Posts Tagged ‘KGB’

AFACEREA GEOANA si banii de campanie plus Conexiunea PSD-PNL-KGB, în „Curentul“ de luni


Ieri, Crin Antonescu a ieşit public într-o conferinţă de presă a PNL cerând explicaţii liderului PSD, Mircea Geoană, cu privire la misterioasa sa deplasare la Moscova. În calitate de vicepreşedinte al CSAT, Geoană s-a deplasat pe şest, neoficial, la Înalta Poartă, purtând cu el o mapă cu date solicitate MAE, în luna aprilie a acestui an. Iniţial, atât Viorel Hrebenciuc, cât şi Cosmin Guşă au negat vehement informaţia, dar ulterior fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, a confirmat datele prezentate de Hotnews, dar a afirmat că nu ştie cu cine s-a întâlnit liderul PSD, ce a discutat şi cât a durat vizita.
Informaţiile Hotnews au plecat de la o postare anonimă de pe site în care se afirma că „vizita lui Geoană de la Moscova a fost aranjată prin intermediul lui Boris Golovin, fost spion rus cu afaceri în domeniul energiei în România, apropiat de Viorel Hrebenciuc“. Urmau date precise care s-au confirmat după ce reporterii Hotnews au investigat informaţiile sursei anonime, descoperind atât cursa cu care s-a deplasat Geoană, cât şi hotelul la care acesta a fost cazat la Moscova.
În mod politicianist şi ipocrit, Crin Antonescu a vituperat pe seama secretei deplasări a lui Geoană la Moscova, având grijă în acelaşi timp să-l atace pe Traian Băsescu pentru că, în opinia sa de Crin, preşedintele României ar fi avut un comportament necorespunzător faţă de Marele Vecin de la Răsărit.
Dacă tot a ridicat la fileu această temă, tocmai liderul PNL, Crin Antonescu, publicaţia „Curentul“ va oferi săptămâna viitoare cititorilor săi fragmente ale unui vast material primit la redacţie cu mai multă vreme în urmă, cu privire la Boris Golovin şi afacerile sale din România, conexiunile Moscovei cu membri ai clanurilor politice ale PNL şi PSD, detalii cu privire la nivelul de infiltrare şi control realizat de structurile specializate militare ruseşti, cele care, mai mult ca sigur, i-au pus la dispoziţie lui Mircea Geoană, în data de 27 aprilie 2009, culoarul de comunicare cu Kremlinul controlat la vârf exclusiv de cadre militare.
Astfel de căi de comunicare a căutat însă şi PNL-ul să le obţină, în repetate rânduri, iar unele dintre aceste secvenţe au fost surprinse şi de „Curentul“, unde s-a mai scris pe această temă. In extenso, începând cu numărul de luni, vom prezenta elemente ale dosarului infiltrării ruseşti în România prin intermediul unora dintre membrii reţelei create de cârtiţa Ion Ilici Iliescu, tătucul de la care a preluat ştafeta Mircea Geoană.
Scris de George Roncea

CE POLITICIENI STAU IN SPATELE LUI SORIN OVIDIU VINTU in proiectul televiziunii moldo-ruse Realitatea TV MD? Ghimpu, Filat, Lupu sau… Stati? :)

”Războiul” din mass-media abia începe!

Televiziunile și holding-urile media dau buzna la Chișinău. Cel puțin așa reiese din ultimele informații de pe piața autohtonă, unde în următoarele 2 luni se așteaptă lansarea a două televiziuni de știri noi – RealitateaTV (nu se va numi astfel, ci va purta o altă denumire) cu sediul central în zona Moldexpo din Chișinău și JurnalTV cu sediul în centrul de business SKYTOWER. Aceste două lansări reprezintă startul unei noi etape a dezvoltării mass-media, care, în ultimii ani devine un subiect tot mai interesant de urmărit.

Concurență pe nișa de știri TV

Știrea despre venirea RealitateaTV pe piața din R. Moldova a spart gura târgului, făcând mare vâlvă în special în rândul jurnaliștilor. Deși foarte puțin vorbesc deschis despre asta, patronul Realitatea-Cațavencu, Sorin Ovidiu Vântu, Sergiu Toader și Dumitru Țâra (se pare că ultimul va fi managerul afacerii de la Chișinău) – fost director al MOLDPRES – (nota mea, VR), au discutat la Chișinău face2face cu mai mulți jurnaliști și oameni din presă pentru a-i atrage în barca bucureșteană. Printre cei vizați la interviu sunt nume grele din mass-media autohtonă, iar rezultatul final al discuțiilor și negocierilor vor ieși în curând la iveală. Astfel, probabil mai curând decât ne așteptăm, pe sticla ”Realității” vom vedea nume de la ProTV, TV7, dar și jurnaliști de la alte televiziuni. Zvonurile spun că Sorin Ovidiu Vântu nu este unica persoană implicată în afacerea de lansare a televiziunii de știri la Chișinău, iar în spatele business-ului ar sta și politicieni din peisajul autohton. Cât sunt de adevărate cele de mai sus și cine e cel care vrea titulatura de ”mogul media”, rămâne să ciulim urechile și să ”ascultăm”.

O altă investiție mare pentru piața de media basarabeană se face în acest moment la Jurnal de Chișinău. Astfel, în condiții destul de neclare (nu se știe de unde, de ce și cu ce scop), instituția a primit investiții germane de câteva milioane de euro pentru a lansa televiziunea JurnalTV. Deși lansarea acesteia a fost anunțată în vară pentru luna septembrie, într-un final, patronii și-au revăzut afirmațiile, precizând că postul TV va începe să emită abia la mijlocul lunii decembrie. Conform bârfelor, la capitolul ”lansări”, Realitatea s-ar putea să facă o surpriză ”neplăcută” pentru JurnalTV. Cine, cui și ”cât de fierbinte o să i-o… facă”, aflăm în mai puțin de 2 luni.

Într-un final, este clar că cele două instituții ”aspiratoare” de jurnaliști vor intra în concurență directă cu veteranul ProTV Chișinău – un post TV bun, ce are un spate o echipă profesionistă, dar care în ultima bucată de timp, în viziunea mea, a început să se plafoneze. Amenințarea ”pe hârtie” a Realitatea și Jurnal vor face ca șeful ProTV Chișinău, Cătălin Giosan, să-și schimbe strategia de management, iar echipa de acolo va avea mai multe motive ”să rămână în continuare Pro”. Totodată, consumatorul știrilor acestei televiziuni ar trebui să se aștepte la noutăți în materie de grilă de programe și de ce nu – știri și mai competitive. Întotdeauna este loc de mai bine, nu?!
Se știe bine că Sârbu (patron ProTV) și Vântu (patron Realitatea) sunt concurenți mari pe piața română, iar Chișinăul poate fi un nou teritoriu pentru ”desfășurarea de forțe” chiar cu implicarea directă (inclusiv financiară) a celor doi. Who`s gonna win?!

Știrile on-line
În contextul celor de mai sus, noii jucători de pe piață, dar și alții, își propun să atace și segmentul de știri on-line. Atât Jurnal cât și Realitatea vor încerca să lanseze produse și să-și consolideze audiența pe site-urile lor de internet, acolo unde la capitolul mass-media în acest moment unimedia.md și protv.md conduc detașat clasamentul celor mai vizitate site-uri media din Moldova cu câte cca 22 mii vizitatori unici pe zi (și peste 3.5 milioane afișări pe lună).

”The War Begins” :)
Într-un final, nu pot decât să concluzionez că bătălia pentru întâietate cunoaște un nou start, dealtfel foarte benefic pentru toată industria media. În acest nou început, unii au mari șanse să o dea în bară, alții au toate resursele să câștige. Indiferent de cele expuse mai sus, un lucru rămâne cert, la fel ca până acum – UNIMEDIA va rămâne în TOP. Cum, de ce și care sunt ”așii”, așteptați surprizele pentru vizitatori, evident cu titlul de… ”cu drag pentru concurență”.

Toate la timpul lor ;)

Autor: Dumitru Ciorici

Vezi si: Vintu – portret de mogul
Ultimul editorial din defunctul ziar ZIUA: Roncea: MOLDOVA NU ESTE A VOASTRA

CRISTIAN PIRVULESCU GIRAT DE DAN PURIC: Problema raportului ştiinţă-religie: este posibilă societatea civilă într-o comunitate dominată de ortodoxie?

Compromisul democratic într-o Românie scindată social și politic
Conf. Dr. Cristian Pîrvulescu

“(…) Deprecierea valorilor liberale şi a cunoaşterii în favoarea altor fundamente precum hegemonia religiei asociată unui model economic neredistributiv creează societăţii civile un handicap major. Antiintelectualismul, mefienţa faţă de ştiinţă (vezi respingerea generalizată a teoriei evoluţioniste) şi populismul dau seama despre specificul românesc.
Într-o cercetare realizată de Metro Media Transilvania la cererea Agenţiei de Strategii Guvernamentale în decembrie 2007 privind Calitatea educaţiei în învăţământul preuniversitar, având ca subiecţi atât elevi de clasele VII-XII, cât şi profesori se evidenţiază criza intelectuală prin care trece societatea românească. Căci la întrebarea adresată elevilor, „Cine crezi că explică cel mai bine apariţia universului şi a omului…?” 60% dintre aceştia indică religia, şi doar 24% se raportează la ştiinţă ca la un reper epistemologic.
Dacă teoria evoluţionistă a ajuns să fie rejectată necritic cu o asemenea majoritate, ori sistemul de învăţământ care se revednică de la ştiinţă a eşuat, ori a fost deturnat pe parcurs. Dar poate nu e întâmplător că aceiaşi elevi cred în proporţie de 41% că “pentru a reuşi în viaţă, cel mai important” e “să te descurci”, iar 16% “să ai noroc”, şi doar 25% “să ai educaţie”. De altfel, şi majoritatea profesorilor, 54%, îşi manifestă acordul cu ideea că “în România ar fi mai bine dacă funcţiile publice ar fi ocupate mai ales de oameni credincioşi”. Şi dacă aceştia sunt şi autoritari cu atât mai bine. Căci, pentru 45% dintre profesorii din învăţământul preuniversitar “ar fi bine ca România să aibă un conducator puternic, care nu îşi bate capul cu parlamentul şi cu alegerile”, cu un procent mai mult decât dascălii care nu sunt de acord cu acestă propoziţie. Să mai fie loc şi pentru ştiinţă în această ecuaţie existenţală?
Ştiinţa şi religia pot explica, până la un punct, diferit lumea, ceea ce nu înseamnă că sunt neapărat divergente. Daca biserica romană nu a urmat linia convergenţei dintre religie şi ştiinţa, a dezvoltat în schimb prudent teza celor două adevăruri, a celui relevat şi a celui ştiinţific. Se pare însă că o astfel de abordare nu e agreată astăzi în România unde adevărul ştiinţei este contrapus celui religios.
În fond, ce-ar fi nou? Nu profeţise André Malraux că „secolul al XXI va fi religios sau nu va fi deloc”? De fapt, Malraux recuzase cu vehemenţă această afirmaţie: „M-au făcut să spun: secolul la XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc. Formulă ridicolă. În schimb, cred într-adevăr că umanitatea secolului viitor va trebui să găsească un tip exemplar de om”.
Problema raportului dintre ştiinţă şi religie dezvăluie în context românesc o altă dilemă : Este posibilă societatea civilă într-o comunitate dominată de ortodoxie? Societatea civilă s-a constituit, ca şi statul, în raport de contradicţie cu biserica. Nu întâmplător noţiunea şi practicile având ca fundament societatea civilă au fost facilitate de pluralismul religios şi de cel politic. În societăţile protestante a fost stimulată participarea pe când în cele catolice contestaţia, ceea ce nu este cazul în societăţile ortodoxe. Ceea ce dă consistenţă societăţii civile este tocmai spaţiul gândirii critice pe care doar laicitatea şi procesele consecvente de secularizare o permit.
Postcomunismul a pus noţiunea societăţii civile la o nouă încercare teoretică. Privită ca un fundament în favoarea democratizării societatea civilă s-a izbit însă de o realitate socială şi politică aparte determinată de conjugarea comunismului cu tradiţionalismul. Aşa că societatea civilă a fost obligată să funcţioneze nu în societăţi liberale moderne ori în societăţi democratice la confluenţa dintre modernitate şi postmodernitate, ci într-un fel de postdemocraţie. (…)
Dar, ca tot ceea ce este „post-”, şi postdemocraţia nu exprimă emergenţa unei noi forme de organizare politică, ci criza valorilor aşa-zis tradiţionale.”
Sursa: https://www.ipid.ro/documente/rr2_ro.pdf
Șansa României–oamenii Reprofesionalizarea României II
Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare (IPID) semnat si de Dan Puric, ca membru al Consiliului Director al IPID

COMUNICAT DE PRESĂ

În ziua de 14 octombrie 2009, la iniţiativa Alianței Profesioniștilor pentru Progres (APP), a avut loc în Aula Magna a Academiei Române o dezbatere publică pe tema “Reforma statului”, prima din ciclul „După criză – încotro?”.

