Spion, spionaj, spionomanie… Cariera acestor cuvinte, beneficiind de aceeaşi rădăcină, se dovedeşte şocantă. Mai ales în ultima sută de ani, când termenii respectivi – desemnând în esenţă persoana sau acţiunea de a urmări şi smulge cuiva (fără distincţie, partener ori inamic) informaţii sau documente secrete pentru a le transmite unui terţ, în cele mai diverse ţeluri (stocare, utilizare în caz de şantaj sau de război etc.) – şi-au câştigat o incontestabilă expansiune şi, totuşi, precisă accepţiune, în mai toate limbile şi pretutindeni pe mapamond. Situaţia este de înţeles fie numai dacă avem în vedere faptul că spionajul, după cum desprindem dintr-o Enciclopedie universală standard consacrată domeniului (vezi Norman Polmar, Thomas B. Allen, The Encyclopedia of Espionage, New York, Gramercy Books, 1998, 633 p.), se reclamă ca una dintre cele mai vechi meserii din lume, originile coincizând cu însăşi apariţia omului, iar „cazurile” intervenite în răstimp, renumele multora dintre personajele implicate, cheltuielile exorbitante înregistrate, mobilurile şi consecinţele unor operaţiuni din „umbră” au provocat, cel mai adesea şi pretutindeni, veritabile şocuri de natură politică, diplomatică, militară, ştiinţifică, artistică, sexuală etc. Dacă ar fi numai atât, şi este suficient pentru a înţelege de ce mai cu seamă astăzi preocupările şi lucrările referitoare la spionaj (operaţiuni, organisme, agenţi) se află netăgăduit în vogă, la noi şi nu numai (Alexandru-Radu Timofte, Originile şi mărirea, declinul şi renaşterea lumii informaţiilor secrete, Bucureşti, Editura ANI, 2004; Ioan Talpeş, În umbra Marelui Hidalgo. Rememorări consemnate de Horia Alexandrescu, I, Bucureşti, Editura Vivaldi, 2009).
Am evidenţiat doar unele motive pentru care se impune a aduce în discuţie unele dintre studiile recente referitoare la spionaj. Nu vom neglija, în prima ordine, că după abrogarea cenzurii politico-ideologice şi „deschiderea arhivelor” în 1989-1990, cercetările originale şi publicarea unor contribuţii temeinice privind informaţiile/contrainformaţiile, organizarea, evoluţia/involuţia lor, rosturile spionilor au înregistrat succese remarcabile, într-un fel nebănuite anterior. Concomitent, traducerile nu numai că au sporit considerabil, dar, realizate prompt şi judicios, ne-au oferit titluri şi autori despre fapte şi eroi aflaţi de regulă în topurile internaţionale. Nu intrăm în detalii, de vreme ce, graţie dr. Florian Banu (vezi „Caietele CNSAS”, nr. 1/2008, p. 187-220) şi dr. Alexandru Popescu (vezi Academia secretelor. Intelectualii şi spionajul. O istorie universală, 2006; Agenţii mărturisiţi. Diplomaţii şi spionajul. O istorie universală, 2009), deţinem deja de investigaţii bibliografice cvasi-complete şi competente. În opinia noastră, rămâne în atenţia studioşilor problema de a se face – peste toate dificultăţile prezentului şi peste orice presiune a „climatului” post- 89 – o distincţie obiectivă şi corectă în cazul operaţiunilor informative de acelea de „poliţie politică” desfăşurate vreme de patru decenii „sub cupola Securităţii” de la Bucureşti.
Dacă tastezi în vreun motor de căutare CADA vei obţine cadastru, cadă baie, cadă hidromasaj, dar în niciun caz n-o să apară Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei. Şi asta pentru că în anul de graţie 2010 foarte puţini îşi mai amintesc de spaima pe care le-au tras-o cătanelor bolşevice din armata română câţiva ofiţeri care pe 12 februarie 1990 înfiinţau ceea ce pe scurt s-a numit CADA. Oamenii ăştia curajoşi cereau în naivitatea lor ca din armată să fie eliminate cadrele care făcuseră sluj în faţa lui Ceauşescu şi îi executaseră orbeşte ordinele aberante, cele suspectate a fi pioni ai Moscovei, precum şi cele care au tras sau au dat ordin să se tragă în populaţie în timpul Revoluţiei. Se mai cerea printre altele îndepărtarea din fruntea armatei a generalului (dovedit mai târziu spion al KGB) Nicolae Militaru şi îndepărtarea din funcţiile de conducere a dinozaurilor comunişti purtători de trese şi înlocuirea lor cu oameni tineri. Cererile lor erau un soi de punct 8 al Proclamaţiei de la Timişoara în varianta MApN, cu diferenţa că Proclamaţia a fost lansată pe 12 martie şi era un manifest care se adresa societăţii civile.
După 11 ani de incompatibilitate, Mircea Dinescu, cocoţat de PNL în funcţia de secretar de stat la CNSAS, a fost, în sfårşit, deferit Justiţiei, în urma demersului Agenţiei Naţionale de Integritate. „Poetul-portofel“, devenit după ani de impostură şi „savant de renume mondial“, recompensat chiar şi de Moscova, aşa cum a relevat „Curentul“, a fost incompatibil încă de la instalarea sa, pentru simplul fapt că „Legea Ticu“ interzicea ca din Colegiul CNSAS să facă parte foşti sau actuali membri ai vreunui partid politic.
Or, Mircea Dinescu, absolvent cu pile al Academiei de Partid „Ştefan Gheorghiu“ fusese secretar UTC la Uniunea Scriitorilor şi membru al PCR de la 19 ani, exact ca şi Andrei Pleşu, un istoric de artă, care, din motive personale, a îndrăgit la råndul său dosarele Securităţii. De-a lungul anilor, Dinescu, specializat ca grataragiu de „berbecuţi“ ai Bisericii naţionale, sursa principală a scurgerilor şi intoxicărilor venite din direcţia CNSAS, a mai fost demonstrat ca incompatibil chiar de către redactorii „Curentul“, care au arătat că nu avea dreptul să ocupe o poziţie remunerată în Trustul mogulului Vîntu, Realitatea-Caţavencu. „Mă doare în cur!“, aceasta a fost reacţia sa, înregistrată, atunci cånd a fost chestionat în privinţa incompatibilităţi între funcţia de membru al Colegiului CNSAS, asimilată celei de secretar de stat şi cea de membru al consiliului editorial al fostului „Cotidianul“, pe deasupra celei de „invitat permanent“ la emisiunea lui Stelian Tănase. Ratat la mustaţă pentru această incompatibilitate, prin desfiinţarea ziarului, ANI a descoperit că Dinescu a funcţionat ilegal şi ca membru al Colegiului şi ca administrator al unor societăţi comerciale şi „se află, începånd cu data de 27.03.2006, în stare de incompatibilitate“, după cum a transmis CNSAS şi opiniei publice pe 3 februarie ac.
privind rămânerea definitivă a actului de constatare, în cazul domnului MIRCEA DINESCU, membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității
Actul de constatare a stării de incompatibilitate a domnului MIRCEA DINESCU, membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, emis de către Agenția Națională de Integritate la data de 03.02.2010, a rămas definitiv și irevocabil, potrivit prevederilor art. 50, alin. (3) din Legea nr. 144/2007, republicată.
