Fostul adjunct al lui Patriciu, Eric Kish, fost ofiter de tancuri in armata israeliana inainte de a deveni primul angajat al Rompetrol, isi vinde vila de la Corbeanca, evaluata la 6,5 milioane euro si considerata, pana acum, cea mai scumpa casa pusa la vanzare pe piata imobiliara din Romania. Un alt “adjunct” de la Rompetrol – artizanul afacerii cu KazMunaiGaz – fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturza, este miliardar in euro. El si-a lansat recent un site in care afirma ca a investit un milion de euro.
Omul de afaceri Eric Kish, fost vicepreşedinte în cadrul grupului Rompetrol, vrea să vândă vila de 2.300 de metri pătraţi pe care o deţine în comuna Corbeanca, pentru suma de 6,5 milioane de euro, cel mai mare preţ afişat într-un anunţ de vânzare a unei case din România, informeaza Mediafax.
Vila, amplasată în cartierul Paradisul Verde din Corbeanca, pe un teren de aproape 5.300 de metri pătraţi, are cinci dormitoare, şapte băi, dintre care două de serviciu, potrivit unui anunţ publicat pe un site internaţional care promovează proprietăţi de lux. De asemenea, casa are trei garaje, o punte cu foişor şi un doc pentru accesul la lac, un centru de fitness, sală de biliard, cameră media, inclusiv sală de cinematograf, centru spa, piscină, precum şi camere pentru angajaţi. Mai mult, în curtea casei sunt construite terenuri de baschet şi de tenis. Omul de afaceri are în proprietate şi o porţiune din lacul din apropiere.
Surse din piaţa imobiliară au afirmat pentru MEDIAFAX că vila este scoasă la vânzare de mai mult timp, fără însă ca omul de afaceri să găsească un cumpărător. Aceleaşi surse spun că vila a fost închiriată de curând pentru mai multe zeci de mii de euro pe lună, omul de afaceri mutându-se din România în Statele Unite ale Americii. Omul de afaceri Cristian Ţânţâreanu, care a dezvoltat proiectul Paradisul Verde, a declarat pentru MEDIAFAX că ştie de intenţia lui Eric Kish de a vinde casa. “Ştiu că este de vânzare, am aflat de la un vecin. E prea mare pentru ce mi-ar trebui mie, e prea mult pentru un pensionar”, a spus Ţânţăreanu. Eric Kish nu a putut fi contactat până la transmiterea acestei ştiri, mai scrie Mediafax.
Ultima poziţie ocupată de Eric Kish în cadrul grupului Rompetrol a fost cea de senior vicepresident pentru companiile de servicii şi funcţii suport. El deţine direct o participaţie de 35% la firma Trigento Marketing, 94% la Devon Consulting Services şi 1% la Costa Brava Services. Kish a mai deţinut integral până în acest an şi firma de externalizare a serviciilor de resurse umane Smartree România, din care a vândut, în luna martie, 56% unui fond de investiţii al Enterprise Investors pentru trei milioane de euro.
S-a luptat in Fasia Gaza
Intr-un material promo publicat de Evenimentul Zilei in urma cu mai mult timp, se afirma ca Eric Kish este fiul unui ofiter roman de marina si al unei rusoaice evreice. A emigrat in Israel in 1987, unde s-a angajat ca inginer in industria de inalta tehnologie. Si-a satisfacut stagiul militar chiar in timpul primei intifade palestiniene. “Am ajuns ofiter de tancuri. Am vazut de toate. Atunci armata israeliana se pregatea de marele razboi, cu tehnologie de ultima ora. Cand colo a trebuit sa se confrunte cu cei care aruncau cu pietre”, povesteste Kish.
Pana sa puna Patriciu ochii pe el, Kish a lucrat pentru o firma israeliana de robotica, Eshed Robotec. Dupa doi ani petrecuti la firma germana Elwe GmbH, specializata in productia si comercializarea de materiale si sisteme didactice pentru invatamant, s-a transferat in Romania in postura de director de vanzari al companiei suedeze Tetra Pack, liderul mondial in productia de ambalaje. De aici a fost “pescuit” de Patriciu. Kish mai afirma ca a fost primul angajat al lui Patriciu.
EXCLUSIV – Antena 3 prevesteste arestarea lui Patriciu Încarcat de VictoRoncea. – Click for more funny videos. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a instituit sechestru asigurator asupra unor terenuri şi instalaţii ale Rompetrol Rafinare precum şi asupra participaţiilor în filialele sale pentru recuperarea unei datorii de circa 570 milioane euro, pe care compania kazahă le are către statul român. Principalul activ al Rompetrol Rafinare este Rafinăria Petromidia Navodari.