Dezbaterea a fost deschisă de Acad. Ionel Haiduc, Președintele Academiei Române. Călin Georgescu, director executiv al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID), a prezentat in numele Grupului de inițiativă al APP Scrisoarea deschisă adresată Guvernului României. În continuare au luat cuvântul Cristian Pîrvulescu, politolog (Modelul statului), Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Reforma administrației), Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Scenarii post-criză), Bogdan Hossu, președintele C.N.S. Cartel Alfa (Statul parental) și Cătălin Zamfir, director al Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții (Modele sociale). Prezentările au fost urmate de o dezbatere liberă. Moderatorul evenimentului a fost Cristian Pîrvulescu.

Scrisoarea deschisă îndeamnă Guvernul, oricare ar fi acela, să sprijine, simultan cu implementarea măsurilor anticriză, constituirea unui Consiliu Național pentru elaborarea programului strategic de redresare și relansare economico-socială pentru perioada post-criză cu participarea asociațiilor patronale, organizațiilor sindicale, formațiunilor relevante ale societății civile și Academiei Române. Potrivit opiniei iniţiatorilor, acest document programatic poate fi elaborat în termen de șase luni și trebuie supus dezbaterii și aprobării Parlamentului.

Semnatarii Scrisorii deschise adresate Guvernului sunt membrii Grupului de inițiativă al APP, academicieni, lideri ai organizațiilor sindicale, ai asociațiilor patronale și reprezentanți de frunte ai societății civile: Ionel Haiduc, Bogdan Hossu, Cristian Pîrvulescu, Dan Puric, Dumitru Costin, Călin Georgescu, Sergiu Celac, Florin Pogonaru, Mihnea Constantinescu, Cristian Pârvan, Justin Capră, Florian Colceag, Dragoș Frumosu, Dan Gheorghiu, Cristian Hera, Laurențiu Plosceanu, Septimiu Stoica, Vasile Stroe și Ștefan Varfalvi.

La dezbatere au participat reprezentanți ai clasei politice și ai unor instituții ale statului, ai sindicatelor, patronatelor și organizațiilor profesionale, ai societatii civile si mass media, academicieni, cadre didactice universitare și studenți.

Acasa > Initiativa noastra > Consiliul director > Staff > Parteneri >

Academia Romana

Institutul Bancar Roman

Centrul National pentru Dezvoltare Durabila

Asociatia Romana pentru Clubul de la Roma

Fundatia Universitara a Marii Negre

Vezi si
DAN PURIC, membru intr-o alta organizatie cu baza anti-crestina, alaturi de Cristian Pirvulescu, un activist pro-homosexual anti-icoane si religie
ION ILIESCU, Omagiu pentru colegul lui Dan Puric, Mircea Malita

COINCIDENTE PREZI-MARGINALE. Mai vine si Biden!

In aceeasi zi in care un prostanac si un chior in tara orbilor (proverb romanesc) si-au depus candidaturile la imparatie, pentru o “noua Romanie“(?), un arogant a fost, din nou, avertizat penal, in timp ce mai, animalule se face ca si-a renegat copilul si ca nu stie cum soare fara umbra nu exista (tot proverb romanesc).

Programul vicepresedintelui american Joe Biden:

21 octombrie: Vicepresedintele SUA se afla la Varsovia, unde s-a intalnit deja cu presedintele si premierul Poloniei. Seara, Joe Biden paraseste Polonia cu directia Romania. Urmeaza, la Bucuresti, intrevederi speciale.
22 octombrie: Vicepresedintele SUA se va intalni cu presedintele Traian Basescu si cu Emil Boc. Apoi, Joe Biden va sustine un discurs la Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti. Dupa discurs, oficialul american se va intalni cu Mircea Geoana si Crin Antonescu. Seara, Biden va parasi Bucurestiul si va pleca catre Praga.

MISTERELE "REVOLUTIEI". Radu TINU: Romanii au dansat pe muzica CIA si KGB. Rich HALL: Dan Voinea si Securitatea contesta la unison gloantele dum-dum

de Tiberiu Kiss
17/10/2009
Fostul adjunct al Securităţii Timiş, maior (r) Radu Tinu (foto stanga), afirma în urmă cu ceva vreme pentru ziarul nostru că nu românii au provocat prăbuşirea regimului comunist. El spune că ei doar “au dansat pe muzica altor servicii de securitate”, în special CIA şi KGB. Securitatea ştia că în Ungaria se fac “repetiţii” pentru înlăturarea lui Ceau­şescu. Securitatea trimisese agen­ţi în taberele de antrenament unde se pregăteau “scân­teile” Re­voluţiei.

“STEP, PENTRU CIA, KALINKA, PENTRU KGB”
Mr. (r) Radu Tinu a avut şansa, dar şi neşansa de a fi implicat, din plin, în “revoluţia anticomunistă” de la Timişoara. Şansa, pentru că a văzut cum se face istoria. Neşansa, pentru că a trebuit să suporte 717 zile de detenţie.
“Revoluţia care a început la Timişoara nu a fost decât o mască, iar pastorul Tökés László, doar un pretext penibil. Revoluţia nu am făcut-o noi, românii, ci doar am dansat pe muzica altor servicii de informaţii. Step, pentru CIA, şi kalinka, pentru KGB”, este de părere Radu Tinu.
Ofiţerul de informaţii timişorean susţine că, încă din momentul în care Bush şi Gorbaciov şi-au “dat mâna pe un vapor acostat în larg”, Securitatea română ştia că se acţionează concertat atât de americani, cât şi de ruşi, pentru înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu.
Fostul adjunct al Securităţii Timiş spune că tot ceea ce a declarat premierul maghiar, Miklos Nemeth, despre “antrenarea rezistenţei” este adevărat.
“Tabăra era la Bicske, în Ungaria. Am reuşit să înfiltrăm acolo trei informatori, aşa că ştiam tot ce mişcă. Toţi românii care treceau Mureşul erau duşi acolo şi antrenaţi. O dată la trei luni, veneau securiştii maghiari de la AVO – serviciul de spionaj – şi luau românii din tabără şi-i duceau în faţa Ambasadei României din Budapesta ca să manifesteze împotriva regimului. Capul mişcării disidente era un fost student la ASE, originar din Lugoj, actualmente plecat în America.”
“Cert e că, cu două luni înainte de evenimentele din decembrie, ungurii au început să dea românii înapoi. Dacă treceau Mureşul cinci români, ei dădeau înapoi zece inşi. Am ştiut şi lucrul ăsta, că ceilalţi erau agenţi de-ai lor…”, susţine Radu Tinu.

VICTOR STĂNCULESCU, AGENT BRITANIC

Fostul adjunct al Securităţii Timiş povesteşte că generalul Atanasie Stănculescu nu a fost niciodată agent maghiar, ci englez. “Nu degeaba s-a refugiat în Anglia, când a avut pro­bleme după ’90”, consideră ofiţerul de informaţii. Radu Tinu susţine că, încă din perioada celui de-al XIV-lea Congres al PCR, trei “ziarişti” occidentali au încercat să-l contacteze pe pastorul reformat Tökés László.
“Un cadru al Serviciului maghiar, cetăţean austriac, a penetrat dispozitivul nostru, realizând o întâlnire şi o înregistrare video. Este vorba despre Rudolf Solomon, astăzi mare om de afaceri, cu firme în zona fierbinte Harghita-Covasna. I-am găsit banda video, învelită în hârtie igienică. Am totuşi satisfacţia că, la anchetă, Solomon a scris cu mânuţa lui cine l-a trimis la Tökés şi cu ce misiune. Un alt emisar al AVO, Varga Ladislau, fost fizician la Centrul de Sudură din Timişoara, trimitea săptămânal mesaje cifrate unui diplomat maghiar aflat la post în Bucureşti. Ăsta a fost să-şi dea doctoratul în Ungaria şi, chiar dacă a stat vreo patru ani, tot nu a reusit să-l finalizeze”, povesteşte ofiţerul de informaţii timişorean.

AMERICANII, ÎN ACŢIUNE
Pentru a avea imaginea completă a celor care “s-au agăţat” de pastorul Tökés László, Radu Tinu a ţinut să precizeze că cel mai înfocat vizitator al preotului bănăţean a fost secretarul II al Ambasadei SUA la Bucureşti, Dennis Curry (foto dreapta sus, dupa 20 de ani). “La 15 decembrie, acesta a venit din nou la Timişoara, însoţit de corespondenta de presă de la Ambasada Angliei.
Au încercat să penetreze dispozitivul, pentru a-l contacta pe Tökés. L-am îmbrăcat pe un coleg în miliţian şi acesta i-a întors din drum, moti­vând un accident de circulaţie grav pe Strada Timotei Cipariu, unde era locuinţa pastorului. Cei doi nu s-au lăsat. La un moment dat, am ieşit din dispozitiv în civil şi le-am arătat obrazul. S-au dus la Hotel Continental, unde s-au întrebat oare ce grad am. La vreo 20 de minute, Dennis Curry a ieşit pe stradă şi a dat un telefon de la un telefon public şi a raportat la Ambasadă că l-a văzut pe Tökés şi că lucrurile se desfăşoară normal. Un mincinos…”, consideră fostul adjunct al Securităţii Timiş.

PLANUL AMERICANILOR
Mr. Radu Tinu susţine că pastorul Tökés László a făcut parte din pla­nul americanilor pentru a-l detrona pe Ceauşescu, folosindu-se de o revoltă populară. “Au încercat să-l martirizeze pe acest preot, dar noi nu am pus botu’ la borcanul cu miere, în sensul că nu l-am arestat, ca să creăm atmosfera inter­naţională. Cu toate că l-am dove­dit pe Tökés László ca spion maghiar. Noi am găsit la doi agenţi unguri, care părăseau Ro-mânia printr-un punct vamal, o chitanţă de mână semnată de pastorul Tökés, în care acesta scria cu mânuţa lui că a primit 20.000 de lei. Do­cumentul fusese ascuns de se­curiştii unguri în parasolarul autoturismului”, poves­teşte fostul ad­junct al Securităţii Timiş. Radu Tinu consideră că “re­voluţia” a fost făcută cu ajutorul românilor, care au fost manipulaţi de CIA ca nişte pioni, pe o tablă de şah.
Jurnalul National – Editia Istorica Scanteia

Patru videouri dintr-o tragedie. Ne spune ca n-au existat gloante dum-dum si vidia, deci cum se explica prezenta lor in videouri filmate in decembrie 1989?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 17, 2009

Ar fi interesant sa aflam…oare au sosit sau au ramas vreodata la procuratura militara aceste 4 videouri? Fiindca se contrazice clar cei care ne spune ca n-ar fi existat gloante neobisnuite, gloante dum-dum si vidia in Romania in decembrie ‘89.

——————————————————————————————————————————————–

2 videouri de o importanta extraordinara pentru intelegerea Revolutiei Romane din decembrie 1989. (Amindoua de pe site-ul dailymotion.com postate de Alexandru2006; 8 in total si de o importanta deosebita din punctul de vedere istoric, chiar daca se pare ca pina acum numai citeva sute de oameni le-au vazut). In primul video, vedeti secventa 1:20-2:50 in care se arata gloantele dum-dum si vidia depistate din arhiva/depozitul securitatii. In a doua, secventa 0:45 – 1:20 filmate se pare la Piata Aviatorilor (deci zona TVR-ului) in care omul demonstreaza cum gloantele teroristilor (in cazul acesta, se pare de tip vidia) sint diferite de gloante obisnuite. Mai jos, cei care au negat si neaga in continuare existenta gloantelor acestea… numai ca dovezi filmate mai exista…

I.

Ar fi interesant sa aflam…oare au sosit sau au ramas vreodata la procuratura militara aceste 4 videouri? Fiindca se contrazice clar cei care ne spune ca n-ar fi existat gloante neobisnuite, gloante dum-dum si vidia in Romania in decembrie ‘89.