Curtea de Apel Bucureşti a comunicat la data de 22 februarie 2010 faptul că domnul MIRCEA DINESCUnu a contestat în termenul legal, la instanţa competentă de Contencios Administrativ şi Fiscal, actul prin care Agenția Națională de Integritate a constatat starea de incompatibilitate a domnului MIRCEA DINESCU(“Adresa Curtea Apel Buc_SectiaVIII_Privind Contestatii Pe Rol Sectie_foto).
„În termen de 15 zile de la data comunicării actului de constatare a conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate, persoana verificată poate face contestaţie la curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei circumscripţie locuieşte”, potrivit art. 48, alin. (2) din actul normativ menționat anterior.
Agenţia Naţională de Integritate a constatat, în baza prevederilor Legii 144/2007, republicată, faptul că domnul MIRCEA DINESCUse află, începând cu data de 27.03.2006, în stare de incompatibilitate, întrucât deține simultan atât calitatea de membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.), cât și funcţia de administrator al unor societăți comerciale.
În conformitate cu prevederile art. 99, alin. (1), lit. l) din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, membrilor Colegiului C.N.S.A.S. li se aplică regimul incompatibilităților prevăzut pentru miniștri și, respectiv, secretari de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 84, alin. (1), lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003, funcția de membru în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile comerciale.
Conform prevederilor legale, „fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate constituie temei pentru eliberarea din funcţie…”
Actul de constatare ramas definitiv se va transmite celor două Camere ale Parlamentului pentru îndeplinirea și aplicarea prevederilor legale, respectiv demararea procedurilor privind revocarea din funcția de demnitate publică a domnului MIRCEA DINESCU.
Actul de constatare rămas definitiv, prin care Agenţia Naţională de Integritate a stabilit existența stării de incompatibilitate a lui MIRCEA DINESCU, a fost publicat pe pagina de Internet a ANI (www.integritate.eu), la secțiunea „ACTE DE CONSTATARE” (https://www.integritate.eu/home/acte-de-constatare.aspx).
Conform prevederilor art. 50 din Legea nr. 144/2007, republicată, „actul rămas definitiv, prin care se constată caracterul nejustificat al averii sau al unei părţi din aceasta ori prin care se constată conflictul de interese ori starea de incompatibilitate, se publică pe pagina de Internet a Agenţiei şi se comunică, în termen de 10 zile, organelor care aplică sancţiuni disciplinare sau care dispun revocarea, destituirea ori eliberarea din funcţie, precum şi organelor fiscale competente”.
„Moldova dăruieşte regiunii Odesa o parte din teritoriul său naţional. Pe 11 martie Palanca va fi deja ucraineană”. Potrivit publicaţiei ruseşti „Zavtra”, această declaraţie a fost făcută sâmbătă, 19 februarie 2010, de către directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate de la Chişinău, Gheorghe Mihai, la o conferinţă de presă pe care a ţinut-o în oraşul Odesa. Ziarul rus „Zavtra”, care a fost citat şi de postul de televiziune de la Chişinău TV 7, preluat de Flux, scrie că directorul SIS Gheorghe Mihai a declarat că acordul de transmitere în proprietate către Ucrainei a terenului adiacent tronsonului de 7,77 km al şoselei Odesa-Reni va fi semnat pe 11 martie. Potrivit publicaţiei ruseşti, Guvernul Filat deocamdată nu a luat o decizie cine dintre membrii Cabinetului de miniştri va semna acest document.
Pentru a intelege mai bine natura si sursa informatiei speciale, neverificate inca, o sa prezint mai jos experienta mea legata de ziarul “Zavtra” si redactorul sau sef, Aleksandr Prohanov (foto).
Ziarul ZIUA a fost in urma cu 10 ani unul din ziarele preocupate de descalcirea unei alte afaceri securistice semnalate de ZAVTRA si care privea legatura directa a lui Ion Iliescu cu Moscova printr-un asa-numit “Fir Rosu” tras de la Cotroceni pana la Kremlin. La izbucnirea scandalului, in 2000, ZIUA a constituit o echipa speciala care a mers pe urmele “Firului Rosu” pana la sursa lui, Moscova, unde l-am intervievat pe seful ziarului, scriitorul Aleksandr Prohanov. Pe drum am avut numeroase peripetii, printre care se numara si retinerea mea de catre autoritatile ucrainene apoi declararea mea drept “persona non grata” pentru activitatea jurnalistica dusa pentru romanii din Bucovina, Tinutul Herta si Basarabia de Sud si, ulterior, expulzarea mea din Ucraina. Ajunsi la Moscova via Chisinau ne-am intalnit cu redactorul sef al, de-acum, celebrei publicatii rusesti ZAVTRA.
Adevarata fata a Rusiei Thefinancial deal casts new light on the relationship between the Kremlinand Evening Standard owner Alexander Lebedev (at left), usually viewed asone of its most outspoken critics
The Russian billionaire bidding to buy The Independent newspaper is poised to gain a massive cash injection from the Kremlin in a deal personally sanctioned by Vladimir Putin. Alexander Lebedev, who bought London’s Evening Standardfor £1 a year ago, is selling his stakes in the airline Aeroflot and inRussia’s largest aircraft leasing corporation back to the Government. He told The Times in an exclusive interview that the deals would earn him more than £450 million. Mr Lebedev said that the cash was destined for new projects in Russiaand that none would be spent on his burgeoning newspaper interests inBritain. However, the financial boost casts a revealing new light onthe relationship between the Kremlin and a man usually viewed as one ofits most outspoken critics. Mr Lebedev told The Timesthat he had agreed to sell his 26 per cent stakes in Aeroflot and inthe Ilyushin Finance Corporation at a 20 per cent discount. Both willbe bought by the state-owned Vnesheconombank, which is headed by MrPutin, the Prime Minister.
