Premiat la GDS de Doru Maries, Dan Voinea, generalul de 185 de milioane pensie pe luna este mentinut pe post de consultant la IICCR-ul lui Vladimir Tismaneanu. Iata ce zice “Adevarul” despre el:
Dosarul Revoluţiei şi Dosarul Mineriadei rămân, după 20 de ani, două mari semne de întrebare. Cele două dosare au fost obstrucţionate constant prin influenţa politicului, chiar şi când impresia generală era aceea că se lucrează susţinut pentru pedepsirea vinovaţilor.
A fost, de fapt, schimbarea de tactică pe care sistemul a adoptat-o exact la momentul potrivit: după apatia scandaloasă din perioada ’90-’96, la români a prins perfect iluzia unei Justiţii care goneşte cu motoarele turate la maxim către un „finiş” glorios, în care închisorile vor deveni neîncăpătoare pentru vinovaţii rămaşi nepedepsiţi.
O STRATEGIE DE IMAGINE
Personajul principal al acestei strategii a fost procurorul Dan Voinea, căruia i s-a creat imaginea unui luptător neînfricat şi neobosit în slujba dreptăţii, singurul capabil să finalizeze nişte dosare de asemenea amploare. Activitatea lui Dan Voinea este, la prima vedere, cu adevărat impresionantă: a audiat sute de martori, a întocmit zeci de rechizitorii şi le-a trimis în instanţă, a început urmărirea penală faţă de mai multe nume grele implicate în Revoluţie şi Mineriadă, inclusiv Ion Iliescu, şi a redeschis, în 2004, Dosarul Revoluţiei, tocmai cu câteva zile înainte de prescripţia faptelor.
Dincolo de prima impresie, acţiunile întreprinse de Dan Voinea sunt însă dominate de o serie de greşeli uluitoare, care conduc spre o concluzie extrem de plauzibilă: în spatele unor acţiuni care creau aparenţa că în cele două Dosare se lucrează intens, procurorul Dan Voinea bloca în mare parte rezolvarea dosarelor prin greşeli făcute în momente-cheie.
PILDA LUI GENICĂ BOERICĂ
Mihai Popov, procurorul care a creat „Dosarul Mineriadei” în 1997, oferă o pildă în loc de răspuns, atunci când este întrebat despre acest subiect: „Situaţia lui Dan Voinea e asemănătoare cu cazul lui Genică Boerică. Ăsta era un fel de cap de mafie, la Craiova, şi fiind el arestat a făcut un bilet către locotenenţii lui. Subofiţerul din paza arestului a interceptat biletul şi s-a dus cu el la şeful lui. Drept pentru care şeful a luat măsura să spună: «Uite cât de vigilenţi sunt subofiţerii noştri, uite ce voia să facă nenorocitul de Genică Boerică». Şi a publicat bileţelul în ziar. Prin urmare, Genică Boerică, din arest, şi-a transmis mesajul prin presă. Poate pe aici trebuie să căutaţi un început de răspuns”.
„În 1990 eram student la Academia de Artă, la fel ca şi Catinca Roman. Eram în acelaşi cerc de prieteni şi mergeam de multe ori chiar la ea acasă. Ei bine, Catinca Roman, fiica vitregă a lui Petre Roman, n-a mai dat pe la facultate începând cam cu 10 iunie şi până în 17 iunie. Ea ne-a spus că a fost bolnavă, dar noi am bănuit-o că ar fi ştiut de planul Mineriadei şi de atunci am răcit relaţiile cu ea. A fost foarte dubios cum de a lipsit tocmai în intervalul în care în Bucureşti au fost acele evenimente foarte violente”, afirmă Andras Bitay.
Andras Bitay a lucrat din 1990 până în 1992 la realizarea emisiunii studenţeşti „Gaudeamus”, cunoscută ca una dintre cele mai libere difuzate în acea vreme de Televiziunea Română. „Eram singurii care difuzam imagini din Piaţa Universităţii şi tot noi am difuzat primii, în emisiunea noastră, imagini cu mineri care băteau oameni pe străzile Bucureştiului. Tocmai de aceea emisiunea era izolată, programată după 12 noaptea. Mult timp am primit acasă telefoane de ameninţare, care mă sfătuiau să renunţ la a mai face emisiunea”, susţine Andras Bitay. (Subsemnez. De altfel a si fost desfiintata la scurt timp dupa aceea, dupa cum am scris intr-unul dintre primele mele articole din Romania libera – Nota mea)
Ce zice Catinca Roman:
Creatoarea de modă Catinca Roman (foto), fata cea mare a lui Petre Roman, se apără: „Eu ştiu că am fost la şcoală în acele zile. Oricum, minerii n-au fost în şcoli sau, mă rog, nu la noi în facultate, aşa că nu-mi amintesc să fi trăit o panică deosebită în acele zile”.
