Cu ceva timp in urma, pe fondul accentuarii crizei din Ucraina, Moise Guran, analistul economic “agnostic” transferat de la Antenele lui Voiculescu la TVR, pe vremea distructivului Andi Lazescu de la GDS, perora despre cum trebuie “sa tinem” cu Ucraina. Moise Guran, care a devenit, brusc, cam la fel de polivalent ca Silviu Brucan, uita sa mentioneze insa, pentru echilibru si in spiritul mult trambitatei corectitudini profesionale, faptul ca, de cand a aparut pe harta ca “independenta”, Ucraina batjocoreste cu sarg minoritatea romaneasca aflata in teritoriile ce ne apartin de drept: Maramuresul istoric, nordul Bucovinei, Tinutul Herta, sudul Basarabiei, Insula Serpilor. Un observator acid al vietii para-politice de la noi, luand la puricat un alt ordin de zi transformat in manifest “patriotic” pe blogul lui Moise Guran, noteaza, in articolul “Propaganda ieftina“:
“Patriotismul
Zice domnul Guran:
“Baza, fundaţia acestui set, nu poate fi decât Patriotismul – acest cuvânt depăşit, obosit, uncool şi golit de conţinut de prea mulţii urlători de pe la tv.
Aşa că fiţi măcar conştienţi atunci când cineva ne atacă baza.”
Si, in timp ce zice asta, in stanga paginii e o reclama la Petrom. Stiti, Petrom acela care apartine OMV. Petrom acela care a fost vandut de politicienii romani cu totul – inclusiv cu resursele din subsol, ce dracu’! Petrom ala detinut de OMV, OMV caruia statul roman ii tot sterge datorii, in timp ce OMV anunta profituri record an de an si in timp ce statul roman ne mai baga cate-o taxa (pe stalp, pe erectie, pe ce s-o nimeri), ca… nu are bani, haha.
Da, eu zic sa fim perfect constienti de faptul ca ne ataca baza cineva. Si sa fim foarte atenti la propagandisti ca domnul Guran.”
“Patriotismul” pe paine al dlui Guran il face sa uite si ceea ce orice analist cu bun-simt stie: ca Petrom-OMV a ajuns de fapt o filiala a GAZPROM-Lukoil, a Gazorusiei, “Eurasiei” si “Eurusiei” lui Vladimir Putin. Si o spun chiar ei: Gazprom si Lukoil. In 1968, cand Romania, Statele Unite si toata Europa civilizata se revoltau impotriva invaziei sovietice din Cehoslovacia, OMV devenea prima firma occidentala din lume care semna un contract pe termen lung cu cea mai mare companie KGB-ista a URSS: GAZPROM. De atunci si pana azi, interesele ingemanate ale celor doua companii s-au cuplat perfect impotriva Romaniei dar si a Uniunii Europene, afisate direct prin acordul recent de construire a gazoductului South Stream, act sintetizat de “Romania libera” intr-o analiza, chiar prin titlul ei: “Fratia OMV-GAZPROM“. Infiltrarea conductei rusesti pana in inima Europei – in ciuda sanctiunilor impuse de UE dupa interventia militara a Rusiei in Crimeea – este echivalenta cu eliminarea totala a Ucrainei si subminarea directa a Romaniei in cadrul razboiului geoeconomic dus de demna urmasa a URSS. E vorba de aceleasi tari, Ucraina si Romania, pentru care Moise Guran se dadea gata sa mearga pe frontul de est, cu plinul facut de la o pompa austriaca, devalizatoare a resurselor romanesti si bine incarcata cu… benzina ruseasca. Il va face “patriotismul” sau sa renunte, in semn de protest, pentru “fratii ucraineni” si poate si pentru cei romani, la reclama OMV-PETROM (OMV-GAZPROM)? Sau “patriotismul” dlui Moise Guran ia o pauza cand e vorba “sa manance si gura lui o paine”?