The bank’s supervisory board, which is composed entirely of governmentministers, will meet on February 17 to consider the sales formally butMr Putin has already approved them. Mr Lebedev said: “The decision hasbeen taken. My understanding is there is a written government decisionon it with the word ‘agreed’.” Mr Lebedev, 50, denied recent reports in London that he had been shortof cash and laughed off suggestions that he was now being bailed out byMr Putin at a critical moment in negotiations for The Independent, saying: “That’s pretty public. Couldn’t he give me a billion under the table?” He said: “It doesn’t change anything in my business life, this extracash. Anyway, I have committed it to a few other things; none of thatwill be ever used for newspapers because I am funding the EveningStandard out of my pocket.” Asked whether he planned also to fund The Independentfrom his personal resources, he replied : “Yes, absolutely, yes.”Although he declined to discuss details of his negotiations with thecurrent owners, Independent News and Media, he distanced himself fromsuggestions that he would turn the loss-making paper into a free-sheetas he had done with the Standard. Mr Lebedev said: “If you claim that you are saving a good newspaper andthat you want to reform it you don’t do that by hitting other papers. “Let’s assume we make the Indyfree, you’d affect seriously the business models of other newspapersand frankly, that’s a very important reason [not to do it].” Mr Lebedev also played down suggestions that he had lined up Rod Liddle, the former editor of Radio 4’s Todayprogramme, to edit the paper. He said: “I love Rod Liddle and hate him… He’s a provocateur because he sometimes believes the opposite ofwhat he’s saying. Whether he’d make a good editor-in-chief I don’tknow.” Insisting that he was a supporter of a free press in a democracy, hesaid that he would tap new readers among an estimated 5 million Britonswho he described as “liberal democrats … who really need The Independent in the way it used to be”. It had lost a sense of purpose but had “a very good chance to be aglobal newspaper” campaigning on the environment and corruption issues,he said. However, the extent of his business links with the Kremlin have raisedconcerns among some commentators about his own independence. Granville Williams, a member of the national council for the Campaignfor Press and Broadcasting Freedom and a specialist on media ownership,called on the Government to ensure that The Independent remained autonomous. “These new deals with Putin raise concern that the quid pro quo would be for The Independentto draw red lines around its Russian coverage,” he said. “Although MrLebedev has a good track record on free speech, I’d want the Governmentto ask for firm guarantees that The Independent will not feel afraid of reporting Russia negatively under his ownership.” Other media analysts, however, said that The Independentwas a “natural fit” for Mr Lebedev. “It’s ideologically his true home,”said Lorna Tilbian, an analyst at Numis. “I don’t think he’s damagedthe Standard and, indeed, he may have saved it. Maybe he’ll save the Indy as well.” Mr Lebedev said that he knew President Medvedev and Mr Putin but foundit easier to “treat them as one” rather than as separate politicalfigures. He had not seen the latter for two years, after a Moscowtabloid that he owned printed a false story alleging that Mr Putin hadsecretly divorced his wife, Lyudmila, and married Alina Kabayeva, aformer Olympic gymnast half his age. Asked to characterise his relationship with them in light of thebusiness deals, he said: “If they want me as an ally then I’ll be morethan happy to call myself a modernisation force.” Before now Mr Lebedev, who funds the Novaya Gazeta,the opposition newspaper where the murdered journalist AnnaPolitkovskaya worked, was regarded as one of the most vocal domesticcritics of Mr Putin’s clampdown on political dissent. He disclosed that his efforts to form a moderate opposition party withthe former Soviet leader Mikhail Gorbachev had been blocked by theKremlin’s shadowy chief ideologue, Vladislav Surkov, the man who coinedthe term “sovereign democracy” to justify Mr Putin’s growingauthoritarianism as President until 2008. An avowed Anglophile, Mr Lebedev spied for the KGB in the late 1980s atthe Soviet Embassy in London, rising to lieutenant-colonel in theforeign intelligence service — the same rank as Mr Putin. He went intobusiness after the collapse of Communism, becoming rich on complexbanking deals. The Evening Standardwas losing £10 million a year when Mr Lebedev bought a 75 per centstake from Associated Newspapers last January, becoming the firstRussian owner of a British newspaper. He said that he had honouredpledges of financial support without interfering in editorialdecisions, adding: “I have built walls higher than the Chinese and I amstrictly observing this principle.” There were “positive trends” financially after the Standardabolished its cover price and almost tripled the print run to 600,000as a free newspaper. Mr Lebedev said: “The positive trend comes fromadditional revenues from advertising, which is linked to increasedcirculation.” Sources close to Independent News and Media said yesterday that theywere optimistic about concluding a deal with Mr Lebedev by February 15,when exclusive talks between the parties expire. “Some issues have yet to be decided and the ball is not in our court,”Mr Lebedev said. One sticking point could be what to do with along-standing printing contract with Trinity Mirror, which would costMr Lebedev a lot to cancel.
Empire and connections Alexander Lebedev’s personal worth was estimated to be $3.5 billion(£2.2 billion) before the financial crisis, which he says has cost him$1 billion In 2008, the National Reserve Corporation, Mr Lebedev’s holding company, estimated the value of its assets at $5.5 billion In Britain he owns a 75 per cent stake in the Evening Standard and is negotiating to buy The Independent and The Independent on Sunday In Ukraine he has stakes in Energobank and an insurance company andowns a 235-room spa, the Almond Grove open-air water park and thefour-star Glory Resort. He also owns boutique hotels in France, Italyand Switzerland In Germany he owns 48 per cent of the low-cost airline Blue Wings In Switzerland he owns the aircraft leasing company Airstream In Russia he owns 49 per cent of the opposition newspaper Novaya Gazetawith the former Soviet leader Mikhail Gorbachev. He is selling his 26per cent stake in Aeroflot to the Russian government for $550 millionand his 26 per cent holding in the aircraft-leasing company Ilyushin tostate-owned bank Vnesheconom Bank (chairman Vladimir Putin) for $177million. He owns a large stake in state-owned Gazprom. His NationalLand Company owns 45,000 hectares of farmland. He wholly owns theNational Housing Corporation. Oligarch bidding for Independent gets huge cash injection from Putin – Times Online January 28, 2010 / Tony Halpin in Moscow and Alexi Mostrous Semnalat dehttps://justspectator.blogspot.com
INFO-PRIM.MD: Partidul Democrat din Moldova şi Edinaya Rossia vor semna în curând un acord de cooperare
2009-11-22/13:56 Partidul Democrat din R. Moldova (PDM) şi partidul „Edinaya Rossia” din Federaţia Rusă vor semna în scurt timp un acord de cooperare. Partidele au început să lucreze la proiect acum câteva săptămâni, iar detaliile acestuia au fost discutate în timpul vizitei liderului pdm, Marian Lupu, la Sanct-Petersburg, sâmbătă, 21 noiembrie, în calitate de invitat la lucrările congresului partidului „Edinaya Rosssia”, al cărui lider este premirul rus, Vladimir Putin, transmite Info-Prim Neo cu referire la presa rusă.
Potrivit paginii electronice a postului rus de radio „Golos Rossii”, Marian Lupu a declarat că, practic, documentul a fost parafat, însă mai este de lucru asupra lui. Liderul PDM afirmă că implementarea acordului de cooperare dintre cele două partide va permite acestora să-şi ofere ajutor reciproc, formând, în acelaşi timp, o nouă platformă de interacţiune. „Aceste planuri ne vor aduce noi perspective pentru cooperarea între partide şi în relaţiile Rusia – R. Moldova”, a mai spus Lupu, subliniind că Rusia a fost şi trebuie să rămână partenerul strategic al R. Moldova.
Aceasta a fost deja cea de-a doua vizită a lui Marian Lupu în Rusia, de când este desemnat candidat la funcţia de preşedinte al R. Moldova din partea Alianţei pentru Integrarea Europeană, de guvernământ.
La începutul săptămânii viitoare, Marian Lupu mai are programată şi o deplasare la Bruxelless. În cadrul acesteia, liderul PDM va avea mai multe întrevederi cu oficiali ai Comisiei Europene, Parlamentului European, Oficiului Înaltului Reprezentant UE pentru politică externă şi de securitate comună etc.
Dupa ce l-au pupat in toate orificiile pe Geoana, sclavii lui Vintu din presa sunt pusi sa faca “dreapta”-mprejur. Calculele mogulilor arata ca in turul doi Geoana este mai vulnerabil decat Crin in fata lui Basescu. Atunci, in ura lor fata de presedinte, incearca o miscare sinucigasa pe ultima suta de metri, inventand chiar date false pentru a se debarasa de Geoana si a-l salta pe Crin. Daca-i asa sunt in stare sa merg sa-l votez pe Geoana 🙂 Parerea mea este ca mogulii, ca si papusile lor politice si sclavii lor de presa, sunt intr-o cadere libera care nu mai poate fi oprita nici de Mama Omida Iliescu cu tot aparatul KGB cu tot!
Agenda publica a campaniei electorale a luat un curs cu totul aparte. Ies la iveala combinatii al nivel inalt dintre cele mai toxice care evidentiaza miza enorma a acestei campanii pentru scaunul prezidential al Romaniei. Redam mai jos o parte din materialul primit la redactie, in care numele partenerului lui Mircea Geoana, ofiterul GRU Boris Golovin apare subliniat.
Cu ochii pe industria de maşini
Politica de monopol dezvoltată de Deripaska şi Rich se reflectă şi în Romånia. Tentativa lui Deripaska de a prelua în bloc industria autohtonă de aluminiu este continuată de proiectul preluării uzinei Daewoo de la Craiova, cu concursul direct şi interesat al guvernului Tăriceanu. Deripaska vånează ALRO Slatina, Alprom Slatina şi Alum Tulcea, toate privatizate de guvernul Năstase în favoarea grupului Marco, înfiinţat de Marc Rich şi preluat de magnatul Vitali Machitski. Negocierile dintre acesta din urmă şi Oleg Deripaska sunt mai vechi. Înainte să lucreze pentru Vitali Machitski, Alexander Krasner a fost director executiv al firmei Marc Rich Investments Ltd. Grupul OAO Mechel, cotat la Bursa din New York, a adunat toate combinatele metalurgice controlate de Ziuzin. Printre acestea se numără şi COS Tårgovişte, şi Industria Sårmei Cåmpia Turzii SA, privatizate cu scandal (Cosmin Guşă a fost direct implicat) în timpul guvernării PSD, dar şi o întreprindere croată, alta bulgară, plus două ruseşti. Combinatele romåneşti au fost cumpărate prin intermediarul Conares Trading, care a operat pånă de curånd în numele grupului Mechel. Casa de comerţ a oligarhului rus, Mechel International Holdings AG, a fost înregistrată tot în Zug, la aceeaşi adresă cu Conares. Reprezentantul din Romånia al lui Ziuzin, Boris Golovin, este atåt promotorul intereselor lui Deripaska în ţara noastră, cåt şi al TVEL Corporation, mare corporaţie rusă de stat în domeniul nuclear. Golovin, născut în Republica Moldova, a fost ofiţer al trupelor speciale din cadrul GRU, a luptat în Afganistan, ştie bine limba romånă şi este implicat mai toate afacerile cu energie – şi nu numai – din Romånia. Conexiunile de afaceri ale lui Boris Golovin includ moguli ai energiei cum ar fi Nicolae Bogdan Buzăianu, dar şi o serie de personaje provenite din SRI sau din serviciile de informaţii israeliene. Printre legăturile sale se numără Horia Constantin Bejan, fost director de relaţii internaţionale în Ministerul Industriilor. Acesta este partener tradiţional al lui Boris Golovin şi, indirect, al lui Nicolae Bogdan Buzăianu. Cåt timp a fost în funcţie a făcut afaceri cu controversatul Constantin Iavorski, fostul angajat al lui Roman Abramovici. Vladimir Soare, ofiţer acoperit, a fost, pe rånd, viceguvernator BNR, preşedinte al Bancorex şi preşedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vîntu. A făcut studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergură iniţiată la UCM Reşiţa, de Boris Golovin şi Nicolae Bogdan Buzăianu. În acest „business“ are interese şi Oleg Deripaska. Corneliu Păltånea. Fost şef al unităţii prahovene a SRI. A fost arestat în dosarul furtului de combustibil de la rafinăria ploieşteană Astra Romånă. Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Romåno-Rus (CARR), înfiinţat de foştii ofiţeri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Roşii) monitorizaţi pentru spălare de bani şi pentru devalizarea Nova Bank. Păltånea a lucrat şi pentru fraţii Pileri, doi afacerişti italieni cercetaţi penal în Palermo pentru apartenenţa la Mafia. Unul dintre cei doi fraţi a fost ofiţer de informaţii militare.
GRU şi legăturile „româneşti“
Anatoli Patron. Fost ofiţer GRU şi partener cu Boris Golovin. Preşedinte al Nova Bank şi considerat iniţiatorul operaţiunii de decapitalizare a acesteia. Constantin Samson. L-a urmat pe Iuri Ustinov la şefia CARR. A fost partener de afaceri cu soţia lui Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului. Este cercetat penal de Parchet pentru fraude fiscale, dar dosarele sunt tergiversate. A devalizat întreprinderea de stat Postavul Azuga, pe terenurile căreia înalţă un complex turistic de lux. În afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit în America. Mircea Popa. În vremea lui Ceauşescu, a fost cercetat de Securitate, fiind bănuit că este agent KGB. Mircea Popa a condus Agenţia de Presă „Rusia la Zi“, controlată de un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetăţean moldovean, Vitalie Dobåndă, conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu. „Rusia la Zi“ era sponsorizată de Mechel. În perioada PSD, Mircea Popa a fost consilierul politic al lui Cozmin Guşă, care s-a remarcat în peisajul public prin discursurile sale proruse. Guşă are vilă la Cornu, pe aceeaşi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin. Yacov Goldovsky, omul lui Cernoi, îi reprezintă interesele în Rafo, pe care Goldovsky o controlează, acum, prin compania Petrochemical Holding, cu sediul în Austria. Marin Anton este omul care apare în toată odiseea Rafo, entitate pe care a condus-o, prin firma sa de management, împreună cu alţi directori proveniţi de la Tofan Group. Mecanismul stingerii datoriei: Termoelectrica SA (de care aparţine CET Mintia) ia în primire utilajele ruseşti, apoi virează, eşalonat, contravaloarea acestora la bugetul de stat. Planul a eşuat însă parţial. În 2003, ruşii au scăpat de datorie, dar echipamentele furnizate de ei zac de ani buni în curtea termocentralei din Deva. Nefolosite şi cu garanţia expirată. Victor Vaida, directorul general al CET Mintia din acea vreme, sucursală a Termoelectrica Bucureşti, pe atunci, a devenit director tehnic al termocentralei. Fost lider al PSD Hunedoara, a fost ajutat pe linie politică să căpuşeze CET Mintia, prin firma soţiei lui. Prin Global s-au livrat echipamentele energetice pentru CET Mintia, valorånd peste 20 de milioane de dolari. Kremlinul are interese directe în firmă: sediul social este în Bucureşti, Piaţa Charles de Gaulle, chiar în clădirea fostei misiuni comerciale sovietice din Romånia. Impozantul imobil aparţinea, de fapt, preşedinţiei Rusiei. Unul dintre „pionii“ lui Golovin&Ziomar e Horia Bejan, fost director în Ministerul Industriilor. Din anii ‘80 pånă în 2001, Bejan a fost adjunct al direcţiei generale de comerţ exterior. Era în funcţie în 2000, cånd guvernul a emis ordonanţa de modernizare a CET. Tot atunci, era acţionar minoritar în Global. Legăturile lui Bejan în spaţiul fostei URSS datează din anii ‘80, cånd acesta a gestionat participarea romånească la construcţia combinatului ucrainean de la Krivoi Rog. În timp ce activa în minister, Horia Bejan a fost asociat în afaceri şi cu Constantin Iavorski – fost angajat al oligarhului rus, Roman Abramovici, şi fost ministru al energiei în Republica Moldova. Ofiţer KGB la origine, Iavorski a monopolizat ani la rånd furnizarea de combustibili energetici (cărbune şi păcură) către termocentralele romåneşti, angajånd la firmele sale foşti ofiţeri SRI. Tot tranzacţiile cu cărbune i-au adus faţă-n faţă pe Bejan şi Golovin. Societatea primului (Putna SA) a intermediat importurile de cărbune făcute de compania Infinity, a fostului ofiţer GRU. Pe långă Global, Horia Bejan mai este asociat cu Golovin şi în alte afaceri cu iz rusesc. M.T.Il. Projects&Systems Ltd, a doua firmă din consorţiul desemnat în 2000 să retehnologizeze CET Mintia, este un off-shore din Cipru. În jurul căsuţei poştale s-a dezvoltat grupul de afaceri al israeliencei Tonya Halpern, implicată în scandalul privatizării Hotelului Bucureşti. Tonya Halpern şi defunctul ei soţ, Moshe, proveneau din structurile AMAN – serviciul de spionaj al armatei israeliene. Aliatul în afaceri al Tonyei Halpern a fost Constantin Iavorski, alături