Victor Roncea Blog

Solicitat de colegii de la Jurnal de Chisinau sa ofere explicatii in urma afirmatiilor mele privind implicarea sa in manipularea primului ministru al Romaniei in cazul Masacrului de la Fantana Alba, Vladimir Tismaneanu minte basarabenii chiar in Saptamana Mare afirmand ca Institutul sau cu multe initiale dar substanta lipsa nu s-ar fi impotrivit cinstirii martirilor din Basarabia, Bucovina si din gulagurile sovietice. Adevarul este cu totul altul si sta scris chiar in “fundamentarea” realizata de IICCMER pentru Guvern (foto sus) si semnata in eroare chiar de catre Emil Boc si apoi prezentata ca atare in plenul Camerei de sclavuletul lui V. Tismaneanu, I. Stanomir (foto dreapta chiar de la dezbaterea din 1.03.2011, cand s-a incercat infundarea Legii). Tovarasul Tismaneanu, subaltern si adulator infocat al unui cunoscut agent KGB (nu spui cine, persoana importanta, “defectata” transoceanic), stie la fel de bine ca si mine cine a facut ca Legea sa fie adoptata, punand capat interventiilor sale antiromanesti.

Iata aici materialul profesionist al colegilor de la Jurnal de Chisinau:

IGNORANŢĂ // Ce argumente au invocat demnitarii români pentru a nu vota propunerea legislativă a lui Tudor Panţîru

Tevatura în jurul instituirii Zilei Naţionale în memoria victimelor masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie a luat sfârşit. Camera Deputaţilor a Parlamentului României a adoptat recent propunerea legislativă iniţiată de Tudor Panţîru. Legea prevede comemorări oficiale, depuneri de coroane şi alte activităţi menite să cinstească memoria românilor basarabeni şi bucovineni. Astfel, în fiecare an, în perioada 31 martie – 2 aprilie, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni despre perioada ocupaţiei sovietice din ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi Basarabia, tratând evenimentele tragice menţionate.

Citiţi în interviul de mai jos, acordat de senatorul Tudor Panţîru, cât de anevoios s-a adoptat propunerea legislativă şi cine s-a opus acesteia.

– Stimate dle Panţîru, de ce Guvernul României s-a opus propunerii dvs. privind instituirea unei zile naţionale în care ar fi comemorate victimele regimului sovietic de la Fântâna Albă şi din Basarabia?

E o întrebare care ar trebui adresată guvernului român. Oficialii români, întreaga mass-medie din România, la înmormântarea preşedintelui Poloniei, Kacinski, au deplâns victimele masacrului de la Katyn, mirându-se de memoria istorică a polonezilor, de demnitatea lor naţională, a fost o zi de doliu naţional în România. Şi atunci mi-am zis: cum se poate aşa ceva? Vorbiţi de victimele poporului polonez, dar uitaţi de propriile victime!

Se ştie că au fost masacraţi mult mai mulţi români decât polonezi. Nu s-a spus niciodată niciun cuvânt. Şi atunci am făcut acest proiect de lege care, spre surprinderea mea, a primit un aviz negativ de la guvern. Se spune că sub influenţa institutului dlui Tismăneanu, dar pentru mine contează poziţia oficială a guvernului român.

Mai mult, în Senatul României aproape toate comisiile şi senatul în plen au respins din nou proiectul de lege. Am participat la dezbateri în comisie, argumentele care se aduceau sunt absolut ridicole.

– De exemplu, ce argumente au fost invocate?

Unu. Unul din argumente era că institutul dlui Tismăneanu pregăteşte un proiect de lege privind comemorarea victimelor comunismului în România. Şi ar fi mai nimerit ca chestiunea să fie introdusă acolo. Posibil, dar nu obligatoriu. Doi. Republica Moldova a făcut o comisie şi ea însăşi îşi va comemora victimele. Trei. Un argument şi mai ridicol a fost că prin această lege s-ar încălca jurisdicţia altor state, cum ar fi Republica Moldova.

Am respins aceste idei prin următoarele argumente: 1) Dacă ar fi o problemă de jurisdicţie, atunci cum şi-ar comemora evreii victimele holocaustului în toată lumea? 2) Românii de la Fântâna Albă şi cei din Basarabia au fost masacraţi nu pe criterii ideologice, ci etnice. A fost o politică de stat prin care se urmărea diminuarea elementului românesc şi, ulterior, lichidarea acestuia. Argumentele acestea erau absolut ridicole, dar se vedea că e presiune din partea guvernului, majoritatea parlamentară susţinea poziţia guvernului. Şi aşa s-a ajuns că Senatul a respins în plen proiectul de hotărâre.

Camera Deputaţilor, sub influenţa guvernului, avea aceeaşi poziţie de respingere. Dar, până la urmă (vreau să mulţumesc pe această cale presei, unei părţi din presă, în primul rând Romanian Global News, presa din afară, parţial presa din Basarabia, care a reacţionat la poziţia lipsită de demnitate a Guvernului României şi a majorităţii parlamentare), probabil, sub presiunea mass-media, guvernanţii şi-au revăzut în ultimul moment poziţia.

Altă chestiune care a ajutat foarte mult este că Comisia juridică a Camerei Senatului, din care fac şi eu parte, este comisia de fond care avizează acest proiect şi, în mod repetat, a avizat în unanimitate pozitiv, chiar şi după ce camera a reîntors la comisie proiectul meu de lege, comisia juridică l-a votat din nou în unanimitate pentru adoptare. Şi, slavă Domnului, am ajuns să vedem proiectul acesta adoptat.

– La ce proiecte mai lucraţi?

Am mai multe proiecte de legi, ce nu au încărcătura aceasta politică, care însă au menirea de a transforma declaraţia oficialităţilor de la Bucureşti despre relaţia privilegiată cu R. Moldova în realitate, adică să trecem de la vorbe la fapte. Această relaţie privilegiată trebuie să se regăsească în legislaţie.

În acest sens, am pregătit mai multe proiecte de legi. De exemplu, săptămâna viitoare se va mai examina un proiect de lege care are din nou avizul negativ al guvernului.

Este vorba despre un proiect de lege care propune un amendament la Legea cu privire la regimul străinilor, în care basarabenii sunt puşi laolaltă cu oricare străini. În particular, mă refer la situaţia studenţilor basarabeni nebursieri, care sunt obligaţi să plătească o taxă de 120 euro, taxă consulară, plus o taxă de 200 de roni, aşa-numita taxă pentru permis de şedere, ca oricare african. Şi mă întreb unde este relaţia de privilegiere? Din păcate, guvernul român se opune, aşa că săptămână viitoare s-ar putea să avem din nou o respingere.

– Veţi insista?

Încercăm. Un alt proiect de lege vizează veteranii Armatei române din Republica Moldova care, deşi sunt recunoscuţi ca veterani ai Armatei române, li s-a dat chiar şi certificate de veterani ai Armatei române, nu pot beneficia de unele privilegii stipulate în legea cu privire la veterani ai Armatei române. Din păcate, şi în acest caz guvernul se opune categoric.