Victor Roncea
Cu un PS la Ziaristi Online insotit de urmatoarea informare:
In dimineata zilei de sambata, dupa un al zecelea apel disperat de la un “numar necunoscut”, m-am gandit sa fac ochi si sa vad cine e insistentul anonim. O fi Basescu – ma gandeam in semi-visare – ; vrea sa-si ceara scuze pentru ca, lipsit de orice urma de demnitate, nu si-a dat demisia dupa votul zdrobitor al romanilor impotriva sa si a ales, in schimb, sa devina presedintele tuturor ungurenilor… Cand colo, ce sa vezi: nu era Basescu, era Bibisiu! Adica BBC-ul. O voce ce-mi indica o jurnalista profesionista pana in varful buzelor imi aduce vestea ca a murit Larry Hagman. “I’m sorry for him!”, bagui eu. “Pot sa va ajut cu ceva?”, mai zic. “Pai de-asta va tot sunam. Ca ne place cum scrieti, nu v-am uitat de cand ne dadeati corespondente si vrem sa va spuneti parerea, live, despre implicatiile geopolitice ale Dallas-ului pe vremea lui Ceausescu”. Bun asa, Okay!
Pe vremea cand eram mare si tare la Ziua, inainte ca MRU sa-si activeze contra mea lopetile agentilor SIE si Soros din presa si politica, dadeam cam o data pe saptamana cate o corespondenta la BBC Scotland si, apoi, si la BBC World Service. Cand veneau la Bucuresti pentru o emisiune mai speciala, amicii de la BBC ma sunau cu mult inainte ca sa stabilim ce si cum. Cu emisiuni despre spionii din Athenee Palace pana la cei din Palatul Parlamentului si “Casa” “Presei Libere”, ne distram de minune, fara sa uit sa prezint si realitatile necunoscute in Occident despre romanii din Basarabia si Bucovina. Galanti, britanicii ma recompensau cu vreo 100 de Quid – lire sterline sanatoase – de transmisie telefonica si ceva mai mult cand mai faceam si doi-trei pasi impreuna pe strazile Bucurestiului. Cum nu-mi placea idea sa ma imbogatesc singur si de multe ori aveam oaresce treaba importanta in redactie chiar cand ma suna Londra sau Glasgow-ul, l-am recomandat la interogatoriu voluntar si pe George Damian. Nu stiu daca el mai continua si azi sa transmita la BBC dar la mine s-a inchis robinetul cand – dupa cum mi-au marturisit colegii britanici – un concetatean de alta nationalitate din Romania m-a parat la un consangean de-al lui dintr-o pozitie cheie ca “am vederi nationaliste”.
Se pare, totusi, ca chiar vederile acestea au contat la interviul in direct despre Larry Hagman. Si ma bucur ca in interventia de sambata am contrazis afirmatiile lui aeriene de acum un an – care s-au dovedit a fi un fonfleu nesincer -, cum ca Dallas-ul l-a dat jos pe Ceausescu. Sa fim seriosi! Daca Securitatea constata ca Dallas-ul ar putea avea, in mai mare masura, astfel de efecte, il mai lasa Ceausescu sa ruleze trei sute “n”-spe episoade?! Si pentru ca ii era lui Ceausescu frica de J.R. l-a mituit Securitatea la Bucuresti cu “bani gheata”, dupa cum raspandeste acum, cu nesat, presa britanica? Si tot de asta, de frica sa nu li se urce romanilor capitalismul la cap, difuza Securitatea, respectiv TVR-ul, in cele doua-trei ore de transmisie amarata, si alte seriale americane, ca celebrele (pentru noi) Kojak, cu Telly Savalas, Colombo, cu Peter Falk, Rich man – poor man/Om bogat – om sarac, cu “Falconetti”, Un serif la New York, cu… un serif la New York!? 🙂
Mai curand, dupa parerea mea, era vorba de geopolitica lui Ceausescu de dupa ’68, continuatoare practic a politicii lui Dej, de desovietizare si derusisficare a Romaniei. Opozitia lui Ceausescu fata de URSS se ducea, iata, si la nivel televizionistic, sfidand in mod vadit cinematografia Mosfilm si demonstrand, si din acest punct de vedere, o pozitia unica in blocul Pactului de la Varsovia. Nu mai este cazul sa spun ca Larry Watts demonstreaza in cartea sa, fundamentala pentru oricine doreste sa-si cunoasca adevarata istorie netasamanianizata (adica nediabolizata de tismaneni 🙂 ), “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, o sumedenie de astfel de situatii, documentate, care merg pana la cele de sensibilitate inalta, cu export secret de armament sovietic catre SUA, perfectat prin intermediul CIA chiar de catre fratii lui Ceausescu (dintre care unul a fost sinucis in beciul ambasadei de la Viena).