de care a cartelizat licitaţiile de furnizare a cărbunelui către termocentralele romåneşti. Al treilea membru al consorţiului era Babcock Borsig Power (BBP) – Austrian Energy. Din 1999, VA-Tech deţinea 10 la sută din colosul german BBP (care preluase „Austrian Energy“, divizie a VA-Tech). În 2000, aceeaşi VA-Tech controla VA Tech Hydro, firmă implicată în scandalul retehnologizării Porţilor de Fier I şi II. Aşadar, entităţile VA-Tech primeau contracte avantajoase, fără licitaţie, de la statul romån. Firma era reprezentată în Romånia de Nicolae Bogdan Buzăianu – fondatorul Energy Holdings şi prietenul lui Boris Golovin. Contractul de consultanţă juridică pentru modernizarea CET Mintia a revenit atunci tocmai casei de avocatură „Boştină&Asociaţii“, partenerul tradiţional al lui Buzăianu. BBP a dat faliment în 2002, fiind preluată de japonezii de la Hitachi. Boris Golovin, care deţine în Bucureşti şi Romcar Russian Buses, este cel care tranzacţionează pentru Ziuzin achiziţionarea unei termocentrale din Giurgiu, Uzina Termoelectrica SA, care aparţine de consiliul judeţean. Aceasta ar crea o sursă de energie pentru întreprinderile colosului rus Mechel, al cărui proprietar e Ziuzin. Firma lui Golovin îşi are sediul chiar în casa lui Nicolae Bogdan Buzăianu din zona Piaţa Aviatorilor. Magnatul pentru care lucrează acesta, Ziuzin controlează mineritul de cărbune, producţia de oţel şi energie, vrea să controleze şi producţia de energie electrică pentru întreprinderile sale şi să obţină controlul total al preţurilor. Procedurile de privatizare la Giurgiu au fost iniţiate, cel puţin pe hârtie, în urmă cu exact doi ani. Uzina face parte din grupul celor 34 de întreprinderi de stat ale căror datorii urmează să fie şterse, conform unei ordonanţe de urgenţă a cabinetului Tăriceanu. ANAF îşi propusese, la finele lui 2006, să execute silit termocentrala, însă a suspendat procesul pentru ca populaţia să nu rămånă fără căldură. Datoriile depăşeau zece milioane de euro. Pentru Conares Trading, a prestat şi societatea de avocatură „Anastasescu“, care a reprezentat juridic în Romånia firma lui Igor Ziuzin. Patroana, Marieta Anastasescu, este avocata firmelor înfiinţate de Alexandru Bittner şi este vecina lui Adrian Năstase în blocul de pe Zambaccian. Ea a fost avocata celebrei „mătuşi Tamara“, pe care Bittner o consilia în afaceri. Conexiunile lui Alexandru Bittner conduc tot spre oligarhii ruşi. Primul indiciu se reflectă în Mastertrade Ltd., o firmă din Marea Britanie care deţine acţiuni în societăţile înfiinţate de Bittner la noi. La un an după vizita lui Băsescu la Moscova, în august 2006, guvernul Tăriceanu emite o ordonanţă de guvern prin care modifică actul normativ al cabinetului Isărescu. Retehnologizarea Electrocentralei Deva SA (numele actual al CET Mintia) urma să intre în linie dreaptă. Potrivit unei ordonanţe a guvernului Tăriceanu, termocentrala urma să contracteze un credit în valoare de 67,9 milioane de euro pentru asigurarea parţială a resurselor financiare necesare reabilitării Grupului 1, urmånd să aibă loc şi încredinţarea contractului de modernizare. Valoarea totală a acestuia e estimată la aproximativ 100 milioane de euro. Practic, ruşii sunt favorizaţi de un cerc vicios. Au lichidat datoria URSS prin echipamente, dar tot ei mizează în continuare că vor cåştiga bani din punerea lor în funcţiune. În condiţiile în care utilajele au garanţia expirată, este uzual ca numai firmele producătoare (LMZ şi ZiO Podolsk) să emită alta nouă. Globalul a cåştigat licitaţia de furnizare de cărbune la Iaşi, Suceava şi Deva. Cărbunele e din Rusia, adus de fostul ofiţer GRU, Boris Golovin. Contractele de la Iaşi şi Suceava valorează împreună 10,2 milioane de dolari.
Machitski-Deripaska-Cernoi
„Oleg Deripaska a primit sarcina de la preşedintele Rusiei să revigoreze industria automobilelor ruseşti“, spune Boris Golovin. În Romånia, interesele oligarhului se leagă de Uzina Constructoare de Maşini Reşiţa, deţinută de oamenii mogulului energiei, Nicolae Bogdan Buzăianu. Acesta are legături mai vechi cu afaceriştii din spaţiul ex-sovietic, cum ar fi asocierea sa cu Constantin Iavorski, fost angajat al lui Roman Abramovici. Compania lui Deripaska, GAZ Ruskii Autobus, e un gigant rus care a cumpărat Gaz Volga, fabrica de pe vremea URSS. Autobuzele sunt produse la Reşiţa, iar piaţa vizată e cea internă. Caroseria se face în Rusia, licenţele sunt cumpărate de la grupul lui Deripaska. Producătorul e firma Robus, controlată de UCM Reşiţa. Golovin deţine un procent foarte mic în Robus, în schimb, controlează Romcar Russian Buses SA, casa de comerţ pentru acest proiect. Printre acţionarii şi administratorii Romcar îi regăsim pe Horia Bejan (fostul director din Ministerul Industriilor), Vlad Soare (fost preşedinte Bancorex şi al grupului Gelsor, al lui Sorin Ovidiu Vîntu) şi Corneliu Rosu, fost candidat al PNG la Primăria Capitalei. Soare, administrator al firmei, i-a făcut lui Golovin planul de afaceri. UCM Reşiţa, privatizată la sfårşitul anului 2003, a fost ofertată de Firma INET AG din Elveţia, în consorţiu cu asociaţia salariaţilor. INET AG avea însă ca obiect de activitate „deţinerea de acţiuni la alte întreprinderi“, conform registrului elveţian al comerţului. Firma e administrată de Beat Corpataux, asociat cu Buzăianu în afacerea „Energy Holding“. Suma achitată pentru UCM a fost 13,1 milioane de euro. După cum au spus cei de la Reşiţa, statul s-a angajat să le şteargă datoriile istorice, dar în 2006 firma era menţionată printre marii debitori. Preşedintele UCM Reşiţa, Adrian Chebutiu (şi el un apropiat al lui Buzăianu şi fost vicepreşedinte al Energy Holding), a recunoscut că Buzăianu a negociat privatizarea de la Reşiţa. UCM era subcontractant în afacerea „Porţile de Fier“, revenindu-i 12 milioane de franci elveţieni din afacerea gestionată de acelaşi Buzăianu, ca reprezentant al VA-Tech. ……………………………………………………… În Romånia, o firmă controlată de råvnita societate ALRO intermediază importurile de gaz din Rusia. Astfel, partenerul Gazprom (firma prin care se semnează contractele de livrare a gazului) este compania Conef SA, controlată de aceiaşi oameni de afaceri de la ALRO adică de grupul Marco, al magnatului Vitali Machitski, care deţine 99,97% din Conef prin compania din Slatina. Practic, cel care aduce gaze în Romånia este grupul Marco, în spatele căruia stă Machitski. Conef SA intermediază în Romånia aproape jumătate din cantitatea totală de gaze pe care Gazprom o livrează ţării noastre. În 2005, Conef a adus 1,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc. Acordul semnat de firma înregistrată în Romånia cu Gazprom este valabil timp de 25 de ani şi conferă Conef o poziţie dominantă pe piaţă distribuţiei. În Romånia, Conef a dezvoltat o vastă suveică de firmă, participånd direct în alte societăţi. Unul dintre pionii grupului rusesc este Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) pånă în august 2005. Alesandru fusese numit în funcţie din partea Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu. Implicat în mai multe scandaluri cu bani publici, Dan Victor Alesandru este acum administratorul firmei Conef Gaz, controlată în proporţie de 70% de compania-mamă, Conef SA. Interesele ruşilor de la Conef gravitează şi în zona IMGB, fostul colos industrial ceauşist.
Etc… mai urmează încă vreo 70 de pagini. Prietenii ruşi ai lui Mircea Geoană au deja pus bine piciorul în economia întregii zone a istmului ponto-baltic, iar aşezarea unui tovarăş de nădejde pe scaunul de la Cotroceni ar mări avantajul Moscovei în plan regional. În opinia mea, mai mult ca sigur acest punct de vedere „l-a negociat“ Mircea Geoană la Moscova, în vizita sa secretă (secretă – pånă mai zilele trecute). G. Roncea
STENOGRAMA INTEGRALA SI DEZVALUIRI DESPRE “EXCURSIA” LUI GEOANA PE FIRUL ROSU LA MOSCOVA IN EDITIA SPECIALA A ZIARULUI CURENTUL DIN ACEASTA SEARA
Radu Moraru: Am fost acuzat că am pus tunurile pe presă, noi în emisiunea “Naşul”, că aţi văzut că este o stenogramă celebră, de la Curentul, şi Bush a citit-o acum şi mâine i-o trimit lui Sarkozy. La un moment dat se vorbeşte despre un şantaj acolo, telespectatorii au văzut, este vorba aici despre personajul Sorin Roşca Stănescu. Tot cam aşa a dialogat cu dumneavoastră atunci când aţi spus, acum mulţi ani, că prin telefon a încercat să vă şantajeze? Tot în stilul ăsta a decurs conversaţia?
Traian Băsescu: Nu aşa, mult mai brutal. Atunci am înţeles că este un mafiot 100% şi am citit şi eu, am văzut în “Curentul” stenograma. Este exact tipul de dialog din filmul “Naşul“. Nu întâmplător este poreclit “naşul” şi probabil mulţi oameni…
Radu Moraru: Numai!, de ieri i-am luat porecla, numai, gata. Asta, gata. “Naşul” este numai aici.
Traian Băsescu: Nu este ceva între voi?
Radu Moraru: Nu. “Naşul”, de ieri, gata, i-am luat porecla. Nu, dar să vă spun o chestiune interesantă. Ştiţi că presa trebuia să relateze că stenogramele respective din “Curentul” noi le-am dat pe B1TV. Audienţă enormă că toţi ceilalţi era linişte, nu dădea nimeni, pâs. O zi întreagă nu a dat nimeni nimic. Doar B1TV, parcă era “Europa Liberă” de pe vremuri. La relatare trebuia să spună: aseară la emisiunea “Naşul” s-a vorbit… nu puteau să zică de “Naşul” că se încurca lumea, zice de Sorin Roşca Stănescu. Este prima oară când toate relatările vorbesc de SRS, Sorin Roşca Stănescu…
Traian Băsescu: Şi emisiunea “Naşul”.
Radu Moraru: Deci de ieri Sorin Roşca Stănescu “auf wiedersehen”, s-a terminat, noi suntem “Naşul”. Bun, revenim la stilul ăsta de presă. S-a spus că dumneavoastră aţi contribuit enorm la destructurarea presei, la cum să spun? Chiar într-o emisiune TV aţi spus că Bogdan Chirieac face parte din presa ticăloşită, aţi spus-o acum câteva luni.
Traian Băsescu: Da, şi nu v-a probat această stenogramă? Eu am observat că încerca să îl apere Macovei, dacă am înţeles bine stenograma. Domnule, ăsta a avut comportamentul unui peşte. A unui peşte care îi duce domnului Roşca Stănescu victima pentru şantajat. Ăsta este Chirieac. Deci …
Radu Moraru: Mi-a plăcut titlul “Bogdan Chirieac a condus-o pe nevinovata ANI la lupul SRS”.
Traian Băsescu: Să ştiţi că nu este singular acest mod de a face presă. Ce aţi văzut…
Radu Moraru: Dar este presă sau este o organizaţie de…?
Traian Băsescu: Este o organizaţie. Nu aţi văzut că şi Roşca Stănescu nu spune “eu”, “noi, noi”…
Radu Moraru: Ce ligă o fi asta? Că am văzut că este altă ligă, se cheamă într-un fel?
Traian Băsescu: Este liga din sistemul ticăloşit, domnule Moraru, de care vorbeam în anul 2004 şi acum aveţi şansa uriaşă, toţi, români şi ziarişti, să o vedeţi la suprafaţă. Uitaţi-o cât este de disperată, a ajuns să utilizeze mijloacele mass-media pe care le au la dispoziţie pentru intoxicări. Păi unde? Acest domn, SRS, da?, să nu îi mai spunem “naşul”, că vă degradez…
Radu Moraru: Aţi arătat încolo şi am zis că nu mai este…
Traian Băsescu: Acest domn, pur şi simplu, este o părticică, o picăturică din gurile de foc de atac pe tot ce înseamnă ce nu le convine lor. Lor! Lor înseamnă mai mulţi, între care eu v-o spun şi poate o să spuneţi: “Domnule preşedinte Traian Băsescu, eşti în campanie, vezi-ţi de candidatură, de ce ataci pe unul sau pe altul?” Pentru că cinci ani nu am putut să vorbesc, condiţia de preşedinte în funcţie nu-mi permitea, dar cea de candidat îmi permite. Vreau să ştiţi că expresia sistemului ticăloşit în România este ce vedeţi la Realitatea şi la Antene, tot acolo vedeţi oamenii care nici pe departe nu gândesc cum spun, dar pentru bani direcţia lor de atac este cine este inamicul public nr. 1 a ceea ce înseamnă, aşa cum spunea Stănescu, noi, preşedintele. Păi ne-a oprit să privatizăm Poşta, ne-a oprit să privatizăm sarea, Transelectrica…
Radu Moraru: Bine, ei mai spun ceva: ca să luaţi, că aţi luat dumneavoastră tot. De-aia i-aţi oprit ca să luaţi dumneavoastră tot.
Traian Băsescu: Da. Să le duc acasă. Deci, aceşti “noi” înseamnă instrumente de gen Chirieac, Roşca Stănescu. Să îi fac mari şi pe alţii pomenindu-le numele?
Radu Moraru: Nu.
Traian Băsescu: Nu ar merita.