Decizia a fost luata vineri de Fisc, însă a fost făcută publică abia duminică printr-un comunicat al companiei, care a reacţionat în termeni duri. “Grupul Rompetrol a luat act cu surprindere, în data de 10 septembrie, de decizia emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) prin care s-a instituit sechestru asigurator asupra unor terenuri şi instalatii ale Rompetrol Rafinare precum şi asupra participaţiilor în filialele sale”, se arată în comunicat Grupului.
Sechestrul pe terenuri şi instalaţii ale Rompetrol Rafinare înseamnă interdicţia de a înstrăina aceste active. Conducerea companiei acuză autorităţile române de abuz şi acţiuni concertate împotriva sa şi ameninţă că se va adresa justiţiei internaţionale.
Ce se face atât Radu Moraru că uită cât și Elena Udrea este faptul că datoriile Petromidia trebuiesc plătite de actualii proprietari ai rafinăriei compania KazMunaiGaz și nu de Dinu Patriciu. În plus data limită de efectuare a plății este luna septembrie în timp ce guvernul Boc taie din pensiile românilor de la 1 iunie. Cu alte cuvinte nu e nici o legătura între Dinu Patriciu și tăierea pensiilor românilor. Dar, la fel ca la alegerile prezidențiale, de vină pentru tot ce e rău în această țară este mogulul.
Mediasind a sesizat Inspectoratul Teritorial de Munca (ITM) asupra faptului ca la Adevarul iar nu se respecta drepturile salariatilor, conform Contractului Colectiv de Munca la nivelul Ramurii Mass-Media.
Alina Mirea i-a anuntat pe domnii din conducerea marelui ziar quality ca este membru Mediasind si si-a cerut sporurile, conform CCM-MM, asa cum am facut si eu, si altii, cu fiecare dintre marii patroni la care lucram. Onor conducerea Adevarul Holding a considerat aceasta ca fiind o sfidare si a inceput sa faca presiuni asupra fetei.
Cand Mirea s-a internat in spital pentru o interventie chirurgicala (conform informatiilor mele, Alina chiar nu voia, voia sa o mai amane, insa medicul a sfatuit-o sa nu faca acest lucru, pentru a-si proteja sanatatea), reactia Adevarul Holding a fost tipica: concediere abuziva
Către: Inspecţia Muncii
Domnului Constantin Miclău, Inspector General de Stat
Domnule Inspector General de Stat,
Federaţia Romana a Jurnaliştilor MediaSind, organizaţie reprezentativă pentru ramura mass-media, cu sediul in Piaţa Presei Libere nr. 1, corp B2, et. 3, sector 1, Bucureşti, vă sesizează grave abateri de la legislaţia muncii săvârşite de către Directorul General al SC Adevărul Holding SRL, Răzvan Cătălin Corneţeanu, împotriva Redactorului – Şef Presă Mirea Ana Alina, membră a Sindicatului Jurnaliştilor Profesionişti.
În data de 4 septembrie 2009, prin adresa nr. 130, dl Director General Răzvan Cătălin Corneţeanu a fost notificat de faptul că dna Ana Alina Mirea este membră a Sindicatului Jurnaliştilor Profesionişti si a Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, conform legitimaţiei internaţionale de presă nr. R 1121/28.08.2009. De asemenea, se solicita ca, în termen de 5 zile calendaristice de la primirea notificării, să achite la zi toate drepturile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură Mass-Media completate cu actele adiţionale 1, 2 şi 3 (cum ar fi sporul de vechime, de fidelitate, condiţii speciale, pentru orele suplimentare şi orele lucrate în zilele libere, sărbători legale, etc.)
În loc să răspundă favorabil acestei notificări, conducerea SC Adevărul a început sa hărţuiască membrul nostru de sindicat, i-a reziliat Contractul de Drepturi de Autor, i-a suspendat Contractul Individual de Muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti 267/KI/19 ianuarie 2009 şi, în final, i-a desfăcut abuziv CIM prin Decizia de concediere nr. 346/19.10.2009 pentru „grave abateri disciplinare” privind „săvârşirea unor activităţi prejudiciabile pentru angajator, insubordonare, neglijenţă, încălcări repetate ale obligaţiilor de serviciu”.
Decizia de concediere semnată de Directorul General este ilegală deoarece încalcă art. 60, alin 1, litera a din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii) care stipulează că nu poate fi dispusă concedierea salariaţilor „pe durata incapacităţii temporare de munca stabilită prin certificat legal,conform legii”. Deşi a fost notificat să reprogrameze cercetarea prealabilă disciplinară din data de 15. 10.2009, întrucât angajata se afla internată în spital pentru o intervenţie chirurgicală, Directorul General Răzvan Corneţeanu a încălcat prevederile art. 75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional şi ale art. 60, alin 1, litera a din Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii) şi a dispus desfacerea Contractului Individual de Muncă.
Având în vedere aceste grave abateri de la legislaţia muncii săvârşite de către conducerea societăţii comerciale Adevărul Holding, vă solicitam sa dispuneţi efectuarea unui control la SC Adevărul Holding SRL cu sediul în str. Fabrica de Glucoză, nr. 21, sector 2, Bucureşti, J40/14119/2006, R18990288. Alăturat, vă transmitem sesizarea doamnei Ana Alina Mirea, notificarea nr. 130 a FRJ MediaSind către SC Adevărul Holding, notificarea pentru reprogramarea cercetării disciplinare prealabile, certificatele de concediu medical, deciziile de suspendare ale contractului de munca şi decizia de concediere. 2.11.2009
Lumea văzută de la Bucureşti Scris deVictor Roncea Criză mondială, criză naţională, criză de Cabinet şi, coborând la genunchiul broaştei, criză de organ; organ de Orban, şi el un fel de „os de ardelean“, pardon, „os de liberal“, ca don Pedro de Neulander ot Moskba. „Am stat şi urmăm a sta neturburaţi în faţa unor certe intestine, pe câtă vreme ele nu vor avea ca rezultat de a compromite soarta ţării şi mai mult cum este deja compromisă sau pe câtă vreme negoţierile pentru înlocuirea celor morţi nu vor trece peste cercul partidului aşa-zis liberal. Vom aştepta dar în linişte rezultatul crizei într-un fel sau într-altul, şi atunci numai vom avea a zice şi noi cuvântul nostru. Astăzi, voim a face numai ceea ce s-ar putea numi diagnosis crizei ministeriale, fără a ne preocupa dacă boala este mortală sau cine va fi moştenitorul, în caz de moarte. Spectacolul ce ne este dat a privi este, fără îndoială, din cele mai extraordinare“, scria marele Caragiale într-o cronică de-a sa din „Timpul“ prietenului Eminescu, parcă anticipând reproducerea la nesfârşit a unor asemenea „spectacole extraordinare“. Suntem pe drojdie, asta-i clar. Ţara parcă chiar se sfârşeşte, moare sireaca, neguvernată şi neguvernabilă, răpusă de acea pătură superpusă, identificată de Eminescu, sociologul şi jurnalistul, ca o clasă ocupantă, sugând seva poporului, de undeva de deasupra lui, fără nicio legătură cu rădăcinile neamului. Roşii de ieri, intelectuali, sclavi, politicieni sau oligarhi, sunt astăzi în toate partidele, mai mult sau mai puţin acoperiţi, mai mult sau mai puţin descoperiţi. Aşa şi Organ, pardon, Orban, fiul securistului Orban, căpitanul penal dat afară până şi din Securitate din cauza sadismului cu care îşi tortura victimele anchetate, la Braşov. După ce şefuţul lui, Crin Antonescu, l-a spălat de sânge pe mâini, cu limba, pe Iliescu-KGB, afirmând că „Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ‘90 nu a pus armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii“, Orban a recepţionat şi interpretat corect mesajul, în cod: e timpul să ne descoperim că, vorba „prostănacului“, „nici noi nu mai ştim câţi suntem“. Câţi securişti prostănaci, să ne-nţelegem. Aşa se explică probabil şi afirmaţia fără de organ de ieri făcută împotriva ministrului de Externe desemnat în Cabinetul Croitoru: „Da’ cine mai e şi Aurescu ăsta?“. Nu, nu era cocoţat pe vreo masă la vreun chef de sectorişti alcoolişti, zdrăngănind din balalaică; era în Parlament, la audierile noilor miniştri, printre care se numără şi diplomatul de carieră, Bogdan Aurescu. Tânărul profesionist este arhicunoscut în România, şi nu numai, pentru îngenuncherea Ucrainei la Curtea de la Haga şi recuperarea zonei de exploatare marină din jurul Insulei Şerpilor (dacă mica stâncă româneasă nu a putut fi redobândită, tot din cauza lui Iliescu-KGB şi a urmaşului său, Constantinescu-SBU). Orban, chiar dacă nu avea organul muncii la el, cânta din guriţă şi el, cum a fost învăţat, pe acordurile patronului KAZ-PNL-GAZ, alt acoperit, care, împreună cu premierul său, descoperit, a încercat să şterpelească şi aceste rezerve naţionale, după ce a făcut dispărut Rompetrolul. Deci, ca să-i răspundem lui Orban: în baza procesului câştigat de Aurescu la Haga, acum, şefii lui mai mari sau mai mititei au o nouă şansă de a vedea grătarul şi gratiile celulei, de pe dinăuntru, odată cu declararea operaţiunii Sterling, mijlocită de angajaţii lui Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu şi Dorin Marian, drept o afacere penală. Tot înainte, vrednici organişti!
Pensia copilului ministrului de Externe va fi stabilita de instanta dupa ce vor fi aflate cu exactitate veniturile reale ale ministrului de Externe liberal. Aflarea sumei exacte a devenit obiectul unei investigatii judiciare, deoarece acesta si-a ascuns veniturile reale.
Ieri, Judecatoria sectorului 3 a amânat, pentru data de 12 martie, procesul în care fosta sotie a ministrului de Externe, Adrian Cioroianu, cere majorarea pensiei alimentare a copilului pe care îl au cei doi, întrucât salariul demnitarului a crescut dupa preluarea functiei ministeriale. Ministerul Afacerilor de Externe, Parlamentul si Facultatea de Istorie sunt obligate sa transmita Judecatoriei sectorului 3 suma exacta a veniturilor pe care le încaseaza ministrul Adrian Cioroianu, informatii necesare pentru a se stabili pensia pe care trebuie s-o plateasca demnitarul fiului sau. Fosta nevasta, Luminita, s-a casatorit cu Cioroianu în 1993 si a divortat zece ani mai târziu, în 2003 (nota mea: motivele – violente repetate si preferinte de o natura ciudata). Adrian Cioroianu a fost ulterior ales senator de Timis, ceea ce i-a adus o marire a veniturilor iar ca ministru de Externe, suma s-a dublat, sustin surse ministeriale.
Declaratie In fals
Adrian Cioroianu si-a publicat declaratia de avere si cea de interese abia la 4 luni de la numirea în functia de ministru de externe, in pofida legii care prevede un termen de 15 zile pentru întocmirea formalitatilor legale. Declaratia de interese din 1 august 2007 reprezinta dovada falsului comis în mai 2005, arata Agentia reporteri.ro, care a demonstrat ca Adrian Cioroianu a omis cu intentie sa declare actiunile pe care le detinea la Dilema Veche înca din ianuarie 2004. În declaratia de interese, Adrian Cioroianu recunoaste ca detine actiuni la doua firme, si anume K7 Niv Media srl si respectiv Dilema Veche srl. Comparând declaratia din august 2007 cu cea precedenta, data de Cioroianu pe 6 mai 2005, rezulta ca in prima declaratie nu apareau actiunile de la Dilema Veche srl, ci doar cele detinute la K7 Niv Media srl.
Cioroianu a ascuns actiunile la Dilema
Agentia reporteri.ro a cerut Ministerului de Externe sa precizeze data la care ministrul Adrian Cioroianu a devenit actionar la Dilema Veche, iar MAE, prin purtatorul sau de cuvânt, a informat în mod oficial ca Adrian Cioroianu era actionar la Dilema Veche, patronata de Andrei Plesu si subventionata acum de Rompetrol – KazMunaiGaz, inca din ianuarie 2004. Deci in luna mai 2005, cand si-a întocmit declaratia de interese, Adrian Cioroianu a ascuns faptul ca mai are niste actiuni la o societate comerciala, neuitand în schimb sa treaca în declaratia de interese din mai 2005 organizatiile, societatile, comisiile si comitiile din care facea parte (de exemplu: GDS). O astfel de omisiune se incadreaza la „elemente constitutive ale infractiunii de fals în declaratii“. De altfel, în finalul declaratiei de avere si de interese, se precizeaza clar: „Prezenta declaratie constituie act public si raspund, potrivit legii penale, pentru inexactitatea sau caracterul incomplet al datelor mentionate“.
Poate cea mai importanta stire legata de Adunarea Generala a Clubului Roman de Presa (CRP) de ieri (cand s-a schimbat, provizoriu, conducerea – vezi https://calincosmaciuc.wordpress.com/2008/02/10/indira-for-president/) este ca s-a hotarat si includerea in CRP a societatilor Satiricon si Media Promovalores. Satiricon editeaza publicatiile Dilema Veche, Dilemateca si Romania Literara si este parte a Grupului Rompetrol-KazMunaiGaz. Cu alte cuvinte, pentru cine nu stia, distinstii Andrei Plesu si Nicolae Manolescu sunt angajatii oligarhului Dinu Patriciu beneficiind direct de petro-rublele de la Kremlin virate prin Kazakhstan. Si nu numai ei sunt pe statul de plata bifat la Moscova. De cand Adevarul editeaza si Foreign Policy Romania, si urmatorii membri ai Consiliului Editorial FPR sunt slujbasii lui Patriciu (unul dintre ei, vip de stat): Adrian Severin, Magdalena Boiangiu, Petre Roman, Ovidiu Nahoi, Mihai Razvan Ungureanu, Vasile Puscas si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Andrei Plesu.
Cine o sa se oboseasca sa ia primul numar al FP la rasfoit o sa gaseasca acolo niste laude gratuite si siropoase din partea “viperinului de stat” la adresa “importantei tranzactii” care a lasat Romania fara Rompetrol si “ponderea extraordinara a acestor succese pentru imaginea noastra pe plan extern”.
Dupa ce presedintele ICR, fizicianul HR Patapievici, a republicat, la nervi, in Evenimentul Zilei, un articol anti-Eminescu in care, chipurile, polemiza cu ZIUA, “stapanii adevarului” s-au trezit si l-au eliminat de pe Internet. Cercetati site-ul Evz. Nu-l veti mai gasi. Sutele de comentarii erau extrem de valoroase. Un alt articol anti-Eminescu si anti-Romania, scris de actualul consilier prezidential Cristi Preda la cererea lui Andrei Plesu, in Dilema, nu mai poate fi gasit pe serverul respectiv. Poate nu da bine la imaginea celor doi, de culturnici de serviciu. In anul 2007 fenomenul stergerii memoriei virtuale a presei romanesti s-a petrecut in cazul scrisorilor lui Andrei Plesu catre Ceausescu in care “filosoful” pupa poala dictatorului si i se confesa ca s-a alaturat Partidului inca de la 19 ani, suprimate de pe site-ul ziarului Gardianul, si cu un articol de opinie din fostul ziar ATAC, in care era demascata relatia Vantu-Patriciu si restul Retelei, finantatoare di grande a fituicilor “intelectualilor lui Basescu”. Autorul a fost, de altfel, inlaturat o data cu articolul. Colegii de la Civic Media le-au recuperat pentru dvs. Tot in EvZ, tutarul lui Patapievici, Mihaiesi, se bucura mult prea devreme de plecarea lui Rosca Stanescu, plagiindu-l pe Corneliu Vadim Tudor, in articolul intitulat doct – cum ii sta bine unui intelectual vicepresedinte al ICR – “Adio, Ciripoi!”. Mai grav e ca Mirciulica, sotul sefei Retelei SOROS in Romania (Soros Open Network), isi inchipuie ca poate da si ordine “noii conducerii ” a ziarului ZIUA. Iata ce zice aparatorul de interes al lui Basescu, dand si o lista cu cei care trebuie eliminati de la ZIUA: “Roncea, Spânu, Alexe, Damian” (si Iordache, desi nu stiu ce legaturi as avea eu cu editorialele ei isterice; mai an era pe lista neagra intocmita de Mihaies si Miruna Munteanu). Iata insa ce zicea ieri, culmea!, acelasi Mihaies, despre presedintele de azi al tarii: “Ilustrata superlativ de cazul Basescu, in care orgoliile mitocanesti, interesele de gasca, proasta crestere, incompetenta si nerusinarea isi dau gratios mana, viata politica de la noi pare, tot mai mult, o afacere intre mafioti”. “Basescu si Berceanu in primul rand, sunt mult mai rudimentari”. “Sunt departe de a impartasi simpatia multora dintre gazetari fata de fostul capitan de vapor ajuns multiplu ministru. N-am apreciat niciodata umorul lui cam grosolan, smecheria unsuroasa a superiorului care se bate pe burta cu subordonatii. Nu cred nici in marile lui calitati manageriale, pentru simplul motiv ca prezenta in acelasi minister, in urma cu cinci ani, n-a depasit in consecinte trecerea gastei prin apa”. “Si-a facut guresul domn Basescu auzita vocea de stentor in vreo sedinta de guvern? A atras el atentia asupra starii soselelor, a liniilor de cale ferata, a pistelor aeroporturilor? Nici vorba! ” “Nesimtirea lui Basescu and comp. va atinge dimensiuni tropicale, acum, dupa ce ultimul ghimpe ce le statea in cale a fost smuls. Stiindu-se intangibili, santajand cu nerusinare carpele de la guvernare, ei isi vor da, cu inca mai multa agresivitate, arama pe fata”. “Sper, de asemenea, ca ofiterilor implicati le-a mai ramas atata onoare incat sa-l dea pe fosta sluga a lui Iliescu in judecata!” Extrase din “Masca de fiere” si “Incet, spre Europa. Interviu cu Vladimir Tismaneanu“, ale marelui intelectual din “Senatul” publicatiei lui RINGIER, EvZ – ziarul pro-Base – Mircea MIHAIES, editorialistul lui Nicolae MANOLESCU la revista Trustului ROMPETROL-KAZMUNAIGAZ “Romania literara” , scriitoras la revista lui Sorin Ovidiu VANTU “Idei in dialog” si vicepresedintele lui Horia Roman PATAPIEVICI la Institutul Cultural Roman aflat sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei… Traian BASESCU, sluga lui Iliescu, mitocanul, prost crescutul, incompetentul, ignorantul, rudimentarul, nerusinatul, grosolanul, unsurosul, incultul si mafiotul cu o nesimitire de proportii tropicale …
Articolul anti-Eminescu al lui Pataplesu aparut chiar in ziua Unirii Principatelor – 24 ianuarie, zi in care s-a fondat si “Societatea Carpatii” din care facea parte Eminescu – suprimat de pe site-ul EvZ. (Mai si abereaza demonstrand practic ca ZIUA a avut dreptate. Probleme de logica, Gogule?)
SENATUL EVZ: Presa ca lovitura sub centura
24 Ianuarie 2008
Horia Patapievici: “De mai multe luni, ziarul „Ziua” duce o campanie de presa impotriva unui numar de intelectuali, intre care ma numar.”
Procedeele mobilizate: minciuna, calomnia, falsul, procesul de intentie, insinuarea antisemita. Tinta? Demonetizarea intelectualilor critici. In special intelectualii din Grupul pentru Dialog Social par sa ii scoata din minti pe acesti jurnalisti, care folosesc presa pentru a compromite si dezinforma. De curand, infractorii de presa de la ziarul „Ziua” au publicat, cu fotografia mea alaturi si sub semnatura mea, acest text: „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana”. Acest text NU imi apartine, este inventia celor de la „Ziua”.
El reia, cu sens inversat, o formula pe care am folosit-o intr-un articol din 2003, pe care, pentru a pune la punct lucrurile, il republic mai jos. Asa cum poate oricine constata, fraza atribuita mie nu doar ca nu se regaseste in textul meu, dar nici macar nu poate fi considerata vreo parafraza a sa ori un rezumat al intelesului lui, exprimat mai liber: este inventia unor oameni care, daca ar fi sa-si justifice falsul, ar avea de ales numai intre prostie (pentru ca au inteles pe dos) si rea-credinta (pentru ca au falsificat inadins sensul).
Inactualitatea lui Eminescu in anul Caragiale
Cred ca la acest inceput de an Caragiale (1852-2002), inca inainte de a cadea iar in euforia actualitatii „lumii lui Caragiale”, ar fi momentul sa facem bilantul anului Eminescu (1850-2000). Daca e sigur ca actualitatea lui Caragiale ca valoare nationala va fi confirmata la o suta cincizeci de ani de la nastere (rezultat previzibil al profetismului zeflemelei, intr-o tara a tuturor batjocurilor), ce s-a vazut in „anul Eminescu” e ca Eminescu a devenit stindardul academismului – estetic, cultural, institutional, etnic. Ceva vetust, prost plasat, iremediabil intepenit i-a caracterizat pe toti admiratorii sai care au produs texte, luari de pozitie ori oratorii oficiale cu ocazia unei aniversari care, ma tem, s-a transformat intr-o comemorare. Hotarat lucru, la o suta cincizeci de ani de la nastere, Eminescu nu mai e la moda. Pentru ca a devenit inactual? Sa fie vorba de faptul ca la noi eternitatea apartine numai zeflemelei, iar seriozitatea, metafizicul, tragedia starnesc deopotriva nerabdarea si plictisul? Ar fi explicatia „simpatica”.
Cum ar veni, Caragiale ramane mereu actual pentru ca suntem un popor vesel, barfitor, derizoriu si flecar, in timp ce steaua lui Eminescu e condamnata sa paleasca, deoarece, vorba lui Maiorescu, „celula nu rezista” – nici tensiunii metafizice, nici incordarii ideii, nici sacrificiului tragic, nici martiriului religios si nici disciplinei institutionale.
Ma tem insa ca explicatia veritabila este alta. Eminescu nu mai e la moda deoarece nu mai „da bine”. Explicatia nu e nici abisala, nici etnopsihologica, ci banal sociologica. Daca ne gandim ca doar cu 20 de ani in urma Eminescu mai era inca „omul deplin al culturii romane” – acum notiunile insesi de „deplin” si de „cultura” au devenit suspecte din punct de vedere politic -, intelegem amploarea prabusirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei.
In timp ce Caragiale pare a nu avea nici un cusur, de Eminescu am inceput sa ne jenam. Rasturnarea fata de perioada interbelica e completa. Pe atunci Caragiale era suspect, Eminescu era recept; azi Eminescu a devenit suspect, Caragiale este in mod eminent recept. Pentru noua tabla de valori acceptate, Caragiale a fost gasit „politic corect”, in timp ce punerea lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon importat din „tarile progresiste” a aratat fara dubiu ca fostul poet national al Romaniei clasice e „politic incorect”. Cum ar fi putut fi altfel?
Ca poet national Eminescu nu mai poate supravietui, deoarece noi iesim azi din zodia nationalului. Poet canonic Eminescu nu mai poate fi, deoarece revolutia sociologica din invatamantul superior care a avut loc dupa 1990 a adus la putere studiosi care fac alergie la auzul cuvantului canon si manifesta tendinta sa puna mana pe revolver cand aud cuvantul traditie.
Profund el nu mai poate fi considerat, deoarece categoria profundului, nefiind postmoderna, nu mai e prizata de intelectualii progresisti. Interesant Eminescu nu mai poate fi, deoarece tot ce e interesant in Eminescu e pur german, iar azi nu se mai considera interesant decat ce vine din zona anglo-saxona, care e contrariul germanitatii. Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil. Categoriile lui Eminescu?
Azi nimeni nu mai poate vorbi despre sursele originare ale sensibilitatii sale fara a trebui sa puna totul intre ghilimele, adica fara a face cu ochiul, fara a-si cere scuze ori fara a-l scuza, luandu-l de fapt peste picior. Intr-o epoca in care viziunile mai sunt licite doar la cinema (ceea ce i-ar fi placut lui Max Weber), Eminescu nu ne mai poate aparea decat ca exasperant de invechit. Or, se stie, supremul argument impotriva cuiva, azi, este sentinta „esti invechit”.
Iar cultura romana din ultimii ani, in lupta pentru integrare euro-atlantica, nu doreste decat sa scape de tot ce este „invechit” – adica sa fie progresista. Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care in cultura romana de azi doresc sa-si faca un nume bine vazut in afara, Eminescu joaca rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura romana, azi ca si ieri, se dovedeste a nu fi decat o cultura de sincronizare. Ea inca nu isi permite sa nu fie in pas cu modele.
Articolul anti-Eminescu si anti-Romania al consilierului prezidential Cristi PREDA, ascuns ulterior pentru a i se pastra imaginea de profesoras onorabil
Cultura si cultura politica: doua observatii
1. Daca un intelectual francez ar afirma azi ca “exista un om deplin al culturii franceze”, el s-ar descalifica, indiferent daca obiectul demonstratiei sale ar fi Descartes, Balzac sau Rimbaud. n schimb, un intelectual roman se discrediteaza daca nu subscrie ideii ca exista un “om deplin al culturii romane”, pe numele sau, Mihai Eminescu. De ce lucrurile stau asa? Raspunsul este simplu: cultura romana contemporana e una a admiratiei, a elogiului si a apologiei, in vreme ce cultura franceza (ca si celelalte mari culturi) prefera critica, rasturnarea valorilor, contestarea. Aceste note ilustreaza, desigur, un stil, sau, mai exact, stilul predominant. Departe de a epuiza continutul culturilor, ele exprima totusi forma mentala sau dispozitia spirituala tipica intr-un caz si in celalalt. Cu alte cuvinte, desi cultura romana cunoaste polemica, esenta ei actuala este idolatrizarea, sanctificarea fondatorului; dimpotriva, marile culturi sunt cele in care administrarea clasicizarii este urmarea unei radicale puneri sub semnul intrebarii. Facand o regula din intangibilitatea autorilor care o ilustreaza, prima specie de cultura este lipsita de viata, ea seamana cu un depozit de muezeu sau cu un cimitir al pasiunilor stinse; cealalta specie, in care totul e analizat rational, in care nimic nu scapa contestarii, e o cultura vie, una care poate fi comparata cu un dialog nesfarsit, in care imaginatia debordeaza orice limita. De fapt, o cultura devine cu adevarat mare atunci cand realizeaza ca apologia e efemera, ca ea se pierde in mod inevitabil. Cuvintele nu trebuie sa ne insele: exista, intr-adevar, un soi de apologie consistenta. E vorba de apologia platonica. Dar aceasta a ramas o referinta a culturii occidentale nu datorita admiratiei lui Platon pentru Socrate, ci datorita criticilor aduse filosofiei adversarilor lui Socrate si datorita criticilor aduse Cetatii democratice, cea care l-a condamnat finalmente pe filosof la moarte. Atata vreme cat Eminescu va fi obiect de cult, sensibilitatea culturala romaneasca va fi una provinciala, plictisitoare si vetusta. Eminescologii o vor muzeifica, iar scolarii o vor silabisi.
2. Daca un politician francez ar marturisi ca-si datoreaza cultura politica lecturilor din Descartes, Balzac sau Rimbaud, declaratia sa ar fi privita ca un afront adus cetateanului. Atunci cand cativa politicieni romani si-au marturisit sursele intelectuale, mentionandu-i pe Eminescu, Caragiale si Cosbuc, cetateanul nu s-a simtit insultat. El ar fi avut toate motivele sa se simta jignit, afrontul e real in masura in care nici unul din cei mentionati mai sus nu e, la drept vorbind, un autor politic. Acest fapt este adeseori trecut cu vederea. E adevarat, in acelasi timp, ca istoria gandirii politice romanesti e extrem de saraca (ceea ce nu se intampla in cazul francez). Cultura politica nu se poate insa forma in lipsa unor idei tari, a unor idei politice pure. Interesul lui Caragiale sau al lui Eminescu pentru politica (atat de bine ilustrat de activitatea lor jurnalistica de la “Timpul” ) nu poate fi achivalat cu o reflectie politica. De altfel, incoerenta rationamentului unui Eminescu a facut posibila recuperarea sa atat de catre socialisti, cat si de catre nationalisti. (lasam deoparte aici revendicarile complet insistente, cele care fac din Eminescu un spirit actual: e suficient sa citesti paginile dedicate de el evreilor pentru a realiza distanta enorma care il separa de lumea noastra). De fapt, toate aceste chestiuni ar putea fi transate in mod elegant, daca asemenea recuperari/revendicari ar tine seama de un element, la urma urmei, banal. n fond, epoca in care Eminescu comenteaza politica romaneasca e aproximativ epoca lui Tocqueville ( a posteritatii sale imediate) si a lui John Stuart Mill. Comparati scrierile acestor autori cu ceea ce rezulta din publicistica lui Eminescu: cu greu veti putea descoperi ceva care sa le fie comun. De ce, totusi, asistam la asemenea accidente, care nu reprezinta altceva decat o curata pierdere de timp? Un posibil raspuns ar fi urmatorul: lenea de a gandi, ignoranta sunt marcile culturii politice de la noi. n acest context, Eminescu e un personaj manipulat. Din nefericire, influenta sa a fost mare, in masura in care pamfletul eminescian a devenit gen al literaturii politice. Conservarea acestui gen e sinonima cu transformarea superficialitatii agresive intr-un fel de canon al receptarii politicului.
Eminescu trebuie contestat si demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gandire politica. Din acest punct de vedere, el e realmente nul. Nu ai obiect.
Cristian Preda, asistent la FSPA, Universitatea Bucuresti DILEMA VECHE – Trustul ROMPETROL – KAZMUNAIGAZ – Dinu PATRICIU
October 13th, 2010 
VR 
Fostul adjunct al lui Patriciu, Eric Kish, fost ofiter de tancuri in armata israeliana inainte de a deveni primul angajat al Rompetrol, isi vinde vila de la Corbeanca, evaluata la 6,5 milioane euro si considerata, pana acum, cea mai scumpa casa pusa la vanzare pe piata imobiliara din Romania. Un alt “adjunct” de la Rompetrol – artizanul afacerii cu KazMunaiGaz – fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturza, este miliardar in euro. El si-a lansat recent un site in care afirma ca a investit un milion de euro.
Posted in 
Tags: 