În faţa insistenţelor noastre, Catinca Roman face, totuşi, un pas înapoi şi o concesie memoriei slăbite de trecerea anilor: „Când a fost Mineriada asta, în iunie? Fiind sfârşit de an e posibil, totuşi, să mai fi stat şi pe acasă, să fac lucrări. Oricum, n-am ştiut dinainte despre ce avea să se întâmple!
Sursa: Adevarul
Ce este Catinca Roman? O hoata de buzunare. Cel putin asa afirma mai multe vedete:
CANCAN a aflat o informatie ce intareste povestea rostita de nenumarate ori pe la colturi, uneori in soapta: Catinca era acuzata ca a furat 15.000 de euro de la Dan Coma, sotul creatoarei de moda Doina Levinta. Dornici sa aflam adevarul, am descoperit mai multe persoane care se plang ca au cazut victime Catincai.
1.CNSAS – Voci Curate. Conducerea Asociatiei Civic Media, inclusiv “sfatul batranilor”, s-a reunit azi, 7 iulie 2010, pentru a dezbate masurile pe care le va lua la adresa CNSAS, in conditiile in care, nici dupa patru ani de la data depunerii primei cereri in cadrul Campaniei “Voci Curate”, institutia nu a finalizat cercetarile, omitand nume importante din presa centrala si actori foarte vocali ai societatii civile. Astazi a fost inregistrata, simbolic, la exact patru ani de la prima lista Voci Curate, si cererea de cercetare a mogulilor media, turnatori sau acoperiti, transmisa de ieri prin canalele de legatura oficiale.
In urma analizarii situatie per ansamblu si a unor promisiuni venite din partea unor membri onesti ai CNSAS, Consiliul ACM a decis prin vot deschis sa nu dam inca in judecata institutia si Colegiul, in plenul sau si nominal. Conform bilantului partial al acestei campanii, pana la aceasta ora s-au primit de la CNSAS raspunsuri pentru “Voci Curate” in procent de 75%. Din pacate, printre cele 25% ramase se afla si mare parte din “crema” “liderilor de opinie” vizati. Avem promisiuni ca pana in toamna lista celor circa 1000 de jurnalisti si oengisti interesanti din intreaga tara va fi finalizata. Asteptam cu incredere. In caz contrar, se vor deschide actiuni pentru raspundere individuala si colectiva pentru toti membrii care fac parte sau au tranzitat Colegiului CNSAS din 2006, luand in considerare si recenta Decizie a CEDO care condamna statul roman in cazul Gabriel Andreescu vs Andrei Plesu si CNSAS.
2.1989-1990. Iliescu, Constantinescu, Basescu.In cadrul reuniunii s-a stabilit ca actiunile Asociatiei Civic Media pentru tragerea la raspundere a celor vinovati in Dosarele Revolutiei si Mineriadei din 1990 se vor intreprinde de acum inainte strict numai impreuna cu Grupul Independent pentru Democratie, infiintat in Piata Universitatii in 1990, partener solid in mai multe actiuni civice intreprinse in ultimii 20 de ani. Civic Media urmareste ca presedintele Traian Basescu sa isi indeplineasca propriile cerinte si sa gaseasca si sa pedepseasca, prin intermediul Justitiei, vinovatii pe care predecesorii sai nu i-au aflat din motive lesne de inteles. “Avem un singur mare adevar. O revolutie in care nu avem niciun vinovat si avem o mineriada in care nu avem vinovati. Doar oameni care ne rad in nas”, spunea Traian Basescu anul trecut, inainte de alegerile prezidentiale. Iar acum, printre cei care ne rad in nas, noua, participantilor activi la evenimentele din 1989 si 1990, sunt auto-intitulatii “oamenii lui Basescu”. Care au fost, rand pe rand, “oamenii lui Constantinescu”, “oamenii lui Iliescu”, “oamenii lui Ceausescu”. Sau, daca vreti, ai SIE, ai KGB, ai Securitatii. Acum ai cui sunt, exact?, este o intrebare pe care Civic Media o adreseaza presedintelui Romaniei si instututiilor care ar trebui sa fie insarcinate cu apararea sigurantei nationale.
In acest context, Asociatia Civic Media dezaproba incercarile de denaturare a adevarului privind evenimentele din 13-15 iunie 1990, intreprinse atat de Fundatia Romana pentru Democratie, care, in frunte cu Emil Constantinescu, Zoe Petre si alaturi de Asociatia Victimelor Mineriadei a lui Viorel Ene, si-a propus sa-si impuna “punctul lor de vedere”, cat si ale Institutului guvernamental cu multe initiale (IICCMMR), care, alaturi de organizatia impostoare a Asociatiei 21 Decembrie si alte grupuri de presiune si trafic de influenta, conduse de generalul lui Ion Iliescu, Dan Voinea, de Vladimir Tismaneanu si Doru Maries, isi propune confiscarea si mistificarea grosolana a adevarului istoric.
