Cioroianu. In cursul serii de 3 iulie, Ivantoc, Lesco si Popa au raspuns invitatiei liderului PNG, George Becali, care a dorit sa le multumeasca pentru jertfa lor. Cei trei au primit din partea finantatorului Stelei cate 50.000 de euro, pentru a incepe o noua viata.
Surse: Ziua, Gandul, Mediafax, Rompres
Cavalerii, premiati si de societatea civila
Explicand ca, inca din 1993, organizatia pe care o reprezinta a actionat pe langa organismele europene pentru a obtine eliberarea membrilor fostului grup Ilascu, presedintele UJR, Iosif Gavril Chiuzbaian a afirmat ca a daruit celor trei aceste medalii pentru a-si manifesta recunostinta fata de suferintele lor in temnitele transnistrene. Chiuzbaian, a mai spus ca, in 2000, i-a trimis o scrisoare deschisa presedintelui Vladimir Putin, solicitandu-i sa faca demersuri pentru eliberarea grupului Ilascu. Desi a marturisit ca perioada petrecuta in inchisoare a insemnat pierderea unei parti din viata, dar si lupta pentru un ideal, Alexandru Lesco a promis ca va continua lupta pentru Transnistria. La randul sau, Andrei Ivantoc i-a multumit lui Dumnezeu pentru ca i-a dat taria de a rezista, iar Tudor Popa, referindu-se la suferinta indurata, a afirmat: “Suntem barbati, trebuie sa rabdam”. Reprezentantii Civic Net – Piata Universitatii au anuntat ca cei trei eroi au fost declarati membri de onoare ai miscarii anticomuniste romanesti de dinainte si de dupa 1989.
La lansarea volumului “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”, Victor Roncea a spus ca a invatat de la Andrei Ivantoc ce inseamna libertatea dupa cum a fost pictata de acesta pe peretii celulei – doi ingeri si Tricolorul – si de la intregul grup ce inseamna lupta pentru tara si neam. Cartea – de peste 700 de pagini, continand si un DVD cu filmari inedite reunite sub genericul “In cusca pentru dragostea de tara” – sintetizeaza anii de detentie ai grupului Ilascu, probleme geostrategice ale zonei si influenta Rusiei asupra Romaniei.
Iata cateva titluri din volum: Ultimii detinuti politici din Europa @ Eliberarea romanilor, simbolul noii Romanii @ “Razboi rece” la granita Romaniei @ Patriarhul: “Unirea este vie” @ “Am supravietuit datorita idealului tuturor romanilor: Romania Mare” @ “Daca s-ar intoarce timpul inapoi am face exact acelasi lucru” @ Procesul grupului Ilascu – conotatii geopolitice si efecte sociologice @ Chestiunea Marii Negre – Expansiunea ruseasca @ Menirea noastra mondiala la Gurile Dunarii @ Aspecte geopolitice si culturale din Transnistria @ Romanitatea si granita Europei spre Rasarit @ De la Pax Sovietica la Pax Americana @ Repozitionarea bazelor militare ale SUA @ Insula Serpilor si razboiul strategic al Ucrainei cu Romania @ Mafia gulerelor albe de la Marea Neagra – insertia capitalului rus in Romania @ Serviciile secrete ale Rusiei @ Structurile speciale postkaghebiste @ Activitati secrete desfasurate in spatiul romanesc @ Tradarea de la Bucuresti si renasterea de la Chisinau
O carte si o distinctie pentru patriotii romani de pe Nistru, exact in ziua cand s-a implinit o luna de la eliberarea intregului „lot”, dupa intemnitarea lor in urma cu 15 ani. Ziaristul Victor Roncea si Asociatia Civic Media au lansat cartea „Eroi pentru Romania”, iar juristul G.I. Chiuzbaian si Uniunea Juristilor din Romania le-au inmanat lui Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa cate o Medalie de Merit si un Premiu de Excelenta. Cartea are 750 de pagini si a fost alcatuita intr-un timp record, iar medalia este din aur de 25 de karate. Si cartea, si medalia – dovezi ca acesti eroi, in viata, ai natiunii, nu sunt intru totul uitati de cei pentru care s-au luptat si au suferit, reusind, ca prin miracol, sa supravietuiasca anilor grei de temnita si schingiuire fizica si psihica de neinchipuit.
Cei trei, reintorsi asemenea lui Ulisse acasa dupa un rastimp lung si lugubru in iadul temnitelor transnistrene, incearca sa revina la viata normala, sa se obisnuiasca din nou cu libertatea. „Incet, incet, ma deprind si eu cu lumea” – spune unul dintre ei. Isi cauta de sanatate, se reasaza in familie, alaturi de cei dragi, dar nu isi reneaga crezul pentru care si-au sacrificat libertatea: limba romana si Romania Mare. Iar „daca s-ar intoarce timpul inapoi as face exact acelasi lucru” – marturiseste unul dintre ei.
Acum, fiecare dintre cei cinci isi reface viata, dupa ce anii lor de deplina putere si maturitate le-au fost distrusi in celula. Ilie Ilascu, senator al Romaniei, nu a putut participa la manifestarea de la Uniunea Juristilor, aflandu-se la Strassbourg, ca parlamentar european. Petru Godiac, stabilit pe undeva pe la Cluj, nu a fost de gasit pentru a fi, si el, la aceasta reintalnire. Ceilalti trei, decorati, ca toti de altfel cu „Steaua Romaniei”, in grad de Cavaler, au asistat, in centrul atentiei generale, modesti, timizi si discreti, la prezentarea cartii si inmanarea distinctiilor. Daca Presedintia, Guvernul, Primaria Bucurestiului si cateva organizatii civice le-au onorat actele de eroism, pentru Chisinaul oficial, cei cinci parca nici n-ar exista. Doar Iurie Rosca, presedintele Partidului Popular Crestin Democrat – din care si ei fac parte, fara sa se fi dezis – s-a regasit cu fratii sai de idealuri. Printr-o adevarata minune, acestia au supravietuit tuturor incercarilor, desi cand i-am vazut in custile cu gratii de fier ale simulacrului judiciar de la Tiraspol, in 1992, ajunsesera la granita subtire dintre viata si moarte. Si-au regasit familiile, liberatea si poporul, au ramas neclintiti in convingeri si traiesc printre semenii lor nu atat ca eroi, cat ca oameni obisnuiti. Iar Uniunea Juristilor si Civic Media nu le-a organizat ceremonia de cinstire din ratiuni ipocrit-conjuncturale. Uniunea a facut demersuri juridice la instante europene si guverne implicate pentru internationalizarea cazului si eliberarea lor neintarziata, iar asociatia a initiat mobilizarea civica pentru eliberare si a insistat sa li se acorde cea mai inalta decoratie a Romaniei.
Volumul „Eroi pentru Romania” panorameaza generos problematica geopolitica a zonei in care centrul de putere al slavilor de rasarit se interfereaza, de peste doua sute de ani, cu spatiul locuit dintotdeauna de romani, in cuprinsul si in afara granitelor de astazi ale Romaniei. De la primul tratat secret incheiat de domnitorul Gheorghe Stefan al Moldovei cu cneazul Moscovei si pana la ambiguitatile de ultima ora din relatiile romano-ruse, cartea ofera o cronologie si o antologie de texte esentiale asupra acestui capitol important din istoria romanilor. In acest context amplu se inscriu si faptele de bravura ale patriotilor romani de pe Nistru, care s-au aflat printre primii luptatori pentur mentinerea integritatii teritoriale a tinerei Republici Moldova, impotriva secesiunii transnistrene, pentru apararea limbii romane si renasterea identitatii nationale a romanilor de pe malurile Prutului si Nistrului.
Cartea nu este totusi o cronica detaliata a epopeii eroice a celor cinci patrioti, epopee consacrata pe plan european prin sintagma „Ilascu si altii vs. Moldova si Rusia”, cum s-a numit acest dosar la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Adevarata istorie a lui „Ilascu si altii” nu este inca scrisa. Evenimentele sunt inca fierbinti, iar conflictul de pe Nistru in plina desfasurare. Cercuri influente de la Chisinau si Tiraspol, dar si de la Moscova ori Kiev nu sunt interesate in prezentarea adevarului ci in rastalmacirea sa ori, pur si simplu, in tacere. Asa numitul proces desfasurat la Tiraspol a fost o inscenare judiciara condamnata cvasiunanim, iar calomniile debitate acolo au valoare istorica doar ca probe suplimentare la dosarul samavolniciilor capeteniilor comunismului de aiergarda de la Tiraspol.
Eliberarea tuturor detinutilor politici din Transnistria deschide, in sfarsit, calea restituirii adevarului istoric asupra cestui episod eroic din cronica zbucimata a primelor decenii din viata statului independent, proclamat pe ruinele „Republicii Ribbentrop-Molotov”, si ea plasmuita din trupul sfasiat al Basarabiei istorice. Deocamdata, inainte de a se reintalni si regasi impreuna cu totii, cei din asa numitul „grup Ilascu” sunt, pe deoparte, cinstiti aproape cum se cuvine, dar, pe de alta parte, victime ale unor denigratori aflati in slujba celor care au incercat pana nu demult, sa-i anihileze.
Multumiri speciale publicatiilor ZIUA si FLUX – Chisinau, ziaristilor liberi din presa romana de pe ambele maluri ale Prutului, Televiziunii Romane si posturilor TV Antena 1 si 3, National TV si N24, Bucuresti si EuroTV, Chisinau
Autori
Gr. Antipa, M. I. Antonescu, Gh. I. Bratianu, S. Mehedinti, I. I. Nistor, I. Badescu, R. Cestelli, G. Coman, G. Damian, D. Donnelly, D. Dungaciu, V. Gribincea, V. Nagacevschi, D. Postica, D. Padurean, A. Rogojan, V. & G. Roncea, P. Sartori, A. Tanase, M. Ureche, C. Vlad
Civic Media & IntelMedia
Contine DVD-ul “In cusca pentru dragoste de Tara” – Patru documentare inedite despre Basarabia si procesul, incarcerarea si eliberarea eroilor de la Nistru, realizate de Corneliu Vlad, Andrei Dumitru, Radu Gaina, Victor Roncea si Petrica Rachita
April 19th, 2010 
VR 
Săptămåna aceasta se împlinesc 20 de ani de la deschiderea Balconului luminat al Universităţii, două decenii de la naşterea Golăniei, singura zonă cu adevărat anticomunistă a Romåniei de atunci. Începånd cu această săptămånă, „Curentul“ va susţine o campanie de mediatizare dedicată fenomenului Pieţei Universităţii, va oferi publicului mărturiile unor vechi golani, fondatori şi organizatori ai manifestaţiei care a rămas un reper ce marchează una dintre cele mai ferme şi mai îndelungate forme de protest anticomunist memorat de istoria contemporană. Memoria acestui eveniment a fost ocultată în fel şi chip, celebra ceaţă a Televiziunii Romåne, pretext universal invocat în acea vreme pentru a se evita mediatizarea manifestaţiei, învăluie încă fenomenul Piaţa Universităţii. Represiunea sălbatică a fost urmată de două decenii de manipulare şi minciuni, de ocultare a adevărului în scopul protejării vinovaţilor Mineriadei, cei care poartă încă pe måini urmele sångelui vărsat de Armată, Poliţie şi minerii coordonaţi de reprezentanţii fesenişti, de securiştii aserviţi conspiratorilor moscoviţi ajunşi în fruntea Romåniei căţăraţi pe cadavrele aşa-zisei revoluţii populare.
Posted in 
Tags: 