——————————————————————————————————————————————–

2 videouri de o importanta extraordinoara pentru intelegerea Revolutiei Romane din decembrie 1989. (Amindoua din site dailymotion.com sit postat de un Alexandru2006; 8 in total si de o importanta deosebita din punctul de vedere istoric, chiar daca se pare ca pina acum numai citeva sute de oameni le-au vazut). In prima video, vedeti secventa 1:20-2:50 in care se arata gloantele dum-dum si vidia depistate din arhiva securitatii. In a doua, secventa 0:45 – 1:20 filmate se pare la Piata Aviatorilor (deci zona TVR-ului) in care omul demonstreaza cum gloantele teroristilor (in cazul acesta, se pare de tip vidia) sint diferite de gloante obisnuite. Mai jos, cei care au negat si neg in continuare existenta gloantelor aceste…numai ca dovezii filmate mai exista…

—————————————————————————————————————————————
II. Revolutia Romana 22 Dec.1989 – cd4

Vezi si

The Romanian Revolution for Dum-Dums by Richard Andrew Hall (April 2008)

Posted on October 16, 2009

THE ROMANIAN REVOLUTION FOR DUM-DUMS:
(like me…and perhaps even you)

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer: All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency. Nothing in the contents should […]

Read the rest of this post…

decembrie 1989: Dan Voinea “Nu exista victime (persoane impuscate)…nici de la (gloantele) dum-dum”

Posted on October 15, 2009

Ieri am postat 8 (opt) (am gresit numarul; unul era de la Resita) cazuri de gloante dum-dum (aka explozive) de la Bucuresti dupa 22 decembrie 1989 (cazuri disponsibile de pe Internetul) 8 cazuri dum-dum explozive dupa 22 decembrie 1989 bucuresti internet
Chiar daca existenta gloantelor dum-dum — sa nu vorbim despre folosirea lor si ranitii […]

Read the rest of this post…

"DEMOCRATII" SI "UNIONISTII" de la Chisinau vor sa inchida pentru manifestatii agora libertatii basarabene – Piata Marii Adunari Nationale

Închiderea PMAN şi controlul întrunirilor publice – o iniţiativă periculoasă
Ministrul de Interne, general maiorul în rezervă Victor Catan (PLDM), doreşte expulzarea oricăror manifestaţii publice din centrul Chişinăului cât mai spre periferia lui. La 15 octombrie, a doua zi după sinistrul atentat cu bombă din Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN), ministrul Victor Catan, a anunţat public, în cadrul unei conferinţe de presă ţinute împreună cu Procurorul general Valeriu Zubco (foto stanga) şi directorul SIS Gheorghe Mihai (foto dreapta), că le va cere autorităţilor superioare ale statului desfăşurarea de acum încolo a oricăror manifestaţii publice doar „pe stadioane, căci după concertele din Piaţa Marii Adunări Naţionale din centrul oraşului întotdeauna rămân munţi de deşeuri şi sticle sparte.” „Acest lucru ar permite asigurarea securităţii unor asemenea evenimente. Câteva sute de colaboratori de poliţie nu pot controla zece mii de oameni”, a ţinut să specifice ministrul PLDM.

Fără îndoială că atentatul din 14 octombrie este un act criminal. El a şi fost calificat oficial drept act terorist. Oricare ar fi autorul sau autorii lui, aceştia trebuie identificaţi şi traşi la răspundere după toată asprimea legii. Dar de aici până la cererea unui membru al Cabinetului de a interzice manifestaţiile publice in centrul capitalei este o distanţă prea mare. Urmând logica defectuoasă a ministrului de Interne, ar trebui să înţelegem că nu teroriştii sunt de vină pentru cele întâmplate, ci participanţii la întrunirea culturală din PMAN, întrucât şi-ar fi ales un loc nepotrivit pentru aşa ceva. O crimă ratione locci!

Iniţiativa ministrului Catan, pe care o găsim periculoasă pentru libertatea de întrunire şi de manifestare a cetăţenilor într-o democraţie adevărată, consună cu intenţia anunţată oficial de primarul general al Chişinăului de a închide Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru public şi de a o transforma în parcare auto. La 1 iunie 2009 Dorin Chirtoacă spunea următoarele: “Am dori să amplasăm o parcare în Piaţa Marii Adunări Naţionale, dar aici există o reticenţă din partea Guvernului. Vom face un efort suplimentar să vedem dacă vor fi de acord. Ar rezolva în mare parte problema parcării în centrul Chişinăului.”

Din câte am observat, primarul Chirtoacă nu a renunţat încă la această idee năstruşnică. Iată că acum ministrul Catan îi cântă în strună, spunându-le moldovenilor că locul în care trebuie să-şi exprime colectiv bucuriile sau – de ce nu? – protestele paşnice, atunci când e cazul, doar pe cele două stadioane care există în Chişinău: Dinano, în sectorul Buiucani, şi Zimbru, în sectorul Botanica.

Nici unul dintre regimurile politice de până acum, dar nici administraţia din perioada ocupaţiei sovietice, nu au îndrăznit să închidă PMAN şi să expulzeze orice manifestaţie publică pe cele două stadioane, pentru a putea fi… controlate “democratic” de poliţie, în loc ca aceasta din urmă să adigure securitatea participanţilor la întrunire. Găsim îndreptăţită temerea exprimată de unii că scopul criminalilor care au produs deflagraţia în PAMN la 14 octombrie ar fi fost tocmai cel de expulzare din inima Chişinăului a oricărei manifestaţii publice şi punere a lor sub control.

Recenta iniţiativă a ministrului Catan trebuie retrasă. Ea contravine legislaţiei naţionale în materie de întruniri publice, adoptate abia acum un an în conformitate cu exigenţele Consiliului Europei, dar nu cadrează nici cu prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului sau cu jurisprudenţa CEDO. Cu siguranţă ea va întâmpina critici atât la Chişinău, cât şi în Europa.

Vlad Cubreacov

https://cubreacov.wordpress.com/

2 Răspunsuri la “Închiderea PMAN şi controlul întrunirilor publice – o iniţiativă periculoasă”

  1. Mitreanu spune:

    Ministrul Catan (observaţi că nu e Cătană) este un vechi reprezentat al lumii interlope de la Chişinău cu legături strânse cu gruparea Sonţovskaia de la Moscova. El întreţine relaţii strânse cu Pasat şi Bulgaru. Este foarte posibil că la Chişinău se va instaura regimul dictatorial liberalo-criminal. Toate elementele criminale din gruparea PLDM şi AMN sunt setoase să-şi ia revanşa, să revină la suprafaţă şi să instaureze din nou teroarea raketului în Republica Moldova. Pot să vă dau câteva nume de foşti şi actuali infractori care astăzi sunt şi deputaţi: Butmalai (prietenul criminalului Franţuz), Pleşca, Platon. bulgaru nu este deputat, dar este prieten la cataramă cu Alexandru Tănase, care a ajuns ministru al Justiţiei, şi cu Pasat (acesta fiind clientul avocatului Al. Tănase), aşa că acest odios criminal, care se face vinovat de moartea a zeci de oameni de afaceri, în curând va reveni în ţară. Boiana Petrol va renaşte ca pasărea Fenix. Un alt cap al lumii interlope este Micu, care a fost condamnat la temniţă pe viaţă. Dar între interlopi deja se vorbeşte că acesta va ieşi în curând la libertate pentru că avocatul lui este Vitalie Nagacevschi şi acesta este deputat din cadrul coaliţiei majoritare. Nagacevschi, după ce va aranja eliberarea lui Micu, va pune în buzunar, cel puţin, un milion de euro. Gurele rele spun însă că pe Micu eliberarea îl va costa cam 10 milioane pentru că trebuie să fie mituiţi mai mulţi demnitari, inclusiv premierul V. Filat, ministrul Justiţiei Tănase, judecători şi alţii. Micu îşi va recupera cheltuiala imediat ce se va vedea la libertate.
    Aşa că domnule Cubreacov, chestiunea cu interdicţiile impuse pentru desfăşurarea eventualelor mitinguri în Piaţa Marii Adunări Naţionale este floare la ureche. Chestiunile cu adevărat grave sunt revenirea rakeţilor, a grupurilor interlope şi complicitatea lor cu reprezentanţii puterii centrale: deputaţi, ministri şi chiar cu prim-ministru. Aceştia toţi nu au nici un Dumnezeu. Ei nu iartă pe nimeni, sunt gata de orice crimă doar ca să se afle la putere, să scoată bani, pe orice cale, prin orice mijloace. Asasinatele, ameninţările, actele de tortură din beciurile celor de la Boiana Petrol, în care erau schingiuiţi (iar deseori şi ucişi) nu doar bărbaţi, ci şi femei, copii, bătrâni, dacă aceştia aveau nenorucul de a fi rude apropiate cu un businessman “neascultător”, s-ar putea să redevină realitate mai repede decât ne putem imagina noi. Se aude un hârcâit pe cerul plumburiu al Republicii Moldova. Auziţi. e hârcâitul Satanei!

  2. Victor Roncea spune:

    La fel de sinistra mi se pare initiativa de a transforma aceasta agora a libertatii – sa ne aducem aminte de luptele din 1988 incoace – intr-o imensa parcare. Daca la Bucuresti si-ar permite vreun primar asa ceva cu Piata Universitatii ar fi turnat in smoala cu fulgi pe el si trimis sa dea turul parcarilor din jurul Pietei Rosii, ca aia e libera!

RICHARD ANDREW HALL da de pamant cu procurorul-minune al lui Maries si Iliescu din procesul Ceausescu: Dan Voinea, protectorul revolutionarilor KGB

decembrie 1989: Dan Voinea “Nu exista victime (persoane impuscate)…nici de la (gloantele) dum-dum”

Ieri am postat 8 (opt) (am gresit numarul; unul era de la Resita) cazuri de gloante dum-dum (aka explozive) de la Bucuresti dupa 22 decembrie 1989 (cazuri disponsibile de pe Internetul) 8 cazuri dum-dum explozive dupa 22 decembrie 1989 bucuresti internet

Chiar daca existenta gloantelor dum-dum — sa nu vorbim despre folosirea lor si ranitii si mortii din cauza lor — este negata cu desarvirsire de catre multi exista video din 24 decembrie 1989 care atesta ca — intr-adevar –au existat…[vezi intervalul 3:43-4:20]

video 24 decembrie 1989 zona CC-ului gloante soft-nosed si marca kynoch magnum

Mai jos…inca 8 (0pt) cazuri numai disponsile in presa de ieri (perioada de “democratie originala,” 1990-1992).

DECI, NUMAI IN BUCURESTI AVEM 16 CAZURI UNICE DE RANITI SI MORTI NUMAI DUPA 22 DECEMBRIE 1989…sa nu mai vorbim despre inainte de 22 decembrie 1989 sau in alte orase din tara inainte sau dupa 22 decembrie 1989…deci cit de credibil este orice om care vine si spune ca “n-au existat victime…nici de la (gloante) dum-dum” romulus cristea cu Dan Voinea decembrie 2005 ??? !!!

image-46


Possibly related posts: (automatically generated)

MR "NO COMMENT" NIC ULIERU, fost purtator de cuvant al SRI, vorbeste cu Radu Moraru despre informatorii si ofiterii acoperiti din presa DOC NASUL B1TV

Radu Moraru: Bună seara, bun găsit la „Naşul”, sunt Radu Moraru, şi o să vedeţi că istoria se scrie şi în această seară tot aici, tot pe Calea Victoriei, parcă nume predestinat pentru succesul pe care subiectele şi emisiunile noastre le-au avut de-a lungul celor opt ani de existenţă. Subiecte grele şi în această seară, şi o să vedeţi că nu vă dezamăgim. Avem, de exemplu, în această seară despre băieţii sub acoperire din presă, şi fetele. Sunt şi multe fete…

Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct. Primul meu invitat în această seară ne va vorbi despre subiectele care au zguduit un pic acvariul numit scena publică a României. Pentru că s-a vorbit de ziariştii sub acoperire din presă, ziarişti ai instituţiilor abilitate cu apărarea siguranţei naţionale şi aşa mai departe. Aici este însă un război invizibil, şi o să vorbim mai mult pe acest subiect, mai ales că unul din artizanii, unul din promotorii ducerii stindardului de luptă contra ofiţerilor acoperiţi din presă este un personaj, nu-i dau deocamdată numele, că l-aş face prea mare, e un personaj care din punctul meu de vedere e dubios. Adică mai că aş jura că este sub mai multe acoperiri. Şi până ne vom documenta, dacă vom avea timp vreodată, o să vorbim şi despre acel personaj. Însă subiectul e foarte interesant pentru că se vede această luptă dintre civili, cum mă consider eu, şi oameni care sunt sub acoperire şi care practică tot felul de războaie şi aşa mai departe. Şi eu am un principiu, domne, civilii cu civilii, ăia cu treaba lor, dar hai să nu ne intersectăm prea mult. Pentru că eu civilul cotizez la stat, ca statul să-mi asigure protecţia şi toate celelalte. Eu îi ţin pe ziariştii sub acoperire în braţe, pentru că din taxele şi impozitele noastre trăiesc toate serviciile din lume, şi ele nu sunt făcute ca să aibă ofiţeri sub acoperire, ca să ne bombardeze pe noi, civilii. Ei trebuie să îşi vadă de misiunile lor pe care le au. Şi a doua problemă pe care eu personal o am, ca civil, este că nu e cinstit ca oamenii sub acoperire să manipuleze. Să ducă un ziar sau o televiziune în anumite direcţii, în funcţie de ordinele primite, pentru că în presă nu prea au ce căuta asemenea domni şi doamne. Şi mai e o chestiune, din păcate, România are ofiţeri sub acoperire în presă. De fapt sunt nişte băieţaşi care nu sunt ai serviciului propriu-zis, ci ai unora care au lucrat la un moment dat în serviciile respective şi au fost daţi afară sau s-au pensionat. Adică avem tot felul de acoperiri şi tot felul de oameni şi de instituţii care îi acoperă pe aceşti tovarăşi. Invitatul meu va putea să ridice puţin capacul, pentru că a făcut nişte declaraţii interesante, presa de astăzi a făcut de asemenea nişte declaraţii interesante. În „Cotidianul” am văzut anumite luări de poziţii ale unor foşti şefi de servicii secrete sau purtători de cuvânt, cum e purtătorul de cuvânt de la SRI, domnul Bercaru. Despre asta discutăm în prima parte. Bună seara, domnule Nicolae Ulieru, fost purtător de cuvânt al SRI.