Anii in care rula Dallas-ul intr-o veselie, cel putin in prima decada, sunt anii in care Ceausescu ii primea la Bucuresti pe Nixon si Ford si apoi statea pe barba lui Carter pe la Casa Alba si in SUA intr-o vizita de stat de o saptamana ( o s a p t a m a n a – aviz amatorilor). Sigur ca difuzarea unor astfel de seriale era cu dublu tais (asa cum a “performat”, sa zic asa, si Securitatea) pentru ca transporta romanii intr-o lume de vis (“American dream”) pe care nu o puteau atinge si care contrasta dramatic cu realitatea rece si gri din casa si din strada. Dar, cine stie?, poate Ceausescu – sponsorul comunist al lui Hagman – il idolatriza si el pe actorul american si se vedea in sinea lui ca un fel de J.R., cu personalitatea sa dura, rezolvand problemele Romaniei in stil texan… Ironic, dupa “revolutie”, petrolistul capitalist american a facut, in Romania, reclama pentru… Lukoil! Banner-ul “infratirii-ntre popoare”, dispus pe o cladire de locuinte ridicata de Ceausescu si ramasa vreo duzina de ani in acelasi stadiu, dezolant, la doi pasi de Palatul Parlamentului, vizibil in fundal, spune cam totul despre unde a adus Romania “Alianta Votca-Cola” (iar acum, dupa ani de bors rusesc ne-am pricopsit si cu lesia “europeana”, recomandata, conform codex alimentarius, pentru spalat intestinele, creierele si, mai ales, sufletele, in special cele de pe diferitele dealuri ale Capitalei).
Cam o parte consistenta din chestia asta le-am zis britanicilor. Astept sa fiu, din nou, parat, acolo sus, de cacanarii lui Basescu, recte Tismaneanu, Patapievici et eiudem farinae (sic) 🙂
Primele 25 de volume din “Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir”, un proiect coordonat de profesorul Constantin Barbu şi realizat cu aprobarea lui Vladimir Putin, au fost donate joi Bibliotecii Academiei Române, de Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti, în prezenţa ambasadorului rus.
Duelul ucigaş intre rachetele palestinienilor si salvele de artilerie/bombardamentele armatei israeliene numără, de aceasta data, cinci morţi în Israel şi peste 150 în Fâşia Gaza. Pe acest tribut de vieţi, analiştii se grăbesc să extragă “învăţămintele” tragediei.
La IATC am fost coleg cu Tocilescu, Purcărete şi Cornişteanu. Purcărete nu avea umor sau avea un umor ascuns, era grav, poate fiindcă era şi activist politic. Ciudat, dar toţi activiştii din clasă aveau s-o întindă în ţări mai calde! (…) Da, români, să crăpaţi ori să scăpaţi! Ori-ori. Iată o dilemă din care nu putem ieşi decât prin râs.
În decursul istoriei noastre complicate am trecut prin fel de fel de faze şi relaţii cu vecinii noştri, despre care am avut ocazia să vorbesc pe acest site. Dar, totuşi, parcă cu niciunul dintre vecinii noştri nu am avut atât de multe de împărţit şi pătimit ca şi cu ruşii.
Fiul eroului-martir: Aștept cu mare nerăbdare să citesc motivarea deciziei Curții de Apel București prin care ucigașul Paizs Octavian a fost achitat deoarece nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat.