Noua paradigmă: către o religie a numărului
(partea întâi)
Comentarii la Raportul CIA-DARPA
DESPRE BIOMETRIE[1]
Notă: S-ar fi cuvenit un schelet istoric al CIA şi al DARPA, care să familiarizeze cititorul cu principiile şi metodele acestora şi care l-ar pune în gardă faţă de motivaţia pentru care ar publica acestea un document despre biometrie, edificându-l despre credibilitatea autorilor. Dar pentru că s-ar extinde prea mult comentariul prin divagări despre implicarea CIA şi DARPA în noua paradigmă mondială a virtualizării, în războaiele psihotronice şi semantice, în mecanismele de control a minţii, în redefinirea relaţiilor politice, se poate spune că importanţa textului nu rezidă în conţinut, în ciuda voinţei autorilor de a induce cititorului că este vorba de un text secret sau inovator, ci în modul prezentării, care poartă “parfumul” limbajului corectitudinii politice şi otrava ideologiei excesiv pro-virtuale. Documentul celor 186 de pagini zămislite după o gestaţie de 5 ani, trebuie că are alt obiectiv decât acela de a informa: în primul rând un raport al unor uriaşe organisme de Inteligenţă care nu conţine alte informaţii înafara celor de multă vreme publice ar vrea să fie un motiv de calmare a cititorului deşi e imposibil să nu trezească motive de suspiciune, iar în al doilea se străduieşte să prezinte toate unghiurile subiectului, dar evitând concluzia logică şi înlocuind-o cu una opusă datelor prezentate. Aşadar deşi întregul argumentelor arată sistemul biometric ca unul inerent plin de erori şi de pericole, tonul subliminal este unul de încurajare totală a implementării lui, într-o manieră de discurs neconformă cu cinstea şi cu adevărul. De aceea raportul (citat cu caractere cursive) este pentru comentator doar un pretext pentru o scurtă trecere în revistă a subiectului biometriei ca ramură a mai vastului subiect al “noii paradigme”.
Biometric data contribute to new ways of knowing and defining persons as digitized information.
Biometric information is part of an individual’s identity and a loss of control over that information can threaten autonomy and liberty[2].
În 1901 Francis Galton, nepot şi discipol al lui Charles Darwin, primul care a folosit termenul “biometrie[3]” a dezvoltat şi teoria eugeniei, atît de nefericit aplicată de Hitler. Biometria are două ramuri: biostatistica şi comportamentul. Măsurătoarea se referă nu doar la dimensiunile aspectelor fizice ci şi la gradul de predictibilitate cu care acestea reacţionează faţă de anumiţi stimuli. Biometria este o aplicaţie a materialismului. Referindu-se numai la trup, consideră numai dimensiunea materială a persoanei, desconsiderând făţiş dimensiunea ei spirituală, lezând integritatea persoanei umane. Alte aplicaţii social-economice şi politice ale materialismului sînt comunismul, nazismul, capitalismul[4]. Numarul victimelor acestor aplicaţii este în continuă creştere şi nu poate fi efectul sau scopul filantropiei. Experienţa istorică dovedeşte că efectul oricărui tip de materialism este genocidul.
Biometria foloseşte ideea de recunoaştere a unui obiect pe bază de comparare a similitudinilor dintre obiectul perceput şi percepţiile prealabile ale obiectului respectiv[5]. Mecanismul uman de percepţie este superior celui artificial, fiindcă înglobează şi foloseşte informaţii calitative, nu doar cantitative, calitatea fiind un criteriu de percepţie exclusiv sufletului. Fizica modernă demonstrează că materia nu poate fi percepută de către materie, ci de către ceva diferit de ea şi transcendent ei, anume spiritul. Dacă nu poate fi percepută, cu atât mai puţin va putea fi recunoscută. Procesele metafizice nu pot fi informatizate.
Datele folosite actualmente în sistemele biometrice se referă la: chip, amprente digitale, iris, voce, geometria mîinii, semnătură, mers, apăsarea pe taste. Urmează introducerea de date referitoare la undele cerebrale, electrocardiograme, compoziţia sîngelui, impulsurile biologice lizibile în funcţionarea sistemului nervos, impulsurile afective lizibile în datele sau schimbările trupului, etc., pentru a obţine cât mai detaliate informaţii despre populaţia care trebuie controlată, extinzându-se astfel controlul nu doar la cel raportat la exteriorul persoanei ci şi la cel al structurii psihosomatice şi mentale a individului ale cărui date se transformă într-o replică informatizată a persoanei. Informaţia interioară a trupului uman, actualmente accesibilă doar individului, va deveni informaţie publică şi va suferi modificările aferente unui obiect public, nemaiaparţinând sieşi ci sistemului care dispune de administrarea informaţiilor.
Ceea ce constituie interiorul, lăuntrul omului, nu este o sumă de date biochimice. Ceea ce NU se poate citi este conţinutul gîndului, felul şi intensitatea sentimentului, mişcările voinţei, starea spirituală şi duhovnicească. Acestea nu se pot citi decît de persoana care le trăieşte şi de Dumnezeu Care le vede pe toate. Orice efort al unui sistem de a citi taina persoanei este deşert.
Natura probabilistică a sistemului biometric: de vreme ce sistemul are un procent de 0.1 falsă nerecunoaştere (adică nu recunoaşte un individ deşi acela există în sistem), se va genera o falsă nerecunoaştere la fiecare 1000 de utilizări. Acest 1 la 1000 este eroarea referitoare la indivizii existenţi în sistem. În cazul unei imposturi, se va genera tot o nerecunoaştere, care nu se va putea diferenţia de falsa nerecunoaştere, astfel creîndu-se două cazuri de nerecunoaşteri fără putinţă imediată a diferenţierii lor calitative, iar cel legitim să fie fals nerecunoscut de sistem, la fel cu răufăcătorul.