Nicolae Ulieru: Domnul Radu Moraru, prin ce ai spus până acum într-un fel ai sintetizat situaţia, ceea ce dovedeşte că o cunoşti. Am să mă leg de prima frază a dumitale, şi o să o parafrazez: 40 de ani de regim comunist m-au învăţat că în regimul comunist cu cât lipsea mai mult un lucru, cu atât se vorbea mai mult despre el. Se vorbea despre libertate, deşi nu era niciun fel de libertate. Circula un banc care de fapt era o realitate tristă: „În comunism lucrurile se împart în două categorii: interzise şi obligatorii”. Ei bine, această lege cu cât se vorbeşte mai mult despre un lucru, cu atât el e mai absent, am aplicat-o într-un fel şi după ce am devenit purtătorul de cuvânt al SRI. Am observat că anumiţi ziarişti care proveneau din presa comunistă şi care nu erau lipsiţi nici de talent, nici de oarecare cultură, dintr-o dată au sărit în barca anticomunismului militant şi furios. Şi cu cât atacau mai mult SRI-ul şi puneau semnul de egalitate dintre SRI şi fosta Securitate, cu toate că fosta Securitate se putea regăsi în cel puţin trei instituţii de la vremea din anii 1990, adică şi în SRI, şi în SIE, şi în SPP, totuşi obiectul principal al atacurilor a fost SRI, pentru că el se ocupa de situaţia internă. Ei bine, aceşti oameni în timp s-au dovedit că erau fie foşti informatori ai Securităţii, fie ofiţeri acoperiţi. Nu ai unor servicii care au luat fiinţă după ’90, ci ai unor oameni care au lucrat în fosta Securitate. Care au păstrat legătura cu respectivii şi îi dirijau în tot felul de direcţii. Deci pentru mine un om care dovedeşte o atitudine constant anti-SRI, şi mă refer nu doar la SRI, ci la întregul sistem de informaţii al României post-decembriste, fără să admită măcar anumite progrese care s-au făcut, anumite delimitări pe care noile instituţii informative le-au făcut faţă de fosta Securitate, acel om deja pentru mine devine suspect.

Radu Moraru: Haideţi să facem un pic de istorie. Ceea ce am observat eu în aceşti ani de presă, practic fosta Securitate, vi s-a pus pecetea, în momentul în care s-a înfiinţat SRI. S-a spus, domne, acest serviciu va încerca să facă curat în sistem, să-i dea afară pe cei care nu aveau ce să caute într-un serviciu modern de informaţii pe care trebuie să îl aibă orice ţară. Din păcate, toţi cei care au plecat din fosta Securitate şi au fost în SRI prinşi şi daţi afară pe parcurs, unii şi-au făcut firme de pază şi protecţie, sau lucrează acolo, unii au plecat pe lângă oameni de afaceri, alţii în politică, alţii în presă, mulţi în sistemul justiţiei…

Nicolae Ulieru: Şi la „Doi şi un sfert”.

Radu Moraru: Apoi, s-au dus în alte servicii care s-au înfiinţat. Şi aici avem o probă dată ieri, în care „Doi şi un sfert”, sub semnătura lui Gelu Voican Voiculescu, a luat oameni care nu au mai încăput în SRI şi i-au numit şefi. De exemplu, de la Securitatea Municipiului Bucureşti. E evident că au mai intrat şi în alte servicii cu care opinia publică de atunci nu era foarte familiarizată. Deci, practic, România a fost penetrată de Securitate. Părerea mea e că mai bine rămâneau toţi acolo, că măcar ştiam că sunt acolo. Pe când aşa s-au împrăştiat peste tot.

Nicolae Ulieru: Dacă luaţi ziarele vremii, vedeţi că o declaraţie similară am făcut şi eu. Am spus că mult mai puţin periculoşi sunt foştii securişti care lucrează în cadrul SRI şi se supun noii legi de organizare şi funcţionare a SRI, decât cei care au scăpat de sub control şi s-au infiltrat în alte domenii.

Radu Moraru: Şi ce e grav e că şi-au păstrat reţelele. Adică au nişte butoane şi când apasă aici, pac iese ăla din lumea afacerilor, când apasă aici, pac iese ăla din presă. Adică şi-au păstrat reţeaua. Cu ce îi şantajează ei, deşi nu mai sunt activi în cadrul unor structuri reale ale statului, încât să îi poată manipula sau să îi coordoneze, de exemplu, pe cei din presă?

Nicolae Ulieru: În primul rând sunt angajamentele respective care rămân…

Radu Moraru: Păi a plecat generalul din Securitate cu tot cu arhiva în care are dovezi, documente, cum că respectivul ziarist ar fi fost colaborator?

Nicolae Ulieru: O copie a acelui document putea să îşi ia oricine, şi mai ales ofiţerul care l-a recrutat pe informator. În al doilea rând, sunt interese comune. Pentru că între informator şi ofiţerul care recrutează în timp se creează o anumită simbioză. Şi atunci de ce să nu lucreze împreună în continuare dacă asta e o situaţie materială mai bună, decât dacă omul ar fi zis, da, domne, am fost informator, îmi cer iertare. Nu mai sunt. Să nu confundăm totuşi statutul informatorului, care poate fi şi el un statut onorabil în anumite condiţii prevăzute de lege, cu statutul ofiţerului acoperit. Ofiţerul acoperit este din interiorul sistemului, trimis într-un domeniu sub acoperire…

Radu Moraru: Să luăm presa, de exemplu. Eu ştiu un caz, nu o să-l fac public, dar un caz în care un tânăr care nu valora mare lucru la momentul ’90 şi ceva a fost luat şi ajutat de cei care l-au recrutat şi l-au băgat sub acoperire, de a ajuns mare în societatea de astăzi. Pentru că aceşti oameni din fosta Securitate aveau pile, relaţii, contacte, şantaje. Puteau cere unui redactor sau conducător de ziar, ia-l pe ăsta şi bagă-l la tine. Ăsta e modelul?

Nicolae Ulieru: Peste tot agenţii trimişi în prima linie sunt ajutaţi ca să îşi facă munca. Dar trebuie să facem câteva delimitări necesare. Nu e adevărat, aşa cum s-a scris mi se pare chiar în „Cotidianul” de astăzi, că aceşti ofiţeri acoperiţi în presă sunt trimişi acolo ca să deturneze publicaţiile respective de la dreapta linie a cinstei, a onoarei şi a informării corecte. Nu e adevărat. Acoperirea prin meseria de ziarist e una din cele mai des uzitate în lume şi asigură o foarte bună posibilitate de circulaţie în toate mediile. Ofiţerul acoperit care lucrează în presă, cu legitimaţia de ziarist, şi dacă are şi ceva talent de ziarist, poate să pătrundă în diverse medii pe care alte acoperiri nu i le-ar permite.

Radu Moraru: Dar e normal să fie? Sunt ţări care au interzis ofiţerilor sub acoperire ca să activeze în presă.

Nicolae Ulieru: Mă îndoiesc.

Radu Moraru: Şi mie mi s-a părut ciudat. Eu nu cred ca vreo ţară sau vreun serviciu secret să rateze asemenea oportunitate.

Nicolae Ulieru: Când şi democraţia românească va avea 60 de ani vechime, se vor da legi în sensul ăsta, dar lucrurile vor merge tot aşa. Pentru că e o necesitate a muncii. De ce credeţi că de atâţia ani de zile americanii, cu forţa lor uriaşă, şi economică, şi informativă, nu pot să îl lichideze pe Osama Bin Laden? Pentru că nu i-au putut plasa un om acolo.

Radu Moraru: Ca să mai aruncăm un mit în aer, se pare că celebrii doi ziarişti din cazul Watergate erau de fapt foarte apropiaţi de serviciile de informaţii din Statele Unite.

Nicolae Ulieru: Erau alimentaţi de un adjunct al directorului CIA, care avea o ranchiună pe Nixon. Aia era sursa lor. Şi tipul a recunoscut înainte să moară acest lucru.

Radu Moraru: Asta zic.

Nicolae Ulieru: Apropo de chestia asta, celor doi ar trebui să li se ia înapoi Premiul Pulitzer pe care l-au primit ca urmare a dezvăluirilor. Pentru că de fapt nu datorită puterii lor de investigare au aflat acele informaţii care l-au silit pe Nixon să demisioneze. Ci datorită faptului că au fost alimentaţi de la cel mai înalt nivel.

Radu Moraru: Hai să o luăm altfel. Să zicem că eu ca cetăţean civil al patriei împreună cu ceilalţi contribuabili zicem, OK, acceptăm o parte din taxele şi impozitele noastre să se ducă şi pentru ziariştii acoperiţi. Dar eu ştiu că ei au un regulament foarte strict. Ofiţerii sub acoperire din presă au un comportament foarte bine reglementat de nişte coduri.

Nicolae Ulieru: Aşa ar trebui să fie, în teorie aşa este. Gândiţi-vă, de pildă, că se organizează la Bucureşti conferinţe internaţionale cu participare la cel mai înalt nivel. Şi avem exemplu cu summit-ul NATO. Nu poţi să bagi numai agenţi de ăia de 1,90 şi laţi în spate cât dulapul, pentru că ăia sunt uşor de recunoscut. Dar sunt ofiţeri sub acoperire acreditaţi ca ziarişti care evaluează foarte rapid situaţia operativă şi fiecare dintre ei, sau toţi împreună, pot să ia măsuri să nu se întâmple ceva neaşteptat.

Radu Moraru: Bun. Să zicem că aici suntem de acord, să fie ziarişti sub acoperire, dar nu, de exemplu, ziarişti care încep să facă alte acţiuni care nu sunt nici ale serviciului, nici în slujba ţării. Ăştia ce sunt, dezertori?

Nicolae Ulieru: Ştiţi ce se întâmplă? Din cauză că în ultima vreme actul de comandă în cadrul serviciilor noastre de informaţii a cam lăsat de dorit, s-au format, s-au centralizat diverse grupuri de interese care lucrează pentru unii, pentru alţii şi aşa mai departe. Şi atunci sigur că se întâmplă şi asemenea…

Radu Moraru: Aţi dat două ziare ca exemplu, şi aţi fost făcut ba mincinos, ba nu ştiu cum, pentru că nu aţi dat nume. Şi e vorba de Evenimentul Zilei şi România Liberă, unde aţi spus că sunt ziarişti sub acoperire.

Nicolae Ulieru: Eu m-am referit doar la perioada când am fost eu purtător de cuvânt, 1990-1997. Şi am spus că în primii ani ai acestei perioade erau doi ziarişti care atacau foarte dur SRI-ul, uneori săreau peste cal în mod evident. S-a încercat să se stea de vorbă cu ei, să li se spună, domne, uite sunt nişte lucruri pe care le-aţi scris şi nu sunt adevărate.