In opinia noastra, actiunile celor doua grupuri converg si se inscriu pe aceeasi linie cu cele initiate de Ion Iliescu, Silviu Brucan si “revolutionarii” sai din FSN si KGB in urma cu 20 de ani. Nu intamplator Emil Constantinescu, cel care a vandut Bucovina si Basarabia de Sud Ucrainei este azi la brat cu Ion Iliescu, cel care a vandut Basarabia. Si amandoi in cap cu Gorbaciov. Au vandut prin doua Tratate strambe si tradatoare ce nu era al lor, pamantul stravechi al tarii, imbibat de sange romanesc, drept pentru care Dumnezeu va avea grija si de ei si de slujnicutele lor, indiferent cu nume pompoase isi aleg pentru institutele lor de falsificare a Adevarului, dupa modelul orwellian.
3. Salvarea Casei Eminescu de la Varatec. Civic Media a initiat un dialog cu conducerea Academiei Romane si grupul activ de profesori eminescologi, in urma caruia a venit cu un set de propuneri, inmanate deja celor responsabili. Totodata, s-a luat decizia contactarii directe a autoritatilor locale si a Institutului National al Monumentelor Istorice cat si, din partea organizatiilor neguvernamentale, a Fundatiei Panteonul Romaniei si a Ordinului Arhitectilor din Romania. Numeroase personalitati si chiar forte din intreaga tara si-au aratat sustinerea fata de aceasta campanie. Comunicam pe aceasta cale ca vom lansa in scurt timp programul de actiune concreta, la fata locului. Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Nota: Conducerea Asociatiei Civic Media, inclusiv “sfatul batranilor”, s-a reunit azi pentru a dezbate masurile pe care le va lua la adresa CNSAS, in conditiile in care, nici dupa exact patru ani de la data depunerii primei cereri in cadrul Campaniei “Voci Curate”, impliniti azi, institutia nu a finalizat cercetarile, omitand nume importante din presa centrala si actori foarte vocali ai societatii civile. La ora aceasta se dialogheaza cu mai multi membri ai CNSAS si se delibereaza asupra deciziei.
Pe agenda intalnirii se afla si propunerile inaintate Academiei Romane si altor foruri privind salvarea Casei lui Eminescu de la Varatec.
Totodata, pana acum, s-a stabilit deja ca actiunile Asociatiei Civic Media pentru tragerea la raspundere a celor vinovati in Dosarele Revolutiei si Mineriadei din 1990 se vor intreprinde de acum inainte strict numai impreuna cu Grupul Independent pentru Democratie, infiintat in Piata Universitatii in 1990, partener solid in mai multe actiuni civice intreprinse in ultimii 20 de ani.
Asociatia Civic Media dezaproba incercarile de denaturare a adevarului privind evenimentele din 13-15 iunie 1990, intreprinse atat de Fundatia Romana pentru Democratie, care, in frunte cu Emil Constantinescu, Zoe Petre si alaturi de Asociatia Victimelor Mineriadei a lui Viorel Ene, si-au propus sa-si impuna “punctul lor de vedere” , cat si ale Institutului guvernamental cu multe initiale, care, alaturi de organizatia impostoare a Asociatiei 21 Decembrie si alte grupuri de presiune si trafic de influenta, conduse de generalul lui Ion Iliescu, Dan Voinea, de Vladimir Tismaneanu si Doru Maries, isi propune confiscarea si mistificarea grosolana a adevarului istoric.
In opinia noastra, actiunile celor doua grupuri converg si se inscriu pe aceeasi linie cu cele initiate de Ion Iliescu, Silviu Brucan si “revolutionarii” sai din FSN in urma cu 20 de ani. Nu intamplator Emil Constantinescu, cel care a vandut Bucovina si Basarabia de Sud Ucrainei este azi la brat cu Ion Iliescu, cel care a vandut Basarabia. Au vandut prin doua Tratate strambe si tradatoare ce nu era al lor, drept pentru care Dumnezeu va avea grija de toti. Voi reveni. UPDATE: Vezi COMUNICATUL
Prezint mai jos o marturie a senatorului si decanului nostru de varsta, Corneliu Vlad (foto stanga sus):
Mineriada de la “Romania libera”
Ortacii au fost calauziti de un (fost?) lt. major de Contrainformatii si un colonel din Armata Romana
Andy Warhol spunea ca, in zilele noastre, fiecare cetatean al Terrei are parte de sfertul sau de ora de celebritate. Mie mi s-a intamplat sa-l am la 14 iunie 1990. Am fost singurul membru al conducerii unei redactii de ziar cazuta victima mineriadei, care a riscat sa-si faca drum printre minerii in rebeliune si sa discute fata in fata cu capeteniile lor suspecte. Am reusit sa-l fac pe numitul (apoi si paratul) Nicolae Camarasescu, „liderul” gloatei care a patruns in sediul ziarului „Romania libera” sa-si spuna numele (avea sa regrete amarnic mai tarziu „sinceritatea”), iar intr-un final sa retraga efectivele de ciomagasi din incinta, chiar daca, timp de cateva zile, ziarul n-a mai putut aparea, din cauza ca tipografii , de frica, n-au mai indraznit sa lucreze pentru noi.
Cand ziarul a reaparut, am scris, marcat inca de eveniment, acest text scurt:
S-a întâmplat ceva
S-a întâmplat ceva de neînchipuit cu „România liberă”. Ceva ce n-a fost în putere să facă nici cutremurul din 1977, care ne-a clătinat şi avariat clădirea, nici pumnalul de gheaţă ce s-a înfipt în fiecare dintre noi în ianuarie 1989, când colegii noştri au fost arestaţi, nici ţevile de armă ţintite din necunoscut asupra noastră în decembrie 1989 şi care au ucis pe unul dintre prietenii noştri tipografi în faţa intrării unde ne apăra.
Seismul, groaza temniţei, glonţul n-a putut face ce a făcut o palmă trântită cu putere peste un ziar despăturit cu violenţă pe o masă.
„Din acest moment, acest ziar nu mai apare”. Şi n-a mai apărut câtreva zile. Ca niciodată, adică în aproape 50 de ani de când acest ziar există. Şi nimeni n-ar fi crezut că un asemenea lucru s-ar fi putut totuşi întâmpla vreodată.
Cine a oprit, cu o palmă ce s-a voit grea, acest ziar ? Guvernul ? Procuratura ? Nu ! Poate cititorii ? Nici ei ! Atunci cine ?
L-am întrebat în acea clipă pe cel-mai-tare-atunci-decât-orice-stihie-a-naturii-dezlănţuie-sau-a-represiunii-instituţionalizate-sau-nu, cine este EL, de fapt. EL, atotputernicul acelei clipe în acel birou şi în această ţară.
„Sunt reprezentantul tuturor minerilor din România”! El era deci, atunci şi acolo, autoritatea supremă, de nimeni şi de nimic contestată. Într-adevăr, colonelul plin din armata română, dl. Maricaş, care-l însoţea, ne-a schiţat o părere de gest, în faţa ilegalităţii flagrante. Ceilalţi, aşezaţi în jurul mesei „tratativelor”, s-au zăvorât într-o tăcere de plumb. „Cine v-a ales sau împuternicit, cum dovediţi că sunteţi ceea ce spuneţi ?” – am mai avut insolenţa (şi poate imprudenţa) să-l întreb. „Ştiţi ceva, să terminăm odată, să nu credeţi că minerii sunt proşti !”
Nici nu mi-ar fi trecut prin cap vreodată să cred că minerii sunt proşti. Iar interlocutorul meu nici nu era miner. Şi, aşa cum s-a dovedit mai apoi, nici nu era îndrituit să vorbească în numele minerilor.
Dar ziarul, timp de câteva zile, n-a mai văzut lumina.
…Numai că, trăind cu toţii într-o ţară democratică, începând de azi. „România liberă” apare, iată, din nou.
Corneliu VLAD
(19 iunie 1990 – România liberă
Peste zece ani, cei ce scosesera, in zilele Pietei Universitatii, ziarul „Golanul”, m-au cooptat, ca „Golan Discret”., in colegiul redactiuonal care a scos un numar special al publicatiei. Atunci am povestit ceva mai pe larg cele intamplate
Adevarul: Viorel Ene s-a angajat să nu renunţe până când Ion Iliescu nu va răspunde penal pentru evenimentele din 13-15 iunie 1990
Viorel Ene, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, se luptă ca fostul preşedinte al României să fie tras la răspundere.
Viorel Ene a fost unul dintre zecile de mii de „golani” care se adunau seară de seară în Piaţa Universităţii în primăvara lui 1990. A fost printre primii membri înscrişi în Partidul Naţional Ţărănesc după Revoluţie, a fredonat melodiile lui Cristi Paţurcă în „zona liberă de neocomunism” şi a fost bătut cu sălbăticie de mineri la 14 iunie 1990 în timp ce se îndrepta spre serviciu. Şi-a revenit după mai bine de un an de tratament în Germania, iar în 1996 a înfiinţat Asociaţia Victimelor Mineriadelor, care se luptă să-i aducă pe vinovaţi în faţa instanţei.
Secretele Mineriadei/ Viorel Ene, fost „golan“: „Iliescu va avea soarta lui Miloşevici“
de Mihai Voinea, Cristian Delcea
„Adevărul”: Domnule Ene, când a luat fiinţă Asociaţia Victimelor Mineriadelor (AVMR)?
Viorel Ene: Asociaţia s-a înfiinţat, după îndelungi tracasări din partea autorităţilor, în decembrie 1996. Atunci am obţinut hotărârea definitivă. Avem peste 800 de membri. În februarie 1997, AVMR a depus o plângere penală colectivă împotriva celor vinovaţi de represiunea din iunie 1990. Aşa a apărut „Dosarul Mineriadei din iunie 1990″.
Ce v-aţi propus în momentul în care aţi înfiinţat această asociaţie?
Statutul este foarte clar: identificarea victimelor, identificarea agresorilor, tragerea la răspundere a celor vinovaţi, despăgubiri materiale pentru victime şi apărarea drepturilor omului.
Aţi reuşit ceva din toate acestea?
Am reuşit să mai fie plângerile, să existe dosarele, să existe procesele. Te lupţi cu un sistem, te lupţi cu un fost preşedinte şi nu numai cu el. Până în ’96 a fost Iliescu, nu se putea face nimic. În 1996-2000 al doilea om în stat era Petre Roman, şeful Senatului. 2000-2004: iar Iliescu. Apoi prietenul lui, Băsescu, care l-a apărat tacit.
Adică nu prea s-a făcut nimic.
Eu vreau să fie clar. Până la înfiinţarea AVMR „Dosarul Mineriadei din iunie 1990″ nu exista! Existau doar plângerile penale formulate de aproximativ 40 de persoane fizice. Toate zăceau ascunse prin diverse fişete, birouri sau mai ştiu eu pe unde. Noi am reuşit să formulăm o plângere penală colectivă. Nu am stat degeaba în toţi aceşti ani. Am strâns documente să-l băgăm pe Iliescu la puşcărie pentru 1.000 de ani, dar nu s-a vrut acest lucru.
„Voinea, un diversionist”
Cine este principalul vinovat pentru faptul că nu s-a ajuns la nicio finalitate în Dosarul Mineriadei?
Procurorul Dan Voinea şi-a bătut joc de victimele Mineriadei şi de munca noastră. Am strâns degeaba aceste documente. Dan Voinea a fost demis din fruntea Parchetelor Militare pentru că a tergiversat „Dosarul Mineriadei”. A dat neînceperea urmării penale (NUP) în 1998, apoi, cu greu, la presiunile Asociaţiei, în 1999 s-a redeschis dosarul şi a ajuns tot la el. Şi a tergiversat din nou. Nu i-a luat nicio declaraţie lui Ion Iliescu. Iar Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi alţii au dat declaraţii de martori! Dacă vă vine să credeţi aşa ceva. Miron Cozma – tot declaraţie de martor. El a fost trimis în judecată pentru mineriadele din ’91 şi ’99, nu pentru iunie ’90.
Pentru Mineriada din 1990 a fost cineva judecat?
Au fost 5 oameni judecaţi: Domokoş Deneş, minerul care a vrut să-i taie capul lui Marian Munteanu, şi încă patru care au furat bani de acasă de la Ion Raţiu. Doi erau mineri, doi erau de la „Doi ş’un sfert”. Dar ăştia sunt miză mică. Marii vinovaţi n-au păţit nimic.
De ce credeţi că a „îngropat” procurorul Voinea „Dosarul Mineriadei”?
Domnule, eu am ieşit în stradă şi la Revoluţie, am fost în clădirea Comitetului Central. Pe acolo era prins câte unul cu trei uniforme pe el şi cu o armă care nu era în dotarea Armatei Române. Fuseseră chemaţi la CC doi procurori militari, Levanovici şi Dan Voinea, la care erau predaţi aceşti oameni. Şi după două ore ăia reţinuţi veneau râzând să le dăm armele înapoi. Să fim serioşi, Dan Voinea nu era străin de scenariul pus în aplicare la Revoluţie. Asta e relevant pentru felul în care s-a ocupat ulterior de „Dosarul Revoluţiei” şi de „Dosarul Mineriadei”.
Deci nu e vorba de incompetenţă…
Nu! Dan Voinea a făcut parte din completul de judecată al lui Ceauşescu şi în continuare a primit sarcina să-i apere pe Iliescu şi pe ăştia. E un diversionist în slujba lui Ion Iliescu. A avut acest rol să tragă de timp şi să se ajungă la prescriere. În primul rând a refuzat să facă încadrarea corectă. A făcut la subminarea puterii de stat şi vine Iliescu şi spune: „Ce subminarea puterii de stat, că eu eram Puterea? Cum să mă subminez eu?”. Noi am făcut plângere penală pentru genocid şi rele tratamente şi n-a vrut să le ia în considerare. In prezent este pensionat cu 185 milioane pe luna si lucreaza si la Institutul lui Tismaneanu Jr.
„Au vrut să ne scoată din cap Revoluţia”
Mai concret, pentru ce îl vedeţi vinovat pe Ion Iliescu?
In sfarsit, primul articol serios din toata seria despre “secretele mineriadei” publicata de Adevarul cu scopul de a rescrie istoria. Dezvalurile domnului profesor Nae Constantinescu, cu care am colaborat in anul 1990, confirma propriile noastre marturii de aici: DOSARUL 13-15 IUNIE 1990
Profesor doctor Nicolae (Nae) Constantinescu, fost chirurg al Spitalului Colţea din Bucureşti, a cunoscut cel mai urât profil al „emanaţilor” Revoluţiei. (…)„Mi-a ajutat Dumnezeu să fiu medic de gardă şi în 21-22 decembrie 1989, şi în 13-14 iunie 1990″, acceptă acum Nae Constantinescu.
„A venit un om cu ochiul curgându-i pe obraz”
„Eu – de gardă în ziua de 13 iunie 1990″, începe Nae Constantinescu să povestească despre cum a trăit cele trei zile care au omorât „fenomenul Piaţa Universităţii”. „Am văzut cum s-a dat foc maşinilor în faţa fântânii de la Arhitectură, am văzut şi când au venit cei care strigau «IMGB face or-di-ne!». Deci asta am văzut, de sus, cu ochii mei. M-am dus să mă odihnesc în camera de gardă. La două noaptea aud o trosnitură de mi-a plesnit capul. În liniştea aia a nopţii, o rafală de mitraliere are o reverberaţie ieşită din comun. Mai ales că noi eram cu nervii întinşi. Am sărit în picioare, n-au trecut 7-8 minute şi au venit nişte doctori de la „Medecins Sans Frontieres” şi mi-au adus doi oameni împuşcaţi în picioare”.
Victimele veneau de la „Romarta Copiilor”, în faţa Cercului Militar din Bucureşti. „Au venit nişte trupeţi dinspre Poliţie, pe Calea Victoriei, şi au măturat tot! Demenţă!”, spune profesorul. „Cu gloanţe adevărate au tras. Era o unitate care a venit de la Buzău, pe 13 noaptea. Erau doi băieţi, un inginer şi un student în anul V la TCM. Au tras în ei fără avertismente. Au tras în oameni, ce să mai!”. În ziua următoare, aceeaşi maşină de la „Medecins Sans Frontieres” a mai adus un individ împuşcat în cap. Profesorului nici acum nu-i vine să creadă că a văzut acea imagine, „un om cu creierul afară”.
După ce i-a operat pe cei doi răniţi la „Romarta Copiilor”, tocmai când credea că a scăpat, la ora cinci dimineaţa, s-a uitat pe terasa de la Colţea: „Am crezut că visez. În semiobscurul nopţii erau zeci de luminiţe care mergeau. După aia, pe măsură ce se mai lumina, vedeam că erau mineri cu lămpaşele aprinse.”
In dimineata zilei de 14 iunie, la ora 5.00, au ajuns in Bucuresti peste 10.000 de mineri, continuand sa soseasca alte si alte garnituri. In total la Bucuresti s-au adus aproape 20.000 de mineri, ca o demonstratie de forta fara precedent adresata bucurestenilor ce trebuiau cumintiti.
In jurul orei 5.30, in Piata Universitatii a navalit hoarda de mineri inarmati cu rangi si securi. Au patruns in cladirea Universitatii si in Institutul de Arhitectura. Cladirile au fost cercetate de la subsol pana in pod, in cautare de efecte legionare ocazie cu care au fost sparte biblioteci, laboratoare, aparatura, si o gramada de capete de studenti. Sediile ziarelor “Dreptatea”, “Romania libera” si ale partidelor istorice au fost devastate. In raidul lor asupra Capitalei, minerii au inhatat peste 1500 de bucuresteni. Majoritatea arestatilor au fost dusi la unitatea militara Magurele, unde au trait un adevarat infern.
Acest lung sir de violente s-a soldat cu peste 900 de raniti, dintre care 500 au avut nevoie de spitalizare. In ceea ce priveste numarul real al mortilor, acesta ramane necunoscut. Oficial, s-a avansat numarul de sapte morti, dintre care cinci decedati prin impuscare. Din investigatiile noastre, alte zeci de morti au fost facuti disparuti. O data cu ei, In Romania a fost ingropata si democratia. Iliescu si Roman si-au atins scopul.
Infernul s-a ridicat pe pamant
Despre morti
George Roncea: Despre mortii acelor zile negre s-a vorbit si s-a scris fara a se putea gasi probe directe. Exista marturii care confirma ipoteza unui numar mult mai mare de morti deca cei sase declarati oficial. Fratele meu a avut ocazia nefericita de a cunoaste un om, omorat in noaptea de 14 iunie, pe care l-am cautat impreuna luni de zile. Nu apare pe lista mortilor. Fratele meu l-a fotografiat, in timp ce-si dadea duhul. Filmele, ca si toate aparatele noastre au fost inhatate de politie si mineri.
Publicam mai jos o Nota speciala remisa de un observator neutru al evenimentelor, corespondent al unei tari straine. Mentionam ca relatarea acestuia se suprapune cu alte marturii din noaptea de 13-15 iunie 1990, fapte traite si de cativa membri ai Civic Media. Datele au fost oferite Parchetului in repetate randuri si se afla la Dosarul Mineriadei, nesolutionat de 20 ani.
“Doresc sa vorbesc pe scurt despre cateva detalii legate de evenimentele din noaptea de 13-14 iunie, tarziu in noapte; nu voi relata decat ceea ce am trait personal si in mod direct si nimic din ceea ce am auzit sau citit in anii ce-au urmat.
Despre evenimentele din timpul zilei – la care am participat – nu as avea nimic de zis fata de ceea ce se stie deja la ora actuala.
Noaptea, mult dincolo de ora 00.00. Piata Universitatii este aproape pustie; zgomotele vin dinspre DGP si Ministerul de Interne; se trage la diverse intervale de timp, rafale prelungi de cate 30 de cartuse. Pe Magheru din cand in cand se desfasoara niste miscari interesante de oameni – unii pleaca, altii vin; pe la ora 00.35 a.m. un grup organizat soseste imbarcat intr-un autobuz cu numarul de inmatriculare 31 B 2433.
Mai tarziu aveam sa aflu ca era un grup de “arme intrunite” aflat sub comanda directa a lui Gelu Voican Voiculescu, cu barba rasa. Grupul se indreapta spre Piata Universitatii facand schimb cu aceia care veneau de acolo – acestia toti aveau un fel de fulare/esarfe albe sau deschise la culoare. In Piata, dinspre Casa Armatei se apropie incet un sir de TAB-uri pe langa care se afla militari; din cand in cand, din spatele TAB-urilor cineva trage cu pistolul-mitraliera; probabil ca trage razant pe deasupra capetelor noastre ca altminteri ne-ar macelari,- de altfel, grupul din camionul mentionat s-a dus in primele randuri ale manifestatiei,reprezentand cei mai energici dintre “manifestanti”,- doar nu era sa-i impuste tocmai pe acestia…!?
Si cu toate astea, aparent inexplicabil si cu o precizie matematica aproape, la fiecare rafala de mitraliera cad cate patru-cinci persoane, lovite “chirurgical” de cate un glonte in cap sau in gat. Un ARO de culoare albastru metalizat apare de fiecare data si ridica cadavrele pe care le duce undeva in apropiere, caci se intoarce foarte repede (mai tarziu aveam sa aflu ca peste 1200 de cadre MI, in dimineata zilei de 13 iunie 1990 parasisera brusc Piata Universitatii – care in acel moment nici nu era supusa vreunui “atac” serios din partea manifestantilor – stand ascunse in cadrul constructiei subterane/parcari aflate pe sub Piata si ale carei porti de acces sunt prin spatele Teatrului National) – este posibil ca niciunul din cadavre sa nu fi ajuns la Coltea ci pe undeva prin spatele Teatrului National…
Imi pare rau ca nu mai tin minte numarul de inmatriculare al acestui ARO albastru,- cred ca nici nu avea numar dar nu-mi amintesc bine acest amanunt… In doar cateva minute au fost impuscate 12 persoane sub ochii mei; am participat direct la cararea cadavrelor si incarcarea lor in masina mentionata (ca si mine de altfel – nota mea, VR). Mentionez ca printre aceste cadavre se afla si acela al unui copil de vreo 10-11 ani cred, – care a fost impuscat in cap; in acel moment se afla pe mijlocul strazii, cam in dreptul Casei Sutu, mult dincolo de rondul de flori. L-am apucat de piciorul drept in timp ce alti trei sau patru oameni l-au apucat de celalalt picior si de subrate. Unul dintre acestia a verificat starea baiatului si a confirmat ca este mort. Am auzit in anii urmatori despre mama unui baiat cam de varsta aceluia ca s-ar fi adresat MI pentru lamuriri privind acest disparut iar reprezentantii MI au sustinut ca “este fugit in strainatate”… Ei bine, nu era fugit nicaieri; a fost impuscat in cap in noaptea de 13 spre 14 iunie in vreme ce statea la distanta mare de locul confruntarilor, privind numai la evenimentele care se desfasurau la 5-6 sute de metri de el; glontele tras din relativa apropiere i-a perforat cutia craniana de la un capat la celalalt ucigandu-l instantaneu. Cel care a tras se afla in foisorul cladirii aflate vis-a-vis de Libraria Eminescu; era un lunetist inarmat cu o PSL de 7,62 mm, care pe fondul zgomotului facut de catre cel care tragea razant cu mitraliera, isi alegea victimele si le impusca precis in cap sau in gat (certific personal; am indicat si Parchetului exact de unde se tragea si unde s-a infipt un glont, chiar deasupra capului meu, intr-unul dintre stalpii de marmura ai fostului magazin Romarta, actualmente o banca; urma exista si astazi –nota mea, VR). Am vazut doar un singur caz de persoana care a fost impuscata in picior, dar aceasta s-a datorat faptului ca glontele din cel impuscat in gat a iesit din acesta ricosand in piciorul unei persoane aflate in apropiere.
Pana la orele 3,30 – 4,00 a.m. in zona Pietei Universitatii s-a tras intermitent, in perioada de tragere, lunetistii facand noi si noi victime. Personal,am numarat in total vreo 53 dar nu pot fi sigur, ma bizui pe Dvs.ca veti reusi cu timpul sa strangeti date mult mai certe si mai precise…
Catre ora 02,00 a.m., in Piata am lasat un om care sa tina situatia sub observatie si m-am deplasat catre TVR,- aici fusese stins curentul electric in intregul cartier si in intunericul adanc se tragea in oamenii aflati in apropierea televiziunii; cadavrele erau imediat ridicate de militari – era vorba de niste militari cu varste de 35-40 de ani… Mentionez ca in zona TVR s-au realizat niste omoruri oribile, multe dintre acestea fiind savarsite cu baioneta de la arma nu prin impuscare. Am luat legatura cu oamenii care asistasera la evenimentele ce au precedat sosirea mea in zona TVR (pe la 02.15 a.m.) si am aflat amanunte infioratoare… Catre ora 03.00 am luat legatura cu un observator venit din zona Piata Victoriei,- acesta mi-a relatat ca, la un moment dat se incercase o manifestatie in fata sediului Guvernului dar din sediul acestuia s-a tras in plin in grupul mic de manifestanti care avusese aceasta initiativa, fiind ucise cinci persoane – cadavrele acestora au fost imediat ridicate de catre un ARO al Politiei.
Vazand ca la TVR nenorocirea s-a terminat si deja militarii strangeau cadavrele si spalau zona de sange, am luat decizia de a ne intoarce in Piata Universitatii; am fost avertizati pe drum ca nu mai putem intra in Piata ci trebuie sa mergem mai departe pe Bd. Republicii, dincolo de Piata Rosetti.
Cand am ajuns acolo am constatat ca manifestantii erau putini si imprastiati pe o arie mare, grupurile de “manifestanti agresivi” se retrasesera in autobuzele cu care fusesera aduse iar din partea militarilor domnea o liniste ciudata; brusc,masinile blindate si militarii s-au retras ordonat si in liniste lasand liber intreg centrul Bucurestiului si deci m-am putut intoarce rapid in Piata Universitatii sa arunc o privire: pustiu,cioburi peste tot, epave de masini arse, nici urma de vreun militar.
Am fost atunci anuntati sa parasim imediat centrul Bucurestiului deoarece se apropie un grav pericol; nu am stiut despre ce este vorba dar ne-am conformat si am plecat imediat din centru; sa fi fost cam ora 04.15 – 04.20 a.m. Asa cum am fost sfatuit, am stat departe de centrul orasului in zilele urmatoare; nu stiu nimic din ceea ce s-a petrecut in acele zile, decat din presa de mai tarziu si din povestirile altora. Personal n-am vazut nici macar un singur miner. Si nu regret asta…
Vezi si: O analiză a evenimentele din 13-15 iunie 1990
În legătură cu evenimentele din 13-15 iunie 1990 :
1.- Generalităţi – poziţia autorităţilor faţă de mişcarea de protest din Piaţa Universităţii ; dispozitivul de urmărire permanentă a evenimentelor; situaţia din preajma datei de 13 iunie 1990.
2.- Pregătiri şi măsuri prealabile luate în preajma datei de 13 iunie 1990.
3. – Comportamentul autorităţilor în data de 13 iunie 1990,de la 04.00 a.m. şi până la ora 00.00
4.- Deplasarea de trupe şi tehnică de luptă realizată de către autorităţi în data de 13 iunie 1990.
5.- Despre grupurile de manifestanţi agresivi şi despre modul în care a fost pornită violenţa.
6.- Despre fondul general pe care s-au manifestat acţiunile violente.
7.- Despre victime ; categoria din care acestea au făcut parte,modul în care au ajuns în această postură ; modul în care s-a acţionat în legătură cu acestea – cine le-a preluat,unde au fost duse şi unde au ajuns în cele din urmă.
8.- Despre formaţiunile de luptă care au acţionat în acele ore ;modul de organizare a dispoziti-vului de luptă,modul de acţiune şi preocedeele utilizate imediat după încheierea acţiunilor de luptă.
9.- Despre poziţia oficială a autorităţilor în acele momente ; modul în care au participat auto-rităţile la actele violente desfăşurate în zilele următoare(14 şi 15 iunie).
August 10th, 2010 
VR 
Premiat la GDS de Doru Maries, Dan Voinea, generalul de 185 de milioane pensie pe luna este mentinut pe post de consultant la IICCR-ul lui Vladimir Tismaneanu. Iata ce zice “Adevarul” despre el:
Posted in 
Tags: 