Radu Moraru: Mă zgârie fantastic de tare unele nume…
Traian Băsescu: În spatele… Să ştiţi că sunt unii care se pretind onorabili, ştii? Dar s-au compromis din lăcomie, din lăcomie. Vorbesc de ziarişti. În spatele lor sunt cei cu bani şi proprietari de trusturi de presă. Fie că vorbim de Vântu, fie că vorbim de Voiculescu. Iar tot la categoria “instrumente” intră oameni politici, domnule Moraru. Când spuneam că sunt oameni politici controlaţi de unul ca Vântu, de unul ca Voiculescu, nu spun degeaba. Iar acest sistem, acum, luptă în disperare: ori dispare Băsescu din fruntea statului, ori, dacă nu, ştiu că trebuie să se schimbe. Este sistemul ticăloşit de care vă vorbeam, care nu m-a înfrânt ca pe Emil Constantinescu. Ăsta a venit şi, după patru ani de mandat, a ridicat mâinile în sus ca şi cum era prizonier de război şi a spus: “Pe mine m-a înfrânt sistemul” Un şef de stat, un şef de stat! Pe mine nu m-a înfrânt sistemul, mi-a fost teribil de greu, dar nu m-a înfrânt. Dar există o realitate: nici eu nu l-am înfrânt pe el. Ăsta e marele meu “challenge” pentru mandatul următor, dacă-l voi avea. Dacă nu, pe 22 şi pe 6 românii pot decide. Pot să aibă linişte cu Mircea Geoană, că vă spuneam de oameni politici. Întrebaţi-l într-o emisiune pe Mircea Geoană de câte ori a fost chemat ca lacheu în Delta Dunării de Sorin Ovidiu Vântu să primească instrucţiuni în această vară? Puneţi-i această întrebare şi, dacă el nu vă spune, vă ajut eu.
Radu Moraru: Da, mi-e greu să cred…
Traian Băsescu: Când un om de ăsta vrea să ajungă preşedintele României cu sprijinul acestei structuri care-şi spune “noi”, te întrebi ce opţiuni au românii? Ce opţiune au? Liniştea garantată de Geoană, dar controlată de moguli şi de oligarhi, sau…
Radu Moraru: Dar credeţi că Mircea Geoană… Deci eu sunt de acord cu aproape tot ce aţi spus, de-aia o să iau o secţiune de la CNA, pentru că mi-e foarte greu să vă întreb nişte chestii puerile, dacă aveţi probe? Că le aud 22 de milioane de români.
Traian Băsescu: Da.
Radu Moraru: Dar aş face nişte precizări: în aceste trusturi să ştiţi că există şi o altă categorie de ziarişti, tineri, plătiţi, sigur mai prost, sunt ziariştii cărora le-au scăzut salariile, dar care muncesc pe bune. Fără ei n-ar merge ăştia să…
Traian Băsescu: Domnule Moraru, dacă observaţi încerc să dau nume şi nu să generalizez, pentru că îi ştiu pe ziariştii care, săracii, stau la poarta Cotroceniului şi de ninge, şi de plouă, şi de e soare. Măi, ăia sunt nişte ziarişti de teren care aleargă, săracii, după o informaţie şi de multe ori, ori n-ai chef, ori nu poţi, ori nu le dai nici informaţia aia amărâtă să se ducă să-şi…
Radu Moraru: Bun, deci sunteţi de acord că…
Traian Băsescu: Categoric. Bun, sunt şi ziare…
Radu Moraru: Dar cu Mircea Geoană e cam dur spus că un candidat la preşedinţie, care are şanse mari să intre în turul doi, după unele sondaje vă bate din primul tur chiar…
Traian Băsescu: Chiar să şi câştige.
Radu Moraru: …să fie chiar aşa, adică nu cred că există în România un om de afaceri, cel mai mare să fie…
Traian Băsescu: Da.
Radu Moraru: Să sune aşa: “Hai băi, vino încoace, hai”. Nu cred. Totuşi, e prea mult, domnule preşedinte, e prea mult…
Traian Băsescu: Dar ce ziceţi dacă te sună preşedintele României pe tine, preşedintele Senatului, şi nu-i răspunzi pentru că discuţi cu Vântu? Ce ziceţi de asta?
Radu Moraru: O să-l întreb.
Traian Băsescu: Da, bine.
Radu Moraru: Da, m-aţi pus pe gânduri, pentru că…
Traian Băsescu: Dar nu, nu-i răspunzi 30 de minute. Nu-i răspunzi două ore preşedintelui României şi eşti numărul doi în stat. Şi poţi bănui că preşedintele României ştie pe unde te afli şi nu-i răspunzi la telefon numărului 1 în stat. Numărul 2 nu-i răspunde că nu poate fi deranjat când vorbeşte cu Sorin Ovidiu Vântu. Nu este posibil!
Radu Moraru: Poate era supărat pe dumneavoastră?
Traian Băsescu: Nu, nu. Încă nu apucase să se supere. Acum e supărat.
Radu Moraru: A, asta era de… Da, atunci am văzut pe HotNews, şi HotNews pentru mine e un reper în presa românească, că ar fi fost plecat.
Traian Băsescu: Unul din reperele care au rămas.
Radu Moraru: Că ar fi fost plecat din ţară la Moscova. Sigur au fost şi nişte speculaţii date apoi de alţi oameni politici pe piaţă, mă refer aici la Crin Antonescu, că ar fi primit un sprijin economic. Au spus-o şi alţii, dar nu… Ştirea e că a fost la Moscova. Aveaţi informaţia asta ca şef al CSAT? Trebuia sau nu era obligatoriu, dacă e o vizită privată?
Traian Băsescu: Nu pot decât să vă confirm că a fost la Moscova. O să-i răspund mâine, poimâine domnului Crin Antonescu, pentru că mi-a trimis o scrisoare. Dar ca să aveţi imaginea – pentru că nu vreau să discut mai mult – aduceţi-vă aminte că, după luna aprilie, într-o împrejurare, am spus “e bine că pleacă din CSAT”. Căutaţi în declaraţiile mele de presă şi veţi…
Radu Moraru: Mi-e şi frică să spun, că eu ştiu când aţi spus, dar deja, mai verific, să nu…
Traian Băsescu: Da. Deci există această declaraţie şi aveam în vedere exact acest lucru, că nu poţi să fii vicepreşedinte CSAT şi să pleci la întâlniri organizate de nu ştiu ce oameni la Moscova, fără ca măcar să îl informezi pe preşedintele CSAT-ului. Am auzit că domnul Diaconescu a spus astăzi public o minciună: că a informat toate organele abilitate. Nu ştiu pe cine o fi informat, dar pe preşedintele României trebuia să îl informeze. Dacă preşedintele Senatului nu a făcut-o, trebuia să îl informeze că pregăteşte un dosar. În primul rând, trebuia să contribui la ce are de spus Mircea Geoană acolo, pentru că nu putea să facă propria lui politică, dacă se ducea cinstit la Moscova. Şi trebuia să stabilim nişte repere, fie că era vorba de repere energetice, de repere de politică de vecinătate, de repere de siguranţă, securitate la Marea Neagră, de repere de relaţii cu ţările din Asia Centrală. Trebuia să le discutăm înainte de a pleca, pentru ca numărul 1 şi…
Radu Moraru: Dar dumneavoastră le discutaţi şi unul fiind în CSAT, atunci când plecaţi şi discutaţi anumite lucruri, sau vă întâlniţi cu…?
Traian Băsescu: Nu întotdeauna, dar probleme majore de politică externă, liniile de politică externă se stabilesc în CSAT şi pe urmă toată lumea le urmează. Dar, spre exemplu, cu ministrul de interne, cu orice ministru care pleacă – fie că e ministrul industriilor – să zicem la Moscova… când a plecat ministrul industriilor la Moscova ne-am corelat punctele de vedere pe toată problematica energetică.
Radu Moraru: A spus că a fost o vizită privată cine a informat… Vizită privată poate să fie, nu ştiu, s-a dus să discute despre fotbal.
Traian Băsescu: Şi eu cred la fel, cred că s-a dus la băi, la Moscova.
Radu Moraru: Bună poanta. Nu, eu nu cred. E cam frig de băi. Dar ştiţi ce nu am înţeles eu? De ce nu l-aţi primit pe Mircea Dinescu pe scenă, acolo la microfon, la Craiova, că ieşea un talk-show?
Traian Băsescu: Am avut un sentiment – uite, o spun foarte cinstit – un sentiment de repulsie. Eu sunt convins, şi el a şi declarat, că nu ar fi făcut… ar fi spus lucruri simpatice. Foarte bine, frate Dinescule, dar lasă-mă, domnule! La ce vrei să vii pe scenă cu mine să spui lucruri simpatice, când tu în fiecare seară mă faci în toate felurile? E o chestie de demnitate. Tu crezi că eu, Traian Băsescu, pot să vin să stau lângă tine sau să te primesc lângă mine când tu în fiecare seară mă faci în toate felurile, spui toate minciunile cu putinţă şi îţi mai miroase şi gura a petrol? Faci toate lucrurile astea şi vrei să…
Radu Moraru: Eu ştiam a vin, că omul are vie, îmbuteliază.
Traian Băsescu: Da. Faci lucrurile astea şi pe urmă vrei să vii ca şi cum nimic nu s-a întâmplat? Vii pe scenă cu mine la un miting electoral care nu era al lui, era un miting organizat pentru candidatul la preşedinţie. Mai şi spui pe urmă – sigur, eu ştim, pentru că a transmis invitaţia – că vrea după miting să mergem să mâncăm la el. Cum să stau, mă frate, să mănânc din farfuria ta când tu în fiecare seară faci ce faci?
Radu Moraru: Poate v-ar picura ceva în farfurie?
Traian Băsescu: Cât de lipsit de demnitate aş fi putut să fiu eu să accept o invitaţie de la unul care mă umileşte şi, nu în faţa a 22 de milioane de români, să spunem…
Radu Moraru: Dar de ce le luaţi aşa de în serios acuma de la toţi, şi de la Dinescu, şi de la…? Vă dor lucrurile astea?
Traian Băsescu: Sigur că mă dor, domnule, dar… avem fiecare familie.
Radu Moraru: Păi se spune că aveţi stomacul tare.
Traian Băsescu: Am stomacul tare, dar nu pot să nu mă gândesc: “Mama ce-o gândi?” Na, cât îs de în vârstă.
Radu Moraru: V-a sunat mama să vă întrebe: e adevărat?
Traian Băsescu: Las-o pe mama, doar ţi-am dat un exemplu. Stau cu trei fete în casă, da? Bun, nu stau în casă la mine; cea mică mai stă, cealaltă e la casa ei. Când văd la televizor ce spune Dinescu şi pe urmă să vadă că ta-su s-a dus să mănânce friptura lui Dinescu? Cât de jos trebuie să fii ca să faci lucrul ăsta, sau cât de lipsit de scrupule trebuie să fii să îl inviţi la masă pe unul pe care îl faci în toate felurile? Ce să arăţi, că…? Am înţeles că spunea “la mine a venit şi Geoană, a venit şi Iliescu, a venit şi…”. Băi frate, or fi venit, dar probabil că înainte să vină le făceai altceva, nu îi înjurai, îi pupai pe undeva, dar nu mă chema pe mine.
Radu Moraru: Pe obraji, nu… Nu mai şoptiţi acolo. Domnule preşedinte, eu m-am prins. Ştiţi de ce e aşa?
Traian Băsescu: Deci, domnule Moraru, ca să ne înţelegem. Vă dau cuvântul meu de onoare că nu am nimic cu acest om, cum nu am cu nici unul care spune toate prostiile. Roşca Stănescu, pentru el eram acum vreo lună şi jumătate terorist, vindeam arme la terorişti, da? Iar el, şantajist ordinar. Nici măcar nu mă deranjează, dar nici nu pot să nu îi spun. Niciodată nu am să îi port nici ranchiună, nici nimic, că nu pot eu. Dar să îmi ceri să fiu într-o relaţie publică amicală cu tine, când tu când eşti singur faci ce faci? Dumnezeu să mă ierte, asta nu pot. (…)
Radu Moraru: Credeţi că e atât de vital votul, să zicem, e mult mai important acum decât a fost în 2004?
Traian Băsescu: Este important pentru că s-a dovedit ceva: că pot să nu aibă mâna pe instituţiile statului. Pot să încerce să le şantajeze ca pe draga ANI, Macovei, da? Pot să încerce… Problema este dacă le reuşeşte. Cum a încercat şi cu mine Roşca Stănescu: ori te distrug, ori închizi dosarul lui Patriciu. Ca şi cum eu eram şi judecător, şi procuror. El nu înţelesese că venise un preşedinte al României, nu un lacheu al oligarhiei, la Cotroceni. Asta nu înţelesese şi asta n-au înţeles mulţi, vreo doi ani. Când s-au prins au spus: hai să scăpăm de el. Suspendare în parlament şi îl trimitem, că noi, toate partidele, trebuie să facem voturi de o eliminare a unuia care nu înţelege că noi suntem jupânii şi nu poporul român. Eu m-am dedicat românilor timp de cinci ani. Şi aşa voi rămâne în mandatul următor.
March 8th, 2010 
VR 
Spion, spionaj, spionomanie… Cariera acestor cuvinte, beneficiind de aceeaşi rădăcină, se dovedeşte şocantă. Mai ales în ultima sută de ani, când termenii respectivi – desemnând în esenţă persoana sau acţiunea de a urmări şi smulge cuiva (fără distincţie, partener ori inamic) informaţii sau documente secrete pentru a le transmite unui terţ, în cele mai diverse ţeluri (stocare, utilizare în caz de şantaj sau de război etc.) – şi-au câştigat o incontestabilă expansiune şi, totuşi, precisă accepţiune, în mai toate limbile şi pretutindeni pe mapamond. Situaţia este de înţeles fie numai dacă avem în vedere faptul că spionajul, după cum desprindem dintr-o Enciclopedie universală standard consacrată domeniului (vezi Norman Polmar, Thomas B. Allen, The Encyclopedia of Espionage, New York, Gramercy Books, 1998, 633 p.), se reclamă ca una dintre cele mai vechi meserii din lume, originile coincizând cu însăşi apariţia omului, iar „cazurile” intervenite în răstimp, renumele multora dintre personajele implicate, cheltuielile exorbitante înregistrate, mobilurile şi consecinţele unor operaţiuni din „umbră” au provocat, cel mai adesea şi pretutindeni, veritabile şocuri de natură politică, diplomatică, militară, ştiinţifică, artistică, sexuală etc. Dacă ar fi numai atât, şi este suficient pentru a înţelege de ce mai cu seamă astăzi preocupările şi lucrările referitoare la spionaj (operaţiuni, organisme, agenţi) se află netăgăduit în vogă, la noi şi nu numai (Alexandru-Radu Timofte, Originile şi mărirea, declinul şi renaşterea lumii informaţiilor secrete, Bucureşti, Editura ANI, 2004; Ioan Talpeş, În umbra Marelui Hidalgo. Rememorări consemnate de Horia Alexandrescu, I, Bucureşti, Editura Vivaldi, 2009).
Posted in 
Tags: 