Radu Moraru: Şi cei doi erau unul de la Evenimentul Zilei, unul de la România Liberă.

Nicolae Ulieru: Da, şi până la urmă li s-a făcut o ofertă şi au fost convinşi să nu mai atace SRI-ul.

Radu Moraru: După ce au fost găsiţi ca făcând parte dintr-un serviciu secret, adică „Doi şi un sfert” de atunci.

Nicolae Ulieru: Da. Dar afirmaţia mea a fost răstălmăcită. Eu am dat exemplu ăsta printre alte 2-3 exemple care să demonstreze că „Doi şi un sfert”, în loc să îşi vadă de treaba lui, de protecţia contrainformativă a Ministerului de Interne, şi-a extins activitatea dincolo de limitele legii lui de organizare şi funcţionare, şi a încercat să facă şi alte şmecherii, cum face şi acum.

Radu Moraru: Afirmaţia e gravă când spuneţi despre un serviciu secret al Ministerului de Interne care trebuie să urmărească ofiţerii corupţi, bandiţii, traficanţii şi criminalii…

Nicolae Ulieru: Eu întreb, domnul Radu Moraru, la Secţia 5 Poliţie, jumătate din personal a fost depistat acum un an sau doi că furau benzină. Ţineţi minte?! Acum un an, la Piteşti, s-a demonstrat că o serie întreagă de permise de conducere, mii de permise, au fost date cu încălcarea flagrantă a legii.

Radu Moraru: De ce nu au aflat de la primele 100 de permise?

Nicolae Ulieru: Păi nu asta trebuia să facă? Eu zic că la Piteşti, toată Secţia judeţeană de la „Doi şi un sfert” trebuia rasă. Dar ce se întâmplă, ei vin acolo pe nepotisme, pe chestii politice…

Radu Moraru: Eu aproape că sunt sigur că aşa se întâmplă cam peste tot, că nu cred eu că doar „Doi şi un sfert” îşi depăşeşte atribuţiile cu nepotisme, cu nu ştiu ce, şi nu îşi fac treaba în mod eficient. E posibil ca şi alte servicii secrete…

Nicolae Ulieru: E posibil, dar nu în aşa hal.

Radu Moraru: Dar vedeţi că după ce aţi declanşat dumneavoastră acest subiect, au venit alte voci care au venit să spună, domne, ia să-i dăm în gât pe toţi. Or, aici era vizat şi SRI-ul. Pentru că SRI-ul, prin Marius Bercaru, purtătorul de cuvânt, a recunoscut că legea neinterzicând, există şi din partea SRI ofiţeri sub acoperire în presă.

Nicolae Ulieru: Se poate. Eu n-am apelat la asemenea mijloace, vreau să vă spun că în 1992-1993, când eram încă locotenent colonel, am avut o discuţie cu unii comandanţi care erau colonei, atunci încă nu existau generali în SRI. Abia prin 1995 a făcut Măgureanu primii 2-3 generali. Şi mi s-a sugerat că în anumite probleme să apelez la anumiţi ziarişti care sunt în legătură veche cu ei de dinainte de revoluţie. Şi atunci eu am refuzat categoric şi le-am spus, domnilor, oţi fi voi colonei, dar eu în materie de presă sunt general sau chiar mareşal. De ce? Pentru că eu nu lucrez decât cu oameni care au intrat în presă doar după decembrie 1989.

Radu Moraru: Dar atenţie, că după decembrie 1989 au intrat oameni în presă, dar unii au intrat şi în serviciile de informaţii. Adică avem aşa în presă, oameni sub acoperire provenind din fosta Securitate…

Nicolae Ulieru: Au cam dispărut, că biologic sunt…

Radu Moraru: Eu am bănuieli pe vreo 2-3 aşa. Unii chiar au recunoscut. Şi apoi unii care au intrat abia după 1990 în servicii…

Nicolae Ulieru: Da. Mi se pare firesc ca orice structură informativă din ţară să aibă ofiţeri acoperiţi în toate domeniile de interes.

Radu Moraru: Da, dar nu vedeţi că unii ofiţeri acoperiţi s-au demascat, s-au autodemascat, prin comportamentul lor arogant, prin faptul că ei vin şi colportează nişte informaţii strict secrete, vorbesc despre acţiuni strict secrete ale statului român, ei vin şi le trădează în direct… şi eu aşa i-am prins pe toţi. Numai dacă îl monitorizezi îţi dai seama că e ofiţer sub acoperire, îţi dai seama şi ce grad are şi că provine dintr-o structură, pentru că atacă alte structuri…

Nicolae Ulieru: Aia e, din păcate aici…

Radu Moraru: Deci e un război de ăsta între servicii. Întrebare, şi trebuie să v-o adresez cu o rugăminte. În perioada despre care vorbiţi, atunci când eraţi purtător de cuvânt la SRI, eu am lucrat la Evenimentul Zilei. Deci 1993-1996. Spunând informaţia că unul de acolo era la „Doi şi un sfert” şi nenumindu-l, practic şi pe mine şi pe ceilalţi colegi care am lucrat acolo, pornind de la Ion Cristoiu şi terminând cu oricine, ne puneţi pe aceeaşi listă. Şi pe mine mă deranjează chestiunea asta. Nu vreau să fiu pe o listă a celor care ar putea să fi fost la „Doi şi un sfert” şi acum au fost întorşi. Şi vă dau nume grele: Cartianu nu ar vrea să fie pe lista asta fără probe, Radu Tudor, Dan Andronic, Turturică, Claudiu Săftoiu… mulţi au avut un parcurs foarte interesant şi în carieră după aceea. Eu am rămas în zona presei, unii au plecat. Trebuie să ne daţi numele, măcar de la Evenimentul Zilei, pentru România Liberă nu vă pot… nu sunt în situaţia asta.

Nicolae Ulieru: Domnul Radu Moraru, deci ofiţerul acoperit are un anumit regim de funcţionare. Caracteristica dominantă a acestui regim este acela de a nu fi deconspirat. Eu nu pot ca ofiţer să deconspir un nume. Eu am dat un exemplu de om care nu-şi făcea meseria ca ofiţer acoperit şi ataca un serviciu prieten, sau un serviciu cu care trebuia să colaboreze în linii mari, şi pe care eu l-am anihilat. Atât. Dar nu-mi cereţi mie acum… pentru că nu e profesionist.

Radu Moraru: Colegii, căutaţi în următoarele zile toată arhiva Evenimentului Zilei şi ne uităm acolo.

Nicolae Ulieru: Ne uităm acolo, dacă veţi putea deduce, eu o să zic, „No comment”. Asta înseamnă, domne, ştii ceva, dar nu poţi să confirmi pentru că nu-mi dă voie calitatea mea de funcţionar public, dar nu pot nici să infirm, pentru că…

Radu Moraru: Oricum, informaţia pe care o daţi cuprinde strict perioada 1991-1997. Am înţeles. Lista lui Severin?

Nicolae Ulieru: Aia e o făcătură care n-are nicio relevanţă.

Radu Moraru: Bine, dar Emil Constantinescu, preşedintele României, care şi el a sărit din pătrăţică, pentru că un preşedinte de ţară nici după ce moare n-are voie să vorbească, a spus că Dumitru Tinu era KGB-ist şi l-a confirmat pe lista respectivă.

Nicolae Ulieru: Preşedintele Constantinescu a făcut multe gafe şi greşeli. De pildă, eu nu pot să îi iert faptul că el a spus public, ca preşedinte, că România a încălcat embargoul cu Iugoslavia. Într-adevăr, au fost transporturi de combustibil din România către Iugoslavia, combustibil cumpărat de firme iugoslave pe teritoriul României şi transportat în Iugoslavia, cu garnituri de tren, dar această operaţiune care a durat câţiva ani de zile s-a făcut cu acceptul ofiţerilor însărcinaţi din partea Uniunii Europene, să supravegheze respectarea embargoului, deoarece la nivelul cel mai înalt al Uniunii Europene s-a considerat că dacă sârbii vor fi lipsiţi de combustibil la modul acut, starea însăşi de spirit a populaţiei se va acutiza şi se vor strânge şi mai tare în jurul lui Miloşevici. Şi atunci li s-a dat o supapă. Şi Constantinescu ştia chestia asta. Nu spui, domne. Pentru un preşedinte, ţara este mama lui. Nu vii în public să spui, domne, maică-mea a fost o curvă.

Radu Moraru: Dar a fost barter, pentru că acum ne-au dat sârbii o căruţă de goluri. Am însă bănuiala, şi o voi spune în direct, legată de Evenimentul Zilei. Pentru că mi-am pus mintea la contribuţie şi îl voi provoca pe domnul Nicolae Ulieru să spună „No comment”. Publicitate.

Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct. Vom vorbi şi despre mineriade, cum ele au fost şi orchestrate, dar mai ales conduse de către ofiţeri ai lui „Doi şi un sfert”, şi despre arhiva care a dispărut, a lui „Doi şi un sfert”, înainte ca să ia foc respectiva clădire. Două camioane cu documente au fost scoase din acea arhivă, iar ulterior s-a spus că au ars documentele în acel incendiu. Total fals pentru că cele două camioane au fost chiar filmate plecând de acolo cu minute bune înainte de incendiu. Spuneam însă că legat de Evenimentul Zilei am să fac un exerciţiu de memorie şi de logică. Şi am să vă întreb aşa. Minidepartamentul care se ocupa de zona aceasta a serviciilor secrete era format din trei oameni. Doi dintre ei apar astăzi aproape în fiecare zi la televizor, unul a rămas în presa scrisă şi recent a scris despre o afacere controversată lansată de Sorin Roşca Stănescu. Corect?

Nicolae Ulieru: Eu nu mai citesc presa scrisă de la 1 ianuarie 2008, şi având în vedere şi vârsta înaintată, memoria mă cam lasă. Deci nu-mi mai aduc aminte.

Radu Moraru: Am înţeles. Bun. În momentul ăsta ştiu cu precizie, dar ne mai trebuie probe ca să verificăm. Şi vă mărturisesc că în pauză nu l-am întrebat, deci nu mi-a confirmat sau infirmat…

Nicolae Ulieru: Poate că omul respectiv îşi face datoria cum trebuie. A avut atunci un derapaj, a dat într-un serviciu al ţării pe care îl slujeşte şi el, şi acum nu mai face.

Radu Moraru: Dar totuşi pentru mine e important să ştiu, că dacă omul mai face presă, mă interesează şi metodele de convingere. Că poate acum e la alt serviciu, sau poate că modul de deturnare nu e unul foarte onorabil pentru…

Nicolae Ulieru: Nu l-am deturnat, domne, doar l-am pus cu botul pe labe atunci. Fără niciun fel de deturnare. Să îşi vadă de treabă, dar să nu mai mănânce borş pe seama SRI.

Radu Moraru: După ce a apărut acest episod cu Evenimentul Zilei şi cu România Liberă, am observat o campanie care s-a declanşat, afară cu ofiţerii acoperiţi din presă.

Nicolae Ulieru: Asta e o prostie.

Radu Moraru: Şi mie mi s-a părut o campanie fără sorţi de izbândă. Practic, cum o să ştim noi dacă, peste 5 ani, X sau Y e sub acoperire? Astăzi e uşor pentru că unii sunt atât de proşti, încât se autodemască prin prestaţiile zilnice şi prin modul lor de a se comporta.

Nicolae Ulieru: Domnul Radu Moraru, de unde ştiu eu că această campanie nu e pusă la cale chiar de unii ofiţeri acoperiţi? Ştii cum se spune, hoţul strigă hoţii.

Radu Moraru: Ne-am gândit şi noi la ipoteza asta.

Nicolae Ulieru: Dar pe mine mă miră că ăştia doi băieţi, care sunt inteligenţi şi au şi oarecare talent, oarecare cultură, Dan Turturică şi Mircea Marian, parcă, cum îmi cer mie să dau nume? Înseamnă că ei habar nu au de calitatea de ofiţer…

Radu Moraru: Mircea Marian v-a solicitat să daţi nume, şi credeţi-mă că Mircea Marian, la cum îl ştiu eu, chiar nu ştie funcţionarea asta a celor sub acoperire, că n-are de unde să ştie.

Nicolae Ulieru: A spus că dacă nu dau nume sunt un mincinos sau că afirmaţiile mele n-au nicio valoare. Afirmaţiile mele nu sunt actuale. Ele se referă la o realitate pe care eu am trăit-o, şi dacă vrei, au o valoare istorică. Deci nu poţi să spui că afirmaţiile mele n-au valoare. Au o valoare, dar nu din punct de vedere al jurnalistului cotidian.

