Institutulde Sociologie, Academia Romana, Centrul de Geopolitica si AntropologieVizuala, Universitatea Bucuresti, si Fundatia Pentru România va invitavineri, 15 ianuarie 2010, ora 13.00, la Conferinta Publica „PENTRUEMINESCU”, care se va desfasura la Casa Academiei Romane, Str 13Septembrie nr.13. Participa: Prof Dr Nae Georgescu, Prof Dr Theodor Codreanu, Prof Dr Ilie Badescu, Corneliu Basarab Vlad. Invitat special: Grigore Lese. La 160 de ani de la nasterea Românului Absolut se relanseaza, dupa 100de ani de la tiparire, “Omagiu lui Mihail Eminescu”, de Corneliu Botez,republicat in facsimil de Editura Semne, la 120 de ani de la asasinareamilitantului pentru Romania Unita. Parteneri media: Revistele Veghea si Atitudini si ziarul Curentul.
Fundatia Culturala Varf de Piatra Seaca, Parintele Teofil Bradea si Parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului impreuna cu Federatia Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti si Asociatia Civic Media va invita la o Slujba de Pomenire a Romanului Absolut Mihai Eminescu, la 120 de ani de uciderea sa. Parastasul va fi oficiat la capataiul lui Mihai Eminescu, la Cimitirul Bellu, incepand cu orele 18.00, de catre un sobor de preoti veniti din intreaga tara si condus de catre Preasfintitul Parinte Varsanufie Prahoveanul. Dupa slujba, la care sunt invitati fosti detinuti politici, academicieni, profesori, studenti, elevi si ziaristi, va fi lansat un numar special al Revistei Veghea dedicat vietii si sacrificiului lui Eminescu si vor rosti cuvinte despre rolul sau pe axa nationala profesorii Nae Georgescu, Theodor Codreanu si cercetatorul Gheorghe Ene. Cei trei eminescologi vor fi prezenti apoi si la o editie speciala a emisiunii Nasul de la B1TV. Cele mai recente lucrari ale profesorului Nae Georgescu, “Cartea Trecerii – Boala si moartea lui Eminescu” si ale profesorului Theodor Codreanu, “Eminescu – Drama sacrificarii” sunt disponibile de astazi pe portalul realizat de Fundatia Pentru Romania https://www.mihai-eminescu.ro/.
Cum si unde a murit Eminescu
Ziarul ZIUA a mers la locul crimei din 15 iunie 1889
La 120 de la moartea lui Mihai Eminescu, moment care se comemoreaza chiar astazi, printr-o slujba de pomenire la mormantul de la Bellu, la orele 18.00, inca nu se stiu intru totul datele legate de acest eveniment tragic. ZIUA a mers pe urmele cercetatorilor avizati si a investigat chiar locul crimei. “Casa de sanatate” a doctorului Sutu, unde Eminescu a fost internat mai mult contra vointei sale, se afla in centrul Bucurestiului, pe strada Plantelor, la numarul 9, la doi pasi de Mantuleasa lui Eliade.Sanatoriul este impartit astazi in mai multe apartamente si camere de locuit. Intr-una dintre ele, Eminescu si-a petrecut ultimele zile ale vietii sale zbuciumate. Si, undeva, chiar in curtea fostului ospiciu, fotografiata de noi, s-a scurs la pamant, lovit mortal de pacientul Petre Poenaru, la 15 iunie 1889. Atacul tenorului Poenaru a survenit unui alt incident, cel mai probabil din 9 iunie, cand Eminescu fusese lovit de acelasi individ cu o piatra de dimensiuni mai mici in tampla. In ultima sa lucrare pe aceasta tema, “Cartea trecerii: Moartea si boala lui Eminescu” – disponibila de azi pe portalul https://www.mihai-eminescu.ro/ -, profesorul Nae Georgescu reda o marturie-cheie a uciderii ganditorului national, aproape necunoscuta publicului larg. Este vorba de marturia celui in bratele caruia a murit Eminescu: frizerul sau, fost coafor al Casei Regale, care se afla in acea zi la el. Textul a aparut prima oara in ziarul Universul, la 28 iunie 1926. Data respectiva semnaleaza momentul mortii civile a ziaristului si poetului national, cand, la 33 de ani, incomodul Eminescu, membru al Societatii Carpatii care avea drept obiectiv refacerea Daciei Mari, a fost arestat si internat, pentru prima oara, la nebuni. Republicat in cateva ziare ale epocii, articolul este de-abia acum evidentiat de cercetatori.
“Mana imi era plina de sange”
“Soarta a facut insa ca intr-o zi sa-l vad murind, as putea zice, pe bratele mele…” relateaza Universul din 1926 spusele frizerului Dumitru Cosmanescu, care continua: “Venisem la Sutu, cam pe la 3 dupa amiaza. Pe la vreo 4, cum era cald in camera, Eminescu zice uitandu-se lung la mine: Eu care stiam ca nu e bine sa-i fac impotriva am iesit cu el in gradina, unde se vede ca-l tragea soarta. Si a inceput sa cante , si eu dupa el. Canta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul langa altul, vine odata, pe la spate, un alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate, ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana. Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cu sangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: L-am luat in brate si l-am dus in odaia lui, unde l-am intins pe canapea. I-am potrivit capul pe perna, si cand am tras mana, imi era plina de sange. Au venit doctorii, cu Sutu in cap, si ne-au spus sa tacem, sa nu s-auda vorba afara, ca nu e nimic… Dar dupa o jumatate de ora, bietul Eminescu murise!” In halatul sau de spital s-au gasit, dupa moarte, doua poezii: “Viata” si “Stelele’n cer”, care se incheie astfel: “Pana ce mor, /Pleaca-te ingere/ La trista-mi plangere /Plina de-amor.//Nu e pacat /Ca sa se lepede / Clipa cea repede /Ce ni s-a dat?”. Victor RONCEA Vezi siZIUA: Cum si unde a murit Eminescu
Foto, de sus in jos: Parintele la Slujba de 15 ianuarie, Treptele sanatoriului doctorului Sutu, Curtea unde a fost ucis Eminescu Fotografii de Cristina Nichitus
“Ai cui sunt Romanii de Pretutindeni?” – Problemele “Colegiului Basarabia-Bucovina” si cateva solutii viabile pentru apararea identitatii culturale, a Scolii, a Bisericii si a Istoriei romanesti
Organizatori: Fundatia Pentru Romania, Centrul de Geopolitica si Antropologie Vizuala, Masterul Studii de Securitate, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti Au participat: Prof dr Ilie Badescu, prof dr Gheorghe Zbuchea, Universitatea Bucuresti, Pr Radu Ilas, profesor Universitatea din Cernauti, col (r) Cristian Scarlat, Oficiul National pentru Cultul Eroilor, Dorin Matei, Magazin Istoric, George Damian, Centrul de Studii pentru Resurse Romanesti, Septimiu Roman, Radio Romania, Eugen Popescu, Romanian Global News, Victor Roncea, Centrul de Geopolitica, Eugen Tomac, consilier al Presedintelui Romaniei pentru relatiile cu romanii de pretutindeni. “Ai cui sunt Romanii de Pretutindeni?” Vezi la https://www.fundatia.org/
Imagini de la expozitia “Razboiul din Georgia, asa cum a fost” Ambasadorul Georgiei, Levan Metreveli, si presedintele Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, profesorul Radu Ciuceanu (Foto ZIUA, M.A.B.) Redactori de la ZIUA si ZIUA Online au fost premiati miercuri de catre Ambasada Georgiei la Bucuresti, Fundatia pentru Romania, Asociatia Civic Media si Asociatia pentru Apararea Drepturilor Apatrizilor si Refugiatilor pentru “profesionalism, onoare si curaj in sustinerea adevarului, pentru responsabilitate civica si pentru compasiune fata de drama poporului georgian in timpul conflictului Rusia-Georgia din august 2008”. Diplomele au fost inmanate personal de catre Excelenta Sa Ambasadorul Georgiei, Levan Metreveli, si de catre presedintele Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, profesorul Radu Ciuceanu, in cadrul unui eveniment care s-a desfasurat la Muzeul de Istorie si Arta a Municipiului Bucuresti. Evenimentul a fost prilejuit de lansarea si la Bucuresti a unei expozitii itinerante de fotografii intitulata “Razboiul din Georgia, asa cum a fost”. Momentul ales este totodata unul aniversar, la cinci ani de la debutul “Revolutiei Rozelor” de la Tbilisi, fenomen politic care a determinat noul curs al reformei democratice in Georgia si al apropierii statului de la Marea Neagra de structurile euro-atlantice. Distinctiile au fost oferite urmatorilor: Cristian Zarescu – Realitatea TV Codrut Manescu – Realitatea TV Laurentiu Radulescu – Antena 1 si 3 Alexandru Buzdugan – Antena 1 si 3 Cristina Dumitrescu – Radio Romania Marian Voicu – TVR International Oana Dobre – Evenimentul Zilei Luciana Pop – ZIUA Marius Batca – ZIUA Online Madalin Necsutu – ZIUA Online Mihai Isac – Karadeniz Press George Damian – Dosare Ultrasecrete Emil Neacsu – Gardianul Corneliu Vlad – Cronica Romana George Daniel Rapa – Adevarul Irina Cristea – Jurnalul National Simona Maties – Cotidianul Nadia Dincovici – Nine O’Clock Miruna Badea – Mediafax Sorin Calciu – Rompres/Agerpres Geta Huzum – NewsIn Ileana Maros – NewsIn Luana Pavalauca – NewsIn George Roncea – Curentul Mihai Rapcea – APADAR Ion Varlam – Asociatia Adevar si Dreptatea Viorel Ene – Asociatia Victimelor Mineriadelor Prof. Radu Ciuceanu – Institutul National pentru Studiul Totalitarismului Ambasadorul georgian E.S. Levan Metreveli a tinut sa le multumeasca acestora in numele poporului georgian pentru curajul, fie de pe teren, fie din redactiile institutiilor citate, de a reda in mod obiectiv si foarte prompt evenimentele de pe frontul din Caucaz. El a evidentiat faptul ca, pe langa razboiul conventional, ziaristii au avut de dus si ei o lupta pentru a putea transmite stiri in tara, in conditiile in care majoritatea canalelor de transmisie erau bruiate in mod deliberat. “Tin sa multumesc in numele tarii mele tuturor jurnalistilor romani prezenti in Georgia pe timpul razboiului din luna august si totodata intregului popor roman pentru sprijinul acordat in frunte cu domnul presedinte Traian Basescu”, a declarat diplomatul.
Noul ambasador georgian le mulţumeşte lui Băsescu şi Comănescu pentru vizita la Tbilisi BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Noul ambasador al Georgiei la Bucureşti, Levan Metreveli, le-a mulţumit, miercuri, preşedintelui Traian Băsescu şi ministrului de Externe, Lazăr Comănescu, pentru vizitele efectuate la Tbilisi în cursul acestei veri. “Vreau să transmit mulţumiri poporului român şi în mod deosebit preşedintelui României, Traian Băsescu, şi ministrului de Externe, Lazăr Comănescu, pentru sprijinul permanent acordat ţării mele”, a spus Metreveli. El a precizat că a fost numit ambasador al Georgiei pentru România şi Republica Moldova la 2 august, înainte de începerea conflictului. “Am fost numit ambasador în România şi Moldova la 2 august 2008, deci înainte de începerea războiului. Am ajuns aici la 15 septembrie. Pe toată perioada desfăşurării războiului m-am aflat în Georgia. Şi, credeţi-mă, pentru concetăţenii mei a fost deosebit de important că liderii europeni, că preşedintele Băsescu au venit în Georgia într-un moment în care încă mai erau bombardamente ruseşti”, a spus Metreveli. El a ţinut să transmită mulţumiri speciale atât românilor, cât şi societăţii civile din România, care a organizat trei mitinguri împotriva conflictului izbucnit în Georgia. Ambasadorul s-a referit la evenimentele petrecute în Georgia în luna august ca la o “agresiune brutală asupra unei naţiuni mici, a unei naţiuni democrate europene”. “Peste câteva zile, ţara mea va sărbătorii cinci ani de la victoria revoluţiei trandafirilor (…), perioadă în care am reuşit să aplicăm reforme democaratice, am reuşit să combatem corupţia şi am reuşit să construim o bază solidă pentru o nouă societate democratică”, a spus noul ambasador al Georgiei la Bucureşti. Levan Metreveli a făcut aceste declaraţii la un eveniment prilejuit de lansarea, la Bucureşti, a unei expoziţii itinerante de fotografii intitulată “Războiul din Georgia, aşa cum a fost”. Momentul ales marchează şi a cincea aniversare a debutului “revouţiei trandafirilor” de la Tbilisi, care a influenţat apropierea Georgiei de structurile euroatlantice. Cu aceeaşi ocazie, Fundaţia pentru România împreuna cu Ambasada Georgiei în România au premiat mai mulţi jurnalişti pentru acoperirea media acordată subiectului conflictului din Georgia din cursul acestei veri. Miruna Badea [email protected]
“Cutremurele nu au fost nimic pe langa ce s-a intamplat!” Declaratia lui Petre Preoteasa, prim-secretarul Comitetului Judetean PCR Brasov, in sedinta activului de partid din 15 Noiembrie 1987
Revolta anticomunista de la Brasov, din 15 Noiembrie 1987, a fost evenimentul politic major care a anuntat prabusirea iminenta a comunismului in Romania. Revolta s-a declansat la intreprinderea de Autocamioane Brasov, printr-o greva inceputa in noaptea de 14 noiembrie, la schimbul III, si continuata a doua zi dimineata cu un mars pana in centrul orasului, in fata Comitetului Judetean al Partidului Comunist Roman. Refuzul autoritatilor comuniste de a dialoga cu demonstrantii a provocat luarea cu asalt a sediului comunist de catre multimea adunata. Portretul dictatorului Ceausescu a fost doborat de pe frontispiciul cladirii si incendiat. A urmat interventia brutala a trupelor speciale de Securitate, arestarile, torturile etc. Dupa ce initial se anuntase pedeapsa capitala pentru muncitorii arestati, sub presiunea opiniei publice mondiale comunistii au revenit asupra hotararii lor, deportand, in urma unui proces inscenat, un numar de 61 de muncitori si schimband locurile de munca ale altor 27 de persoane dintre cele peste 300 arestate si anchetate in sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti. Dupa evenimentele din decembrie 1989, majoritatea celor deportati s-au intors in Brasov. Vasile Vieru, unul dintre cei 61 de muncitori deportati, decedase insa la Barlad, in septembrie 1988, la mai putin de un an de la ancheta, in urma maltratarilor la care a fost supus la Inspectoratul General al Militiei din Bucuresti. Pana in prezent, 12 dintre cei 61 de muncitori deportati au incetat din viata. In data de 2 ianuarie 1990 a avut loc la Brasov constituirea Asociatiei “15 Noiembrie 1987” (…) In 2002, la aniversarea a 15 ani de la evenimentele din 1987, S.C. ROMAN S.A., intreprinderea de Autocamioane din care a pornit revolta muncitorilor, a intrat in ultima faza de disponibilizari masive de personal. Este anul din care majoritatea membrilor Asociatiei 15 Noiembrie 1987 au devenit someri. Pe tot parcursul anului, criza sociala a membrilor asociatiei s-a adancit. Problemele legate de somaj, sanatate etc. s-au amplificat fara a se putea intrezari o solutionare a lor. La simpozionul international organizat de Asociatie in Aula Universitatii Transilvania din Brasov, cunoscutul luptator antisovietic Vladimir Bukovski a afirmat ca Revolta din 15 Noiembrie 1987 a fost semnalul care a anuntat prabusirea Cortinei de Fier si a Lagarului Comunist, Brasovul ocupand un loc important in istoria sfarsitului de secol XX. In luna mai a anului 2006, Asociatia 15 Noiembrie 1987 l-a avut din nou ca invitat pe Vladimir Bukovski, in cadrul unei conferinte legate de Rezistenta anticomunista. Acesta, imediat dupa 1989, a infiintat Centrul Varsovia ’90, institutie care avea drept obiectiv realizarea Procesului Comunismului pe modelul Nurnberg. La initiativa si cu sprijinul moral al celebrului luptator anticomunist, presedinte al Memorialului Gulag, s-a infiintat la Brasov Centrul Rezistentei Anticomuniste, care are, printre altele, ca scop condamnarea comunismului ca doctrina criminala. Organizatiile fondatoare, Asociatia 15 Noiembrie 1987 si Civic Media, impreuna cu Solidaritatea si ceilalti parteneri care s-au raliat ulterior actioneaza in continuare dupa aceleasi comandamente morale care au determinat revolta din 1987.
Fata Romaniei a fost spalata de atatea lasitati si tradari “Jertfa acestor luptatori cu arma in mana, alaturi de rezistenta celor din inchisori, alaturi de rezistenta crestina a preotilor, ierarhilor si mirenilor, a celor din exil, a taranilor in fata colectivizarii, a muncitorilor din Brasov, a unor intelectuali curajosi, toate acestea au adunat atata demnitate, incat sa se poata spune ca fata Romaniei a fost spalata de atatea lasitati si tradari, pentru ca romanii sa poata pasi cu fruntea sus pe pamantul pe care calca” – Badia Ion Gavrila Ogoranu (foto dreapta sus la cabana miscarii de rezistenta din Fagaras) Eroii Basarabiei alaturi de eroii de la Brasov “Suntem mandri sa fim alaturi de eroii de la Brasov si ii asiguram ca vom fi mereu impreuna. Fundatia pentru Romania, pe care am decis sa o infiintam, va fi parte integranta a Centrului Rezistentei Anticomuniste” – Alexandru Lesco si Tudor Popa (foto dreapta jos, la primirea Ordinului National Steaua Romaniei in grad de Cavaler) Scapati de structurile Kominternului “Trebuie sa alegem oameni care sa fie in stare sa se ocupe de aceste socoteli cu comunismul, sa puteti scapa de aceste structuri, ale Kominternului si ale fostului KGB” – Lech Walesa, fondator Solidaritatea (foto stanga jos alaturi de Bogdan Lis) Pistolul, Inlocuit cu pixul “Acest efort, adica sa iesi cu pistolul, poate fi inlocuit. Poti sa lupti cu pixul, de exemplu. Sa tinem minte ca mass-media libera este un fundament al democratiei adevarate si cu siguranta este un prim inamic al totalitarismului” – Bogdan LIS, fondator Solidaritatea
“Haideti sa terminam odata cu comunismul! Sa ne purificam de acest pacat si atunci vom vedea cat de usoara si frumoasa va fi viata noastra. Nu va fi un rai, dar oricum, va fi mai bine. Tineretul sa vina in sprijinul nostru. Numai impreuna cu ei vom putea reusi. Problema care se pune pentru tarile din fosta Uniune Sovietica si cele aflate sub influenta Moscovei comuniste este ca au o mostenire dureroasa. Astazi, ii vedem pe fostii comunisti in alte structuri si, desigur, cu o infatisare diferita. Nici una dintre aceste tari nu va fi libera pana nu vom termina cu ei. Este nevoie de lustratie, suntem obligati sa-i scoatem din structurile puterii pe acesti oameni. Daca ei au putere, se vor organiza intr-o mafie si vor lupta impotriva noastra. Romania este o tara favorizata, plina de energie si emotivitate. Aici, se intampla intotdeauna cate ceva. Foarte putine sunt tarile care mai au asemenea caracteristici. Probabil, Polonia, Italia si Israelul. Spre deosebire de tara in care traiesc, Anglia, care se afla intr-o coma profunda. Haideti sa facem in Romania ce nu s-a mai facut niciunde in lume! Haideti sa terminam cu comunismul!” Vladimir BUKOVSKI Presedintele de Onoare al Centrului Rezistentei Anticomuniste
La 20 de ani dupa actiunile intreprinse de muncitorii anticomunisti de la Brasov, in 1987, credeti ca mai conteaza in prezent ce s-a intamplat in acele zile? Cu siguranta, da. Va marturisesc ca ma aflam, saptamana trecuta, intr-o librarie din Bucuresti, cu prilejul organizarii, de catre Institutul Polonez, a unei expozitii pe tema actiunilor organizate de catre Opozitia poloneza, incepand cu anul 1956, aparitia miscarii Solidaritatea (Solidarnosc) si ajungand pana la instaurarea legii martiale in Polonia, in 1981. Iar conservarea acestor evenimente, in memoria celor care le-au trait la acel moment, dar si pentru generatiile viitoare, are o importanta cruciala pentru identitatea, pentru constiinta nationala, pentru transformarea experientelor traite de-a lungul vremii intr-o mostenire nationala. O mostenire care sa ajute la rezolvarea problemelor cu care o natiune – si as indrazni sa spun chiar un individ – s-ar putea confrunta in prezent. La fel si in cazul exemplului romanesc oferit de militantii de la Brasov: este important ca cei care nu au avut ocazia sa afle, sa fie azi informati in legatura cu consecintele pe care le-au avut aceste evenimente asupra modului de a gandi al lumii si care, la urma urmei, au constituit una din cauzele care au dus la caderea Cortinei de Fier in Europa. Inainte de 1989, despre Romania se spunea defaimator-mistificator ca “mamaliga nu explodeaza”. De fapt insa, dupa aceea, am aflat ca Romania a fost tara din blocul rasaritean care a avut cele mai multe victime, procentual, cei mai multi incarcerati – 10% din natiune – si care a avut partizani anticomunisti in munti si detinuti politici, ca parintele Calciu, pana in anii ’80. Au existat romani care s-au revoltat, in 1956, au existat elemente ale rezistentei pana in anii ’60, apoi a fost revolta minerilor din 1977, urmata, in 1987, de cea a muncitorilor de la Brasov si, in fine, sangeroasa “revolutie” din 1989. Toate acestea ne-au fost ascunse, insa. La Bucuresti nu s-a aflat, de exemplu, despre evenimentele de la Brasov decat din gura in gura, din ceea ce se soptea pe ici, pe colo, de la martorii celor petrecute acolo. De aceea consider ca toate aceste evenimente ar trebui incluse, astazi, in manualele de istorie pentru ca sa aiba insemnatate si asupra generatiilor viitoare. (NB: Insa nu in cele falsificate de brigada Tismaneanu-Dobrincu-Oprea!) Da, cu siguranta. Si eu sunt surprins ca aceste informatii despre rezistenta anticomunista, aceste amintiri vii, cu caracter public, sunt cunoscute atat de putin in Romania. Inclusiv despre Brasov. Polonia a reprezentat un spatiu aparte in Europa, in care disciplinarea populatiei a fost ceva mai relaxata – cu siguranta mult mai relaxata, in comparatie cu Romania. Evenimentele care s-au petrecut in tara noastra, istoria noastra, implicarea noastra publica si sociala in activitati directionate impotriva regimului au fost, totusi, deformate. De exemplu, sa luam evenimentele din 1956: initiatorii lor au fost adusi in atentia opiniei publice si prezentati, in relatarile din presa comunista, drept criminali, greva muncitorilor fiind pusa pe seama unei bande criminale, ceea ce a reprezentat o farsa, desigur, iar majoritatea populatiei a stiut aceasta, insa asa au fost prezentati in presa. In cazul Romaniei, am inteles ca a fost o tacere absoluta si sunt, desigur, de acord ca evenimentele petrecute in tara dumneavoastra sa devina un exemplu pentru tinerii romani, care se afla, in prezent, in Europa, pe alte state de pe Continent, si care ajuta, in momentul de fata, la realizarea imaginii Romaniei si la trasarea viitorului tarii in deceniile care vor urma. Dupa cum spuneam, sunt surprins ca, pana acum, nu s-a intamplat nimic in acest sens si ca Raportul Comisiei prezidentiale pentru studierea crimelor comunismului, chiar daca a dezvaluit unele aspecte, nu a facut-o suficient, integral. Stiu ca evenimentele produse la Brasov in urma cu douazeci de ani nu sunt suficient detaliate acolo si asta a nemultumit multa lume dar poate ca revolta anticomunista o sa aiba parte de o prezentare mai pe larg intr-un alt document. Revolta muncitorilor a fost esentiala pentru finalul din ’89 Insa s-a auzit despre aceste evenimente la acea vreme, in Polonia? Polonia era mai deschisa, ceva mai libera, datorita Papei Ioan Paul al II-lea. Nu, nu am auzit nimic despre aceste evenimente atunci. Despre 1977, da. Poate ca Europa Libera a relatat si despre 1987, insa mi-as fi amintit, cu siguranta. Sigur, nu imi amintesc sa fi fost vreo relatare in presa scrisa. Ei, bine, pentru noi, evenimentele din 1987 sunt echivalentul celor intamplate in Polonia, la Gdansk, ce e drept la o scara mai mica, si au demonstrat ca muncitorii se pot revolta impotriva sistemului poate cu o mai mare usurinta decat restul categoriilor sociale, care ne-am fi asteptat sa reactioneze – de exemplu, intelectualii sau disidentii din cadrul Partidului. Pentru ca a existat si o miscare de disidenta, sustinuta de Uniunea Sovietica si KGB. Consider ca participarea muncitorilor la evenimentele din Romania si Polonia a fost esentiala pentru succesul obtinut in 1989, intr-un final, prin acele schimbari in trepte; este vorba de ’56, de minerii din ’77, de anii ’80, pentru noi, de ’87, pentru Romania. Aceasta si deoarece, in ideologia marxist-leninista, proletariatul constituia insusi fundamentul ordinii sociale propuse, asadar exemplele de furie si protest oferite de acesta au avut un caracter mobilizator deosebit. Desigur, presa a deformat toate acestea – si spunand asta, ma refer din nou la Poznan. Initial, protestele au avut in vedere conditiile economice deosebit de aspre – “dati-ne paine”, “lasati-ne sa traim cu demnitate” – adica la adresa lipsurilor de pe piata, insa, in scurt timp, s-a ajuns la ideea ca aceste conditii deosebit de precare erau provocate de faptul ca, in absenta unei democratii infloritoare, nu exista o economie infloritoare. Acest rationament, deosebit de adevarat, incepuse sa isi faca loc in mintea oamenilor si, intr-un final, a facut ca muncitorii sa se revolte impotriva clasei politice. Lustratie totala, indiferent de ranile pe care aceasta le-ar putea deschide In Romania au existat anumite manifestari de disidenta si as aminti, intre acestea, asa-numita “Scrisoare a celor sase”, a fostilor nomenklaturisti de Partid, promovata de “Europa Libera” si despre care am aflat, ulterior, ca a fost de inspiratie sovietica. Acesti oameni fusesera influentati, la acea vreme, de Uniunea Sovietica. Iar acum, dupa 17 ani, am aflat ca unii dintre asa-numitii disidenti au fost, de fapt, colaboratori ai Securitatii, si chiar si in Polonia exista o anumita controversa in acest sens, fiind pomenite nume precum Geremek, Michnik si chiar Walesa. Cum apreciati toate aceste vesti care vin din trecutul rece? Nu as spune ca exista controverse majore legate de cele trei nume pe care le-ati mentionat. Exista, intr-adevar, anumite opinii emise de unele persoane care pun la indoiala morala unora din liderii Opozitiei noastre. Altminteri, sunt doar opinii, nu exista nimic care sa stea in picioare si chiar astazi citeam in ziar ca presedintele Walesa a castigat in instanta inca un proces, ce ii fusese intentat de un alt lider al Solidaritatii, care l-a acuzat de legaturi cu Politia secreta si a primit inca o data un verdict favorabil in instanta, prin care i se solicita reclamantului sa isi ceara scuze. Insa ceea ce imi spuneti ca se intampla in Romania este foarte asemanator, intr-adevar. Problema se poate pune in doua feluri: nimic nu trebuie iertat si totul trebuie dezvaluit cand vine vorba de persoanele care au trait in perioada comunista, indiferent de legaturile pe care le-au avut cu sistemul totalitarist. Asadar, lustratie totala, indiferent de ranile pe care aceasta le-ar putea deschide si cred ca ultima versiune a legii lustratiei din Polonia a batut in aceasta directie, deoarece au existat, la un moment dat, puncte de vedere potrivit carora intreaga arhiva a Institutului Memoriei Nationale ar fi trebuit publicata pe Internet pentru a face publice acele informatii cu orice pret. In fine, au existat probleme de ordin tehnic, create de afisarea a milioane de pagini. Un al doilea aspect, intalnit in cazul unor state din Europa Centrala si de Est care au facut parte din blocul comunist, ar fi faptul ca a aparut ideea ca cei care au comis crime in perioada regimului anterior, care au fost implicati in acte de represiune, sa fie eliminati din viata publica si, odata facuta aceasta, sa se produca o iertare a celorlalti si sa li se permita sa realizeze turnura pe care a luat-o viata lor in actuala societate. Desigur, consider ca, indiferent de varianta aleasa, aceasta trebuie supusa alegerii democratice pentru ca situatiile difera intre state. Pe de alta parte, se poate spune ca acesta este un fel de adevar universal, care ar trebui sa se aplice indiferent de situatie. Insa nu sunt filosof, iar argumente pot fi identificate in cazul ambelor tabere care sprijina o abordare sau pe cealalta. Stiti cum se intampla aceasta in Romania si, fara a comenta evolutiile concrete, cred ca lustratia ar trebui sa devina un factor in disputa politica. Serviciile regimului comunist au falsificat multe dosare Aici voiam sa ajung, la cat de necesara este lustratia… In Polonia, la inceputul anilor ’90, am trecut prin experienta de a trage linie, de a lasa trecutul in urma si de a pedepsi crimele regimului trecut si a permite, intr-un fel, edificarea noii societati. Eu cred ca lustratia este importanta – aceasta este parerea mea personala pentru ca, atunci cand vine vorba de astfel de lucruri, Ministerul de Externe nu te poate instrui, iti poti exprima doar parerea personala. Cred deci ca lustratia este importanta. Cred ca ar trebui facuta in mod corect, odata pentru totdeauna, fara a i se schimba principiile, sa nu fie facuta partial sau ceva mai in profunzime, pentru ca trebuie ajuns, fara echivoc, la un consens asupra formei pe care trebuie sa o imbrace, astfel incat sa fie eliminate acele elemente politice -care, din cate am inteles, nu au fost eliminate in cazul tarii dumneavoastra, in vreme ce in tara mea nu mai sunt chiar atat de prezente. Insa trebuie avut in vedere si un anumit grad de contaminare, deoarece au existat destule cazuri de persoane lustrate, care s-au adresat justitiei si s-a descoperit ca o parte din dovezile aduse in sprijinul acuzatiilor de colaborare emise la adresa lor au fost falsificate, la modul evident, de catre serviciile regimului anterior si s-ar fi putut ajunge la verdicte nedrepte. Dupa ani de umblare in dosare, de duplicare a lor, adevarul poate fi uneori extraordinar de greu de gasit. In orice caz, ar trebui sa ne grabim pentru ca pregatim generatia secolului XXI, iar pentru copiii nostri aceasta problema aproape ca nu exista. Asadar, cred ca este important sa se ajunga la un consens national, la o alegere democratica, iar lustratia sa se produca pe cat posibil in viitorul apropiat, pentru ca nu poti programa lustratia pentru urmatorii 10 ani, ea trebuie facuta rapid, cu eficienta, ca sa se incheie procesul. Brasovul ar putea sa ridice intr-un Muzeu al comunismului Centrul Rezistentei Anticomuniste din Romania Asadar, nu ar trebui sa uitam ca oamenii fostului regim inca mai activeaza in functii de conducere, insa, in acelasi timp, nu ar trebui sa uitam lectia din 1987 si a oamenilor acestora, care nici in momentul de fata nu beneficiaza de ceea ce ar trebui – o pensie, o distinctie de recunoastere. Pentru ca au luptat intr-un moment in care regimul era la apogeul puterii sale, in care nu dadea semne clare ca ar fi putut fi rasturnat… Acest lucru este valabil de altfel pentru toti fostii detinutI politici, pentru veterani de pe ambele fronturi, pentru luptatori anticomunisti care si-au pierdut zeci de ani de viata in munti, torturati in temnita sau deportari si nu beneficiaza de drepturile unui revolutionar de cateva zile, din ’89 sau, ce sa mai spunem, ale unui parlamentar de-un mandat. Acesti oameni trebuiau sa constituie adevaratul for moral al Romaniei scuturate de comunism si nu disidenti de mucava, care n-au primit nici o palma de la Securitate, dimpotriva. Sunt surprins neplacut de aceasta nerecunoastere a drepturilor unor luptatori anticomunisti. In ce priveste Asociatia 15 Noiembrie, cunosc exact aceasta situatie, pentru ca am fost la Brasov de mai multe ori. Insa am fost foarte surprins inca de acum doi ani, cand am fost pentru prima data la Brasov, pentru a accepta calitatea de Membru de Onoare al Asociatiei, in numele presedintelui Lech Walesa si al Solidaritatii, sa aflu ca ambiguitatea continua sa persite in cazul acelor evenimente. Sper ca aceasta comemorare a evenimentelor de la Brasov de anul acesta, dupa 20 de ani, sa fie folosita pentru a aduce acele evenimente istorice nu numai in atentia poporului roman, cat si in atentia popoarelor din alte state, ca acest gol al istoriei va fi umplut cumva si ca se va ajunge la o identificare a contributiei acelor evenimente la transformarea politica a Romaniei. Presedintele Poloniei pregateste un mesaj pentru participantii la manifestarea aceasta comemorativa, ceea ce indica o apreciere, o recunoastere a importantei avute de aceasta revolta a muncitorilor pentru intreaga opozitie manifestata pe Continent la adresa regimului comunist. Spuneati ca a existat o legatura intre miscari, ca a existat o tendinta de a-i reuni pe reprezentantii acestora, din Polonia si Romania. In acest context, nu credeti ca ar fi binevenit un muzeu al comunismului, care sa fie gestionat chiar de acesti oameni, care au invins comunismul? Am auzit de ideea asta, e un proiect bun. Grija pentru comemorarea acestor evenimente este din ce in ce mai evidenta, de altfel. De exemplu, multe muzee au gazduit expozitii dedicate adevaratelor realitati ale socialismului. Am vazut si la Bucuresti expozitia organizata de dvs, de Civic Media si Asociatia 15 Noiembrie la Muzeul National de Istorie, si unde am participat si noi, cu marturiile din Polonia. Stiu ca Solidaritatea pregateste un Centru International al Solidaritatii, care isi propune sa organizeze o multime de evenimente comemorative inclusiv impreuna cu Asociatia 15 Noiembrie, cu care a stabilit un protocol. In cazul in care cei de la Brasov doresc sa marcheze evenimentele produse acolo in urma cu douazeci de ani si sa isi foloseasca experienta pentru educarea tinerei generatii nu numai din Romania, cred Brasov fi o locatie buna pentru aceasta, pentru Centrul Rezistentei Anticomuniste. E un simbol al adevarului istoric, care ar permite eroilor momentului aflati inca in viata sa se implice in proiect si sa isi asume un rol educational si informativ pe viitor. Interviu realizat in 2007 de subsemnatul, Victor RONCEA
January 13th, 2010 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