– Dle Panţîru, vă mulţumesc pentru interviu şi vă urez succes.

Interviu realizat de Ilie Gulca

O simplă confuzie?

Solicitat de JURNAL să explice poziţia Guvernului României în cazul propunerii legislative lansată de Tudor Panţîru, senatorul PDL Viorel Badea, vicepreşedinte al Comisiei pentru Politică Externă a Camerei Senatului din Parlamentul României, a menţionat: „Poziţia guvernului a fost determinată de o confuzie creată de un funcţionar care a înţeles că este vorba de un moment al luptei anticomuniste, şi nu despre ocupaţie. În România nu se ştie nimic despre episodul de la Fântâna Albă. Ulterior, când s-a aflat despre ce este vorba, s-a votat. Eu am ştiut despre acest masacru şi am votat pentru”.

Vladimir Tismăneanu: „Niciodată nu m-am opus comemorării victimelor totalitarismului”

Solicitându-l pe Vladimir Tismăneanu să comenteze afirmaţia făcută de Victor Roncea pe blogul său, care apare şi în declaraţiile lui Tudor Panţîru, că Guvernul României ar fi respins propunerea de a institui o zi naţională pentru a comemora victimele regimului sovietic de la Fântâna Alba şi cele din Basarabia sub influenţa „institutului Tismăneanu”, acesta ne-a răspuns: „IICCMER susţine comemorarea victimelor comunismului atât în România, cât şi în Moldova… Niciodată nu m-am opus comemorării victimelor totalitarismului. Aş spune că dimpotrivă, şi pot proba documentar acest lucru. Oricum, aş aminti că nu există un „institut Tismăneanu”, ci un Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) al cărui preşedinte executiv este dl profesor Ioan Stanomir, autor al unor importante studii despre comunism. Funcţia mea este de preşedinte al Consiliului Ştiinţific”.

Jurnal de Chisinau

“Profesorul” Tismaneanu s-a “probat” singur, in dovada prezentata mai sus. Nu mai e nevoie sa “probeze” nimic, mai ales dupa ticalosul sau Raport falsificator si antiromanesc. Sa-si pastreze “probele” pentru Judecata de Apoi.

Vezi si: RGN PRESS – Institutul lui Tismaneanu respinge proiectul de lege care instituia o zi a comemorarii victimelor regimului sovietic in Basarabia

Masacrul de la Fântâna Albă

(more…)

Posted in Colimatorul, Documentare, Top News

Tags: Basarabia, basarabia romana, Basescu, Bucovina, Jurnal de Chisinau, masacrul de la Fantana Alba, mincinosul cronic vladimir tismaneanu, NKVD, sri, Tismaneanu, tudor pantiru, URSS, victor roncea, Vladimir Tismaneanu

Lucia Hossu Longin: “Familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vânduţi de regimul comunist”

December 20th, 2010

Realizatoarea TV (inca de pe vremea PCR) Lucia Hossu Longin, secretar general al fostului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, cercetator CNSAS, in prezent membra in Consiliul de Administratie al TVR, la data schimbarii “vanatorului de securisti” Marius Oprea cu sinecuristul Vladimir Tismaneanu a facut publica o “Scrisoare Deschisa” adresata in special Parlamentului Romaniei, in care dezvaluia lucruri nu prea placute despre Familia Tismaneanu. Respectiv, citez: “(…) de curând am descoperit într-un dosar al CNSAS cu titlul „Patrimoniu” (pe care îl voi publica), cum familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vânduţi de regimul comunist. Cu averea lor furată au fost pricopsiţi securiştii, demnitarii comunişti şi uneltele lor”. Cum nu mai e mult pana se implineste un an de la data dezvaluirilor doamnei Lucia Hossu Longin, tin sa-i reamintesc ca, in interesul opiniei publice si spre edificarea celor care mai trebuie sa se edifice, este de datoria ei sa-si tina promisiunea si sa publice Dosarul incriminatoriu. Nu de alta, dar dupa ce Tismaneanu a dus, din patul lui Arafat, o munca “pro bono” de peste un miliard de lei vechi, cine stie, cu un asemenea trecut de hot ordinar, ne-am putea trezi ca vinde si sediul IICCMER!

Lucia Hossu Longin: La o biată echipă de 40 de persoane (prin comasarea a două instituţii) se construieşte un organism de conducere de circa 20 de persoane. Cinci dintre cele mai importante atribuţii ale Institutului nostru – art.3 (paragrafele b, c, d, e, f) – au fost radiate pentru a fi înlocuite cu formulări „tip Tismăneanu”, de natură să nu ne mai permită investigarea şi identificarea principalilor vinovaţi din sistemul represiv şi sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu crimele săvârşite. Este o tăiere brutală, făţişă, a obiectivelor pentru care a fost creat Institutul.

Consider de o gravitate deosebită faptul că acest nou Consiliu ştiinţific, prin preşedintele lui, se ocupă de „monitorizarea activităţii de cercetare” (art.4-lit.5), că prin trimiterea secretarului ştiinţific al Consiliului în Comitetul director al Institutului, în executiv, practic se controlează activitatea de zi cu zi, şi, de asemenea, că „în pixul” preşedintelui acestui Consiliu ştiinţific stau şi propunerile privind membrii Comitetului director, care membrii, în mod firesc, erau numiţi de preşedintele IICCMER.

Eu îi propun domnului prim-ministru Emil Boc să schimbe denumirea acum improprie a Institutului nostru şi să-l numească Comisia Tismăneanu II, de îngropare a crimelor comunismului.

Personal, nu doresc să lucrez sub tutela domnului Tismăneanu. Îi cunosc virtuţile şi încovoielile de istoric al tranziţiei, dar de curând am descoperit într-un dosar al CNSAS cu titlul „Patrimoniu” (pe care îl voi publica), cum familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vânduţi de regimul comunist. Cu averea lor furată au fost pricopsiţi securiştii, demnitarii comunişti şi uneltele lor. Este ceva dureros, inacceptabil, în lista celor „împroprietăriţi”, care apar în documentul „Patrimoniu”, şi în odraslele lor care azi condamnă comunismul. Este o situaţie care duce la incompatibilitate morală, chiar dacă se spune că fiii nu trebuie să fie responsabili pentru faptele părinţilor lor.

Aştept ca Parlamentul României să compare cele două Hotărâri de organizare a IICCMER, una dată în noiembrie 2009 şi cealaltă (anulând atribuţiile specifice ale Instituţiei) în 23 februarie 2010, şi să constate cât de serios este angajat premierul Emil Boc în investigarea şi condamnarea crimelor comunismului. Nu doresc să lucrez într-un muzeu al figurilor de ceară creat după dicteul domnului Tismăneanu.

Abrogaţi, domnule Boc, această Hotărâre care nu vă onorează!

Lucia Hossu Longin, februarie 2010

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News

Tags: CNSAS, Dosarul Patrimoniu, GDS - noul komintern, KGB, komintern, kominternistii tismaneanu pata-plesu dinescu si comp, lucia hossu longin, mincinosul cronic vladimir tismaneanu, NKVD, Patrimoniu, Securitatea, sie, sri, Tismaneanu, Vladimir Tismaneanu

Leonte Tismaneanu si fiul. Like father, like son. “PMR, ca detaşament al mişcării comuniste internaţionale se călăuzeaste şi pe viitor de atotbiruitoarea învăţătură marxist-leninistă”. Fisa de cadre a agentul NKVD Leonid Tisminețki

December 19th, 2010

„(…) Partidul Comunist din România – partid de tip nou, plămădit în focul marilor bătălii de clasă încinse în ţara noastră sub influenţa Revoluţiei din Octombrie – a luptat din primele clipe ale existenţei sale pentru unitate de acţiune şi unitate organică a clasei muncitoare.

(…) Călăuzindu-se după învăţătura leninistă care arată că tăria partidului constă nu atât în numărul membrilor săi, cât în calitatea lor, în devotamentul lor faţă de interesele clasei muncitoare, că partidul se întăreşte curăţindu-şi rândurile de elementele carieriste, nestatornice, duşmănoase, CC al Partidului Muncitoresc Român a hotărât, în baza indicaţiilor Congresului PMR, verificarea tuturor membrilor partidului.

Acţiunea de verificare a constituit o înaltă şcoală de educaţie revoluţionară pentru întregul popor şi s-a soldat cu scoaterea din rândurile PMR a unui mare număr de elemente necorespunzătoare, necinstite, descompuse moraliceşte sau duşmănoase.

Tăria partidului se verifică în permanenţă în cursul luptei pentru înfăptuirea politicii sale, pentru industria socialistă a ţării ca bază a dezvoltării sale, pentru transformarea socialistă a agriculturii, pentru întărirea continuă a statului de democraţie populară.

Linia sa politică nu poate fi aplicată dacă forţa conducătoare în stat, partidul, nu reprezintă o unitate de voinţă şi acţiune. Partidul Comunist nu poate îngădui ca o parte a membrilor săi să se constituie în vreun grup aparte, într-o fracţiune cu platformă şi program propriu.

(…) Congresul al II-lea al PMR ţinut în decembrie 1955, a făcut un impunător bilanţ al realizărilor poporului nostru, bilanţ cu care partidul şi întregul nostru popor se mândresc. Acest bilanţ dovedeşte fără putinţă de tăgadă că PMR este la înălţimea partidului de tip nou aşa cum l-a conceput Lenin, că poporul nostru are în PMR conducătorul capabil să-l ducă pe drumul vieţii noi. (…) Dar aşa cum arăta Lenin, cucerirea puterii înseamnă doar începutul revoluţiei socialiste. (…) Îndeplinirea sarcinilor măreţe ridicate de Congresul al II-lea al PMR în faţa poporului nostru nu ar putea fi îndeplinite dacă imensa majoritate a membrilor partidului nu ar răspunde la chemările conducerii sale ca un singur om, dacă partidul n-ar avea o disciplină de fier.

Stând ferm pe poziţiile marxismului creator, partidul nostru a respins cu hotărâre tendinţele anarhice ale unor elmente care sub presiunea ideologiei străine şi a propagandei duşmane au încercat, cu prilejul dezbaterilor Documentelor Congresului al XX-lea al PCUS, să stabilească unitatea şi rolul conducător al partidului în viaţa de stat şi obştească, în ideologie şi cultură.

Astfel, însăşi viaţa, înseşi cerinţele de partid şi ale construcţiei socialiste continuă adevăratele învăţăminte marxist-leniniste care demonstrează că lupta consecventă împotriva oricărei varietăţi de oportunism şi curăţirea rândurilor partidului de elementele oportuniste este o lege a dezvoltării partidului revoluţionar al clasei muncitoare.

(…) PMR, ca detaşament al mişcării comuniste internaţionale, ca unic partid de guvernământ al unei ţări care face parte din marea familie a ţărilor socialiste, este conştient de marea răspundere care apasă pe umerii săi şi înţelege să se călăuzească şi pe viitor de atotbiruitoarea învăţătură marxist-leninistă”

(Leonte Tismăneanu, şeful catedrei de socialism ştiinţific de la Universitatea „C.I. Parhon”, Bucureşti, „Drumul înfăptuirii Partidului unic al clasei muncitoare din Romînia”, „Viaţa Studenţească” – unde avea sa lucreze si fiul sau, Vladimir – , anul III, nr. 2, februarie 1958, p. 5).

„Despre predarea diferenţiată a ştiinţelor sociale se vorbeşte de multă vreme însă până astăzi, practic, ea nu a fost realizată. Într-adevăr, predarea diferenţiată prezintă o mare importanţă (…) astfel încât să trezească interesul studenţilor, să-i facă să înţeleagă politica partidului şi guvernului, lupta poporului nostru şi a clasei muncitoare pentru făurirea vieţii noi, să-i facă să înţeleagă sacrificiile şi eforturile eroice depuse de oamenii muncii pentru a le asigura şi lor, studenţilor, o viaţă liberă şi condiţii optime de pregătire. (…)

Mai trebuie spus că greutăţile şi lipsurile care apar în mod inevitabil în opera de construire a scoialismului nu trebuie ocolite de cursurile noastre deoarece atunci vom obţine efecte contrare celor urmărite de noi.

Problemele tratate vor coincide în liniile lor mari, dar felul în care va fi expusă lecţia va varia după posibilităţile şi personalitatea fiecărui cadru de predare în parte. Fără îndoială că acest procedeu nou, la înălţimea cerinţelor actuale de învăţământ nou superior, va influenţa în mod pozitiv eficacitatea cursului de socialism ştiinţific”

(Leonte Tismăneanu, şeful catedrei de socialism ştiinţific de la Universitatea „C.I. Parhon”, Bucureşti, „Viaţa Studenţească” – unde avea sa lucvreze apoi si fiul sau, Vladimir -, anul II, nr. 9, septembrie 1957, p. 6).

Leonte Tismaneanu in viziunea CC al PCR

Cronica Romana publica dosarul de cadre al lui Leonte Tismaneanu (tatal lui Vladimir Tismaneanu – foto) intrucat considera ca este o informatiei de interes national. Si asta, in virtutea faptului ca directorul Arhivelor Nationale, Dorin Dobrincu, a considerat ca este important sa fie dat publicitatii o nota abjecta, compusa de un securist, despre viata Prea Fericitului Parinte Patriarh. Cronica Romana da astazi publicitatii un document oficial despre mediul familial in care a crescut cel care a stat la baza primului atac impotriva Bisericii Ortodoxe Romane, presedintele comisiei prezidentiale, Vladimir Tismaneanu.
„PARTIDUL MUNCITORESC ROMAN/COMITETUL CENTRAL – Comisia Controlului de Partid – Bucuresti, 28 ianuarie 1964 – REFERAT cu privire la cererea de reincadrare in partid a lui TISMANEANU LEONTE.

Nascut la 26 februarie 1919 in Soroca, URSS/ Originea sociala: functionar/ Nationalitatea: evreu/ Studii: 3 clase de liceu si 2 ani Facultatea de Litere/ Data incadrarii in partid: 1933/ In prezent este secretar al Comitetului raional de Arta si Cultura din raionul T. Vladimirescu.

(more…)

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News

Tags: KGB, leonte tismaneanu, mincinosul cronic vladimir tismaneanu, NKVD, raportul tismaneanu, Tismaneanu, Vladimir Tismaneanu, volodea tismaneanu

Cum a fost albit Tismaneanu de Wikipedia. Anatomia unei biografii falsificate in “enciclopedia” kominternista de spalat creiere si rescris istoria. Un capitol pierdut din cartea lui George Orwell, “1984”. Cuiul Civic Media

December 19th, 2010

Ministerul Adevarului din 1984, instrumentele si comisarii de “corectitudine politica” ai neo-kominternului, i.e. Politia Gandirii: Cazul Tismaneanu pe Wikipedia, portalul “administratorilor anonimi” inruditi cu “idiotii folositori” ai Wikileaks. Obiect de studiu aprofundat:

Discuție:Vladimir Tismăneanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Acest articol trebuie să respecte îndrumările referitoare la biografiile personalităților în viață. Afirmațiile negative și în special cele calomnioase introduse fără bibliografie sau cu o bibliografie insuficientă trebuie înlăturate pe loc. Regula celor trei reveniri nu se aplică în astfel de înlăturări de text. Inserarea repetată a unor astfel de afirmații se va raporta la pagina de reclamații.

/arhiva 1

Cuprins

[ascunde]

[modifică] Sa mai adaug?

Sa mai adaug ca de mult timp, VT a raspuns la/respins cvasi-tatalitatea acuzatiilor care i se aduc, si ca raspunsul lui nu este prezentat in nici o forma in acest articol, cu toate ca este de datoria editorilor sa nu introduca informatii neverificate? Sa mai adaug ca nici o sursa favorabila lui VT nu este citata in acest articol, cu toate ca acuzatiile care i se aduc aici sunt extrem de grave si provin dintr-o singura serie de surse, si cu toate ca aceste comentarii au fost publicate in unele din cele mai respectabile si neutre publicatii existente in Romania (22, Observator Cultural, Cotidianul, Dilema Veche etc.)? Sa mai adaug ca, in acest interviu din Observator Cultural, VT nominaleaza acest articol de pe wikipedia ca fiind parte a unei campanii negative impotriva sa?

In ce priveste sursa citata, Gutza: in primul rand, exista o politica prin care genul de surse de tip blog si forum nu sunt acceptate pe wikipedia – in engleza, il poti gasi aici. Daca cineva isi lanseaza un forum si publica acolo, fara posibilitatea de verificare si fara raspundere civila identica cu aceea a unui jurnalist in prea scrisa, tot ce-i trece prin minte (de exemplu, faptul ca lui Liiceanu “ii plac barbatii”, asa cum o sa gasesti pe acel site), atunci nu face parte din ceea ce wikipedia defineste ca “reliable source”.

Mai mult: pe langa faptul ca e ridicol sa-mi spuna cineva ca “prezentam toate punctele de vedere” atunci cand (a) articolul asta nu prezinta nici un alt punct de vedere si (b) “toate punctele de vedere” nu cadreaza cu politica wikipediei (care, asa cum am aratat, prezinta numai punctele de vedere din surse de incredere, publicate si responsabile – n-ai decat sa citezi “Ziua“, dar nu vad de ce sa citezi si blogurile lui Roncea!). Mai ales atunci cand toate materialele pe care le citeaza ca fiind opinia altora au fost deja publicate in alta parte (deci ar putea si ar trebui sa fie preluate de acolo).

Si inca si mai mult: pasajul pe care il re-adaugi tu, indiferent de unde ar fi citat, este formulat ca un advertisement pentru blogul ala, si face o afirmatie care este POV despre cine este contra raportului Tismaneanu (defineste in termeni vagi si dupa presupuse merite, in loc sa numeasca persoanele despre care pretinde ca sunt implicate in dezavuarea raportului – induce o concluzie). 79.114.190.235 30 noiembrie 2007 17:53 (EET)

Ok, poate îmi scapă mie ceva, sau poate nu vorbim despre același lucru. Eu pe “blog-ul” ăla citesc așa: “Asociatia Civic Media a mai primit, in anul 2006, din partea Uniunii Juristilor din Romania, Diploma de Onoare de Ziua Justitiei si Medalia de merit pentru promovarea deontologiei jurnalistice. Membrii ACM au mai fost premiati pentru activitatea lor publicistica si civica de Comisia Europeana, Clubul Roman de Presa, Uniunea Jurnalistilor Romani, Asociatia 15 Noiembrie Brasov 1987, Centrul Rezistentei Anticomuniste, s.a.“. Din câte-mi dau seama, există trei posibilități:

Tot citatul de mai sus este constituit exclusiv din minciuni sfruntate, caz în care într-adevăr avem de-a face cu un blog de doi bani și căruia-i lipsește orice urmă de onestitate;
Citatul de mai sus este corect, dar Dvs. ați decis că asta nu înseamnă nimic și avem în continuare de-a face cu un blog de doi bani;
Citatul este corect și ca atare sursa este de încredere.

Dacă mai există vreo altă variantă, vă rog să mi-o faceți înțeleasă. Dacă nu, eu înclin către punctul 3 — dumneavoastră?

Legat de faptul că formularea este poate nefericită, sau legat de faptul că punctul de vedere global al articolului nu este unul deosebit de neutru, constat că există o casetă POV la începutul articolului — sunteți liber să adăugați date noi pentru a contrabalansa situația.

Pentru moment voi reintroduce textul pe care l-ați șters. Aștept comentariile Dvs. —Gutza _D^D+ 30 noiembrie 2007 18:02 (EET)

In primul rand, e de bun simt ca nu Civic Media ar trebui citati pentru cat de credibili sunt, deoarece credibilitatea se dovedeste mereu din exterior… Informatiile despre “premii” nu par a fi prezente in surse din afara forumului. In al doilea rand, nu este clar despre ce “premii” e vorba (pot la fel de bine fi mentiuni de particpare la un workshop). In al treilea rand, nu inteleg de ce un ONG ca Uniunea Juristilor ajunge sa devina de referinta in domeniul presei. In al patrulea rand, pot prezenta cateva surse care, in sine, prezinta foarte mare incredere (fara sa mai trebuiasca sa le-o cautam noi pe site-uri), si care resping credibilitatea Civic Media si o expun ca pe o diversiune. Iata ce zice Andrei Cornea, profesor la Universitatea din Bucuresti: “o organizatie a denuntului organizat – Civic Media, organizatie razboinica, iesita nu din coapsa lui Zeus precum Atena, ci din aceea a vechiului securist autodeclarat Sorin Rosca Stanescu”; iata ce spune jurnalistul Alexandru Lazarescu: “nici resorturile care au stat la baza initiativei asociatiei Civic Media, care a transmis la CNSAS liste nesfarsite de nume numai bine pentru a-i sufoca activitatea, nu sunt pe de-a intregul clare”; iata ce spune istoricul Tom Gallagher: “La putine ore dupa suspendarea presedintelui, primeam un comunicat de presa al Civic Media – asociatie care pe parcursul lunilor de criza s-a distins prin atacuri permanente la adresa adeptilor lui Basescu, fie acestia din viata politica, fie din randurile civice. In comunicat, Victor Roncea proclama pozitionarea Civic Media in fruntea unui intreg consortiu de ONG-uri (complet necunoscute subsemnatului) dedicate sustinerii lui Basescu, autorul subliniind eforturile presedintelui in vederea stavilirii influentei Moscovei in proximitatea Romaniei. Dar Victor Roncea a fost si ramane principala forta din cadrul propagandei negre facute vreme indelungata cu scopul distinct al terfelirii fortelor civice venite in ajutorul lui Basescu, dupa ce intentiile presedintelui referitoare la formarea unei clase politice mai curate devenisera limpezi. Care va sa zica patronul “Ziua”, autorul unor editoriale ce demascau “intelectualii oculti” sustinatori ai monstrului de la Cotroceni, a anuntat ca-l va concedia pe Roncea, impacandu-se ulterior brusc si convenabil. Sa nu fie cu suparare, dar dupa nenumaratele diversiuni ale anilor ’90, cu fesenisti instruiti sa infiinteze partide pentru a distruge orice alternativa politica viabila si credibila in ochii cetatenilor, doar suflete extrem de naive sau caritabile mai pot crede acum in bunele intentii ale lui Roncea”. Roncea a fost dat afara de la “Ziua” (!) dupa ce a publicat un articole care face obiectul unui proces civil, si pentru care Civic Media si-a acordat sprijinul – vezi de exemplu aici. Poti sa te mai distrezi cu acest detaliu: [1]. Avand in vedere ca, din nou, nici “informatia” nu este coerenta, nici sursa publicata in regimul cerut de WP:RS, si nici comentariul obtinut exclusiv de la Civic Media, ci republicat de ei, s-ar impune macar un tag de verificare a calitatii informatiei in dreptul sursei. 79.114.190.235 30 noiembrie 2007 18:24 (EET)

Din ton se face știrea. Aș sugera să reformulați secțiunea respectivă într-o formă în care să aruncați lumină asupra contextului, dar păstrând legătura. Dacă mai vrea cineva să arunce o părere, este binevenit. —Gutza _D^D+ 30 noiembrie 2007 18:34 (EET)

(more…)

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News

Tags: 1984, GDS - noul komintern, George Orwell, KGB, komintern, mincinosul cronic vladimir tismaneanu, ministerul adevarului, neo-kominternul, NKVD, politia gandirii, raportul tismaneanu, Tismaneanu, Vladimir Tismaneanu, volodea tismaneanu, wikipedia

ZIUA, 16 Decembrie 2006: F– USEREALA

December 16th, 2010

Fusereala

“Pe masura ce devenea mai megaloman si mai autoritar, Ceausescu era cu atat mai putin inclinat sa accepte orice forma de conducere colectiva. Dupa cum s-a mentionat, in anii 1970, el a eliminat complet factiunea politica ce il ajutase sa ajunga in pozitia de lider absolut al partidului. Elena Ceausescu si secretarul Comitetului Central, Emil Bobu, decideau in legatura cu toate numirile importante de personal. Fiul cel mic al cuplului, Nicu, a devenit membru supleant al Comitetului Executiv al PCR si prim-secretar al organizatiei de partid a judetului Sibiu. Desi era binecunoscut pentru stilul sau de viata scandalos, Nicu era aparent pregatit sa-i succeada tatalui sau.” Asa incepe, de-a dreptul scolareste, concluzia Raportului Tismaneanu, parvenit ieri redactiei ZIUA dintr-o sursa din interiorul Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste.

“Scrisoarea celor sase” mai importanta decat 15 noiembrie 1987

Dupa ce aproape ignora total rezistenta armata indelungata din munti – singura din spatiul ex-comunist – si expediaza miscarea anticomunista de la Brasov, din 1987, intr-o singura fraza, raportul analizeaza insa perestrokia gorbaciovista in alte douazeci. Silviu Brucan este, de exemplu, laudat pentru ca “si-a asumat riscul de a-l critica public pe Ceausescu”, in martie 1989 (cand oricum sfarsitul lui Ceausescu fusese decis deja, la Moscova, nota red.), in “Scrisoarea celor sase”, tratata ca un eveniment de cotitura in caderea regimului comunist. Circa zece fraze. Printre care: “Memoriul a reprezentat un punct de cotitura. Pentru prima data in istoria PCR, activisti importanti ai partidului indraznisera sa puna sub semnul intrebarii presupusa infailibilitate a secretarului general si se constituisera practic intr-o factiune politica a unui partid leninist in care fractionismul fusese considerat intotdeauna un pacat mortal”.

Gafa monumentala: “revolutia” lui Laszlo Tokes si spionii URSS lipsa

Regimul stalinist-nationalist al lui Nicolae Ceausescu, dupa cum se spune in Raport, a fost daramat prin “revolutiei romana” ale carei “momente esentiale” sunt “bine documentate”. “Revolutia a inceput la Timisoara in 15 decembrie, scanteia pornind de la un mic grup de credinciosi adunat in jurul casei reverendului Laszlo Tokes, un preot calvinist rebel care urma sa fie mutat fortat de la postul pe care il ocupa in Timisoara din cauza luptei sale pentru drepturi religioase. Initial, multimea era compusa din membri ai comunitatii maghiare care isi manifestau sprijinul pentru liderul lor spiritual. Ulterior, demonstratiei de solidaritate cu Tokes i s-au alaturat si alti cetateni ai Timisoarei, transformand-o intr-o demonstratie impotriva regimului comunist”. Aceasta presupunere “bine documentata”, care ii apartine profesorului Tismaneanu, este insa contrazisa vehement de istoricul Alex Mihai Stoenescu, autorul “Istoriei loviturilor de stat din Romania”. Aceasta asertiune este total falsa, afirma istoricul militar. “Revolutia a inceput la Iasi (in 14 decembrie” – nota. red.), iar curajul lui Tokes este o inventie, atitudinea sa – dincolo de legaturile cu spionajul maghiar – fiind exact contrara imaginii proiectate in universitatile americane de Vladimir Tismaneanu; minoritatea maghiara n-a avut nici un rol, violentele de la Timisoara fiind provocate si intretinute profesionist de cetateni romani, in majoritatea lor etnici romani, pregatiti pe teritoriul Ungariei si introdusi in tara cu scop diversionist”, scrie Alex Mihai Stoenescu in volumul “Revolutia din decembrie 1989, o tragedie romaneasca”. In Raportul Tismaneanu urmeaza apoi o intreaga compunere romantata despre “revolutia” romana, din care lipseste insa total, din pacate, rolul serviciilor secrete straine, in special a celor din spatiul comunist rasaritean, a caror implicare directa a fost pana acum dovedita de catre experti militari si de informatii.

Comisia nu stie numarul ranitilor revolutiei

Si ajungem la morti. Copia intrata in posesia ZIUA demonstreaza, iarasi din pacate, neprofesionalismul acut al autorilor Raportului, care s-au folosit pana acum de numele si autoritatea presedintelui Romaniei, Traian Basescu: “Romania a fost singura tara din Europa de Est care, in procesul revolutionar din toamna anului 1989, a inregistrat morti si raniti. Anume: 1104 morti; 162 pana la 22 decembrie 1989 si 942 intre 22 si 27 decembrie. Peste 3300(?) de raniti; 485(?) pana la 22 decembrie 1989 si 2815(?) raniti intre 22 si 27 decembrie. Trebuie sa ne informam oficial de la dl. gen. Dan Voinea”, apare scris in ciorna. Totusi, dramatic pentru dimensiunea supermediatizata si supragonflata a acestei Comisii ca, la 17 ani de la evenimentele din decembrie 1989, sa nu stie nici unul dintre “reputatii” ei membri cati raniti au fost inregistrati in acele zile sangeroase.
Romanta merge mai departe: “Odata ce Nicolae Ceausescu a parasit sediul Comitetului Central, s-a creat un vid de putere care a fost umplut de reprezentanti ai frustratului aparat de partid si ai armatei, precum si de cativa membri ai maselor revolutionare. Avand in vedere ca nu a existat nici o opozitie clandestina semnificativa fata de Ceausescu, acest lucru nu a fost surprinzator. De ce e ignorata conspiratia/opozitia clandestina de sorginte moscovit-gorbaciovista a grupului Iliescu-Militaru-Magureanu ramane un alt mister.
In Concluziile Raportului se arata totusi “necesitatea analizei, repudierii si condamnarii regimului comunist”. “Putem afirma ca regimul comunist din Romania (1945-1989) a fost nelegitim si criminal”, se spune in Raport, subliniindu-se ca, “in contrast cu diversele tendinte revizioniste si cu miturile epocii Ceausescu, Comisia Prezidentiala sustine ca a existat o continuitate intre perioada Dej si perioada Ceausescu”. Apar numele unor politicieni: Ion Iliescu si “barzii oficiali ai ceausismului, poetii de curte Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor”. Activistul comunist Leonte Tismaneanu, tatal autorului principal, nu lipseste nici el din raport (dar fara a fi condamnat prea tare – nm). Dar nici Octavian Paler ca si “protocronistii”. Comunismul trebuie condamnat insa si pentru “persecutarea minoritatilor de gandire de la Asociatia Teosofica Romana in anii 1950 si pana la prigonirea miscarii Meditatiei Transcendentale in anii 1980” (prietenii stiu de ce – nm). No comment.

Afacerea “anticomunismului” si erorile Raportului

Nici activitatile de dupa condamnare nu sunt uitate, cum ar fi “Crearea in diverse localitati a unor muzee ale ororilor comunismului” si infiintarea unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din Romania Asemeni Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington “cu o anumita echipa, desi un proiect similar exista deja in curs” ca si crearea unui centru de documentare destinat informatiei publice si organizarea unei conferinte internationale pentru condamnarea crimelor comunismului, aspecte enuntate deja de o parte a societatii civile. Raportul Tismaneanu nu slujeste interesele statului roman afirma Grupul de reflectie pentru protectia adevarului istoric intr-un document public. Analistii afirma ca acesta “este reprezentativ pentru o conceptie neocominternista, de esenta trotkista, escamotand adevarurile axiale si propagand, in subtext, mai multe teze false cu functie mistificatoare si cu efecte profund daunatoare in raport cu adevarul romanesc integral si cu interesele de maine ale Romaniei”. Raportul ascunde adevaratul caracter al comunismului: de sistem supranational, anticrestin, antiuman, antinational, impus popoarelor prin forta militara a imperiului sovietic si prin forta ideologic-represiva a internationalelor comuniste. Raportul trece sub tacere conflictul ireductibil intre comunism ca sistem satanist, anticiristic si antinational si Biserica crestina oricare ar fi fost aceasta, catolica, greco-catolica, protestanta, neoprotestanta. Raportul nu trateaza corespunzator nici rezistenta armata din munti, nici despre rezistenta taraneasca la colectivizare, nici despre sistemul concentrationar creat de comisarii rosii veniti pe tancurile armatei rosii “eliberatoare”. Raportul nu trateaza elocvent internationala Kominternului, care a produs fortele legitimiste ale “revolutionarilor neocominternisti”. Raportul ignora suferinta Bisericii ortodoxe si a miilor de preoti arestati si batjocoriti si odiosul “fenomen Pitesti”, cu experimentele sale anti-umane. Raportul pare sa fie elaborat din unghiul de privire al gorbaciovismului si gorbaciovistului, asezand astfel sistemul sovietic gorbaciovist intr-o lumina duioasa si glorioasa totodata, de sistem eroic, fiindca a “indraznit” sa lupte contra lui Ceausescu si a sistemului ceausist. O atare tenta aseaza raportul sub semnul unei simpatii intratextuale fata de sovietismul gorbaciovist si deci fata de teza unui socialism umanist, teza care nu este conforma cu adevarurile pentru care au murit tinerii in revolutia din decembrie 1989 si nici eroii rezistentei anticomuniste din muntii Romaniei, din Basarabia si din Bucovina, afirma analistii citati. In concluzie, raportul Tismaneanu pare sa fie o grosolana mistificare a adevarului integral asupra comunismului. Daca presedintele Romaniei isi va insusi un atare raport va trebui sa stie ca prin intermediul acestuia nu sunt slujite nici interesele Romaniei, trecute, prezente si viitoare si nici cel ale statului roman. Raportul Tismaneanu se va transforma, cel mai probabil, intr-un esec penibil, rusinos pentru institutia prezidentiala.

In memoriam ZIUA, 16 Decembrie 2006

Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News

Tags: KGB, komintern, mincinosul cronic vladimir tismaneanu, neo-kominternul, raportul tismaneanu

Tismaneanu, in patul lui Arafat. Volodea Tismaneanu a mancat din banii romanilor 1 146.666.666 lei, respectiv 32.000 de euro “pro bono” si ceva maruntis. Administratia Prezidentiala l-a “dat in gat”. DOCUMENT

December 9th, 2010

3 Comments »

Grupul de Investigaţii Politice al lui Mugur Ciuvică anunţă că din 2006 pina in 2009, Vladimir Tismaneanu a primit de la Traian Basescu peste 32.000 euro din bani publici. Redau în rândurile de mai jos comunicatul primit de la www.grupul.ro:

Vladimir Tismaneanu a declarat in repetate rinduri ca intreaga sa activitate in comisiile prezidentiale a fost „pro bono” (fara nici un fel de plata, in beneficiul public). Ultima declaratie de acest fel a lui Vladimir Tismaneanu dateaza din 24 septembrie 2010 si a fost publicata pe blogul acestuia: „Cit priveste insinuarile ca presedintele Traian Basescu m-ar fi platit pentru efortul de a conduce Comisia Prezidentiala de Analiza a Dictaturii Comuniste, o spun din nou, cit se poate de limpede, am lucrat, ca si toti membrii Comisiei, pro bono”.

Grupul de Investigatii Politice publica un document oficial al Administratiei Prezidentiale care arata ca, pentru Vladimir Tismaneanu, serviciile pro bono implica deconturi consistente din bani publici.

In baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, GIP a solicitat Administratiei Prezidentiale o serie de documente si informatii privind sumele primite de Vladimir Tismaneanu in perioada 2006 – 2009. Potrivit raspunsului Administratiei Prezidentiale, in acesta perioada lui Vladimir Tismaneanu i s-au decontat 114.666 lei noi (aprox 32.000 euro).

Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, condusa de Vladimir Tismaneanu a functionat doar 9 luni, din aprilie pana in decembrie 2006. Pentru activitatea „pro bono” din aceste 9 luni, Vladimir Tismaneanu a decontat la Administratia Prezidentiala 56.965 lei (16.200 euro).

Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii din Romania s-a desfiintat in decembrie 2006, odata cu prezentarea Raportului privind condamnarea comunismului. A fost infiintata insa imediat o alta Comisie, avindu-l ca presedinte pe acelasi Vladimir Tismaneanu, Comisia Prezidentiala Consultativa pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. In calitate de presedinte al acestei comisii, Vladimir Tismaneanu a decontat la Administratia Prezidentiala 18.717 lei (5.600 euro) in 2007, 25.060 lei (7.000 euro) in 2008 si 14.035 lei (3.300 euro) in 2009.

In 2009, Vladimir Tismaneanu s-a implicat activ in campania electorala a lui Traian Basescu. Doar ca, atunci cind venea in tara pentru a-l sustine pe candidatul Traian Basescu, Vladimir Tismaneanu isi deconta cheltuielile din bani publici la Administratia Prezidentiala condusa de Traian Basescu.

Vladimir Tismaneanu a primit banii fara sa fi incheiat vreun contract cu Administratia Prezidentiala. Deconturile au fost facute doar in baza regulamentelor de ordine interioara ale comisiilor conduse de Vladimir Tismaneanu.

Grupul de Investigatii Politice a solicitat Administratiei Prezidentiale si copii ale deconturilor lui Vladimir Tismaneanu. Administratia Prezidentiala a refuzat sa ne puna la dispozitie documentele care ar fi aratat destinatia precisa a banilor publici primiti de Vladimir Tismaneanu.

Grupul de Investigaţii Politice

Semnalat de George Damian

PS INFO: Si unde credeti ca dormea “kominternistul pentru eternitate” cand ajungea la Bucuresti? Tot in “cartierul rosu”, al copilariei sale chinuite, alaturi de Nicusor, in chiar vila pe care Ceausescu i-a pus-o la dispozitie lui… Yasser Arafat:)

Totul despre Raportul Tismaneanu AICI

Posted in Colimatorul, Documentare, Top News

Tags: GDS, GDS - noul komintern, KGB, mincinosul cronic vladimir tismaneanu, raportul tismaneanu, Tismaneanu

3 Comments »

George Damian: D-l Tismăneanu scoală morţii din morminte. “O suta de zile cu Monica Lovinescu – Cartea care salveaza amintiri” :)

December 7th, 2010

Pornit rău de tot împotriva lui Adrian Păunescu, domnul Vladimir Tismăneanu atinge performanţe nebănuite în distorsionarea adevărului. Una din recentele iniţiative este apelul la Monica Lovinescu împotriva lui Păunescu. Comentându-şi pe blog unul din editorialele apărute în Evenimentul Zilei, domnul Tismăneanu scrie: „Se cam uita faptul ca atat Monica Lovinescu, cat si Virgil Ierunca au fost membri ai Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste. Trecut in lumea celor drepti, Virgil Ierunca nu a apucat sa participe la redactarea ultima a Raportului Final, dar Monica Lovinescu a fost mereu alaturi de noi, o membra activa a Comisiei, asa cum a spus-o cat se poate de apasat N. Manolescu (lucru confirmat de Mihnea Berindei, care a tinut permanent legatura cu ea, si de Serban Cristovici). Stiu ce este scris in Raportul Final despre Paunescu si al sau Cenaclu, un text asumat de totimembrii Comisiei Prezidentiale, deci si de Monica Lovinescu.”

Raţionamentul e simplu: Monica Lovinescu a făcut parte din Comisia Tismăneanu, a fost o membră activă a comisiei, în Raportul Tismăneanu se spun nişte lucruri despre Adrian Păunescu, deci Monica Lovinescu a spus acele lucruri despre Adrian Păunescu. Impecabil. Doar că avem nevoie de puţină cronologie şi de mărturia directă a Monicăi Lovinescu pentru a lămuri chestiunea. Pentru aceasta îi sunt recunoscător Doinei Jela, care a publicat în 2008 volumul „O sută de zile cu Monica Lovinescu”. Aici este reprodus la pagina 141 un dialog Doina Jela – Monica Lovinescu din 21 septembrie 2006, când Monica Lovinescu spunea despre Comisia Tismăneanu: „Am înţeles că s-a luat la cunoştinţă şi de faptul că noi nu suntem decât cu numele, că nu vom putea merge la Bucureşti şi se vor ocupa, când va apărea textul, să ni-l comunice şi nouă, ca să avem o părere”. Raportul Tismăneanu a fost prezentat de Traian Băsescu în Parlament pe 18 decembrie 2006. Îmi vine greu să cred că Monica Lovinescu (care în septembrie 2006 habar nu avea ce scrie în raport şi se afla blocată la pat de multă vreme) a avut vreo contribuţie majoră în redactarea variantei finale a Raportului Tismăneanu. După moartea lui Virgil Ierunca din 28 septembrie 2006, care a afectat-o profund pe Monica Lovinescu este extrem de puţin probabil că aceasta a mai avut puterea să adnoteze cu acribie manuscrisul raportului şi să-şi impună părerile în faţa unei comisii extrem de eterogene. În plus, conform mărturiei Doinei Jela (op. cit., p. 181), în februarie 2007 Monica Lovinescu era deja incoerentă şi purta dialoguri cu oameni decedaţi cu multă vreme în urmă.

(more…)

Posted in Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News

Tags: GDS - noul komintern, mincinosul cronic vladimir tismaneanu, Monica Lovinescu, raportul tismaneanu, Tismaneanu

Doi jurnalisti atacati de dusmani ai libertatii presei au gasit dreptate in Justitie, unul in Ungaria, altul in Romania, in cauze similare. Eva Iova si Victor Roncea au castigat contra etnobisnitarilor si a etnopolitrucului GDS, Mihnea Berindei

May 24th, 2010

Procesul intentat de Mihnea Berindei jurnalistului Victor Roncea, in perioada in care eram Sef Departament Externe si Senior Editor al ziarului Ziua, s-a sfarsit fara condamnarea subsemnatului. In urma unui singur editorial aparut in ziarul Ziua in data de 24.07.2007, si a publicarii pe site-ul Civic Media a unei informari si a unui document al CNSAS, din care rezulta ca membrul Comisiei Tismaneanu si fondatorul Grupului pentru Dialog Social (impreuna cu Silviu Brucan) a fost recrutat de Securitate si a avut doua nume de cod (“SANDU” si “MIRCEA”), unul inainte si altul dupa emigrarea acestuia in Franta, Berindei a solicitat plata unor despagubiri de 330.000 lei, respectiv 3 miliarde si 3 sute de mii lei vechi, cea mai mare pretentie de acest gen din istoria presei post-decembriste (este urmat imediat de Liiceanu c Roncea si Ziua, cu doar 300.000 lei). Pe deasupra, publicarea hotararii judecatoresti in 10 ziare centrale plus Ziua, fapt contestat recent, printr-o critica acerba, de COM – Conventia Organizatiilor de Media din Romania.

Reprezentat de “maestrul” Valeriu Stoica, Berindei a primit o replica dura de la Societatea de Avocati Tuca & Zbarcea si Asociatii, reprezentata mea si a Civic Media, si de la reprezentantul Ziua, avocatul George Papu, nepotul regretatului Edgar Papu. Concluziile scrise ale celor doua case de avocatura pot sa stea ca bibliografie istorica pentru apararea libertatii presei si ca documentare pentru orice ziarist liber din aceasta lume. In iunie 2008, am suspendat temporar procesul de la Judecatoria Sectorului 1, odata cu un altul, intentat ticalosului de Luca Iliescu de la Ziua de catre omul de cultura si scatologie Horia Roman Patapievici, pentru ca in 22.06.2009 sa castig definitiv procesul, prin hotarare judecatoreasca definitiva, in care se declara drept neintemeiata cererea numitului Mihnea Berindei, care mai era obligat si la cheltuieli de judecata de 3000 lei.

Cu toate acestea, Berindei & Stoica fac apel, al carui ultim termen a avut loc pe 13.05.2010, dupa cum informa Tuca & Zbarcea si Asociatii. Urmare acestui termen de judecata, conform avocatilor citati, “in dosarul nr. 23033/299/2007, avand ca obiect apelul declarat de Mihnea Berindei in contradictoriu cu SC Ziua SRL, Victor Alexandru Roncea si Asociatia Civic Media, instanta de judecata (i) a respins cererea de disjungere formulata de apelantul Mihnea Berindei, ca neintemeiata si (ii) a dispus suspendarea cauzei, in temeiul dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei”. Totusi, “incheierea poate fi atacata cu recurs pe toata durata suspendarii.”

Reamintesc ca Mihnea Berindei, casatorit cu Catherine Soros, fiica din a doua casatorie a scriitorului Tivador Soros (tatal lui George Soros), suspectat pentru o spaga de 300.000 de euro marca PSD si un intrigant politic din tamsa cu Valeriu Stoica si Adrian Nastase, ramane un agent al noului komintern, precupat de dezintegrarea Romaniei, coautor al Declaratiei de la Budapesta, prin care, in iunie 1989, se cerea autonomia Transilvaniei, si care, pe parcursul procesului, in dosarul pe care il voi publica in facsimil, se lauda cu interviurile pe care i le-a luat lui… Vladimir Voronin :). Mai ramanea sa-l adauge pe lista de periati si pe satrapul de la Nistru, Igor Smirnov…

Jurnalista româncă Eva Iova câştigă în justiţia maghiară procesul cu etnobişniţarii

La Tisa, de cealalta parte a Romaniei in care tot romanul plansu-mi-sa, redactorul şef al „Foii româneşti”, Eva Iova, a fost achitat miercuri, 19 mai 2010, de Tribunalul Orăşenesc din Jula în ambele procese penale în care era acuzat că i-ar fi calomniat şi insultat pe membrii Autoguvernării Româneşti pe Capitală, atunci când i-a numit pe majoritatea acestora ca fiind „etnobişniţari”, care „nu aparţin comunităţii româneşti din Ungaria”, informeaza Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria intr-un Comunicat citat de Vlad Cubreacov, acum ziarist intre Prut si Nistru dar de larga respiratie romaneasca.

Instanţa de grad I a hotărât că nu există dovezi nici pentru calomnie şi nici pentru insultă, deoarece cele două articole de ziar incriminate cuprind părerile unui jurnalist, iar acestea nu depăşesc limitele libertăţii presei şi ale opiniei.

Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria afirma ca “in argumentare, Tribunalul din Jula a recunoscut existenţa fenomenului etnobusiness-ului în Ungaria, inclusiv în Autoguvernarea Românească din Capitală. Cu toate că pe baza legilor în vigoare din Ungaria, orice individ îşi poate alege liber identitatea, s-a întâmplat acum pentru prima dată ca un tribunal să se pronunţe că nu este suficient dreptul individului de a-şi declara identitatea, ci şi comunitatea minoritară are dreptul să recunoască apartenenţa individului la comunitatea respectivă. Editorialele Evei Iova cuprind păreri despre persoane şi organizaţii publice, care gospodăresc bani publici, deci nu s-a făcut niciun atac la viaţa personală a vreunuia dintre aceştia. Cinci dintre cei 9 membri ai Autoguvernării Româneşti pe Capitală au recunoscut în mărturiile depuse în scris că nu vorbesc sau vorbesc doar parţial limba română, iar un membru a cerut în repetate rânduri autodesfiinţarea acestei organizaţii”.

Procesul penal intentat de Autoguvernarea Românească pe Capitala şi preşedinta acesteia, Ana Roxin, contra Evei Iova va continua, deoarece ARC a anunţat că va face recurs. Cazul va fi dezbătut peste câteva săptămâni la Tribunalul Judeţean Bichiş, în instanţa de grad II.

Acest proces penal, la fel ca şi cel civil (pe acelaşi subiect) câştigat în instanţă la Curtea de Apel din Seghedin, în 20 ianuarie 2010, de către săptămânalul „Foaia românească” şi redactorul şef al acestuia, Eva Iova, sunt cazuri fără precedent în practica juridică maghiară, mai arata Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria.

Posted in Documentare

Tags: adrian nastase, Andrei Plesu si Silviu Brucan au facut GDS-ul cu Ion Iliescu in strada Paris, antiromanism, Budapesta, CNSAS, eva iova, extremism maghiar, foaia romaneasca, GDS, GDS - noul komintern, george papu, Justitia romana, KGB, Liiceanu, mafia psd, mafia societatii civile, Mihnea Berindei, Mihnea Berindei informator, mincinosul cronic vladimir tismaneanu, Patapievici, reteaua soros, reteaua tismaneanu, Tismaneanu, tuca si zbarcea, Tuca Zbarcea si Asociatii, victor roncea, Virgil Magureanu, ziua