Radu Moraru: Şi ca să mai spunem telespectatorilor, unii care strigă astăzi, afară cu ofiţerii acoperiţi din presă, prin campaniile lor îşi construiesc o acoperire nouă.

Nicolae Ulieru: Absolut, asta şi spuneam.

Radu Moraru: Deci dragi telespectatori, eu o pot face pentru că sunt civil şi mă uit în ochii dumneavoastră. Dar vă spun că şi dacă am cere să iasă ofiţerii acoperiţi din presă, acest lucru este imposibil. Şi doi, am sluji nişte meciuri între serviciile secrete, pentru că e evident că nu toate serviciile secrete au oameni Albă ca Zăpada. Au oameni care fac şi jocuri politice, unii într-o parte, alţii în altă parte. Ceea ce le cerem noi, zona civilă a presei, domne, să îşi respecte misiunile pe care le au şi să nu-şi depăşească atribuţiile. Eu vreau să cred că România are ofiţeri adevăraţi, că altfel ne ducem la culcare.

Nicolae Ulieru: Domnul Radu Moraru, în 1995, în toamnă, am ţinut la Cluj o conferinţă de presă cu presa locală, în care am spus o frază care apoi a apărut în toată presa centrală. Am spus aşa: „Noi nu pretindem că suntem fete mari, dar nici curve nu suntem”. Extinzând acest mod de a judeca asupra lui „Doi şi un sfert”, eu zic că ei de multe ori au acţionat ca nişte curve. Adică nu şi-au respectat nici statutul de ofiţer, nici legile.

Radu Moraru: Dar să nu spunem tot serviciu.

Nicolae Ulieru: Nu. Acolo sunt şi oameni foarte valoroşi, care din păcate atunci când încearcă să facă treabă sunt marginalizaţi. De pildă, cunosc cazul unui ofiţer care a venit din SIE la „Doi şi un sfert”. Lucrase în Spania, la post, vorbea limba spaniolă şi trebuia să ocupe un anumit post unde se cerea şi limba spaniolă. Şi la examenul de limba spaniolă a fost promovat unul care nu fusese nici în Spania şi nici multă spaniolă nu ştia. Aşa se întâmplă lucrurile. Ca să revenim la celebrul Marian Vanghelie, primarul sectorului în care locuiesc, eu l-am votat pe Marian Vanghelie şi a doua oară ca primar, dar mi se pare că el şi-a depăşit cu mult statutul lui de existenţă. El a creat la câţiva generali şi ofiţeri superiori din Ministerul de Interne, le-a creat un belciug. În sensul că i-a momit şi apoi, când a fost cazul, le-a cerut să joace cum cântă el.

Radu Moraru: Dar aveţi informaţiile astea?

Nicolae Ulieru: Sunt lucruri care… pe ce bază se laudă el că ştie că arhiva aia e acolo şi nu e dincolo?

Radu Moraru: A fost un pamflet, a zis ministrul de Interne de atunci. Dar auziţi, în arhiva asta… am întrebat pe cei de la „Doi şi un sfert”, domne, ce aveţi în arhiva aia, că e clar că aveţi. Nu avem, domne, sunt mici lucruri. Dar eu ştiu că în arhiva lui „Doi şi un sfert” sunt date despre orientarea sexuală a multora din România, sunt date despre furtişagurile economice ale unora înainte de 1990, sunt înregistrări ale legăturilor şi video dintre aceşti mari oameni ai ţării şi lumea interlopă.

Nicolae Ulieru: Da. Cum îţi explici faptul că au fost surprinşi generali din Ministerul de Interne stând la masă cu interlopi foarte cunoscuţi? Ce păzea „Doi şi un sfert” la ora aia? Era pe alte fronturi? Apropo de alte fronturi, din informaţiile pe care le am, un anumit şef de la „Doi şi un sfert” a dat ordin ca „Doi şi un sfert” să îşi extindă activitatea şi în Republica Moldova.

Radu Moraru: Tare de tot, chiar ordin scris?

Nicolae Ulieru: Da. O dispoziţie.

Radu Moraru: Asta e de Cascadorii râsului. Ştiţi ce mi-e mie teamă? Ca la anumite servicii să nu fi fost promovaţi oameni acolo, ca şefi, de tipul celor din politică. Adică vedeţi ce e în politică.

Nicolae Ulieru: Uite, Bogdan Olteanu, numit viceguvernator la BNR. Pe ce criterii, domnul Radu Moraru?

Radu Moraru: Economice. Economie de timp şi spaţiu.

Nicolae Ulieru: „Doi şi un sfert” e un serviciu de informaţii. Ofiţerul de informaţii se construieşte în cel puţin 7-9 ani de zile. Asta o ştiu din propria experienţă şi pe mine şi pe cei care i-am văzut plecând din SRI de la zero, şi avansând. „În Doi şi un sfert”, un comisar la circulaţie, pac venea un partid pe care îl servise şi era pus şef la „Doi şi un sfert”. Păi ce fel de muncă de informaţii poate să facă ăsta? Ce fel de criterii de apreciere a informaţiei poate să aibă un asemenea individ? Şi nu e un caz izolat, sunt zeci şi zeci de şefi aduşi din alte sectoare ale Poliţiei…

Radu Moraru: Am o întrebare de istorie. Aţi spus că mineriada din 1990 a fost orchestrată, sau acţiunile minerilor din Bucureşti au fost conduse de…

Nicolae Ulieru: Eu am spus că minerii care au venit să viziteze Bucureştiul şi să planteze flori în Piaţa Universităţii au avut ca ghizi turistici pe unii ofiţeri de la „Doi şi un sfert”. Şi am mai spus că cei doi care au vandalizat casa lui Ion Raţiu au fost dovediţi în tribunal ca fiind ofiţeri de la „Doi şi un sfert”. Şi vreau să vă spun că aici am avut şi noi o contribuţie, pentru că Raţiu îşi luase ca avocat un jurist, e mort demult şi ăla, Dumnezeu să îl ierte, ăla susţinea prosteşte pur şi simplu că ăştia sunt de la SRI. Şi când am avut o discuţie cu el, spunându-i, domne, nu e adevărat. Păi nu, că toţi sunteţi o apă şi un pământ. Domnule, Ministerul de Interne e Ministerul de Interne, SRI-ul e o altă instituţie a administraţiei centrale de stat, care n-are nicio legătură cu Ministerul de Interne…

Radu Moraru: Bine, pe vremurile ălea era o campanie de discreditare a SRI-ului ca organism nou.

Nicolae Ulieru: Da.

Radu Moraru: Întrebare atunci. Ion Iliescu a mulţumit minerilor. Dar el nu ştia că minerii de fapt au fost manipulaţi, conduşi, poate incitaţi de ofiţeri ai lui „Doi şi un sfert”? Bănuiesc că a primit informări.

Nicolae Ulieru: Plus actele de vandalism şi atrocităţile care s-au întâmplat.

Radu Moraru: Bun, vă mulţumesc mult pentru prezenţa în emisiune. Ia să vedem un mesaj: „Vizavi de cazul Piteşti, DGIPI a colaborat şi a ştiut întotdeauna ce se întâmplă acolo, iar obligaţia lor a fost de a înştiinţa instituţia care se ocupă de acele cazuri grave de corupţie, anume DGA”.

Nicolae Ulieru: Cum adică? Dar ei ce păzesc acolo, că erau ofiţerii lor?

Radu Moraru: Ei spun că numai anunţă o instituţie.

Nicolae Ulieru: Da.

Radu Moraru: De arestat trebuia DGA-ul probabil să o facă. Nu vedeţi că am creat atâtea instituţii de nu mai ştii cine ce face şi în final infractorii scapă?

Nicolae Ulieru: Eu vreau să spun că la DGA sunt destui foşti lucrători de la „Doi şi un sfert” de valoare, care neputând să îşi facă munca în cadrul Ministerului de Interne, au trecut la această…

Radu Moraru: Aici e o mare hibă şi a faptului că… eu aş numi ministrul de interne cât mai puţin politic.

Nicolae Ulieru: Înainte de a termina emisiunea, mai vreau să fac o precizare. Nu vreau să se înţeleagă că toată vina aparţine exclusiv Ministerului de Interne sau unităţii „Doi şi un sfert”. Pentru că la fel de vinovată e şi clasa politică, care prin toate mijloacele a căutat să aservească această unitate şi să o folosească în funcţie de regimurile politice care au venit la conducerea României, din decembrie 1989 încoace, să şi-o aservească ca să îi servească interesele unui grup sau altui grup. Mai mult, gândiţi-vă că conducerile acestei unităţi informative s-au schimbat mult prea des.

Radu Moraru: Aşa e.

Nicolae Ulieru: Eu totuşi rămân la părerea că cel mai longeviv dintre ei, Ardeleanu, a fost cel mai bun. Cu toate hibele care i se pot găsi şi lui. Dar el, deşi provenea din Poliţie, a devenit un bun profesionist tocmai pentru că a avut răgazul să stea acolo, să lucreze cu informaţia, să lucreze cu ofiţerii de informaţii şi să se dumirească.

Radu Moraru: Bun, vă mulţumesc pentru prezenţa în emisiune. Trebuie să mai spunem că toţi ofiţerii valoroşi din România nu sunt protejaţi suficient de către instituţiile lor. În sensul că atunci când îşi fac treaba, rezultatele muncii lor nu se văd, pentru că ele sunt stopate la un nivel de dosariadă de şantaj, sau atunci când pleacă în diverse misiuni sunt daţi în gât pur şi simplu de trădători infiltraţi de către alte servicii. Şi după cum aţi observat, în România s-au dus multe bătălii între servicii, în a se lovi unul pe altul, din păcate.

Nicolae Ulieru: Trebuie să spunem un lucru, că informaţia culeasă şi prelucrată de structurile informative ale ţării merge către factorii decidenţi care nu sunt politici. Iar decizia nu se ia la nivelul serviciilor, ci la nivel politic. Şi ăla poate să spună, informaţia asta nu mă interesează. Poţi să vii tu cu un dosar beton de crimă organizată, dacă ăla e prieten cu şeful reţelei, sau dacă partidul care l-a pus în funcţia aia are interes la reţeaua respectivă, te dă pe uşă cu dosar cu tot.

B1TV – 12.10.2009

FOTO: Octiavian Andronic – www.zp.ro

CAMPANIA DE-MASCAREA 2 : ofiterii acoperiti si descoperiti din presa la Raport. SRI contra 2 si-un sfert (DGIPI). Ce fac SIE si DGIA? Dar FSB si SVR?

Vineri pe la pranz va informam in postarea exclusiva (ce sa fac?:)- BOMBA IN PRESA! Opt agenti acoperiti ai SRI si SIE din presa si societatea civila sunt in pericol de a fi deconspirati. Unii apar des pe la televizor – ca un numar de opt lideri de opinie din presa si societatea civila, cadre acoperite, in special ale SIE si SRI, sunt in pericol de a fi deconspirate, prin diverse sifonari, santaj sau compromitere, ca urmare a agresivitatii crescande a factorilor si intereselor electorale de-o parte si de a alta.
Vineri seara, intr-o iesire la Realitatea TV, preluata de presa scrisa si electronica de sambata si duminica, fostul purtator de cuvant al Serviciului Roman de Informatii (SRI), Nicolae Ulieru, a declarat, aproape ca o reactie, ca cei care i-au condus pe mineri prin Bucuresti, in vara lui 1990, erau ofiteri sub acoperire ai UM 0215 devenita ulterior 0962. Alti asemenea ofiteri lucrau ca ziaristi la cotidiene centrale, a afirmat criticul, parca intr-o contraofensiva amenintatoare la informatiile de care va vorbeam mai sus. “E un serviciu care s-a imprastiat ca un cancer, depasindu-si categoric atributiile date prin lege. Sa nu uitam ca, de exemplu, la Mineriada din iunie ’90 ghizii minerilor erau ofiteri de la Doi si un sfert. Cei care au vandalizat casa lui Ion Ratiu erau ofiteri de la Doi si un sfert. Aceasta unitate a fost formata din scursorile fostei Securitati”, a spus Ulieru. Fostul purtator de cuvant al SRI a mai afirmat ca persoane cunoscute ca jurnalisti erau, de fapt, angajati ai Directiei de Informatii a Ministerului de Interne. “Avem oameni care lucrau in presa – la Romania Libera, la Evenimentul Zilei, care injurau SRI cu fiecare ocazie si pe care i-am depistat ca erau ofiteri acoperiti ai unitatii Doi si un sfert”, a mai spus Ulieru.
Mihai Marian de la EvZ raspunde cu un morcov in dos si-l face mincinos pe Ulieru “pana nu prezinta probe” iar Cristian Turturica de la RL nu neaga dar cere confirmari.
Luni deja, Cotidianul anunta ca lansează “o campanie de igienizare profesionala”-Afară cu acoperiţii din presă!.
Citez din sapou: “Ofiţerii acoperiţi din presă sunt o realitate despre care se vorbeşte constant în ultimii 20 de ani. Toată lumea ştie că există, prezenţa lor a fost recunoscută direct sau indirect de toţi cei implicaţi în acest „schimb de personal“. Ziarişti, foşti şefi de servicii secrete, foşti preşedinţi, dar şi alţi politicieni şi chiar şi ofiţeri de informaţii au afirmat că ofiţerii acoperiţi infiltraţi în mass-media sunt o certitudine”.
Si, continua: “Fie că s-a numit „Doi şi un sfert“ sau UM 0962 ori Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI), serviciul secret al Ministerului Internelor a fost şi este puternic reprezentat prin redacţiile ziarelor şi televiziunilor din România. Serviciul Român de Informaţii (SRI) are şi el ziariştii lui, la fel şi Serviciul de Informaţii Externe (SIE), armata la rândul său are pe statele de plată ale Direcţiei de Informaţii a Apărării (DIA) ziarişti fideli.” Ideea ati inteles-o din titlu.
(Acum, intre noi fie vorba, nu stiu in ce calitate este chestionat in articol Petre Mihai Bacanu, pentru ca nu si-a declinat-o: cumva aceea de agent al serviciilor de informatii sovietice sau… post-sovietice? Degeaba spuneam ca
ar fi de preferat ca Cinevaul sa se ocupe mai mult de situatia agentilor straini din presa si societatea civila, intentie care a stat la baza Campaniei Voci Curate. Degeaba spunea si Calinescu de UM Catavancu KGB!…)
Cornel Nistorescu apasa pe ambreiaj in editorialul sau: Scuturaţi ofiţerii din redacţii! . Zice: “Încerc să citesc diverse lucruri mai ales în greşelile pe care le-am făcut. Unele mă privesc pe mine, altele şi pe colegii mei de generaţie. În 1990, cam în acelaşi timp cu Piaţa Universităţii, a început marea tentativă de re-citire a „Epocii de Aur”. Descrierea mecanismului totalitar, dezvăluirea abuzurilor Securităţii şi redescoperirea unei Românii sociale rănite adânc. Pentru că FSN nu dădea nici un semn că vrea să limpezească lucrurile din trecutul imediat, am început nesfârşitele campanii de presă împotriva activului PCR, a Securităţii şi a celor revopsiţi în democraţi şi profesionişti. Unde a fost greşeala? Că am stat cu amândoi ochii numai pe Securitate şi pe comunişti! Sub ochii noştri începeau noul colaboraţionism şi noii informatori.” Si tot asa. Ideea de “depurificare” este, desigur, utopica.
Mircea Badea sintetizeaza in emisiunea sa: sper ca aceasta noua campanie e doar fondul pentru deconspirarea unor ofiteri acoperiti, ca urmeaza niste nume… Altfel e un fas!

Acum va mai reamintesc ce semnalam aici in urma cu vrea doua saptamani: ca FOSTUL SEF AL SIE IOAN TALPES iar arunca o bomba: “Pe langa informatori exista in presa si ofiteri de informatii cu grade inalte”. Cin’ sa fie? 🙂
Nu vreau sa va obosesc prea tare, mai ales daca sunteti vreunul de pe lista. Situatia, dupa parerea mea, sta cam asa: cand a fost pusa acolo sus problema deconspirarii celor opt ofiteri acoperiti din presa si societatea civila, majoritatea ai SRI si SIE, sistemul a reactionat prin contra-atacul la “Doi si-un sfert”, amenintand cu dezvaluiri care ar rade mult mai multe capete din presa: cele ale “scursorilor” actuala DGIPI. De aici, nu e exclus ca lupta deconspirarilor de tot felul sa se extinda in spatiul politic, cu rafuieli ale serviciilor care il sustin pe unul sau pe altul dintre candidati. In tot cazul, politizarea lor, demonstrata si de afirmatiile agresive ale unui Vanghelie, nu foloseste profesionalismului si credibilitatii structurilor care ar trebui sa fie de securitate nationala. Cine va castiga din razboiul de spionaj si contraspionaj? Dupa cum v-am spus, campania electorala promite sa fie mai fierbinte decat altele. Poate cea mai fierbinte.

CIRCUL KGB DE LA CHISINAU S-A INCHEIAT. Basarabia romana ramane a CSI, cu sprijinul troicii "unionistilor" Ghimpu-Filat-Urechean. Lupu? Presedinte!

In decembrie 2008, plecam din Chisinau cu masina, imbratisand cu privirea, spre granita, nostalgic deja, pamanturile romanesti. Ca si alte dati, ma indreptam spre mizeria de la Bucuresti cu gandul ca Basarabia ar putea si ar trebui sa ramana un adevarat refugiu romanesc. O utopie, desigur, desi tinerii Basarabiei imi demonstrasera a nu stia cata oara ca fibra romanismului este in ei mai puternica decat in toata clasa politica demagogica din Romania si Moldova la un loc.
Ma refacusem cat de cat, cu niste leacuri babesti, dupa ce zacusem o saptamana, la finele campaniei electorale, otravit, cel mai probabil de niste kaghebisti deghizati politic in “pro-romani” (de altfel, inaintea mea, nici fiica presedintelui Romaniei, Elena Basescu, nu fusese scutita de o “intoxicatie alimentara” intr-o forma grava, dupa ce bause… o cola – adusa desfacuta la masa). Desigur, astea-s mici aventuri din cariera unui reporteras, care nu transpar neaparat public, parte din “amorul artei”. Sa mai adaug cateva: s-a tras asupra masinii (chiar in parbriz), mi-a fost furat laptopul, gaurite rotile o data la doua zile, urmarit, gardat, etc, etc; nu va mai bat la cap cu viata banala de teren a oricarui ziarist preocupat de adevar.
Pentru cei care au uitat, au fost primele alegeri pentru Parlamentul de la Bucuresti la care au fost votati reprezentanti din afara granitelor. Iar eu aflasem ca autocarele PD-ului moldovenesc, platite din fonduri de la Bucuresti, transportasera oameni pentru a vota la cele trei centre de la Chisinau dar nu pentru candidatul PDL, Eugen Tomac, ci pentru candidatul KGB. Panimaisi? Repet: bietii oameni fusesera prelucrati pentru a vota cu alt candidat decat cel pentru care kaghebistii de la Chisinau primisera fonduri de la “Centru” si pentru care, oficial, faceau campanie. De altfel, dupa ce s-au prins ca stiu mai multi ce invart ei si au aflat – inainte de obtinerea rezultatelor oficiale – ca fostului consilier prezidential i-au slabit sansele, au si dat afara din sediul lor toata echipa de campanie a lui Eugen Tomac. Tupeu sovietic (returnat in fata cu replicile mele, autentic traditionale romanesti :). Cu toate sabotajele unor personaje de la varful PL, Tomac a reusit sa iasa primul pe Chisinau. Voturile altor grupari de kaghebisti din spatiul CSI l-au impins insa pe locul doi iar morisca “uninominalelor” l-a bagat in Parlament pe omul de pe locul trei.
Inaintea alegerilor din Moldova, in martie, cu gandul la tinerii Basarabiei, am scris pentru ZIUA un editorial (de fapt o opinie-comentariu, pentru ca la editorialul central al ziarului eram boicotat tacit de alti tovarasi, de o buna bucata de vreme), pe care o sa-l redau mai jos: “Basarabia, ultimul refugiu romanesc”. Apoi, dupa mineriada criminala – “revolutia orfanilor” – , am explicat, cat de cat, “Cum face misto noul KGB de noi si UE” (titlul initial cuprindea si NATO dar era prea lung). Pentru ca, aproape de finalul circului, sa observ “Cum vor ramane “moldovenii” fara Moldova”. O sa le redau de fapt pe toate mai jos, pentru ca anticipeaza toata lucrarea rebranduitorilor de KGB, definitivata la Summitul CSI de la Chisinau, desfasurat zilele trecute.
Acum, hai sa va pun o intrebare simpla: daca ati fi tarul Rusiei, stapanul informatiilor si armatelor rosii, ati merge cumva intr-un loc in care se organizeaza Summitul imparatiei tale, daca nu ati stii sigur ca toata situatia este sub control total si toti oamenii in functii sunt oamenii tai, care nu clintesc in front?! Asa si cu Medvedev in Moldova.
Iata cum tovarasii de la Khisinev, unul dupa altul, au confirmat afirmatiile mele, pentru care am fost atacat, injurat asiduu si aproape eliminat, de catre brigazile rosii din presa si alte institutii. Pe scurt: 1. Lupu, pupilul lui Voronin, va fi presedintele Moldovei – o spune acum Ghimpu. 2. Aceasta este vrerea Kremlinului de care asculta toti oamenii Moscovei – o spune Medvedev. 3. “Unionistii pro-Romania si pro-NATO” nu vor Unirea cu tara si isi pastreaza “neutralitatea” anti-NATO si pro-CSI – o spune Filat. Si, mentiune, daca mai era nevoie, Voronin nu mai conteaza pentru ca Rusia a schimbat garda vechilor KGB-isti cu noii KGB-isti. Si-acum, totul revine la normal: Federaţia Rusă revine pe prima poziţie a destinaţiilor mărfurilor moldoveneşti. Panimaiesi?

Basarabia, ultimul refugiu romanesc

Alegerile din Republica Moldova bat la usa si Romania incepe din nou sa-si faca auzit glasul: “Da, e deschis!”. Prezent ieri in Austria, presedintele Traian Basescu parca a vrut sa impace si capra “moldoveneasca” si varza politica romaneasca: “Suntem doua tari cu popoare care vorbesc aceeasi limba, au aceeasi cultura si Romania este un sustinator fara rezerve al avansului catre UE al Republicii Moldova”, a declarat seful statului, potrivit Agerpres.

Acum, conform DEX, POPOR, popoare, s.n., inseamna: 1. Forma istorica de comunitate umana, superioara tribului si anterioara natiunii, ai carei membri locuiesc pe acelasi teritoriu, vorbesc aceeasi limba si au aceeasi traditie culturala. 2. Totalitatea locuitorilor unei tari, populatia unei tari; cetatenii unui stat; natiune, neam, norod, etc. Daca presedintele se referea la prima acceptiune, nu pot sa nu-i dau dreptate, in sensul ca “cele doua popoare” formeaza o natiune: natiunea romana. Daca se referea la varianta a doua sper ca o facea doar ca sa menajeze sentimentele incurcate ale austriecilor, care “vorbesc aceeasi limba” cu vecinii lor mai dodoleti, nemtii.
Altfel, oricum, Basescu a vorbit pe limba tuturor romanilor. Care ii mai dau si dreptate. In actualul context, pare din ce in ce mai clar ca optiunile romanilor de peste Prut se indreapta covarsitor spre aspiratia de a face parte din acest conglomerat de state numit Uniunea Europeana. C-o fi bine, c-o fi rau, ce e scris si pentru noi, bucurosi le-om duce toate – vorba poetului – de e pace, de-i razboi. Important este ca Romania are o datorie de onoare fata de acesti romani, iar ei incep sa inteleaga faptul ca statul UE pe care il reprezentam si prin care suntem legati, istoriceste, indisolubil, poate reprezenta cel mai important partener strategic al unui proiect de succes. Si viceversa.
Basarabia, piatra unghiulara a Romaniei si in fond, a Europei, se apropie cu pasi repezi de maturitate po­litica europeana. Chiar daca Vladimir Voronin reprezinta inca imaginea tatucului potrivit pentru Republica Moldova, in mentalul multor romani de peste Prut – sau al membrilor minoritatilor ucraineana si rusa – nu poate fi ignorata nevoia de nou, de sange proaspat. Din aceasta perspectiva, optiunea unei parti a decidentilor politici si de informatii din Romania pare sa se indrepte spre Dorin Chirtoaca, tanarul primar al Chisinaului si vicepresedinte al Partidului Liberal. Din pacate pentru el, sforarii din partidul sau sunt prea imbatraniti in rele si au state prea vechi in alte sfere, care atarna de picioarele energicului liberal ca niste ghiulele ale condamnatilor la moarte politica. De cealalta parte, optiunea reformatorilor Partidului Comunist din Republica Moldova pare sa fie actualul presedinte al Parlamentului de la Chisinau, Marian Lupu. Persoanele mai informate considera ca in urma alegerilor de peste doua saptamani se va trece la o rocada, dupa modelul consacrat Putin-Medvedev: tatuca Voronin va ocupa ori presedintia Parlamentului – ori chiar sefia Guvernului – iar pupilul sau Lupu va fi instalat in Palatul Prezidential. In rest, in ce priveste esichierul politic imbacsit de la Chisinau, interesele rusesti, mai precis interesele afaceristice rusesti, se pare ca se vor suprapune de aceasta data cu cele romanesti. Romanesti doar cu numele. Observatorii atenti ai spatiului romanesc au consemnat cum o intreaga gasca tributara vechiului regim Iliescu-Nastase isi face de cap, nestigherita, si in actualul regim. Tot felul de fripturisti, selaristi, urechisti si filati penali. Ca si inainte, nu Romania este cea care castiga. Profiturile grupului de interese meschine sunt impartite, tot ca pe vremuri, cu dubiosii asa-zisi oameni de afaceri si politica de la Chisinau, cu conturi grase, mai ales la Moscova, dar si in alte zone, mai calduroase.
Romania trebuie sa fie constienta ca nu prin acestia va ajuta “poporul” de peste Prut, ci sustinand idealurile firesti ale romanilor, de reintalnire. Desigur, daca privim mai atent si pe Dambovita, nu prea avem, de fapt, unde-i sa-i invitam pe fratii nostri, decat daca au aceleasi tendinte sinucigase de a se scufunda pana la gat in mal. Asa ca, desigur, ar trebui intai sa ne facem curat si poporul nostru, ortodox, sa puna, de azi, mana pe lopeti. Altfel, Basarabia poate va ajunge sa ramana ultimul refugiu cu adevarat romanesc din Europa… In timp ce lupul, care il asteapta si pe Basescu, se distreaza si cu capra si cu varza.

Cum face misto noul KGB de noi si UE

Ridicolul “revolutiei” de la Chisinau ar trebui sa ne faca sa radem daca nu ar avea de a face chiar cu romanii, de acolo si de aici, care sunt batjocoriti, din nou, de serviciile speciale rusesti. Pentru cine nu stie, granitele Republicii Moldova sunt pazite de trupele Rusiei, pentru ca Moldova este stat CSI. Isi imagineaza cineva ca se poate intampla ceva in curtea fostei URSS fara acordul si implicarea directa a Mamei Rusia? Sa nu fim naivi. Toata “revolutia” din biata Basarabie romana injumatatita a avut ca miza doar schimbarea dinozaurului comunist Vladimir Voronin cu un altul, ceva mai mic.

Vladimir Voronin avea dreptate: este vorba de o tentativa de lovitura de stat. Insa nu din partea Romaniei. Romania nici nu-si permite, nici nu poate sa faca asa ceva. Ea poate doar sa constate, aproape handicapata, reactivarea tuturor agentilor anti-Romania (pana si a unui “Comitet al Salvarii Nationale”!). Sa fim seriosi. Pentru a declansa o asemenea operatiune e nevoie de un serviciu bazat, independent, masiv, stapan, nu de unul transformat intr-o filiala zero-zero-zero a celor serioase. Iar miza nu este, nicidecum, Unirea Basarabiei cu tara. Uniunea Europeana nu a acceptat Moldova nici macar in randul statelor din pachetul Balcanilor de vest, aflate mai aproape de Bruxelles decat “Parteneriatul de est”. Daramite Unirea cu Romania! Pe praful asta? Cu Transnistria Mare?
Miza este mult mai mica, practica si concreta: schimbarea procentului electoral de control al Parlamentului. Obtinerea si impartirea Puterii. Continuarea politicii anti-romanesti si anti-americane de sub o noua masca, a “romanismului” si “europenismului”. Si a fost devoalata la intalnirea “de taina” dintre inca presedintele Voronin si reprezentantii “opozitiei democratice” proaspat intrate in Parlament: ai Partidului Liberal, Liberal-Democrat si Aliantei “Moldova Noastra”. Cadre mai vechi si mai noi din politica “moldoveneasca”. Practic ce vroiau acestia: nu alegeri anticipate, nu unirea cu Romania, nu iesirea din CSI. Nimic din toate acestea. Ci “renumararea voturilor”, a oualor lui Voronin, in asa fel incat, eventual, la mana a doua sa nu mai iasa comunistii majoritari, ci alianta celor trei partide. Ce inseamna asta, in contextul in care presedintele este ales in Parlamentul de 101 membri de la Chisinau? Ca oamenii vechii Moscove nu si-l vor mai putea impune la presedintia Republicii pe pupilul lui Voronin, Marian Lupu (ba bine ca nu – nota mea). Iar cei trei, dupa cum anuntasera in perioada electorala, vor pune mana pe fraie si pentru Presedintie si pentru Guvern si pentru conducerea Parlamentului. Si-acum, sub amenintarea violentelor din strada – la care s-au lasat antrenati mii de tineri naivi, ca si la Bucuresti, in decembrie 1989 si iunie 1990 – Voronin trebuie sa cedeze. Dovada, ieri, dupa presupusa intelegere, tinerii furiosi, mai bine sau mai prost organizati, si-au rarit prezenta pe strazi, de la cateva zeci de mii la cateva mii. Negocierile, asadar, au inceput. Marea imparteala. Cedeaza sau nu cedeaza Voronin?, care intre timp a preluat controlul orasului, normal si clasic, dupa lasarea intunericului.
Practic, daca asa sta situatia, procentele actuale trebuie sa se schimbe: cele 49,95% ale comunistilor – circa 61 de mandate de deputat, Partidul Liberal (PL) – 12,79% – 15 mandate, Partidul Liberal Democrat (PLDM) – 12,26% – 14 mandate, Alianta “Moldova Noastra” (AMN) – 9,81% – 11 (cifre in curs de modificare, in functie de rezultatul negocierilor). Daca se vor schimba, candidatii la functiile de mai sus sunt urmatorii: Dorin Chirtoaca (PL) nu poate atenta la functia suprema, pentru ca are si cetatenie romana; raman absconsii Mihai Ghimpu (in prezent presedinte interimar – nota mea) si Anatol Salaru, ultimul aflat in stransa legatura cu Anatol Stati, unul dintre cei mai mari interlopi trans-frontalieri din spatiul post-sovietic, miliardar, proprietar al Grupului Ascom, cu sediul la Astana, Kazahstan, prieten al fostului presedinte Piotr Lucinschi, refondator al Marii Loje a Moldovei. Urmatorul, Vladimir Filat (PLDM) (in prezent premier – nm), pare croit sa fie o matrioska, cea mai mica, iesita din laboratoarele artistice de la Kremlin. Cu voia dvs, ultimul pe lista, dar tot ne-prezidentiabil (a primit cetatenie romana chiar de la Adrian Nastase), Serafim Urechean (AMN), un alt apropiat al lui Piotr Lucinschi si un rasfatat al fostei guvernari PSD a Romaniei, este personajul central al unei anchete publicate in urma cu cativa ani in ziarul ZIUA sub titlul “Alternativa KGB pentru Basarabia”. No comment, vorba lui Nic Ulieru si a sefului sau…
PS: Intre timp, folosindu-se de pretextul “evenimentelor”, preluate si deturnate in interes antiromanesc, regimul Voronin a trecut la anihilarea elementului romanesc – tinerii anticomunisti sunt arestati pe capete, in timp ce “opozitia” se dezice de proteste – si la inghetarea totala a relatiilor Republicii Moldova cu Romania. O alta “masura activa” specifica diplomatiei de forta a Rusiei. “Serviciile” noastre par, din nou, aeriene – in ciuda avertismentelor date prin presa cu mult timp inainte de declansarea diversiunii, – iar “prietenii” se bucura ca statul roman este afectat din punct de vedere al securitatii sale si a sigurantei cetatenilor sai de turbulentele moldo-ruso-ucrainene de la granita UE si NATO cu CSI.

Al doilea iunie 1989: cum vor ramane “moldovenii” fara Moldova

Scenariul 1989 pare sa devina realitate in Moldova comunista. Nu conteaza neaparat forma prin care regimul va fi schimbat – violenta sau pasnica, “revolutie” sau lovitura de stat – ci rezultatul: acelasi ca si in Romania. Fara indoiala ca regimul comunist trebuie sa dispara. Si, sa fim seriosi, Voronin e la degetul cel mic de la piciorul stang al lui Ceausescu. Nu el ar fi problema. Ci intelegerea.

In 1989, in ciuda istoriei oficiale perpetuata de gastile care au pus mana pe putere, conduse atunci de Militaru, pe plan militar, Iliescu, pe plan politic si Brucan, pe cel “civil”, lovitura de stat a implicat mult mai multe forte decat se speculeaza: CIA in coniventa cu GRU, KGB si serviciile subordonate din Ungaria si Iugoslavia. O patura interpusa a mijlocit intre aceste servicii, care doar au executat ordinele. Declaratia de la Budapesta, de exemplu, din iunie 1989, prin care “societatea civila” maghiara si straina de Romania solicita “autonomia Transilvaniei” – declaratie de care nu s-au dezis nici pana astazi semnatarii ei, nume semi-importante – nu era aranjata de serviciile in cauza, chiar daca agenti ai lor se numara printre autori, ci de forma emergenta de organizare a “societatii deschise”a lui George Soros. Ce ne-au adus, dupa 1989, grupurile sociale reunite sub umbrela Frontului Salvarii Nationale vedem acum: deposedarea romanilor de Romania, fizic si institutional.
La fel, azi, in bucata de Basarabie injumatatita de URSS cu actuala Republica Moldova si o parte din Ucraina. Apropo: nu numai romanii din Republica Moldova au nevoie sa-si recupereze propria cetatenie, ci si cei din Ucraina: de la Maramuresul furat la nordul Bucovinei, Tinutul Herta sau Basarabia istorica, Bugeacul si, de ce nu?, Insula Serpilor. Chiar daca autoritatile noastre, infestate de cartite, din ministerele de resort, nu se prea grabesc sa-si sporeasca efectivul pentru a imbunatati mecanismul recuperarii cetateniei romane – dupa cum a solicitat foarte clar presedintele Traian Basescu, in repetate randuri – este bine sa sublinem ca avem o datorie de sange in ajutorarea acestor romani, aflati in situatii mult mai disperate decat cei din Moldova, chiar asa comunista. Ucrainenii practica in mod cert o politica nu de deznationalizare fortata, ci mai rau: un adevarat genocid etno-cultural la adresa romanilor. Speriati de spectrul dezintegrarii la amenintarile Rusiei, Ucraina ataca in sarje adversarul mai slab: Romania. Agresivitatea serviciilor de informatii ucrainene s-a intetit in ultima perioada: dincolo de propaganda neagra a presei haholilor, agentii lor au tocmit tot soiul de noi gainari ultrasi sa defaimeze Romania prin toate mijloacele, inclusiv asmutindu-i asupra Moldovei, “sub steag strain”, pentru a se arunca vina tot pe noi. Scenariul 7 aprilie pare sa se reincalzeasca, de data aceasta cu un sprijin mai elaborat din partea societatilor cu usile “larg inchise”.
Manevrele celor care se pregatesc sa schimbe echipa de ocupanti ex-sovietici ai Moldovei romanesti, Basarabia romana, cu o alta, tot de ocupatie, sunt stimulate de esecurile pe banda ale comunistilor, care nici pana azi nu au reusit sa-si instaleze noul conducator de paie. Comunistii, satelizati de gunoaie ale spatiului post-sovietic, pretinsi “emisari UE” sau “analisti americani”, dau din groapa in groapa. Manutele au inceput sa le tremure, mai ales cand scriu pe la gazeta de perete a PCRM. Unul dintre cei mai buni agenti ai Romaniei, infiltrat in randurile comunistilor, nu ezita sa transmita, asa cum poate, cu limbaj dublu, ca practicant al “informatiei deschise”, semnele de slabiciune ale regimului. Fiecare raget sau flatulenta a lui Voronin se resimte in virgulele plasate, aparent aiurea, intre subiect, “Puterea”, si predicat, pe care va las pe dvs sa-l ghiciti. E clar ca s-a trecut de la “faza Budapesta” la “vine-vine Timisoara”. Cu tradatori, “Iude”, sau fara, un vot in plus sau unul in minus, Moldova se va schimba, in curand, iremediabil. Pacat ca, la fel ca in Romania, nu a mai ramas nici o forta romaneasca pentru a salva basarabenii de o noua ocupatie.
Adio (dar raman cu tine), Basarabie!
Victor RONCEA

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova